Bine ati venit pe situl Publicatiei periodice independente CUVANTUL. Ziarul nostru este o tribuna la care au acces in masura egala toti cititorii lui, indiferent de sex, varsta, confesiune, convingeri politice, starea sociala.

PRIMA PAGINA

CERE SOCOTEALA PENTRU BANII PUBLICI

ONG

POLITIC

EVENIMENTE

INVESTIGATII

ELECTORALA 2009

APL

SONDAJE

CORUPTIE

GENDER

EDITORIALE

INTERVIUL SAPTAMIINII

30 INTREBARI de ACASA

SOCIAL

CITITORUL-ZIARUL-CITITORUL

CHESTIONAR

VECTOR EUROPEAN

PUBLICITATE

Vizitatorii nostri

web counter

Campania Cuvantului

Prietenii Cuvantului

Publicitate

Rodica Birsan, pastratoarea valorilor satului Saratenii Vechi

Rodica Birsan, profesoara de limba rusa la Liceul Teoretic „Vasile Anestiade” din Sarateni, presedinta Asociatiei raionale a apicultorilor din Telenesti a mai descoperit pentru sine inca o pasiune – istoria bastinii. Patima sa pentru trecutul neamului a materializat-o intr-un muzeu de toata frumusetea, amplasat la moment intr-o aripa a liceului. Muzeul are peste 5000 de exponate si astfel concureaza cu muzeul de la Negureni, cel mai mare din raion.

Toate au inceput in februarie 2008, cind, la o serata organizata la liceu cu satenii in virsta a aparut ideea fondarii unui muzeu de istorie si etnografie, dat fiind faptul ca in multe familii se pastreaza obiecte de epoca. Satenii doreau fondarea unui muzeu care ar avea ca ideie evolutia localitatii de la traditie la contemporaneitate, dar si conservarea valorilor si traditiilor populare pentru generatiile viitoare.

Primele exponate de muzeu au fost adunate cu ajutorul elevilor si profesorilor si erau costume populare, fotografii, monede si documente, tesaturi confectionate manual decenii si decenii in urma. Acestea din urma sunt si cele mai vechi articole de muzeu, unele din ele: prosoape, fete de masa, paretare au o virsta de peste 200 de ani. Muzeul mai dispune si de o colectie impresionanta de covoare din perioada interbelica, cel mai vechi din ele, numit „Curcubeu”, a fost tesut in anul 1918. De fapt, tesutul covoarelor a fost indeletnicirea de baza a saratenencelor de cindva, satul era cunoscut in judetul Orhei pentru articolele cu ozoare originale si culori neobisnuit de vii obtinute din plante.

- Cu regret, nimeni nu mai tine minte retetele culorilor de cindva, obtinute din plante si fructe de padure. Mult mai simplu e sa vopsesti lina folosind vopselele chimice de acum, insa originalitatea unui asemenea articol a disparut irecuperabil, este de parere Rodica Birsan.

Cind a inceput amenajarea propriu-zisa a muzeului, dna Rodica a adus o remorca de automobil plina cu manechene din plastic, unele din ele foarte deteriorate, ceea ce a mirat multa lume din sat.

- Am vazut asemenea manechene imbracate in costume de epoca in secventele filmate in unele muzeie ale lumii. Si am hotarit sa solicit ajutorul unui magazin mare din capitala, care oricum se gatea sa arunce manechenele vechi. Le-am costumat deci in tesatoare, nuni mari, miri si mirese, ostasi ai armatelor in care si-au satisfacut serviciul consatenii nostri si chiar intr-o eleva din anii 70 ai secolului trecut, cu cravata rosie la git. Astfel am reusit sa imortalizam intr-un mod original chipuri ale satenilor nostri in epoca si sa ajutam generatiile tinere sa cunoasca mai bine istoria plaiului natal, ne explica situatia dna Rodica.

Satenii de diferite virste, pasionati si ei de istoria localitatii, continua sa aduca diferite exponate si dna Rodica preconizeaza sa extinda suprafetele si tematica expozitiilor, insa pentru aceasta aripa cladirii liceului a devenit neincapatoare.

- Am convenit cu primaria, care a permis stramutarea muzeului la etajul II al Casei de cultura din localitate. Acolo preconizam sa deschidem o sala dedicata unei gospodarii taranesti, cu tot ce ii este caracteristic, cum ar fi unelte de lucrat pamintul, teasc, vase de lut etc. Si locuitorii altor sate din imprejurimi ne aduc exponate. Deci, ne gindim sa transformam muzeul in unul zonal, mai ales ca in perioada interbelica Saratenii Vechi reprezenta o comuna cu mai multe sate. Speram sa reusim toate acestea in viitorul apropiat, ne-a spus dna Birsan.

In imagine: Rodica Birsan printre exponatele muzeului.

Ion Cernei, 24 decembrie 2010

Saharna Noua si-a marcat hramul cu expozitie, concert si competitii sportive

Satul Saharna Noua este cea mai tinara localitate din raionul Rezina, primele gospodarii fiind intemeiate aici in 1936. Dezvoltarea satului ia amploare dupa 1952, cind incepe constructia hidrocentralei de la Dubasari si o buna parte a localitatilor Saharna si Buciusca, situate in lunca Nistrului, sunt stramutate din zona inundata de ape.

Saharna Noua nu a avut niciodata biserica. Satenii ar fi vrut sa aiba si ei un locas sfint si acum citiva ani au inceput o campanie de adunare a mijloacelor pentru constructia lui. Dar pina cind proiectul va fi realizat, cu concursul preotilor de la manastirea “Sfinta Treime” din Saharna, o aripa a cladirii magazinului din centrul satului a fost adaptata pentru serviciile divine. Aici localnicii merg la slujbe, se cununa si isi boteaza copiii, petrec in ultimul drum raposatii.

De ziua Sfintului Dumitru Saharna Noua serbeaza hramul satului. Luni, dupa serviciul divin, preotii de la Manastirea Saharna, in frunte cu arhimandritul Adrian, au organizat in centrul satului, pentru consateni si oaspeti, o festivitate laica. Sub cerul liber a fost amenajata o expozitie de obiecte de anticariat, despre care ne-a vorbit parintele arhimandrit Adrian (in imagine). Alaturi de covoarele tesute in stil vechi moldovenesc, fete de perna si cearsafuri brodate de mesterite iscusite din s. Podoimita, raionul Camenca, erau expuse prosoape, paretare, fete de masa, o sofa, diverse vase din lut, care vorbesc elocvent despre istoria si cultura bogata a neamului nostru. Printre exponate erau si raritati: un vesmint preotesc cusut cu fir aurit, confectionat cu 150 de ani in urma, un tablou cusut cu fir, o masina de cusut, alte obiecte de epoca.

Cu un cuvint de salut festivitatea a fost inaugurata de Angela Racu, bibliotecara din sat. Staretul Manastirii Saharna, arhimandritul Adrian le-a povestit satenilor despre viata si meritele Sfintului Dumitru Izvoritorul de Mir, a facut o trecere in revista a celor mai importante date din istoria localitatii, exprimind recunostinta din partea contemporanilor tuturor celor care pe parcursul anilor au contribuit la dezvoltarea si prosperarea satului.

In continuare artistii amatori locali au prezentat un concert de sarbatoare. Aplauze au cules sotii Serghei si Angela Racu, elevele Anisoara Doncila si Crina Davidenco. Apoi toata lumea s-a prins intr-o hora de sarbatoare.

Iar in ajun, tot in cadrul festivitatilor prilejuite de hramul satului, la Saharna Noua localnicii Dumitru Stavila, Serghei Stratulat si Mihail Glijin, cu suportul financiar al OT a Partidului „Moldova Unita”, au organizat competitii la jiu-do, la care au participat cite 10 sportivi din Rezina si Saharna Noua. Cupa transmisibila a fost cistigata de echipa or. Rezina. Sportivii care au inregistrat cele mai bune performante au fost mentionati cu medalii.

Sarbatoarea a fost intregita de un concert, prezentat de elevi din Saharna Noua si or. Rezina.

Ion Perciun, 12 noiembrie 2010

Modalitati de realizare a capacitatilor acasa

Tarifele la gazele naturale vor ramine la nivelul actual, deoarece sectorul energetic nu este reglementat de instanta de judecata, ci de Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica (ANRE), a declarat directorul general al Agentiei, Victor Parlicov, care a comentat pentru presa decizia Curtii Supreme de Justitie in privinta cererii de chemare in judecata depusa de partidul "Moldova Unita" impotriva ANRE.

Dupa cum transmite INFOTAG, el a subliniat ca populatia va continua sa achite gazul in baza tarifelor aprobate in luna mai.

"Ordinul de executare a hotaririi CSJ inca nu a fost emis. Insa chiar daca acesta va aparea, noi vom reveni la aceleasi tarife in conformitate cu o alta hotarire", a spus Parlicov. Potrivit lui, tarifele in vigoare sunt reale si trebuie respectate.

Dupa cum a informat anterior INFOTAG, miercurea trecuta CSJ a anulat incheierea Curtii de Apel Chisinau, prin care a fost scoasa de pe rol cererea partidului privind anularea unor Hotariri ale ANRE privind majorarea in mai a tarifelor la gazele naturale. Aceasta inseamna ca, potrivit hotaririi de judecata a primei instante, consumatorii vor trebui sa achite gazul dupa tarifele vechi, aprobate in ianuarie 2010.

Reporter “C”, 22 octombrie 2010

Nu e vina vinului

Istoria din ultimii 20 de ani ai Republicii Moldova e plina de paradoxuri. Unul din acestea ar fi Ziua Limbii Romane, serbata doar o zi si uitata definitiv pe parcursul anului. Altul ar fi Ziua bunicutelor. Veneram in aceasta zi femeile in etate, ca apoi sa le lasam sa moara de foame si de frig. Tot asa si cu Ziua Vinului. Bautura ridicata la rangul de carte de vizita a tarii este venerata intr-o duminica la inceput de octombrie, ca apoi tot anul sa promovam si sa bem bere si vodca importate sau din ingrediente de import.

Si inca ce bere! Daca acum un sfert de secol berea produsa la Balti, Chisinau si Orhei facea un fel de fluturasi pe fundul sticlei si se schimba la gust daca nu era consumata timp de o saptamina, apoi berea de azi pare a fi vesnica. Consumind un astfel de produs nu dorim sa ne dam seama ca conservantii care omoara orice germene si bacterie trec mai apoi sa-si faca treaba in organismul nostru, ucigind si inhibind bacteriile necesare activitatii noastre vitale. Si mai rau e cu vodca. Odata, la Sloveanca, din raionul Singerei, m-am mirat ca o multime de barbati purtau ochelari cu lentile groase. „Chiar la Sloveanca se citeste atit de mult ca oamenii isi pierd vederile?” am intebat-o pe primara. „Da de unde? Oamenii nostri orbesc din cauza alcoolului metilic care se vinde prin baruri. Parca ii poti opri?! Ce am facut, tot degeaba!”, spunea primara.

Cu cit mai folositor ar fi un pahar de vin curat, taranesc! Dar acesta nu se vinde in magazinele si barurile noastre.

Vinul, o ideie nationala negata

De fapt, orice gospodar de la noi care se stimeaza face doua butoaie cu vin – unul alb si altul rosu. Cei din zona de codru fac si mai mult. Pentru ca au pe cote numai vii si de la un timp fabricile de prelucrare nu prea cumpara strugurii, deoarece nu-si pot vinde productia gata. Multi codreni incearca toamna sa schimbe strugurii pe griu sau alte produse. Nu prea merge, fiindca nici in zona de stepa nu au ce face cu vinul...

„Asi putea sa vind la piata la Orhei niste vin de casa? La pahar, ori la litru, precum se vinde berea sau cvasul?”-l-am intrebat pe Veaceslav Mustovici, vicedirectorul pietei comerciale din Orhei.

„Nu se poate”, mi-a raspuns Veaceslav si-mi arata regulamentul-tip de finctionare a pietelor, aprobat in 2007 cu semnatura lui Vasile Tarlev, pe atunci premier. In Regulament este stipulat ca vinzarea la taraba a bauturilor alcoolice este interzisa.

Prin anii 50 ai secolului trecut vinul de casa se vindea liber la piata, prin ospatarii si bufeturi si nu se intimpla nimic iesit din comun. Acum in Moldova pretutindeni se poate cumpara bere si vodca, inclusiv si la pahar, numai vin nu, chiar din cel produs la fabrica.

In Franta si Italia nimeni nu-si poate inchipui o masa fara un paharut de vin, imi spunea Vladimir Cociorva, primarul de Braviceni, proaspat revenit de peste hotare. Si nimeni nu sufera de alcoolism, nimeni nu se imbata. E stiut ca un pahar de vin la masa este benefic pentru sanatate. Strainii, cind vin la noi, se mira: aveti atitea probleme cu vinzarea vinului la rusi, in acelasi timp voi singuri preferati vodca si berea!

Valerian Rau, specialist la Directia Agricultura si Alimentatie Orhei, remarca vizavi de aceasta situatie:

„Exista un regulament de producere si comercializare a vinului taranesc, care prevede ca taranul care are vie trebuie sa perfecteze o cerere la primarie, de unde este transmisa la Directia raionala Agricultura, iar de acolo - la Camera de Licentiere. Dar nu asta e important, fiindca se poate intimpla sa treci toate barierele birocratice si la urma sa ramii cu vinul nevindut.

Problema este alta. Intr-un land din Germania, unde traditional se fabrica bere, toata lumea, in mod solidar, consuma numai bere. La noi este o situatie cu totul inversa. Pentru ca nimeni, in nici un fel, nu promoveaza vinul autoton.

Promovarea se face doar prin asociatii neguvernamentale

Sergiu Muravschi, vicepresedintele raionului Orhei si presedinte al filialei Orhei a Federatiei Nationale a Fermierilor din Moldova este de parere ca sansa de a vinde vinurile pe piata interna o au doar intreprinderile mari de vinificatie, dar care doresc sa opereze numai cu cantitati solide de productie. Intre timp, mai ales pe timpul guvernarii comuniste, in republica au fost promovate intens numai interesele producatorilor de vodca si bere.

„Filiala noastra incearca sa promoveze vinul taranesc, spunea Sergiu Muravschi. Am organizat in primavara anului curent un concurs al vinului taranesc, la care au participat peste 20 de producatori de vinuri din regiune. Cistigatorii concursului de la Orhei au participat si la concursul republican al vinurilor taranesti. Federatia mai are si alte idei de promovare in afara de concursuri si festivaluri. Este nevoie de promovat gospodariile individuale de vinificatori, care dispun de suprafete de 3-5 hectare si mai mult. Asemenea gospodarii sunt caracteristice pentru Franta, Portugalia si Italia. Directia Agricultura trebuie sa le acorde toata asistenta in ce priveste innoirea plantatiilor, sa le ajute la procurarea utilajului, promovarea productiei etc.

Sergiu Vesca, fermier de la Budai si presedintele Uniunii Republicane a Producatorilor de Struguri ne-a informat ca a reusit sa obtina de la Valeriu Cosarciuc cuvintul ca la Sarbatoarea Vinului, care va avea loc la Chisinau, in nici un caz nu va fi servita bere si vodca.

„Este o actiune care trebuie sa trezeasca un sentiment de respect pentru profesia de vinificator, specifica pentru vatra noastra. Cred ca toata birocratia ar putea fi redusa la o autorizatie eliberata de primarie, in care sa se confirme ca taranul cutare intr-adevar are un hectar sau doua de vie de soiurile cutare si cutare si ca vinul e fabricat anume din acesti struguri. Si mai este nevoie de o campanie bine gindita de promovare in tara a vinurilor autohtone.

