Coşerniţa trăieşte, munceşte, speră şi se mândreşte cu oamenii ei
La 475 de ani de la prima atestare documentară cunoscută, satul Coșernița și-a omagiat
valorile, și-a scos la rampă personalitățile.
Pentru sărbătoare a fost aleasă ziua a treia de Hram, mângâiată de un soare blând, luminată
de zâmbetele copiilor și adolescenților, înnobilată de fețele sătenilor și numeroșilor
oaspeți, care au venit să împartă clipele festive.
Lumea se adună grupuri-grupuri, întâmpinată de o tânără fanfară.
Consătenii plecați demult din sat și stabiliți cei mai mulți dintre ei în capitală, se grăbesc
să-și caute prin mulțime pe cineva dintre foștii colegi, numaidecât dintre profesori, vecini.
Îmbrățișări, sărutări, strângeri de mână …și de inimă. Anii au trecut de-avalma și peste
oameni, și peste sat.
Ar fi fost poate cazul pentru o serbare în aer liber, precum a zis Nătălița Munteanu,
cunoscută interpretă de muzică populară și profesoară la Academia de Muzică şu Arte din
Chişinău: „Vreau să cânt și satul meu să joace”. Dar prea mulți săteni se sprijineau în
toiag. Căminul de cultură, construit cândva pentru o populație mult mai numeroasă, a fost
în stare să încapă satul întregit în acea sâmbătă inclusiv cu cei plecați şi acum sosiți cu
familiile să aducă un omagiu baștinei.
Cândva, copiii coșernițenilor părăseaua satul pentru a merge la studii, devenind specialiști
de înaltă calificare și, dacă se stabileau la oraș, era pentru a contribui plenar la înflorirea
țării, ca părinții lor să trăiască mai bine. Acum, tot mai mulți părinți pleacă pentru a-și
câștiga o bucată de pâine și dacă nu se mai întorc în sat, este ca să contribuie la
prosperarea altor țări, distrugându-și propriii copii – fie părăsiți acasă, fie înstrăinându-i de
neam și țară, dezrădăcinându-i, făcându-i migranți fără voia lor.
E, fără îndoială, cea mai mare durere de azi a satului. Ea a răbufnit într-un catren
emoționant cu care primarul Ion Cojocaru a deschis festivitatea.
Și, ca o continuare firească a lucrurilor, a urmat cea mai mare bucurie: omagierea a 21 de cupluri, care au marcat 50 și mai mulți ani de viață conjugală. Mesaj distinct, că familia este valoarea
supremă a satului: leagănul unde își are cuibul dragostea și continuitatea neamului, își are
începutul omenia, mărinimia, ajutorul reciproc, cei 7 ani de-acasă, unde începe Patria.
Iar cântecul și poezia au fost cadoul prezentat de micuții de la grădiniţa din sat, care au
urcat în scenă, frapând sala cu glăscioarele lor.
Apoi au fost omagiaţi activiştii satului, conducătorii instituţiilor social-culturale, agenţii
economici din localitate, cei care într-un mod sau altul contribuie la viaţa de zi cu zi a localităţii, care sunt speranţa că satul va trăi şi va prospera în continuare.
A întregit sărbătoarea un eveniment cu adevărat istoric: lansarea cărții “Revenire la
Coșernița Sorocii și oamenii ei” – un monument care imortalizează istoria unui sat
moldovenesc din prime surse, o istorie care nu va putea fi falsificată niciodată, pentru că e
povestită de cei care au făurit-o, au trăit-o cu bucuriile și durerile, urcușurile și
coborâșurile ei, adevărată, vie, care va dăinui peste secole ca monument înălțat din
destinele oamenilor.
Mai mulți eroi și, totodată, coautori ai acestui valoros volum, inclusiv jurnalistul Tudor
Iaşcenco, artista Nătăliţa Munteanu (Iaşcenco), generalul Simion Rusu, profesorii
Ecaterina Cojocaru şi Grigore Munteanu, ex-primarul Teodor Scutaru ş.a. au vorbit despre
istoria satului, exprimându-şi dragostea, respectul și mândria față de baștina lor, adresând
cuvinte alese de mulţumire generaţiilor de pedagogi care au trudit pe parcursul anilor la
şcoala din sat.
Cartea e valoroasă nu doar pentru cei ce-și trag originile din Coșernița Sorocii.
Și azi, și mâine, și peste ani și ani, oricine o va lua în mână, se va întreba: ce are această
vatră, care a dat naștere unui număr atât de mare de personalități notorii? Și încă, fiecare
cititor își va face un rechizitoriu: dar ce știu eu despre neamul meu? Cine au fost
străbuneii, buneii mei, ce rol au avut ei în comunitate? Ce merite? Mai am eu pe cine
întreba și am eu dorința să aflu și să păstrez pentru urmași memoria, tradițiile, gloria lor?
Ce știu eu despre istoria baștinei mele? Câte personalități cunosc eu din satul meu?
Spiritul sărbătorii a fost întregit de melodiile interpretate de Nătăliţa Munteanu, evoluarea
Talentatelor colective de artişti amatori de copii şi de maturi din Coșernița și mai multor colective artistice din satele vecine.
Source: cuvintul.md