Când Iisus pe cruce pătimea,
Unde erau cei din tagma Sa?
Cei, care-i ieșeau mai ieri în cale
Și-i cântau atâtea osanale!
Cei, ce ieri credinţă îi jurau,
Ei acum cu toţii îl huleau!
Chiar și ucenicii, din păcate,
S-au dezis de El din… lașitate!
A rămas El singur, de o parte,
Să salveze lumea de la moarte,
Din puterea Duhului cel rău
S-o întoarcă iar spre Dumnezeu…
De la răstignirea lui Iisus
Mii de ani ca fulgerul s-au dus,
Dar și astăzi martori îi suntem,
Doar depinde cum ne partajăm:
Printre cei fricoși și hulitori
Sau cu Domnul nostru iertător!
Suveranul divin
Unde El trece, cu dragoste pune.
Măre-n putere şi gata să ierte,
Numele-i sfânt nu-i permite să certe!
Este loial și încet la mânie,
Zidirea fiindu-i din veșnicie.
E adăpost pentru cei ce-l iubesc,
Urăște tot timpul păcatul lumesc –
Acesta e Marele nostru Stăpân
Şi peste tot – Suveranul Divin.
Vasile Cocarcea, Orhei