Vinul ramine unica bautura naturala

Acum 12 ani, aflindu-ma la Focsani la Festivalul International al Viei si Vinului, l-am intilnit pe academicianul Valeriu D. Cotea, profesor universitar din Iasi, poreclit „tatal tuturor vinificatorilor din Rominia”, un om de o inteligenta patrunzatoare, care cunostea si problemele vinificatiei noastre.

„Drama vinificatiei basarabene a inceput odata cu decretul lui Gorbaciov si a continuat dupa ce relatiile integrationiste s-au destramat. Totusi, trebuie sa acordati viticulturii si vinificatiei o atentie prioritara, fiindca Basarabia are conditii ideale pentru cultivarea vitei-de-vie. Nu este vina vinului ca nu-i consumat cum se cuvine. E vina omului ca nu stie sa-l promoveze si sa se bucure de aceasta licoare dumnezeiasca. Este unica bautura naturala produsa de om si nu poate sa-i faca nicidecum rau daca este consumata cu masura”, imi spunea reputatul oenolog.

In imagine: Mihai Gasper din Furceni, raionul Orhei este laureat al numeroase concursuri ale vinului de casa organizate la nivel raional, regional si republican, la care se prezinta gospodareste: cu diplomele ce-i atesta maestria, conserve de casa, articole de artizanat.

Ion Cernei, 8 octombrie 2010

Opinii

Pedagogul si preotul trebuie sa devina personalitatile principale in comunitate

De la un timp satele noastre degradeaza. Atit sub aspect material, cit si spiritual. Generatiile crescute si educate in conditiile socialismului sovietic, cind majoritatea trebuia doar sa execute dispozitiile celor de la putere, greu se adapteaza la conditiile economiei de piata. Aceasta problema mai ales se resimte la sat, unde cea mai mare parte din tarani nu au nici capacitati, dar nici posibilitati de a gestiona eficient proprietatile, de a-si asigura o existenta cit de cit normala.

Unii incearca sa-si gaseasca norocul peste hotare, dar foarte multi vrind-nevrind nimeresc in mrejele saraciei si deznadejdii, care la rindul lor, genereaza diferite patimi negative, degradare.

Deunazi, dis-de-dimineata, il gasesc pe paznicul de la aria gospodariei agricole beat crita. Dupa ce i-am promis ca nu-i fac nimic daca recunoaste ce-a dat pe bautura, dinsul mi-a spus ca a schimbat un sac de rasarita pe o sticla de samagon. Ca sa vedeti! Sacul cu rasarita furat, care costa cam o suta de lei si din care, la o adica, putea face vre-o opt litri de ulei pentru familie, l-a dat pentru o sticla de samagon care costa 10 lei! Un „gospodar” din sat a luat rasarita, stiind foarte bine c-a fost furata si ca aceasta costa de vre-o zece ori mai mult. Si acest caz nu-i o exceptie: asemenea lucruri la noi au devenit ceva obisnuit. Si cel mai strasnic este ca dupa aceleasi „principii de viata” se educa generatia in crestere or, cei sapte ani de-acasa joaca un rol determinant in formarea viitoarei personalitati.

Analizind diferite variante de solutionare a acestei probleme, eu am ajuns la concluzia ca noi, la toate nivelurile, ar trebui sa schimbam regulile de joc in domeniul educatiei, atitudinea fata de institutiile din acest domeniu si rolul lor in viata societatii. Daca pe bunei si o parte din parinti nu-i mai putem reeduca, trebuie sa facem tot posibilul pentru a salva generatia tinara. Acest lucru il putem face prin intermediul gradinitelor si institutiilor de invatamint, in care sa fie create conditii normale de instruire si educatie. Vorbind de conditii eu am in vedere nu numai baza materiala a acestor institutii, dar si potentialul de cadre ce activeaza in domeniul dat. Pedagogul si preotul trebuie sa devina personalitatile principale ale comunitatilor noastre.

Acest lucru se poate obtine printr-o politica de stat bine chibzuita de selectare, pregatire si repartizare a cadrelor din domeniul educatiei, de asigurare materiala a acestor categorii de lucratori. Pedagogul trebuie remunerat astfel ca dinsul sa-si valorifice toate capacitatile pe tarimul educatiei si instruirii copiilor, dar nu in diferite afaceri care nu au nimic in comun cu domeniul dat, dar practicate pentru a-si asigura existenta...

In imagine: acum la gradinita din Peciste copiii beneficiaza de conditii foarte bune pentru instruire si educatie.

Tudor Bivol, primarul s. Peciste, raionul Rezina, 1 octombrie 2010

Copiii intre interesele parintilor si ale statului

Legislatia noastra permite minorului sa iasa din tara insotit de reprezentantul sau legal. Ce este mai bine pentru un copil: sa fie alaturi de parintii sai ori de unul din ei, acolo, unde i se asigura o viata decenta sau sa indure lipsuri – la rude, prin straini sau in institutii ale statului? Tragedia despartirii de copii o traiesc zi de zi parintii aflati la munca peste hotare. Pentru a-si lua odraslele cu ei, in strainatate, unii recurg la serviciile intermediarilor, iar altii incalca ei insisi legea, ajungind, intr-un final, sa fie cercetati penal.

Cel mai des in asemenea situatii nimeresc mamele divortate, care incearca diferite tertipuri, de teama ca nu vor avea acordul tatalui copilului, asa cum o cere legea. In acelasi timp, exista acuzatii ca organele de drept ar exagera in pornirea dosarelor penale pentru scoatere ilegala a copiilor din tara si ca o fac mai mult pentru statistici, neglijind interese supreme ale copilului.

Este si cazul unei tinere mame, Valeria Popusoi, care, de citeva luni, nu poate pleca in Italia, unde lucreaza legal si unde se afla acum copilul ei de 6 ani, pentru ca dinsa este cercetata penal pentru „scoaterea ilegala a copilului din tara”. Valeria a plecat in Italia, in octombrie 2008, cu copilul sau, pentru ca acolo are un loc de munca temporar si tot acolo se afla si parintii ei. La mai mult de un an a fost citata la politia italiana de la care a aflat ca in Moldova i s-a instrumentat un dosar penal.

Avocata Natalia Molosag, jurista la Institutul pentru Drepturile Omului, care apara interesele Valeriei Popusoi, este de parere ca “dosarul dat a fost pornit mai mult pentru statistici si ca este cusut cu ata alba, deoarece copilul a iesit impreuna cu mama sa in mod legal din tara”: „Nu s-a comis o infractiune. Legislatia noastra permite minorului sa iasa din tara insotit de reprezentantul sau legal: mama sau tata, sau de o persoana imputernicita printr-o declaratie autentificata notarial. Dinsa a iesit cu pasaportul in care era fotografia copilului si nimeni nu i-a cerut sa aiba acordul tatalui”.

Acordul celuilalt parinte, spune Natalia Molosag, este obligatoriu in cazul in care copilul este scos din tara pentru a se stabili cu domiciliul permanent in strainatate. In cazul dat, copilul a fost luat temporar, iar mama are acest drept, deoarece este divortata de tatal copilului, iar judecata a stabilit ca baiatul ramine in grija mamei. Natalia Molosag a mai precizat ca tatal copilului, care initial a reclamat cazul, ulterior si-a retras plingerea.

Cu toate acestea, organele de drept continua ancheta penala: „Ei i-au aplicat obligatiunea de neparasire a tarii. Ea e in stare de soc. Copilul plinge acolo, mama plinge aici. Statul nu poate sa-si permita luxul de a-i aduce atitea suferinte, pentru ca riscam iarasi o condamnare la CEDO. Eu inteleg cind copiii intr-adevar sunt scosi ilegal, nu de catre parinti, cind cu adevarat interesele copilului sunt lezate. Aici nu vad motive. Pedeapsa este de la 2 la 6 ani de inchisoare, alta pedeapsa nu prevede legea. Daca statul inchide mama pe 6 ani la inchisoare si lasa copilul tatalui care nici macar nu-l ajuta, atunci care-i sensul unui astfel de dosar?”

Un caz aproape similar s-a intimplat anul acesta in raionul Rezina. Potrivit vicecomisarului politiei din Rezina, Iurie Lesan, in luna iulie la comisariat a parvenit plingerea unui cetatean precum ca sotia sa, plecata la munca in Italia, in ianuarie a.c. a luat cu sine si copilul de 4 ani, fara invoirea lui. In procesul anchetei, a mentionat vicecomisarul, s-a stabilit ca acest caz nicidecum nu poate fi calificat drept emigrare ilegala, pentru ca femeia, de fapt, nu a comis careva incalcari ale legislatiei, a spus vicecomisarul, precizind ca acestea-s concluziile anchetatorilor, dar ultimul cuvint ramine dupa procuratura.

Eduard Bulat, sef de sectie in Procuratura Generala, recunoaste ca cel mai des in dosarele privind scoaterea ilegala a copiilor din tara sunt cercetati parintii copiilor, pentru ca se incalca legislatia. In fiecare caz in parte, ne asigura procurorul, „se tine cont de interesul suprem al copilului”.

„Cele mai multe cazuri de scoatere ilegala sunt comise de parinti legalizati in alte state, spune Eduard Bulat. Cel mai des se intilneste lipsa acordului celuilalt parinte. Copilul poate fi scos de catre un parinte in cazul in care intentioneaza sa domicilieze in alt stat numai cu acordul celuilalt parinte. In situatia in care nu exista acordul celuilalt parinte, evident, se incalca drepturile copilului de a vedea parintele, drepturile tatalui de a-si vedea copilul. Cind este o hotarire judecatoreasca, care decide cu cine sa ramina copilul, in ce conditii, atunci este de alt domeniu. Cetatenii trebuie sa tina cont ca este legislatia care prevede cum trebuie solutionat cazul in care vrei sa scoti copilul si sa respecti legea”.

Procurorul a mai precizat ca au fost atestate cazuri in care persoane terte, la solicitarea parintilor, au scos copii din tara prin diferite scheme ilegale, care pun in pericol viata copilului sau cazuri in care copiii au fost abandonati in strainatate, de aceea organele de drept sunt obligate sa fie vigilente: „Avem cazuri in care copilul este ascuns sub bancheta automobilului si trecut prin vama. Avem cazuri cind sunt perfectate procuri sau alte acte false”.

Scoaterea ilegala a copiilor din tara in baza unor acte false sau abandonarea intr-o tara straina este pedepsita de Codul Penal cu privarea de libertate de la 2 la 6 ani.

In sapte luni ale anului curent, organele de drept ale R. Moldova au inregistrat 7 cazuri de scoatere ilegala a copiilor din tara, de doua ori mai putin decit in aceeasi perioada a anului trecut. Si numarul dosarelor penale pornite in cazuri de scoatere ilegala a copiilor din tara s-a micsorat de 2 ori in comparatie cu anul trecut, arata datele Ministerului Afacerilor Interne.

Cornelia Cozonac, 17 septembrie 2010

Ghenadie Vrajitoru, cel care a schimbat standardele oieritului

Cind mi-au spus ca la Negureni este o stina de oi unde toate procesele de productie sunt mecanizate conform standardelor UE, nu am crezut. Stiam ca in judetul Neamt, Rominia, multi din proprietarii de oi au preferat sa-si vinda turmele pentru ca nu le-au ajuns nici bani, dar nici putere sa se conformeze conditiilor UE. Or, nu este de buzunarul oricui sa aduci la fiecare stina apa curgatoare, sa fetuiesti cu faianta peretii incaperilor unde are loc mulsul, pregatirea casului sau sacrificarea mieilor...

De Ziua satului, la Negureni, Vasile Popa, unul din liderii agricoli locali si prietenul ziarului nostru, caruia ii vorbeam de faptul ca oierii nostri greu si-ar schimba obiceiurile, mi-a adus de mina pe un tinar de vreo 30 de ani, care se cam plictisea la sarbatoare, si mi l-a prezentat:

- El este acela care a adus in raionul nostru standardele europene in oierit. Il cheama Ghenadie Vrajitoru si, spre deosebire de noi, nu are nimic cu agricultura, in schimb ii dintre cei care nu se tem de intemperii. Desi este tinar, cunoaste bine lucrul, fiindca ingrijeste de oi inca din copilarie.

Ghenadie Vrajitoru a absolvit acum 10 ani colegiul de arte din Soroca, dar nu a lucrat in cultura macar o zi.

„Am plecat sa muncesc la Moscova chiar dupa absolvirea colegiului. Mai multi ani am lucrat acolo ca sclavul si am facut bani, cu care puteam sa-mi cumpar un apartament in Chisinau. Dar am preferat sa ramin in sat. M-am casatorit, mi-am cumparat toate cele necesare in casa. Banii ramasi am hotarit sa-i investesc intr-o afacere. Initial doream sa fac un fel de zona de agrement linga catunul Chersac, cu sauna si tot felul de distractii. Dar dupa ce m-am sfatuit cu fratele Alexei, am decis sa fondez o stina, dar nu obisnuita, ci una care sa corespunda standardelor europene, ca sa nu mai revenim la reconstructia ei in timpul apropiat”, spune Ghenadie.

200 de oi le-au cumparat in anul trecut. Anuntul l-au gasit pe internet. Alte animale au mai procurat de la gospodarii din satele megiese. In toamna au facut o selectie si le-au lasat numai pe cele tinere si bune de lapte. Tot in anul trecut au procurat cinci purcei de rasa olandeza si citeva junci. La moment numarul porcinelor a ajuns la 40. In primavara au inceput constructia stinei, pe care au finalizat-o in august curent. Totodata au construit incaperi pentru porcine si vite.

„Nu ne-am decis dintr-o data sa aducem aparatul de muls, deoarece ne gindeam sa folosim banii ramasi in alte scopuri. Dar s-a intimplat ca odata ne-au parasit ciobanii. Pur si simplu, au plecat fara a ne spune barem motivul. Ne-am chinuit citeva zile impreuna cu tata si citiva consateni. Cind ni s-a rupt rabdarea, l-am contactat pe un proprietar de oi de la Cucuruzeni, care stiam ca are un astfel de aparat. Peste citeva zile era deja instalat. Mai greu a fost sa deprindem animalele sa intre in boxe. Pina la urma, ne-a reusit. Acum ele au reflexul deja format - intra singure acolo, fiindca le asteapta rationul de combifuraje”, povesteste Ghenadie.

Mulsul a schimbat radical calitatea productei, dar si a facilitat lucrul ciobanilor. Cu ajutorul aparatului cele 200 de oi sunt mulse intr-o ora. Dupa cum a calculat proprietarul, productivitea muncii a crescut de aproape 4 ori. In perspectiva intentioneaza sa mareasca septelul pina la 500 de capete si, bineinteles, are idei interesante de viitor. Doreste sa deschida o sectie de ambalare a brinzei de oi in vacuum, productie neintilnita deocamdata pe piata moldoveneasca.

„Cu vinzarea productiei am inceput-o cam anevoios, incercind sa ne stabilim pe pietele din Chisinau. Pina la urma am reusit sa gasim un client permanent, care vine zilnic cu masina si ne ia casul chiar de la ferma, achitindu-se cu noi pe loc”, spune proprietarul.

Ghenadie nu regreta ca a ales anume oieritul. Inca pe cind avea sase ani bunicul de pe mama de la Tintareni le-a facut cadou sapte oi, pe care le-au ingrijit cu fratele intr-un mod exemplar.

