Tu pleci o floare dintre flori
Şi sufletul mă doare.
Oriunde-i fi, nu vei uita
Pământul Ţării tale.
Să-ţi scoată domnu-n calea ta
Tot oameni de-omenie.
Şi tu cu ei să fii aşa,
doar cum îţi şade bine.
Vor trece anii în galop,
Cum dat li-i lor să treacă
Şi dorul pace nu-ţi va da
De casă şi-a ta vatră.
Te vei visa în câmp deschis,
Pe-un lan mănos de grâne,
cum te întorci de la cişmea
cu apa cristalină.
Să faci popas de-amiază-ai vrea,
Dar nici să calci tu spice –
Cu ochii umbra-i căută
A unei pădurice.
Şi-n visul cela vei vedea
Frumoasa ta Moldovă,
Cu dealuri mari, cu văi adânci
Şi Codrul tot în rouă.
Zinaida Cebotari-Cernalev, s. Gordineşti
