RezinaSocial

Fiicei mele, Doina

Tu pleci o floare dintre flori

Şi sufletul mă doare.

Oriunde-i fi, nu vei uita

Pământul Ţării tale.

Să-ţi scoată domnu-n calea ta

Tot oameni de-omenie.

Şi tu cu ei să fii aşa,

doar cum îţi şade bine.

Vor trece anii în galop,

Cum dat li-i lor să treacă

Şi dorul pace nu-ţi va da

De casă şi-a ta vatră.

Te vei visa în câmp deschis,

Pe-un lan mănos de grâne,

cum te întorci de la cişmea

cu apa cristalină.

Să faci popas de-amiază-ai vrea,

Dar nici să calci tu spice –

Cu ochii umbra-i căută

A unei pădurice.

Şi-n visul cela vei vedea

Frumoasa ta Moldovă,

Cu dealuri mari, cu văi adânci

Şi Codrul tot în rouă.

Zinaida Cebotari-Cernalev, s. Gordineşti

 

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close