„Ati mai scris despre Vlad Popa, proprietar de oi de la Tintareni, stramosul caruia, Toader Popa, era pomenit in anuarul SOCEC al Rominiei Mari ca proprietar de oi si comerciant de brinzeturi si pielicele. El este si stramosul nostru, bunica noastra fiindu-i lui nepoata. Inca din timpuri stravechi oieritul a fost una din indeletnicirile principale ale noastre si ar fi un mare pacat daca aceasta ar dispare. Drept ca fiecare perioada are particularitatile sale. Astazi unui satean nu-i prea iese sa intretina 5-10 oi. Nu este rentabil. E mai convenabil sa intretii 400-500 de oi, avind spatii corespunzatoare, aparate de muls, dar si ciobani pregatiti sa lucreze cu tehnica de muls”, sustine Ghenadie.

„Nevoia m-a adus la stina. Stiti prea bine cum e sa traiesti in sat doar cu o cota de pamint", zicea Ion Coada, unul dintre cei trei ciobani. "Oile mi-au placut intotdeauna, eram deprins si cu munca grea la stina. Dar conditiile de lucru pe care ni le asigura domnul Ghenadie sunt foarte bune. E o placere sa muncesti aici”.

Intr-un fel, ramii socat cind vezi o antena satelit pe acoperisul casei unde traiesc ciobanii. Bucataria este echipata cu plita de gaz si toate cele necesare.

„Salariul este normal, dar proprietarul ne-a fagauit ca-l va mari odata ce vom dubla numarul de oi", a adaugat Ion Broiescu, alt cioban originar din Mihalasa.

Ghenadie ne-a mai spus ca acum o luna la stina lui a fost organizat un seminar republican, la care au participat peste 50 de persoane, intre ei multi specialisti in oierit din sudul republicii, cei mai initiati in cresterea ovinelor.

Mi-a vorbit Ghenadie si despre miniferma de 40 de porcine, care folosesc zerul bogat in proteine - o hrana ideala pentru aceste animale. Mi-a aratat sute de tone de fin, alt furaj cu care pot fi hranite si un numar anumit de taurine pentru lapte si carne.

„I-asi sfatui pe toti moldovenii nostri care cistiga niste bani in strainatate sa-i investeasca intr-o afacere profitabila acasa. Dar o afacere poate fi profitabila atunci cind se bazeaza pe tehnologii si metode performante si se produce o productie competitiva pe piata. Noi nu suntem mai putin descurcareti decit europenii. Pur si simplu, ne-am pierdut deprinderile cit au fost aici colhozurile, dar aceste calitati pot fi restabilite, este de parere proprietarul de oi de la Negureni.

Ion Cernei, 17 septembrie 2010

In imagine: Antreprenorul Ghenadie Vrajitoru (la dreapta) si ciobanul Ion Coada ne-au demonstrat aparatul pentru mulsul mecanizat al oilor.

Situatia in invatamant

Tot mai putini copii, mai putine clase, mai putine scoli

Scoala a inceput. Zeci de mii de copii si cadre didactice se prezinta in fiecare dimineata in grupele de gradinita sau in salile de studiu, unde se afla o buna parte a zilei. In curind vor da si frigurile. Cum au fost pregatite institutiile pentru noul an scolar in regiunea Orhei si care sunt problemele cele mai mari au cautat sa afle reporterii "C".

Numarul scolilor a ramas acelasi

Conform datelor Directiei Generale Invatamint, Tineret, Sport, in raionul Rezina functioneaza 41 de institutii de invatamint, inclusiv 8 licee teoretice, 5 scoli medii, 20 de gimnazii, 6 scoli primare, o scoala internat auxiliara si o scoala internat de tip sanatorial, in care-s incadrati circa 8 mii de elevi.

La 1 septembrie c. toate institutiile si-au inceput activitatea de instruire si educatie. Potrivit sefului Directiei Generale Invatamint, Tineret, Sport, Xenofont Ceban, toate cladirile institutiilor de invatamint au fost reparate si pregatite pentru noul an de studii. La liceele teoretice „A.S.Puskin” si „Alexandru cel Bun” din Rezina au fost efectuate reparatii capitale, este in stadiu de reparatie capitala cantina liceului teoretic din s. Peciste. La liceul din Ignatei si scoala din Mateuti au fost schimbate ferestrele si usile. In prezent e pe sfirsite instalarea sistemului termic pe baza de gaze naturale la scolala medie din s. Ciniseuti.

A fost stocata cantitatea necesara de combustibil pentru sezonul de iarna, au fost reparate acoperisurile si salile de studii. La moment cea mai acuta problema ramine mobilierul invechit de-abinelea din mai multe scoli, a mentionat X.Ceban.

In raionul Rezina nu s-a intreprins nimic pentru indeplinirea Hotaririi Guvernului referitor la optimizarea cheltuielilor din invatamint, sarcina pusa in seama autoritatilor publice locale. Astfel, desi initial se prevedea reorganizarea si comasarea unor institutii, numarul scolilor a ramas acelasi.

Toti copiii au fost scolarizati

Catre noul an de invatamint au fost pregatite toate institutiile scolare si prescolare din teritoriu, a relatat pentru „C” Ion Negrescu, seful Directiei Generale Invatamint, Tineret, Sport Telenesti. Au mai ramas de efectuat reparatii mici in unele sali de sport. Incepind cu saptamina trecuta a demarat procesul alimentarii copiilor in scoli, fiind contractata deja cantitatea necesara de produse alimentare.

De patru ani in raion nu sunt copii nescolarizati. Insa cea mai mare problema specifica pentru noul an de studii este ca numarul elevilor in mai multe institutii s-a micsorat substantial. Este vorba, in primul rind, de scoala de la Codru-Nou, gimnaziul alolingv si gimnaziul „M. Eminescu” din Telenesti. Posibil se vor inchide clasele a X-ea de la liceele din Brinzeni si Chistelnita, unde sunt mai putini elevi decit prevede normativul. Unele licee au toate sansele in genere sa fie inchise din cauza insuficientei de elevi, a remarcat Ion Negrescu.

In toate institutiile s-au efectuat reparatii

Dupa 19 ani, cu concursul Fondului de Investitii Sociale din Moldova, a fost reparata capital cladirea gradinitei de copii din Cucuruzeni, ne-a relatat Eudochia Stefirta, sefa Directiei Generale Invatamint, Tineret, Sport Orhei. Potrivit dumneaei, cu ajutorul FISM-ului o cladire din Branesti a fost reprofilata in gimnaziu-gradinita. Lucrarile aici mai continua. La milionul de lei acordat din bugetul de stat au mai fost alocati 500 000 lei din bugetul raionului. Din bugetul local a fost procurat mobilier nou, care este instalat deja si, catre 1 octombrie, elevii se vor muta in cladire renovata.

In perioada de referinta au fost valorificati pentru reparatia curenta a institutiilor de invatamint 3,5 milioane lei, iar pentru reparatia capitala - circa 2 milioane lei.

Sapte scoli au inaintat cereri pentru reparatie capitala si renovare cu suportul FISM-ului. In toate aceste sate cetatenii au depus deja contributiile.

In toate cele aproape 80 de institutii scolare si prescolare s-au efectuat reparatiile necesare.

Deocamdata nu este achizitionata cantitatea necesara de combustibil solid pentru institutiile de invatamint care inca nu sunt racordate la gazoducte.

Dna Stefirta a mai mentionat ca institutiile de invatamint nu au probleme cu scolarizarea si ca nu va fi nevoie de optimizari ca consecinta a diminuarii numarului de elevi in clase.

In asteptarea micului dejun

Desi suntem in cea de a treia saptamina a noului an de studii, la scoala medie din Sestaci, copiii inca nu beneficiaza de serviciile cantinei. Dupa cum am fost informati la Directia Generala Invatamint, Tineret, Sport Soldanesti, aceasta este una din putinele in raion localitati, unde elevii inca nu sunt alimentati.

Specialistii in domeniul sanatatii insista ca micul dejun este mincarea de baza a copiilor de virsta scolara. Elevii din Sestaci sunt nevoiti sa astepte jumatate de zi la lectii pentru a ajunge acasa si sa-si potoleasca foamea. Valentina Palii, managerul scolii medii Sestaci, ne-a informat ca bucataria nu functioneaza deoarece nu au la ce gati bucatele. Initial, pe motiv ca primaria intentiona sa racordeze la conducta de gaze naturale si cantina scolii, nu au fost stipulate finante pentru procurarea gazului imbuteliat, preciza managerul scolar.

Dupa cum ne-a relatat Larisa Toia, secretara Consiliului satesc Sestaci, la o sedinta extraordinara urmeaza sa fie discutata si chestiunea privind alimentatia copiilor. Apropo, la scoala ni s-a spus ca, avind la dispozitie o butelie cu propan, costul careia e de vreo trei sute de lei, bucataresele ar putea alimenta elevii din clasele primare exact trei luni.

La inceputul saptaminii curente, potrivit informatiei oferite la DGITS Soldanesti, in vreo cinci institutii de invatamint copiii inca nu erau asigurati cu micul dejun.

Ion Cernei, Ion Perciun, Natalia Golub, 17 septembrie 2010

In imagine: In vara a.c. la Liceul Teoretic „A.S.Puskin” din Rezina a fost reparat acoperisul, sistema de incalzire, efectuate alte lucrari in suma totala de circa 450 mii de lei, alocati din bugetul orasului.

Vesnic dor de revenire

In ultima simbata a acestei veri aride, temperatura la Ghiduleni, raionul Rezina, a atins apogeul. Insa, nimic periculos, caldura fiind emanata din inimile multimii de sateni veniti sa-i intimpine binevoitori pe fiii si fiicele care au revenit la bastina. Aceasta "Zi a satului" e relevanta si prin faptul ca se marcheaza, pe plan national, marile sarbatori "Ziua Independentei" si "Limba Noastra cea Romina". Totodata, local, satul aniverseaza 345 de ani de la prima atestare documentara. La toate acestea adaugindu-se bucuria rudelor care se revad.

Cei reveniti la bastina au fost intimpinati cu piine si sare, dar inainte de festivitatea propriu-zisa au dorit sa mearga la biserica renovata din localitate, unde au asistat la o panihida in memoria rudelor plecate din viata si s-au recules la mormintele lor in cimitirul de aici. Preacuviosul parinte Ion Arama, parohul satului, le-a vorbit enoriasilor despre faptul ca stramosii lor s-au ingrijit nu numai de trup, dar si de suflet, construind inca la 1808 aceasta biserica, initial din birne, apoi la 1867 - din piatra. "Acum locasul sfint necesita o renovare capitala. La inceput credeam ca ne vor trebui vreo 60 mii de lei, dar in realitate cheltuielile s-au ridicat la 16 mii de euro. A fost posibila finisarea reconstructiei numai datorita donatiilor satenilor, a ctitorilor, multidintre care sunteti de fata", a spus parintele paroh.

In final, dna Raisa Golovaci-Nica a facut bisericii o donatie financiara, darund si o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, sfintita la Sfintul Munte Atos.

La rindul lor, enoriasii i-au multumit parintelui Ioan Arama pentru tot ce a facut in folosul comunitatii in cei 3 ani de cind a venit in sat.

Dupa slujba, intreg satul s-a deplasat la estrada de vara. Bogatul program artistic pregatit de angajatii Casei de cultura in frunte cu directoarea Eugenia Botezatu si cei ai bibliotecii condusa de dna Aliona Toma, precum ne-au anuntat moderatorii Rodica Girlea si Igor Gheorghiu, a fost conceput pentru a tine focul aprins in vatra, a rascoli trecutul, a cultiva dragostea de plai copiilor care, chiar plecind in lume, sa nu-si uite bastina.

Si au ce-si aminti ghidulenenii. Dl primar Andrei Nica a relatat succint istoria de inceput a localitatii, s-a oprit la cataclismele care mai sunt inca vii in memoria generatiei in virsta: cele doua razboaie mondiale, deportarile, foametea organizata, colectivizarea fortata, mai apoi razboiul din Afganistan, luptele pentru apararea integritatii si suveranitatii Republicii Moldova din vara anului1992... Evenimente care au inghitit multe vieti, au adus mari suferinte satenilor. Dar au venit si timpuri mai bune: independenta statului nostru, declararea limbii bastinasilor drept limba de stat, privatizarea paminturilor si averii etc. Satul e o familie mare, iar noi suntem copiii ei, a subliniat dl primar Andrei Nica. E frumos satul, cu oameni deosebiti, gospodari, cu traditii care s-au pastrat si pe care azi le prezentam cu drag in fata fiicelor si fiilor reveniti la bastina.

Printre oaspeti a fost si dna Ema Smaranda Manu, stranepoata fabulistului moldovean Al.Donici, impreuna cu sotul Serban Alexandru Manu, print pe linia dinastiei Cantacuzino, ambii cetateni ai Frantei.

Din Rimnicu Vilcea, Rominia, au sosit dl Cornel Nica cu sotia Ani, sora sa Valentina Nica din Dragaseni. Dl Cornel Nica, in 1944, la virsta de 6 ani, s-a refugiat impreuna cu parintii din calea bolsevicilor care au ocupat Basarabia, dar nu a uitat locul unde s-a nascut. Dinsul a fost acel care a organizat venirea la festivitate a rominilor basarabeni, originari din Ghiduleni, intre care si Cezar Istrati, stabilit la Bucuresti. De la Sankt-Petersburg a sosit Grigore Cibotaru, de la Sevastopol - Ion Nica, din Germania - Elena Miheli (Saca). Din diverse localitati ale Moldovei au sosit Mircea Istrati, Raisa Golovaci (Nica), Vera Cobuscean (Nica), cetateni de onoare ai satului, Margareta Carata (Dulce), Aurelia Dicusar (Cuiban), Valentina Sandu (Guma), Leonid Colesnic, Nina Cazac, Petru Stirbate. Receptivi la nevoile satului, dinsii au facut donatii considerabile pentru renovarea bisericii, a gimnaziului, fintinii din preajma, dotarea punctului medical din localitate.

In cadrul festivitatii au fost omagiati pentru munca cu abnegatie veteranii in domeniul pedagogiei, asistentei medicale, administratiei publice, agriculturii.

Catre aceasta importanta aniversare a vazut lumina tiparului si "Cartea de vizita a satului Ghiduleni", pe care fiecare invitat a primit-o in dar pentru ca, din cind in cind, sa-si aline dorul cu vederi de la bastina.

Ma apropii de dna Aurelia Dicusar (Cuiban), careea ii poarta cinste tot satul pentru faptul ca, impreuna cu sotul Iurie, antreprenor, au facut donatii considerabile si bisericii, si gimnaziului, fiind si sponsorul acestei intilniri de suflet a celor reveniti la bastina. Am o doleanta: sa-mi ajute sa finalizez istoria satului. "Eu, desigur, nu am o fabrica de bani, dar ma voi consulta cu sotul si cred ca vom gasi o solutie", mi-a zimbit incurajator dna Aurelia. Asa sunt ei, fiii si fiicele acestui sat: marinimosi, saritori la nevoie, mai ales cind vine vorba de vatra parinteasca, pentru ca unde ar fi ei, inima lor, prin firul invizibil, numit dorul de bastina, ramine aici.

In scena evoluiaza artistii amatori din sat, evenimentul e inregistrat de televiziunea nationala, in public - imbratisari, veselie, fericire de la reintilnirea cu rudele, vecinii, colegii de scoala, pedagogii... In aplauzele furtunoase ale multimii isi face aparitia formatia "Catharsis", invitata la sarbatoare. I se alatura si Aurelia Dicusar, cunoscuta si ca interpreta care, in majoritatea cazurilor, isi semneaza melodiile. A adus cu sine si propriul CD intitulat "Din glia strabuna... Basarabeanca", pe care-l doneaza fanilor. Pe el citim crezul autoarei: "De esti bogat,/ Ori esti om sarac,/ Buna credinta si Omenia/ Ne dau rostul vietii cu adevarat".

Foto de Elena Ciubotaru
In imagini: 1. Aurelia Dicusar (Cuiban), la microfon: " De la vatra incepe Pamintul. Sa fim pururi recunoscatori celor de aici, care ne primesc de fiecare data cu bratele deschise". In rindul doi (de la dreapta la stinga): Leonid Colesnic, Valentina Sandu-Guma, Margareta Carata-Dulce. 2. Evoluiaza ansamblul folcloric din Ghiduleni.

Ion Tudose, profesor de istorie la gimnaziul Ghiduleni, cetatean de onoare al satului, 10 septembrie 2010

"Ziua Independentei" si "Limba Noastra cea Romana" in regiunea Orhei

Rezina mai are un monument

Din suita de manifestari desfasurate pe 27 august, de Ziua Independentei, a facut parte si inaugurarea stelei comemorative „Rezina-oras”, edificata in legatura cu aniversarile de 515 ani de la prima atestare documentara a localitatii si 75 de ani de la atribuirea Rezinei a statutului de oras.

Primarul orasului, Petru Sova a felicitat publicul adunat la ceremonia de inaugurare a stelei cu ocazia sarbatorilor nationale Ziua Independentei si Limba Noastra cea Romana, apoi a facut o trecere in revista a aparitiei si realizarii ideii de inaltare a monumentului. Autorul ideii si al proiectului stelei este consilierul raional si orasenesc Ion Perciun, monumentul fiind executat in piatra de Cosauti de sculptorul Ion Lozan din localitatea data, cunoscut rezinenilor gratie altor monumente edificate cu participarea dumisale: soclurile monumentelor lui Mihai Eminescu din Rezina si Ion Sarbu din Ignatei.

Dupa cum a mentionat in alocutiunea sa Ion Perciun, ideea acestei stele a aparut dupa ce in saptamanalul CUVANTUL a fost publicat articolul savantului Mihai Tasca, in care cititorii erau informati cum a fost elaborata si adoptata Legea pentru transformarea comunei rurale Rezina, judetul Orhei din comuna rurala in comuna urbana, votata de Adunarea deputatilor in Parlamentul Romaniei in sedinta de la 28 ianuarie a.1935 cu o majoritate de una suta opt voturi contra trei si promulgata de regele Carol la 6 mai acelas an.

Majoritatea consilierilor de Rezina au sustinut ideea despre instalarea stelei, alocand din bugetul orasului in acest scop 25 mii lei. Potrivit lui Ion Perciun, stela comemorativa reprezinta un soclu plat si ideal care semnifica lunca Nistrului. Din care se inalta un bloc de piatra salbatica ce aminteste de vremurile preistorice, cand Moldova, vorba cronicarului, „se afla in calea tuturor relelor”. Din stanca de piatra se inalta catre cer o coloana dorica, care in lumea arhitecturala semnifica perfectiunea, sobrietatea si maretia. In viziunea autorului, anume aceasta coloana reprezinta localitatea nistreana Rezina. Coloana este incununata cu stema orasului Rezina, aprobata inca in 1936, iar acum cativa ani – reactualizata. Pe fatada principala a stelei este incrustat: „1935. Rezina-oras”.

Ion Perciun a propus ca ziua de 6 mai sa fie decretata de autoritatile urbei drept „Ziua orasului Rezina”, cu titlu de sarbatoare locala si zi libera.

In fata celor prezenti au mai luat cuvantul presedintele raionului Valeriu Ciorici, sculptorul Ion Lozan.

Un sobor de preoti in frunte cu parintele Igor, blagocinul de Rezina au sfintit monumentul. Participantii la solemnitate au depus buchete de flori la stela „Rezina-oras”, apoi si la piatra de temelie a orasului si capela de pe terasa intaia a urbei.

3 septembrie 2010

Prilej de comemorare, omagiere, slavire in cintec si vers

Rezina: Potrivit sefei Sectiei raionale Cultura, Varvara Rusu, toate primariile din raion, in parteneriat cu institutiile de cultura din subordine, vor organiza in perioada 27-31 august diverse actiuni dedicate principalelor sarbatori nationale ale poporului nostru: Ziua Independentei si Limba Noastra cea Romina.

De exemplu, la 27 august in s. Ignatei va avea loc un spectacol de sarbatoare cu participarea artistilor amatori din partea locului. La Sircova se preconizeaza deschiderea Casei de cultura, dupa reparatia capitala. La Pripiceni-Razesi, pe 29 august, a doua zi de hram, va fi marcata Ziua satului, prilejuita de aniversarea de 380 de ani de la prima atestare documentara a localitatii, a mentionat Varvara Rusu.

Tatiana Golub, specialist in probleme tineret si sport la primaria Rezina, ne-a relatat ca la 27 august urmeaza sa fie inaugurata stela comemorativa „Rezina-oras”, masura ce face parte din suita de actiuni legate de aniversarea de 515 ani de la prima atestare a localitatii si 75 de ani de la trecerea ei in categoria oraselor, dupa ce va urma un spectacol de sarbatoare consacrat Zilei Independentei.

Ziua Limbii Noastre cea Romina traditional va fi marcata cu un program artistic realizat in fata bustului poetului Mihai Eminescu, in cadrul caruia vor evolua copii de la gradinitele din oras.

Vasile Popel, vicepresedintele Asociatiei raionale de fotbal ne-a comunicat ca la 27 august, orele 14 si 16, pe stadionul din s. Trifesti vor avea loc meciurile finale pentru cupa raionului la fotbal. Iar la 29 august, la Ignatei se va desfasura un turneu la fotbal in memoria regretatului Valeriu Ionascu, fotbalist cu renume la timpul sau.

Orhei: Festivitatile din cadrul sarbatorilor Nationale „Ziua Independentei” si „Limba Noastra cea Romina” vor demara in dimineata zilei de 27 august cu o ceremonie solemna la monumentul eroilor cazuti in luptele pentru independenta si integritatea republicii. In cadrul solemnitatii se va desfasura un spectacol literar-artistic cu participarea corului din s. Biesti si a unei formatii de muzica populara din Focsani, Rominia. Ulterior, pe stadionul orasenesc, pina la 31 august inclusiv, vor fi organizate competitii sportive in cadrul semifinalei campionatului raional la fotbal si la alte probe.

In seara zilei de 27 august la Casa de cultura „Andrei Suruceanu” din oras va avea loc un concert festiv cu genericul: „E ziua tarii mele” cu participarea formatiilor artistice de copii din oras si a unor colective profesioniste din Chisinau.

Pentru zilele urmatoare este preconizata organizarea unor excursii pentru elevi prin locurile istorice ale tarii, inclusiv la Trebujeni, Falesti si la Muzeul de Istorie si Etnografie din Orhei.

Este preconizata participarea formatiilor artistice din satele Clisova, Biesti, Cucuruzeni, Bolohani, Tabara la festivalul de muzica etno „Gustar” de la Trebujeni, care se va desfasura pe 29 august.

Biblioteca Publica raionala „ A. Donici” va face totalurile unui proiect-concurs raional „Lecturile verzi”, iar in bibliotecile din raion vor fi organizate recitaluri de poezie cu genericul: „Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”, ”Cintam a Patriei marire”, „O tara, o limba si un grai”.

Telenesti: Sarbatorile Nationale la Telenesti vor incepe in ziua de 27 august cu o depunere de flori la bustul lui M. Eminescu din scuarul din fata Centrului de cultura, dupa care va avea loc un spectacol literar- artistic cu participarea formatiei de muzica usoara „Steaua” si a ansamblului vocal „Trandafir de la Moldova” de la Centrul de cultura din oras. In cadrul acestei activitati vor lua cuvintul reprezentanti ai administratiei publice, combatanti, profesori de istorie, primari ai localitatilor din raion.

Cu ocazia zilei hramului orasului Telenesti, care va avea loc la 29 august, la Centrul de cultura din Telenesti este preconizat un concert cu participarea unor interpreti notorii de muzica populara si usoara din Chisinau. Tot de Ziua Hramului vor fi desfasurate expozitii de lucrari din fondurile Muzeului de Istorie si Etnografie si ale elevilor Scolii de Arte Plastice din Telenesti. Iar la 31 august, de Ziua Limbii, pe telenesteni si pe oaspetii centrului raional ii asteapta mai multe surprize placute. In fata bustului lui Mihai Eminescu vor evolua copii de la gradinitele din oras, va fi prezentat un spectacol artistic cu concursul tarafului „Mihalasenii” de la Centrul raional de cultura, isi vor citi din propriile creatii laureatii concursului interraional al tinerilor condeieri „Pe o ramura de grai”, editia a III.

Soldanesti: Vineri, scena caminului de cultura din Cotiujenii-Mari va gazdui participantii editiei ordinare a concursului raional al formatiilor si interpretilor de muzica usoara „Tara de cintec, tara de joc”, organizat de Consiliul Raional in cadrul Sarbatorilor Nationale „Ziua Independentei” si „Limba Noastra cea Romina”.

Spre deosebire de anii precedenti, cind isi demonstrau maestria atit interpreti, cit si colective de dans modern, la actuala editie in scena vor concura doar 14 cintareti si ansamblul de muzica usoara „Armonie” de la caminul de cultura din satul-gazda, am fost informati la Sectia raionala Cultura. Potrivit responsabililor de la sectie, la concurs pot fi interpretate creatii muzicale noi, de toate stilurile sau de sinteza, ale autorilor de muzica si de versuri care activeaza in cadrul institutiilor de cultura.

Activitati cu prilejul Sarbatorilor Nationale "Ziua Independentei" si "Limba Noastra cea Romina" vor fi organizate si in alte localitati din teritoriu, iar in centrul raional va avea loc un concert.

Ion Perciun, Ion Cernei, Eugeniu Sofroni, 27 august 2010

Promotorii renasterii nationale

Omagiem 19 ani de la proclamarea independentei Republicii Moldova, o virsta a unui om ajuns la maturitate. E si firesc, cu aceasta ocazie, sa ne amintim de acei care printre primii, incepind cu anul 1988, s-au incadrat in Miscarea Democratica de Eliberare Nationala si gratie activitatii carora astazi traim intr-un stat independent si suveran.

In acel an 1988 imboldul spre trezirea constiintei nationale a fost dat de presa nationala. In vara acelui an a aparut articolul lui Valentin Mindicanu in apararea limbii nationale, care aborda necesitatea revenirii la litera latina si declararea graiului bastinasilor drept limba de stat. La 28 noiembrie 1988 in ziarul raional „Pentru comunism” a fost publicata o adresare, autorii careia erau Gheorghe Visanu de la Biroul de Proiectari in Constructii, Octavian Marchitan si subsemnatul, care a fost un semnal pentru toti cei care nu mai puteau si nu mai vroiau sa traiasca pe vechi. Unul din primele grupuri de sprijin a Frontului Popular la Orhei a aparut la scoala nr. 6 in componenta caruia intrau Ioana Portarescu, Larisa Dahnovici, Olga Ursu si subsemnatul, Ion Dulghieru, Mihai Doibani, Valeriu Doibani si M. Prisacaru, locuitori din cartierul Slobozia Doamnei; Ion Donica, Victor Gaina, Ion Ciorici, fratii Levinta, Ion Gore de la Asociatia Stiintifica de Producere „Progres”; Ion Potinga, Dumitru Cucu, Valentina Tihon de la Colegiul Pedagogic „V. Lupu”; Olga Mucuta, Valentina Damascan, Adelina Apreutesei, Liuba Bucateli de la scoala nr. 4; Alexei Rusulencu, Nicolae Balaban, Veaceslav Caraman, Alexandru Sandu de la uzina constructoare de masini; Sofia Golovatiuc, Eudochia Maxian, Alexandru Mosan de la Colegiul de Medicina; Vasile Pasaniuc, Ion Cirlig, Gheorghe Botnaru, Valeriu Paciu de la spitalul raional; Vlad Pascaru, Vlad Lascu, Victor Grebenscicov, angajati la redactia ziarului raional, Vasile Roman, redactorul radioului local s.a.

Mai tirziu au aparut si alte grupuri de sprijin: in cartierul Nordic: Constantin Golovatiuc, Mihai Hruscenco, Grigore Bucateli, Nicolae Cotet, Aviv si Simion Botan; in cartierul Lupoaica - Petru Pahomi, Ion Ioncu, Petru Luca, Ion Morozenchi; in sectorul Centru - Gheorghe Groian, Liuba Cibotarenco, Mihai Rotaru, Liuba Ungureanu, Petru Josanu, Nicolae Zabolotniuc, Ala Vidrascu; la spitalul de ftiziatrie - Ion Munteanu, Vasile Cibotaru etc.

Familii intregi s-au incadrat in sustinerea maretelor idealuri ale Miscarii de Eliberare Nationala si Frontului Popular. Printre acestea au fost Andrei si Ecaterina Uritu, Maria si Vasile Raileanu, Grigore si Liuba Bucateli, Constantin si Sofia Golovatiuc, Ion si Vera Dulghieru, Valentin si Adelina Apreutesei, Petru si Zinaida Luca.

Nici un reprezentant al nomenclaturii de atunci nu a sustinut dezideratele acestei miscari. Insa nu trebuie sa uitam ca raionul Orhei, alaturi de raioanele Hincesti, Straseni si Nisporeni, au constituit, de fapt, marele cetati ale renasterii nationale, orasele fiind sustinute masiv si de localitatile rurale. La Ciocilteni organizatia Frontului Popular era condusa de catre Dumitru Ionascu, la Braviceni - de Ana Gliga, la Clisova - de Ecaterina Popescu, la Cucuruzenii-de-Sus – de Gheorghe Vacari, la Cucuruzenii-de-Jos - de Mihai Botnari si Andrei Lungu, la Seliste – de Simion Mititelu si Afanasie Leunte, la Lucaseuca - de Larisa Raievschi si Svetlana Budjeti, la Tabara – de Nicolae Olaru si Eugen Birnaz, la Peresecina – de Maria Anghel si Constantin Sirbu, la Teleseu – de Vasile Balan si Gheorghe Ghidiu, la Trebujeni – de Ludmila Buzila, la Susleni - de Leonid Turcanu si Aurelian Leanca; la Jori – de Elena Gherciu, la Mirzesti si Mirzaci – de Alexei Platon si Vasile Vascan, la Crihana - de Iurie Mudrea si Maria Hadjiu,la Donici - de Danila Nestor.

Activitatea organizatiilor Frontului Popular de la Orhei si a grupurilor de sustinere isi va gasi reflectare in lucrarea „Promotorii orheieni ai Miscarii de Eliberare Nationala”, asupra careia se lucreaza in prezent. Iar la muzeu sunt inaugurate mai multe expozitii tematice, dintre care una poarta genericul: „Pasi spre independenta”. Zeci de secvente color de atunci povestesc despre marile evenimente care ne-au directionat spre vrerea noastra de veacuri: spre Libertate, Independenta, sa fim stapini intr-o tara si sa traim in sinul unui Neam unic.

Gheorghe Maxian, directorul Muzeului de Istorie si Etnografie din Orhei, 27 august 2010

Copiii se odihnesc alaturi de Carte

"Sunteti pentru modificarea Constitutiei care sa permita alegerea Presedintelui Republicii Moldova de catre popor?" Aceasta este intrebarea inclusa pe buletinul de vot pentru referendumul republican din 5 septembrie 2010. Alegatorii vor putea sa raspunda cu "pro" sau "contra".

In campania de organizare a referendumului constitutional din 5 septembrie, potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale vor participa 25 de formatiuni politice.

16 partide cu optiunea “pentru”, 2 formatiuni cu optiunea “impotriva”, 5 partide nu si-a exprimat nici una din optiunile in problema supusa referendumului, iar 2 partide au declarat ca vor indemna alegatorii sa nu participe la referendum.

Campania electorala va dura pina pe 3 septembrie, pe 5 septembrie urmind ca cetatenii sa vina la urnele de vot pentru a se pronunta “pro” sau “impotriva” alegerii directe a presedintelui tarii.

Deschisa la 21 iunie, tabara va activa pina la 25 august c. Ea este frecventata de copii in virsta de la 6 pina la 13 ani, care se odihnesc aici gratuit. Copiii sunt ocupati in diverse activitati de la ora 10.00 pina la 17.00, cu intrerupere de 2 ore la prinz. Programul zilnic include lecturarea cartilor, inscenarea diferitor povesti, studierea calculatorului, vizionarea filmelor, excursii in teritoriu, vizitarea monumentelor de istorie si cultura din Rezina, desfasurarea diferitor concursuri si victorine (desen pe asfalt, recitaluri de poezie etc). Moderatorul taberei este Ana Ganea, sefa salii de lectura. Zilnic aici vin pina la 20 de copii, vorbitori de limba romina si rusa, care se inteleg de minune, spune dna Ganea.

Liuba Popovici, alta colaboratoare a bibliotecii, a relatat pentru „C” ca in raionul Rezina pentru prima data se organizeaza o asemenea tabara, care, in opinia dumneaei, este o forma reusita de ocupare a copiilor in timpul vacantei. Ulterior ar fi bine ca experienta acumulata pe parcursul acestei veri sa fie analizata cu participarea colegilor si a factorilor de decizie din alte localitati, pentru a fi preluata si de alte biblioteci. Ar fi bine ca asemenea tabere sa aiba si o sustinere oarecare financiara pentru procurarea diferitor rechizite (creioane, creta, cadouri pentru invingatorii in concursuri s.a.), considera Liuba Popovici.

Tabara in viziunea copiilor

Cristian Reznic, elev in clasa III, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”: Mie mi-a placut ca mult timp de aflam in aer liber. In fiecare zi desenam eroi din povesti.

Adriana Carp, eleva in clasa IV la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”: La tabara am invatat multe lucruri interesante, am citit carti noi, am fost in excursii, am vizitat monumentele din oras, unde am depus buchete de flori.

Cristina Bulai, eleva in clasa IV la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”: De cind vin aici, am facut cunostinta cu multi copii. Am discutat pe diferite teme: cum sa ne comportam frumos in societate, cu colegii si prietenii. Am citit si povestit multe povesti, cum ar fi „Punguta cu doi bani”, „Fata babei si fata mosneagului” de Ion Creanga, am aflat ce este calculatorul, la care am privit filme in desen animat. Am desenat, am recitat poezii, am ghicit ghicitori si a fost foarte interesant.

Din partea redactiei: Experienta colectivului Bibliotecii Publice „Mihai Eminescu” cu privire la organizarea unor asemenea tabere de vara pentru copii intr-adevar merita, credem, sa fie studiata de autoritatile raionale si locale, sustinuta si promovata si in alte localitati. Suntem gata sa oferim posibilitate tuturor doritorilor de a-si expune opiniile la aceasta tema.

In imagine: Aceasta tabara este o adevarata salvare pentru parintii carora li-i frica sa-si lase copiii singuri acasa in timp ce ei se afla la serviciu.

Ion Perciun, 20 august 2010

Co-procesarea deseurilor – solutie pentru o tara curata?

Administratia Lafarge Ciment (Moldova) SA, in cooperare cu autoritatile publice locale din Rezina, Mateuti si alte localitati situate in vecinatate cu uzina de ciment, au organizat recent un ciclu de mese rotunde la tema „Co-procesarea deseurilor in industria cimentului – o solutie pentru o tara curata”.

Uzina de ciment din Rezina pentru a doua oara in ultimii ani incearca sa obtina permisul de utilizare a anvelopelor uzate in calitate de combustibil alternativ. Soarta acestui proiect, implementarea caruia, conform planurilor administratiei intreprinderii, ar urma sa demareze deja in anul curent, depinde in mare masura de rezultatul consultarilor cu autoritatile publice si comunitatile adiacente intreprinderii.

Acum citiva ani, la uzina din Rezina s-a facut prima incercare de co-procesare a anvelopelor uzate, dar, dupa citeva luni de lucru, Ministerul Mediului a stopat desfasurarea proiectului fara a oferi opiniei publice careva informatii concrete vizavi de motivele acestei decizii.

La masa rotunda care a avut loc recent la Rezina au fost invitati reprezentanti ai autoritatilor publice locale, mass-media, sectorului neguvernamental, cetateni de onoare ai orasului. La intrunire insa au lipsit reprezentantii Ministerului Mediului, Ministerului Sanatatii - structuri responsabile de pastrarea fondului genetic al tarii, asigurarea sanatatii populatiei prin prevenirea imbolnavirilor, prin salubritatea mediului inconjurator.

Un proiect cu mai multe beneficii

Intrunirea a inceput cu vizionarea unui filmulet, menit sa demonstreze ca utilizarea deseurilor in calitate de combustibil alternativ este o solutie optima pentru societate, mediu si industria cimentului. Valorificarea deseurilor urbane, comerciale si chiar industriale, in conditii strict controlate, salveaza mediul de poluare si necesitatea depozitarii si pastrarii deseurilor, reduce dependenta industriei cimentului de combustibilii fosili, scumpi si pe an ce trece tot mai deficitari, si contribuie la diminuarea emisiilor cu impact negativ pentru mediu.

Potrivit directorului uzinei de ciment, dl Florin Stoiean, Lafarge Ciment (Moldova) SA revine la proiectul co-procesarii deseurilor din mai multe motive. In primul rind, uzina simte tot mai mult amprenta crizei economice care a pus stapinire si pe R.Moldova. Dupa anul 2008, cind intreprinderea a inregistrat o cifra de afaceri-record, vinzarile de ciment sunt in continua descrestere, lucru ce impune reducerea tuturor cheltuielilor. Cea mai mare pondere in pretul de cost al cimentului o au agentii energetici si substituirea unei parti de carbune cu cauciucuri uzate sau alte deseuri ar contribui la reducerea cheltuielilor de productie si mentinerea pretului cimentului la o cota de piata acceptabila.

In al doilea rind, realizind acest proiect, noi facem curatenie in tara, o salvam de deseurile care au inundat-o, contribuim la pastrarea resurselor naturale pentru generatiile viitoare, a spus directorul, precizind, ca la inceput se prevede co-procesarea anvelopelor uzate, adunate din raioanele mejiese, apoi si din toata tara. Dl Stoiean a mai mentionat ca daca lucrurile vor merge bine, in viitor in cuptorul pentru ciment vor fi procesate si masele plastice, diferite lacuri, vopsele si uleiuri, materiale lemnoase etc.

Potrivit dlui Stoiean, la temperatura de circa 2000 grade deseurile ard complet, fara a se produce zgura sau cenusa, adica co-procesarea deseurilor nu va conduce la majorarea volumului de emisii in atmosfera. Dimpotriva, experienta de 30 de ani a Companiei Lafarge privitor la utilizarea deseurilor industriale si menajere in calitate de combustibil de alternativa demonstreaza ca emisiile de pulbere nu depind de cantitatea si calitatea combustibilului, a remarcat directorul, precizind ca „in ce priveste emisiile de gaze, dupa modernizarile din ultimii ani, uzina de ciment din Rezina este la nivelul legislatiei europene”.

In opinia lui Florin Stoiean, numai cu concursul uzinei de ciment republica are posibilitate sa reduca cantitatile mereu crescinde de deseuri, revalorificind in mod controlat si cu folos o parte din ele. Din categoria deseurilor pasibile spre co-procesare in cuptorul pentru ciment, dupa cum a precizat directorul, sunt categoric excluse deseurile spitalicesti, radioactive, explozive, lacrimogene, bateriile, deseurile menajere necontrolate s.a. substante nocive.

Ivan Demcenco, presedintele concernului „Inmacom”, a declarat ca sustine in totul proiectul Lafarge Ciment (Moldova) SA. Mai multe uzine din lume utilizeaza deseurile din productia petroliera, chimica, din activitatea umana in calitate de combustibil de alternativa pentru producerea cimentului, unele si in proportie de pina la 90% din tot combustibilul folosit. Acest lucru este benefic nu numai pentru uzine, care-si reduc cheltuielile pentru agentii energetici, dar si pentru societate, deoarece ajuta la reducerea gradului de poluare a mediului, a spus Ivan Demcenco.

Si consilierul orasenesc Leonid Crustaliov din Ciorna a declarat ca argumentele administratiei uzinei i s-au parut destul de convingatoare.

Pe linga beneficii evidente, exista si riscuri

In opinia lui Vladimir Garaba, presedintele Organizatiei teritoriale Chisinau a Miscarii Ecologiste din Moldova, realizarea acestui proiect s-ar putea solda cu rezultate benefice pentru uzina si republica, dar si consecinte proaste pentru regiunea data.

La moment in Moldova nimeni, practic, nu se ocupa de colectarea si co-procesarea anvelopelor uzate, numarul carora, conform expertilor, anual se completeaza cu 400-600 mii de bucati. In urma arderii necontrolate a acestora in atmosfera nimeresc cantitati enorme de substante nocive. Astfel, Moldova, o tara agrara, fara mari intreprinderi industriale, ocupa locul 3 in Europa la poluarea aerului, iar la poluarea apelor si solului se situiaza chiar pe primele locuri. Din acest punct de vedere, co-procesarea in mod civilizat a anvelopelor, dar si a altor deseuri, ar fi benefica din toate punctele de vedere, a spus ecologistul. Problema principala insa consta in faptul ca la arderea anvelopelor, altor deseuri ale industriei chimice se produc si anumite substante toxise - dioxina, de exemplu, pe care laboratoarele noastre inca nu le pot depista. Exista destule rezerve si la capitolul transparenta. Structurile de stat obligate sa tina sub control si sa informeze operativ populatia despre orice situatii de risc sanitar si ecologic de cele mai multe ori uita sa-si faca datoria, a mai mentionat V.Garaba.

In replica, Florin Stoiean a remarcat ca in timpul utilizarii gazelor, carbunelui, dar si a anvelopelor uzate volumul emisiilor in atmosfera ramine la acelas nivel; ca masurarile la dioxina au fost facute de specialisti de peste hotare cu utilaj performant si rezultatele acestor analize, care nu depasesc standardele europene, vor fi facute publice. Noi am initiat si un studiu special al impactului ecologic al proiectului dat, care de asemenea va fi facut public, pe o pagina on-line speciala de mediu a Companiei Lafarge, a mai adaugat Florin Stoiean.

Transparenta si controlul – doua probleme-cheie

Valeriu Rusu, director ADR „Habitat” s-a aratat mai pesimist fata de proiectul Lafarge Ciment (Moldova) SA. In opinia lui, dar si a altor participanti la dezbateri, desi in ultimii ani s-a facut mult pentru modernizarea uzinei de ciment din Rezina, utilajul si tehnologiile aplicate aici inca nu permit co-procesarea, fara un impact negativ asupra mediului si sanatatii populatiei, a cauciucurilor uzate si altor deseuri industriale. Cel mai grav este faptul ca la noi nici institutiile de mediu, nici cele sanitare inca nu sunt gata, dar nici nu prea doresc sa monitorizeze eficient procesul co-procesarii deseurilor si sa intervina prompt in situatii de criza, a remarcat Valeriu Rusu, adaugind ca si mai vulnerabla este situatia la compartimentul informarii operative si obiective a populatiei despre pericolele rezultate din aceste situatii si masurile de redresare a lor.

Raspunzind la dubiile interlocutorilor, Florin Stoiean a spus ca proiectul de co-procesare a anvelopelor a fost avizat pozitiv de expertii sanitari si de mediu, exista si un studiu de impact al acestui proiect, a fost elaborat un sistem intreg de monitorizare a procesului dat. Se prevede de asemenea inlocuirea sistemului de filtre de la uzina, proces care va demara in decembrie 2010 si va dura pina in 2012, pentru acest lucru fiind alocati 5 mln de euro, a mai spus F.Stoiean, mentionind ca, conform acestor studii, s-a stabilit ca astazi cantitatea de praf ridicata in atmosfera de transportul rutier care circula prin teritoriul regiunii Rezina este de 8 ori mai mare decit emisiile de pulbere de la uzina.

Argumentele aduse in favoarea proiectului de reprezentantii uzinei au fost destul de convingatoare. Dar in cadrul dezbaterilor au aparut mai multe intrebari, la care ar fi trebuit sa raspunda specialistii Ministerului Sanatatii si Ministerului Mediului, alti experti in materie. Acestea insa, precum spuneam, au lipsit de la dezbateri.

Apropo, mai multa lume considera ca regiunea Rezina-Ribnita este una dintre cele mai poluate, in aspect sanitar si ecologic, din Republica Moldova, vina principala punind-o pe seama celor doua uzine de ciment si uzinei metalurgice. Redactia saptaminalului CUVINTUL a solicitat in repetate rinduri Ministerul Sanatatii si pe cel al Mediului sa informeze obiectiv populatia din teritoriu despre starea reala de lucruri, cine si ce ar trebui sa faca pentru a reduce maximal pericolele existente. Din partea ambelor structuri nu a urmat nici o reactie...

Tudor Iascenco, 13 august 2010

In imagini: Conducerea Lafarge Ciment (Moldova) SA (la dreapta) in dialog cu liderii comunitari la masa rotunda

Modalitati de realizare a capacitatilor acasa

Parintele Vasile, inca un preot-agricultor

Scriam mai inainte despre preotii protopopiei de la Telenesti, care nu numai ca mijlocesc intre Dumnezeu si oameni, dar si vadesc calitati, pasiuni lumesti demne de urmat de catre mireni. Unul era parintele Dumitru Stratulat de la Banesti, preot pasionat de tehnologii agricole performante si tehnica. Acum un cititor de la Ratus mi-a comunicat ca si parintele Vasile Mitu, parohul bisericii din Zaicani, isi lucreaza de sine statator pamintul. Ba mai mult, parohul de Banesti este celui de la Ratus unchi si nanas de cununie. Parintele Vasile mai are o pasiune - creste hulubi si fazani.

In fata casei preotului sta o combina mica pentru cereale, care uimeste prin faptul ca este foarte compacta, un tractor cu dispozitiv pentru pulverizarea chimicalelor, un tractor cu cositoare si un minitractor. Precum ne-a spus parintele, toata tehnica este in stare functionala si este utilizata pentru diverse servicii prestate proprietarilor de pamint din comuna si din satele megiese.

Dar cel mai mult parintele m-a surprins cu hulubii si fazanii sai. Are mai bine de 100 de hulubi de cinci rase, fazani – numai citiva, din care doi masculi – unul din padurile noastre, altul - de origine italiana, o pasare frumoasa, tandra si... nenorocita. „Italianul” avea labele picioarelor calicite. Insa nu s-a ferit de mine, mi-a sarit in brate, lasindu-se mingiiat.

- Cu hulubii ma poraiesc inca de cind eram paroh la Tirsitei. Este o pasare divina, care in scripturi mai semnifica si intruchiparea Sfintului Duh. Aici, la Ratus, am facut rost si de fazani, si de un paun, caruia vroiam sa-i gasesc si niste prietene. Dar, acum doua luni s-a intimplat nenorocirea. Soferul unui jeep care mergea pe traseu cu viteza nu s-a ispravit cu volanul, mi-a distrus gardul, a patruns in cotet, omorindu-mi citiva hulubi, paunul si mi-a calicit fazanul. Pasarea a suferit mult pina am vazut-o vindecata...

Parintele Vasile s-a facut slujitor al Domnului dintr-o chemare a Celui de Sus. Agricultura o avea in singe de la tatal sau, mecanizator la Chistelnita. A facut scoala de dascali la manastirea din localitate, dupa care a sustinut examenele la Academia de Teologie.

- Dupa ce am primit in ingrijire parohia de la Ratus, mi-am zis ca oricum nu voi putea trai numai din cistigul care poate sa mi-l dea functia de paroh. Sunt cap de familie, cresc impreuna cu matusca Dorina doua fiice. Si apoi, suntem deprinsi cu munca. Am urmat exemplul nanasului si unchiului meu, care de ani de zile se hraneste de la pamint, mai mult decit atit, prin exemplul sau ii invata pe enoriasi cum sa-si cistige existenta fara a se umili prin strainatati. Initial am deschis un atelier de vulcanizare a anvelopelor, pe care-l am pina in prezent, iar cind am cistigat ceva bani am inceput sa-mi procur tehnica agricola si pamint.

La moment parintele ingrijeste trei hectare ale sale si doua arendate, pe care cultiva griu, mazare si floarea-soarelui. Utilizeaza erbicide. „Nu am incotro, fiindca acum nu gasesti prasitori. Si apoi, erbicidul garanteaza 100% succes la nimicirea buruienilor. Trebuie numai sa-l utilizezi conform instructiunii”, ne spune parintele.

Interlocutorul meu mai spune ca a fost nevoit sa invete multe pentru a face agricultura. In genere, spune preotul, nu se mai poate face agricultura precum se facea in perioada sovietica. Legumicultura, spre exemplu, nu are succes daca nu este protejata de arsita si timp nefavorabil de un acoperis de pelicula. E nevoie de noi soiuri de cereale, rezistente la seceta, de noi ingrasaminte, pesticide. Mai e nevoie de schimb de mentalitate, fiindca agricultura trebuie sa faca anume cei licentiati in agricultura, care cunosc riscurile, subtilitatile si provocarile lucrului la pamint. „Cel de Sus tine cu mine, fiindca vreau sa invat cite ceva. Or, se poate de obtinut roada chiar si in timp de seceta. Parintele Dumitru, nanasul, a obtinut o roada buna de griu in 2008, an destul de nefavorabil, deoarece a folosit destul de reusit fertilizanti".

Cind l-am vizitat, parintele Vasile Mitu se pregatea de seceris. Erau gata combina, seceratoarea, un tractor cu remorca. Are destule comenzi pentru servicii nu numai la Ratus, dar si in satele vecine. Vrea sa innoiasca tehnica pe care o are in dotare, dar si sa termine constructia unei bisericute la Ratus, pe teritoriul cimitirului, pentru petrecerea in ultimul drum a mirenilor. Bisericuta in cauza are ridicati deja peretii, fiind construita tot din banii cistigati de catre paroh.

Dar mai mult doreste ca roadele anului sa-i bucure pe toti plugarii.

Ion Cernei, 23iulie 2010

Ion Naduh de la Ordasei va fi canonizat ca sfint pe muntele Athos

Locuitorii satelor Ordasei si Pistruieni din raionul Telenesti au ramas uimiti cind au aflat ca Ion Naduh, unul din consatenii lor, care multi ani a servit calugar la schitul Prodromu ce apartine Sfintei Manastiri a Marii Lavre de pe Sfintul Munte (mai numit si muntele Athos) din Grecia va fi canonizat ca sfint.

„Noutatea ne-a parvenit de la blagocinia Orhei, unde a venit scrisoarea respectiva, de acolo fiind transmisa parintelui Vitalie Saptefrati, parohul bisericii noastre”, ne-a relatat Raisa Balan, profesoara de istorie la gimnaziul Ordasei.

Dna Balan a dat dovada de temeritate si munca asidua, chestionind cu rabdare consatenii in etate, dar si pe descendentii din neamul Naduh, care traiesc la Pistruieni si Ordasei. De la Ana Moldovan din Ordasei, de 88 de ani, s-a aflat ca Ion Naduh, fiul lui Vasile Naduh, s-a nascut la Moara (un catun care intra la moment in componenta comunei Pistruieni) la inceputul secolului trecut si ca prin anul 1925 s-a calugarit. Inainte de cedarea Basarabiei catre URSS, Ion Naduh si-a vizitat rudele. Ana Moldovan, care avea atunci 15 ani, a povestit ca la biserica din sat l-a vazut pe monahul in straie albe, care a vorbit satenilor despre fericirea vietii monahale de la Sfintul Munte. Ion Naduh a mai avut doua surori, Daria si Marioara, si un frate, Nichifor. Stranepoata a lui Ion Naduh este Maria Chiriac, actuala primara de Pistruieni.

Anton Moraru, profesor universitar, doctor habilitat in istorie, originar din aceste locuri (care a gasit la unul din enoriasii din satul Pistruieni o parte din arhiva bisericii satului) ne-a relatat ca pina in anii 70 ai sec. XIX mosia Ordasei a apartinut Sfintului Munte si ca a trecut in proprietatea Imperiului Rus dupa razboiul din 1877-1878. Istoricul este de parere ca legaturile Ordaseilor cu Muntele Athos s-au pastrat si in continuare, astfel ca Ion Naduh, fiul unui razas din catunul Moara, care pina la razboi intra in componenta comunei Ordasei, a putut sa-si lege destinul de Sfintul Munte.

Parintele Marian Boldescu, blagocinul de Telenesti a relatat pentru „C” ca este cunoscut cu mesajul respectiv si ca credinciosii din raion au primit aceasta noutate cu bucurie, fiindca deocamdata numai o singura fata bisericeasca din regiunea Orhei - calugarul Macarie de la Saharna a fost canonizat ca sfint de catre Biserica Ortodoxa. „Vom afla mai multe despre viata extraordinara a acestui monah si vom informa enoriasii, dar si cititorii ziarului", a promis blagocinul.

Atosul este un munte cu altitudinea de 2200 metri si o peninsula cu o lungime de 60 km aflata in Macedonia greceasca, provincie din nord-estul Greciei. Acolo se afla 20 de manastiri, zise imparatesti, cu drepturi egale si 15 schituri ortodoxe unde slujesc circa 1500 de calugari. Muntele Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avind capitala la Careia. Este un fel de Vatican ortodox, unde se vorbeste in patru limbi: romina, sirba, greaca si rusa.

Ion Cernei, 16 iulie 2010

In imagine: schitul Prodromu, unde a fost calugar ordaseneanul Ion Naduh.

Apele ne pun la incercare pe toti

Miercuri, un autobuz cu produse alimentare si marfuri de uz casnic, adunate de locuitorii satelor Chipesca, Sestaci si Gauzeni, raionul Soldanesti a plecat spre raionul Hincesti.

Anterior locuitorii satului Oliscani au trimis sinistratilor un autocamion cu ajutoare umanitare. Pina joi locuitorii raionului Soldanesti au depus la conturile sinistratilor 32 mii de lei. In aceasta suma nu intra transferurile pentru 1-2 zile de munca, care inca urmeaza sa se faca in baza deciziilor mai multor colective de munca.

Guvernul in sustinerea sinistratilor

Sedinta ordinara a Centrului de comanda al Grupului de lucru pentru prevenirea si lichidarea consecintelor calamitatilor naturale s-a desfasurat la inceputul saptaminii curente in localitatea Nemteni, raionul Hincesti.

Ministrul de Stat, Victor Bodiu a raportat ca la moment situatia este stabila, fiind efectuate lucrari de evacuare a oamenilor si a bunurilor din casele afectate, de consolidare a digurilor de protectie etc.

Victor Bodiu a precizat ca in zona satelor Obileni si Nemteni au fost efectuate lucrari de fortificare a digului; ca 250 de copii din zona afectata au fost repartizati in diferite institutii de stat, inclusiv in tabere de odihna; ca la moment sunt inregistrate 2 300 de persoane sinistrate, dintre care au beneficiat de ajutor din partea statului 2013 cetateni. Restul persoanelor nu au solicitat ajutor.

Potrivit lui Victor Bodiu a fost centralizat si procesul de asigurare cu hrana, ceea ce permite alimentarea simultana a circa 2000 de persoane. De asemenea, au fost create conditii pentru respectarea igienei personale.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Mihai Cibotaru a mentionat ca ordinea publica in zona este asigurata de 70 de unitati ale politiei si pina in prezent nu au fost inregistrate cazuri de incalcare a ordinii publice.

Premierul Vlad Filat a dispus sa fie asigurat numarul necesar de unitati de transport pentru evacuarea oamenilor si a bunurilor materiale, a cerut crearea locatiilor pentru adapostirea tuturor sinistratilor, iar la locurile de depozitare a bunurilor sa fie asigurata paza.

Vlad Filat a anuntat ca toate persoanele sinistrate au primit cite 500 de lei, bani pentru necesitati curente, iar in cazul in care acesta va fi insuficient Guvernul va aloca mijloace suplimentare. Premierul a solicitat ca acest proces sa fie desfasurat in conditii de maxima transparenta.

Prim-ministrul Vlad Filat a precizat ca a fost deja identificat terenul pentru constructia locuintelor pentru sinistratii din s. Nemteni, urmind ca, in coordonare cu cetatenii, sa fie gasita locatia pentru constructia caselor sinistratilor din satul Cotul Morii, care este total inundata, transmite Serviciul de presa al Guvernului

Oamenii nu au ramas indiferenti

Orhei. Andrei Globa, presedintele raionului Orhei a relatat pentru „C” ca la intrunirea saptaminala de la executivul raional a fost creata o comisie pentru organizarea colectarii ajutoarelor umanitare si mijloacelor banesti in frunte cu Sergiu Muravschi, vicepresedintele raionului. In actiunea de colectare a ajutoarelor umanitare s-au angajat societatea raionala de Cruce Rosie si citeva ONG-uri. S-a facut apel catre populatia din raion, solicitindu-se ajutorul oamenilor de buna credinta pentru sinistrati. Mai multi agenti economici, dar si persoane fizice si-au aratat disponibilitatea de a dona mijloace banesti, produse alimentare, imbracaminte, obiecte de uz casnic. Miercuri primele ajutoare umanitare au si fost trimise la Obileni, Nemteni si Cotul Morii, raionul Hincesti.

Mai multe filiale ale partidelor politice din Orhei, parohiile din satele raionului si din oras s-au implicat in colectarea mijloacelor banesti si a ajutoarelor umanitare. Am propus conducerii raionului Hincesti sa trimita o parte din copiii din satele inundate in taberele de odihna din raionul Orhei, dar ni s-a raspuns ca deocamdata sunt locuri suficiente in taberele din Hincesti, a remarcat presedintele raionului.

Telenesti. Mai multi agenti economici, persoane particulare, ONG-uri din raionul Telenesti s-au antrenat in colectarea ajutoarelor umanitare si a mijloacelor banesti pentru sinistrati. Angajatii institutiilor scolare si prescolare din raion, functionarii publici din structurile desconcentrate in teritoriu, aparatul presedintelui raionului si din mai multe primarii au declarat ca vor transfera salariul pentru o zi de munca la conturile sinistratilor.

Efectivul Comisariatului raional de politie a decis sa doneze sinistratilor solda pentru doua zile-munca, iar luni au trimis la comisariatul de politie din Balti, unde sunt stocate ajutoarele umanitare de la comisariatele de politie din zona de nord, o masina cu haine, produse alimentare, paturi, colectate de catre colaboratorii comisariatului. In cadrul sedintei de luni convocate de presedintele raionului, a fost concretizat modul de transportare a ajutoarelor umanitare spre zonele sinistrate.

Directia Generala Invatamint, Tineret, Sport s-a aratat disponibila sa primeasca in taberele de odihna copii din satele sinistrate.

Rezina: Potrivit vicepresedintelui raionului L.Onu, angajatii din aparatul presedintelui, dar si toti lucratorii primariilor din raion vor transfera pentru sustinerea sinistratilor salariul de o zi.

In primarii, incepind cu ziua de luni activeaza comisii de colectare a ajutoarelor umanitare pentru victimele inundatiilor din localitatile de pe malul Prutului.

La inceputul saptaminii angajatii Comisariatului raional de politie au trimis la Batalionul „Fulger” din Chisinau, unde se aduna ajutoarele umanitare pentru sinistrati, 800 kg de produse alimentare, inclusiv paste fainoase, conserve din carne si peste, zahar, ulei, apa minerala etc, a relatat pentru CUVINTUL Valeriu Prodan, comisarul CRP Rezina.

Dumnealui a mai precizat ca toti angajatii comisariatului au decis sa doneze in folosul sinistratilor salariul pentru doua zile de munca.

Echipa saptaminalului CUVINTUL si colectivul SRL „Tipografia Rezina” vor transfera pe unul din conturile sinistratilor salariul pentru o zi de munca.

Si Rominia a trimis ajutoare sinistratilor

Vineri la Nemteni, Hincesti, a ajuns o coloana din opt autocamioane cu ajutoare umanitare acordate de Guvernul Rominiei pentru victimele inundatiilor. Este vorba de in 10 barci pneumatice cu echipament complet, 8 autocamioane de interventie, 5 motopompe remorcabile si 5 motopompe transportabile. Ajutorul mai cuprinde 30 mii de saci pentru nisip, 1.000 de perechi de cizme de cauciuc, 15 mii mp material polietilena pentru apararea digurilor si 10 tone de apa potabila imbuteliata.

De asemenea, la Nemteni a ajuns si un detasament de interventii al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, format din 24 subofiteri si 2 ofiteri. Acesta se va afla in localitate pentru a ajuta la lichidarea consecintelor inundatiilor. Prim-ministrul Vlad Filat a intimpinat personal coloana cu ajutoare umanitare si a multumit Guvernului Rominiei pentru reactia prompta la solicitarea Guvernului Republicii Moldova de acordare a ajutoarelor umanitare.

Nistrul se domoleste

In teritoriul raionului Rezina, pina marti apele Nistrului erau in crestere, depasind cota normala cu circa 1,7 metri, a relatat pentru CUVINTUL Serviciul situatii exceptionale din teritoriu. Marti la amiaza apele Nistrului trecuse peste drumul central din s. Ciorna, atit la intrare, cit si la iesire din sat, dar inca nu impiedicau circulatia transportului (in imagine) si nu prezentau pericol pentru gospodariile situate in zona de inundatie. Intre timp, primaria or. Rezina, cu ajutorul Lafarge Ciment (Moldova) SA si I.M. ”Servicii Comunal-Locative” a consolidat digul din zona fintinilor arteziene.

Incepind cu ziua de miercuri, potrivit datelor serviciului situatii exceptionale, nivelul apei in Nistru in zona Soroca-Rezina a inceput sa scada, au precizat pentru „C” surse de la SSE Rezina.

S-a depistat lipsa a 26 mil. lei din fondul de despagubiri pentru sinistratii din 2008

Comisia de ancheta privind repartizarea ajutoarelor in timpul inundatiilor din 2008 a depistat lipsa a 26 mil. lei din fondul de despagubiri pentru sinistrati.

Dupa cum transmite INFOTAG, vineri, presedintele Comisiei, deputatul liberal, Gheorghe Brega, a prezentat un raport ce constata mai multe nereguli la modul in care Guvernul Greceanii a ajutat sinistratii in 2008.

"Guvernul nu a intervenit nici cu un banut in lichidarea consecintelor inundatiilor. Sinistratii au fost ajutati din banii donati de persoanele fizice si juridice - 55 mil. lei, donatiile externe - 6,7 mil. lei si salariile de o zi a bugetarilor - 1,5 mil. lei. In total au fost adunati 64 mil. lei, dintre care pe 26,9 mil. lei au fost cumparate locuinte pentru sinistrati si 11,15 mil. au fost alocati pentru compensarea terenurilor afectate de inundatii. Nu exista nici o evidenta despre restul de 25,9 mil. lei", a spus Brega.

Potrivit lui, sinistratii au primit bani si ajutoare daca erau apropiati conducerii primariilor si loiali Partidului Comunistilor. Casele procurate pentru sinistrati nu au fost evaluate, iar unele locuinte au fost procurate pe numele persoanelor ce nu detin cetatenia RM. Comisia de ancheta a prezentat si un film cu marturiile sinistratilor, care in majoritate afirma ca nu au primit bani pentru reconstructia caselor, insa au fost impusi sa semneze acte ca au ridicat bani si ajutoare. In baza raportului Comisiei, Parlamentul a adoptat o hotarire prin care obliga Procuratura si Centrul Anticoruptie in timp de sase luni sa investigheze unde au disparut 26 mil. lei. PG si CCCEC vor investiga si activitatea Crucii Rosii Moldova, "care din patru camioane cu produse alimentare a distribuit sinistratilor cite un colet cu alimente, cite o patura si 20-40 de seturi pentru barbierit". Va fi verificat si modul de distribuire a ajutoarelor primariilor, consiliilor raionale si asociatiilor obstesti. Hotarirea prevede ca Ministerul Constructiilor va reevalua casele procurate si cele inundate, iar Ministerul Agriculturii va verifica corectitudinea achitarii a cite 100 lei per ar de pamint, persoanelor ale caror semanaturi au fost inundate.

In imagini: Prim-ministrul Vlad Filat a mentionat ca persoanele sinistrate vor fi asigurate cu locuri de cazare pina cind acestora le vor fi construite locuinte noi.
Nistrul a inundat drumul central din s. Ciorna, atit la intrare, cit si la iesire din sat.

16 iulie 2010

Fermierul de la Tintareni, vizitat si de jurnalisti

In ultimii doi ani CUVINTUL a scris de citeva ori despre Ion Ambrosi, fermierul de la Tintareni, Telenesti, care, impreuna cu familia a demonstrat ca si pe suprafete mici in Moldova se poate face o agricultura performanta si o afacere de succes.

Arendind doua hectare de pamint care anterior faceau parte din lotul scolar, a inceput ca creasca ardei duci, rosii, ceapa, incercind tot felul de metode si tehnologii. In anul trecut a construit un solariu cu o suprafata de 12 ari (a nu se confunda cu sera unde poti cultiva legume in timp de iarna), unde, aplicind tehnologiile specifice cultivarii legumelor in sol protejat, a reusit sa creasca de patru ori mai multa productie decit se putea de obtinut de pe aceiasi suprafata in conditii obisnuite. Iar in anul curent a mai construit un solariu de 14 ari, marind mai bine de doua ori suprafetele ocupate cu legume in sol protejat. In afara de rosii mai cultiva ardei dulci, castraveti si vinete.

In vara curenta gospodaria lui Ion Ambrosi a fost vizitata de Dacian Ciolos, comisarul pentru agricultura al Uniunii Europene si de Valeriu Cosarciuc, ministrul Agriculturii si Industriei Alimentare al R.Moldova. Ambii demnitari s-au aratat impresionati de cele vazute. Ulterior Valeriu Cosarciuc a organizat pentru reprezentantii mass-media de la Chisinau o vizita speciala la fermierul de la Tintareni.

Venind la Tintareni, jurnalistii s-au dezamagit intrucitva, fiindca stapinul era plecat intr-o vizita de schimb de experienta in Polonia. In locul lui la intrebarile reprezentantilor mass-media au raspuns Ala, sotia proprietarului, Ionela si Andrei, copiii lor.

- Am consultat oficiul ACSA din sat, vizavi de cresterea legumelor in sol protejat - e cea mai sigura si mai eficace metoda. Sub acoperisul de acril legumele sunt protejate de intemperiile timpului, care, in ultimii ani, a devenit tot mai capricios si imprevizibil, dar si de boli. In anul curent avem sub pelicula 1500 metri patrati plantati cu legume. Deja comercializam rosii, castraveti si varza la una din pietele din Chisinau, in Orhei si la piata din sat, a povestit dna Ala.

Proiectul ar fi fost imposibil fara suportul tehnic al ACSA, care a donat 50 000 lei, alti 80 000 fiind contributia proprietarului. Oleg Fala, specialist pentru serviciul de extensiune si oportunitati la Agentia Nationala de Dezvoltare Rulala a demonstrat jurnalistilor un mecanism simplu dar ingenios de ridicare a doua panouri cu ajutorul carora se regleaza regimul de temperatura in solariu.

„Un asemenea dispozitiv de aerisire nu le-a venit in cap nici israilenilor, pionierii cresterii legumelor in sol protejat. Aici veti descoperi inca multe lucruri nastrusnice”, spunea Oleg.

Lucrurile nastrusnice erau echipamentele performante de irigare prin picurare cu consum redus de energie, o sapa neobisnuita cu lama „imprumutata” de la o coasa, cu roata pentru lucrarea solului intre rinduri.

„Odata Ion a venit la Telenesti sa vinda o camioneta de ceapa. A vindut-o in numai 20 minute, desi alaturi erau mai muti vinzatori de ceapa. A mai adus o tona, pe care de asemenea a vindut-o foarte repede. Secretul consta in plasele de plastic de cinci kilograme, in care ceapa fusese ambalata inca acasa", spunea Petru Stanila, consultant regional ACSA.

Dl Stanila a mai remarcat ca experienta lui Ion este preluata si de alti producatori. Astfel la Codrul-Nou a fost construit un solariu de 1500 metri patrati, la Chistelnita – de 1000 metri patrati, la Cazanesti – de 800 m patrati. Insusi Ion doreste sa mareasca suprafata pina la 2500 metri patrati.

Vasile Harghel, vicepresedintele raionului Telenesti, unul din organizatorii vizitei, a tinut sa remarce ca pe parcursul anilor 2003-2010 in raion au fost implementate 11 astfel de proiecte cu caracter demonstrativ, bazate pe transfer tehnologic si inovational, implementate cu sustinerea ACSA.

In raionul Telenesti mai bine de jumatate din terenurile agricole sunt lucrate in mod particular. In aceasta situatie noile tehnogii le ajuta fermierilor sa produca legume, fructe, carne si alte produse agricole competitive pe piata. Datoria APL este sa-i ajute pe producatori, mai ales in ce priveste piata de desfacere si depasirea concurentei cu produsele de import, care uneori sunt de o calitate dubioasa, spunea Vasile Harghel.

Trebuie sa sustinem oamenii care mai mentin in mediul nostru rural sentimentul de gospodar demonetizat in perioada sovietica, a mai fost de parere dl Harghel.

Ion Cernei , 16 iulie 2010

In imagine: Jurnalistii au fost insotiti de Vasile Harghel, vicepresedintele raionului Telenesti (primul din dreapta) si primiti de Ala Ambrosi, sotia fermierului (a doua din dreapta).

Veniti, crestini, la rugaciune!

Pe traseul Chisinau – Rezina, la distanta de vreo 75 de kilometri de capitala, vedem o rastignire si o modesta placa metalica: "Manastirea Cuizauca". Pina la sfintul lacas sunt vreo 50 de metri. Aici, cinci suflete inalta rugaciune spre cer: stareta iegumena Heruvima, ieromonahul Alexei si 3 ascultatoare.

Manastirea „Sfintul Vasile cel Mare” a fost infiintata acum zece ani cu un singur calugar, caruia pe urma i s-au mai alaturat citiva, risipiti ulterior toti pe la alte manastiri. De ce sub aceasta geana de padure? Dupa cum mi-au spus la manastire, conform unor documente de arhiva, cu aproximativ 300 de ani in urma, pe acel loc exista o manastioara. Un hrisov domnesc din 1778 marturiseste ca voievodul Alexandru Ghica delimita proprietatile a doi mosieri, care se judecau pentru niste terenuri ce atingeau teritoriul manastirii Cuizauca. Nu se stie exact cit timp a existat manastirea. Localnicii nu-si amintesc careva relatari din batrini despre ea. Din surse internet am aflat ca mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Moldova, arhiepiscopul Dimitrie Sulima, succesorul binecunoscutului mitropolit Gavriil Banulescu-Bodoni, ar fi dus o campanie de inchidere a manastirilor mici, care nu aveau subzistenta economica si, probabil, asezamintul monahal ar fi fost inchis. Conform altor versiuni, plasate tot pe internet, manastirea a disparut in urma unor invazii tatare sau a vre-unei rebeliuni taranesti.

In anul 2000, la initiativa Protopopiatului Rezina, pe locul fostei tabere pionieresti a satului Cuizauca, s-a hotarit deschiderea actualei manastiri. Din 2000 pina in 2002 in manastire a fost doar un caligar. La data de 21 septembrie 2002 Inalt Prea Sfintitul Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al Intregii Moldove a chemat o maica stareta, careia i-a incredintat Manastirea din Cuizauca. Pina in 2006 acesta a fost un schit al manastirii Tipova. De atunci si pina acum activeaza ca manastire independenta, autonoma.

Actualmente manastirea dispune de un hectar de pamint, care, din spusele parintelui Alexei, necesita mari cheltuieli si nu aduce un venit substantial. Desi manastirea este situata pe un traseu turistic aglomerat, sute si mii de autobuze care trec spre manastirile Saharna/Tipova, nu poposesc si pe aici. Intra doar cei mai curiosi si cei care cauta linistea sufleteasca, spun interlocutorii mei. Manastirea are incheiat contract cu unele firme turistice, care s-au obligat sa aduca vizitatori atunci cind merg spre Rezina. Totusi, pelerinii sunt pasari rare pe aici. Slujitorii manastirii zic ca au incercat sa obtina si sprijinul autoritatilor in rezolvarea problemelor lor, insa deocamdata fara succes.

Dar viata manastirii merge inainte: se fac lucrari de amenajare, reconstructii. De la inceput manastirea nu dispunea nici de clopote, insa datorita ajutorului oferit in special de fratii maicii stareta, a pelerinilor, locuitorilor satelor din jur, altor persoane cu suflet mare a fost construita clopotnita, comandate si instalate deja clopotele, a fost reconstruita cladirea bisericii, chiliile etc. Treptat manastirea devine din ce in ce mai frumoasa.

"Oamenii cauta la manastire sa se intimple minuni, dar toate pornesc de la credinta adevarata care se naste in sufletul fiecaruia dintre noi, cind venim la Domnul. Atunci totul e posibil", ne-a spus parintele Alexei.

Eugenia Lujanscaia, studenta-stagiara, 16 iulie 2010

In imagine: O bijuterie la margine de drum: manastirea "Sfintul Vasile cel Mare" de la Cuizauca

Victimele regimului comunist

Memoria vie a saratenenilor

Duminica, in curtea bisericii din s. Saratenii-Vechi, raionul Telenesti a avut loc sfintirea unei cruci ridicate in memoria victimelor regimului totalitar comunist. Evenimentul a adunat multa lume, alaturi de care au fost Mihai Ghimpu, presedintele interimar al republicii, presedintele Parlamentului Republicii Moldova, Dorin Chirtoaca, primarul general de Chisinau, care au raspuns invitatiei lui Boris Vasiliev, profesor-pensionar si fost deportat, din initiativa caruia a fost ridicat acest monument, al doilea de acest gen inaugurat in R. Moldova.

Lui Boris Vasiliev Stalin i-a furat copilaria

Familia lui Boris Vasiliev, originar din Malovata, a fost deportata la 13 iunie 1941, acestea fiind primele deportari in masa din Basarabia „eliberata”. Tatal sau, Ilie Vasiliev, ex-primar al satului a fost despartit de familie si a murit in lagarul de la Ivdel, situat undeva linga Sverdlovsk. Micul Borea, in virsta de 8 ani, a nimerit impreuna cu mama si trei surori dincolo de Obi. Despre cei 7 ani petrecuti in Siberia, dl Boris a scris o carte, care in curind va vedea lumina tiparului. Am citit manuscrisul respectiv. Este o lucrare zguduitoare. Eroii trec prin niste incercari extrem de dure si doar credinta in Dumnezeu si speranta ca vor mai vedea locurile natale le vor ajuta sa supravietuiasca in acel calvar.

In prima iarna a anului 1941 familia Vasiliev deportata a ramas fara nici o farima de piine. I-a salvat o sticla de „Monopol”, un rachiu numit asa deoarece in Rominia interbelica statul detinea monopolul asupra producerii bauturilor alcoolice. Produse alimentare primeau doar vinatorii locali - din blanurile predate de ei se confectionau manusi si cizme pentru aviatorii militari.

Vinatorul nenet primea de la magazia artelului totul: praf de pusca, faina in saci, sare, dar nu si vodca. Mama lui Borea a schimbat sticla de „Monopol” pe un sac de faina...

In vara lui 1947 au incercat sa se intoarca acasa, dar fiindca nu aveau pasapoarte nu puteau cumpara bilete la tren. Dupa trei zile de asteptare in gara un capitan fara un picior le-a cumparat bilete pentru toti si mama, drept rasplata, i-a dat acestuia icoana Sfintului Nicolai Facatorul de Minuni, o relicva a familiei, care i-a pazit de rele in strasnicul surghiun.

A doua oara mama si cele trei fiice Vasiliev au fost deportate la 6 iulie 1949. Boris in ziua de pomina fusese trimis sa duca griu ca „postavca” la Orhei. In dimineata de 7 iulie, intorcindu-se acasa cu carul plin (cei de la achizitii nu au primit griul pe motiv ca ar fi avut un procent sporit de umezeala) Boris a vazut coloana de camioane „Studebekker” cu familiile ridicate. Dinsul a fost lasat in plata Domnului.

Nu avea sa ajunga student la scoala pedagogica din Orhei daca nu era sfatuit de un profesor de nationalitate evreu sa se dea in anchete drept orfan.

Asa cum a fost crucea Mintuitorului

Ideia edificarii unei cruci i-a venit lui Boris Vasiliev la 6 iunie anul trecut, cind am fost impreuna cu el si dna Alexandra, sotia lui, la inaugurarea memorialului victimelor regimului totalitar comunist de la Orhei.

”Vom dezveli un asemenea monument si la Sarateni. Va fi o cruce simpla din lemn, asa cum a fost crucea Mintuitorului, care va simboliza memoria si durerile poporului nostru”, mi-a spus atunci cu fermitate dumnealui.

Mai apoi mi-a povestit ca a vorbit cu Boris Burca, presedintele raionului, cu Vasile Iliescu, directorul filialei Telenesti a IS „Moldsilva” din Telenesti. Padurarii au gasit un stejar pe potriva si l-au procesat la intreprinderea lor, fara a lua careva plata. Cu ajutorul lui Hariton Ciobanu, directorul fabricii de vinuri din Sarateni, crucea a fost adusa si instalata in curtea bisericii din sat, la marginea cimitirului. Placa de inox cu numele celor 40 de sateni-victime ale regimului comunist a fost executata si instalata pe cruce cu ajutorul lui Dumitru Popovici, directorul societatii „Moldreclama” din Chisinau, originar din Sarateni si a carui familie tot a fost deportata la 6 iulie 1949.

De o parte si de alta a Crucii martirilor profesorul a mai instalat doua mai mici: pe una e scris ca sub cruce zace "Un ostas romin, pingarit de un pagin comunist", iar textul de pe cealalta informeaza ca Ionel Cojocaru, elev la scoala din localitate, a fost impuscat de un paznic pentru ca a intrat in via colhozului. Batrinul invatator a incercat sa invie memoria acestui baiat de 16 ani nu intimplator. Atunci, in 1963, presedinte al colhozului „Viata noua” era Boris Glusco, iar secretar al comitetului de partid tinarul Ivan Petrovici Calin, in prezent parlamentar PCRM. Paznicii au primit arme de vinatoate, cartuse si ordin de a deschide foc daca cineva intra in vie. Si unul din paznici a tras. La proces, fiind invinuit de omor premeditat, paznicul a declarat ca a procedat conform indicatiilor sefilor. Judecata l-a tras la raspundere pe paznic, dar nu si pe sefi. De Pastele Blajinilor dl Vasiliev a renovat crucea si tablita la mormintul lui Ionel Cojocaru, ucis pentru un strugure de poama. Gestul lui nu a fost inteles: rudele lui Ionel au scos placa cu pricina de pe crucea respectiva. Pina la urma, gratie insistentei dlui Vasiliev, placa a ramas pe cruce.

Au impartasit acelasi destin Satul i-a primit pe Mihai Ghimpul si Dorin Chirtoaca cu piine si sare. Dupa dezvelirea rastignirii, presedintele Ghimpu a mentionat ca inaugurarea Rastignirii de la Saratenii Vechi este o initiativa civica remarcabila, fiind prima de acest gen din republica dupa semnarea decretului cu privire la declararea zilei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupatiei sovietice. Dumnealui s-a referit si la episoade din istoria familiei si rudelor sale, care de asemenea au avut mult de suferit din cauza regimului comunist. Unchiul sau a fost judecat si omorit pentru ca a refuzat sa dea friul de la calul rechizitionat. Pentru ca a dat jos drapelul sovietic de pe primarie si a arborat tricolorul matusa sa a primit 10 ani de puscarie. Fratele Gheorghe Ghimpu, deja in anii 60 ai secolului trecut, a fost condamnat la 6 ani de detentie pentru ca scria cu grafie latina si indraznea sa spuna ca Basarabia a fost ocupata si nu eliberata de sovietici.

Primarul municipiului Chisinau, Dorin Chirtoaca a mentionat ca in fiecare sat din Republica Moldova ar trebui inaltata cite o rastignire in memoria victimelor ocupatiei sovietice, deoarece din fiecare localitate din republica au fost deportati cetateni in Siberia.

Am fost recent la Riga si am vizitat Muzeul ocupatiei sovietice aflat chiar in centrul capitalei letone inca din 1993, spunea Dorin Chirtoaca. Delegatii straine, inclusiv si delegatii de stat din Federatia Rusa viziteaza acest muzeu si nimeni nu se supara. Mi s-a spus ca, recent, la Elgava, o suburbie a Rigai, rusii au investit circa 30 de milioane de dolari. Adica, letonii care au verticalitate au fost si sunt intelesi. Pe noi, dimpotriva, cred ca nimeni nu ne intelege, a spus Dorin Chirtoaca.

Boris Burca, presedintele raionului Telenesti, a povestit si dinsul tragedia familiei lor. „Tatal meu, Stefan Burca, inca la inceputul razboiului a nimerit in prizonieratul sovietic fiind soldat in Armata Romina. In 1947 a primit un fel de concediu pentru munca cu abnegatie in lagar, dar pentru ca nu s-a intors la timp, a fost judecat inca pe 7 ani. Dar despre ceea ce a tras in lagar mi-a povestit numai cind era pe patul de moarte. Conditiile, despre care ne-a povestit, nu se deosebeau cu nimic de cele din lagarele de concentrare naziste despre care aflam din carti si din filme. Oamenii mureau de boli, frig si foame cu miile, fiind ingropati in gropi comune, iar de asupra lor se tragea pamintul cu buldozerul. L-am intrebat pe tata de ce ne vorbeste despre cele intimplate atit de tirziu. Si el ne-a raspuns ca s-a temut pentru viitorul nostru", spunea Boris Burca.

Nume si destine care nu trebuie uitate

Dupa cum a remarcat in alocutiunea sa Ion Cernica, primarul localitatii, care a fost moderatorul manifestarii, lista celor deportati va fi expusa de asemenea la liceul din sat si la primarie.

Intre cele 40 de nume de pe placa se afla si numele lui Petru Cudritchi, in februarie 1941 elev la scoala pedagogica din Orhei, membru al organizatiei clandestine „Majdahonda” care a ridicat tricolorul pe cladirea NKVD-ului din Orhei. La fel, sase membri ai familiei lui Averian Popovici, care au cunoscut surghiunul fiind copii. M-am interesat daca e viu Ion Petica, numele caruia se afla tot pe aceasta placa si mi s-a spus ca acesta a trecut la cele vesnice. De la el aflasem acum citiva ani ca practic nu a avut tinerete. Prin 1948 tinerii erau luati la FZO (fabricino-zavodscoe obucenie), adica la munci de restabilire in zonele economice din Ucraina si Rusia. Ion a incercat sa evite recrutarea, ascunzindu-se. Si atunci sectoristul, care inca traieste, a venit la parintii lui Ion si le-a cerut 1500 de ruble ca sa-i faca un fel de scutire de FZO. Batrinul tata a fost nevoit sa vinda un tauras si porcul ca sa-si salveze fiul. Luind banii, sectoristul l-a chemat pe Ion la selsovet. Iar acolo il asteptau alti doi militieni, care l-au legat si l-au dus la Telenesti. A fost judecat pe 8 ani, pe care i-a petrecut la constructia canalului Volga-Don.

Odata, in timpul mesei, doi dintre detinuti reusesc sa se urce in masina GAZ-51 care adusese apa, sa forteze poarta si sa dispara. Au fost prinsi doar peste o luna. I-au adus in lagar, i-au pus in mijlocul careului, legati fedeles, si au asmutat asupra lor o haita de ciini-lup. In citeva minute din cei doi au ramas doar bucati insingerate amestecate cu nisip.

„Nimeni dupa asta nu a mai incercat sa evadeze. Acum cugetati si singuri ce fel de eliberare am avut noi, basarabenii. Nu a fost FZO-ul o scoala pentru nimeni, dimpotriva - tot un fel de deportare. Tot Donbass-ul e plin de urmasi de moldoveni, multi din care au uitat demult de radacinile lor. Iata de ce voi, aici, nu trebuie sa va uitati trecutul”, imi spunea Ion Petica.

Ion Cernei, 9 iulie 2010

In imagini: (stinga) presedintele interimar al tarii, presedintele Parlamentului Republicii Moldova Mihai Ghimpu a ingenunchiat si a depus flori in memoria victimelor regimului totalitar comunist; (sus) Boris Vasiliev, profesor-pensionar si fost deportat, din initiativa caruia a fost ridicata aceasta rastignire; (jos) pe placa comemorativa au fost trecute numele satenilor deportati.

Batranetea nu e o sentinta

Casuta bunicilor din Rezina

Batrinete - haine grele, se spune in popor. Iar pentru un om singur, cu inaintarea in virsta ele devin insuportabile fara ajutor fizic, o vorba buna si un pat cald. Atunci chiar te gindesti ca azilul de batrini e o solutie.

Din 1 mai 2007 in orasul Rezina activeaza pe linga sectia Asistenta Sociala si Protectia Familiei azilul de batrini „Casuta bunicilor” cu o capacitate de cazare de 25 de persoane. A fost deschis oficial cu 4 beneficiari, iar la momentul actual in azil sunt cazate 19 persoane: 7 barbati si 12 femei din tot raionul.

Azilul dispune de o bucatarie bine dotata, baie cu dus, gradina, biblioteca. Odaile tind sa le aminteasca locatarilor de un minim confort casnic: pat, noptiera, televizor, radiou, dulap pentru haine, fotografii, flori, covoare pe pereti si pe jos... Fiecare dintre locatarii acestei case a adus cu el o istorie mai tragica sau mai putin tragica. Unii dintre ei aici au venit de sine statator, dar pe cei mai multi i-au cazat asistentii sociali din satele in care locuiau.

De azil beneficiaza persoanele care au grad de invaliditate, nu au copii, care nu au rude apropiate, sunt si de acei fara casa. Ajunsi in institutie, ei incep o noua viata. Aici gasesc grija si ajutor din partea personalului, au cu cine se intretine, se imprietenesc si se simt ca intr-o familie. O parte dintre ei uita de greutatile prin care au trecut si isi recapata linistea sufleteasca. Dar nu e nimeni care nu ar visa sa fie vizitat de rude, prieteni, cunoscuti.

Intrebati daca le e bine aici si daca vor sa se intoarca acasa, ei in unison spun ca nu-i asteapta nimeni si ca nu se duc de aici. „Aici suntem ca intr-o familie, aici e casa noastra”, ne-a zis o matusa cu ochii in lacrimi.

Cei care se poarta gasesc o satisfactie in a lucra putin prin gradina, bucurindu-se ca niste copii de primele legume. Intr-o odaie, insa, locuiesc 4 persoane tintuite la pat.

Zi de zi beneficiarii sunt supravegheati si deserviti de personalul care numara o bucatareasa, o spalatoreasa, o infirmiera, o asistenta sociala, o intendenta, o asistenta medicala, asistenta superioara Olimpiada Bencheci si sefa institutiei, Zina Badura, pe care, dupa spusele lor, o iubesc foarte mult si o au ca pe o mama.

Sarbatorile in azil au miros de brad de Anul Nou, au culoarea martisorului in martie si au gust de oua rosii si cozonac de Pasti. Insa intr-un anturaj mai deosebit isi petrec zilele de nastere: cu cintece, cadouri si dulciuri, ceea ce le face viata mai frumoasa.

Putini oaspeti calca pragul acestei institutii. Printre acestea se numara: Fundatia Crestina „Filips”, oameni de buna credinta din oras, mai rar rudele beneficiarilor. Toti acestea nu vin cu miinile goale, mereu au ceva gustos pentru cei care locuiesc aici.

„Nu va uitati parintii, fratii si surorile, caci nimeni nu e sigur pe ziua de miine”, a tinut sa spuna la sfirsit Zina Badura, sefa azilului de batrini „Casuta bunicilor” din orasul Rezina.

Eugenia Lujanscaia, stagiara, 9 iulie 2010

In imagine: Cel mai tinar locatar are virsta de 62 de ani, iar cea mai in virsta beneficiara (prima din dreapta) duce povara a 95 de ani. Alaturi de ea - Zina Badura, sefa azilului.

Modalitati de realizare a capacitatilor acasa

Ion Stefirta, cel care vrea sa schimbe mentalitati

Pe Ion Stefirta, proprietar de pamint de la Ghetlova, l-am intilnit in sala de festivitati de la Orhei, care-i apartine si care a gazduit un concurs al vinului taranesc. Si dinsul a prezentat citeva probe de vin, dar nu a regretat deloc cind acestea nu au cistigat nici un premiu. „E important ca fermierii tineri sa aiba posibilitate de a se afirma", mi-a spus proprietarul.

Pina a fi proprietar de pamint a lucrat mai multi ani ca inginer – constructor, a fost primar la Ghetlova pe parcursul a doua mandate. A incercat sa porneasca afaceri si mai era sa arda daca nu l-ar fi ajutat propria experienta de viata. Precum se stie, la inceputul anilor 90 taranii nostri de abia iesiti din colhozuri incarcau TIR-uri cu struguri ori alta productie agricola si le transportau la Moscova ori Sankt-Petersburg atunci cind debandada in Rusia atinsese apogeul. A ajuns cu cele doua TIR-uri intr-un oras de linga Moscova, a incercat sa vinda strugurii, dar nicidecum nu „mergeau” pe piata. Atunci a facut un pas riscant. La un coleg de facultate, conducator de intreprindere de acolo, a arendat pe un timp incaperea unei sectii, a cumparat zahar pe banii obtinuti pe putinul de poama vinduta si a facut vin. Vinul l-a vindut fie en-gross, fie la litru la pietele si in reteaua comerciala din orasul si satele din imprejurimi.

- Am reusit in asa mod sa evit falimentul, fiindca nu asi fi avut cum sa ma achit pentru poama cumparata de la proprietarii nostri intreaga viata.

Ion Stefirta cultiva acum struguri de soiul Chardonay pe o suprafata pe patru hectare, pe celelalte 21 de ha pe care le are in proprietate – culturi anuale.

- Traim in zona de codru, cu soluri cu bonitatea nu mai mare de 51 puncte si unde in afara de vii nu poti cultiva altceva mai convenabil. Cotele satenilor nostri de asemenea constau din vii, care sunt ingrijite in mod deosebit. Insa preturile mici pe care le dau fabricile de vin reduc la nimic munca acestora, deoarece cheltuielile de regula nu sunt acoperite.

Dl Ion a recoltat cite sase tone de struguri la hectar in anul trecut, desi este de parere ca trebuia sa obtina o roada si mai mare. Insa roada anului 2009, putina cum a fost, totusi, merge la fabricarea unor vinuri de colectie.

- A fost un timp cind codreanul nostru a cistigat nu rau, avind vie chiar pe sectorul de linga casa. Prin anii 1975-1980 ghetlovenii nostri vindeau jupinului Aizek de la contora de achizitii din Orhei vinul lor de casa cu 75 kopeici litrul. In asa mod in satul nostru numai pe parcursul a doi ani au aparut 8 automobile. Acum este practic imposibil sa-ti desfaci productia, fiindca stiti ce s-a intimplat cu piata vinului. In prezent in cisterne, butoaie si amfore la fabricile de vinificatie din Ghetlova si Branesti stau in stocuri zeci de mii de decalitri. De toate este vinovat statul, care la timpul respectiv nu a asigurat o piata a productiei vinicole. Credeti ca Oniscenko, medicul sanitar al Rusiei, nu ar fi avut dreptate (macar partial) cind a interzis importurile de vinuri moldovenesti? Erau aduse vinuri argentiniene, algeriene, de calitate dubioasa, care erau trimise pe piata rusa ca vinuri de provenienta moldoveneasca. Daca am mai tine cont ca s-a amestecat si factorul politic, situatia chiar ca a fost una trista pentru noi.

De regula anul agricol in vie nu incepe fara surprize. Se fura stilpii de spalier si sirma de pe rinduri in timpul iernii, situatie care se intimpla an de an. Cu regret, mentalitatea omului nostru nu se schimba odata cu schimbarea de regimuri si guvernari. Dar, nu ai cum sa procedezi ca Moise cel din Biblie, care 40 de ani a purtat poporul lui Israel prin pustiu pentru a-i schimba mentalitatea.

Ion Stefirta este de parere ca nu poti fi bogat intr-o tara saraca. A deschis mai multe locuri de munca in cele doua magazine ale sale din sat si la intreprinderea de constructii pr care a infiintat-o. In Orhei a construit o sala de festivitati, unde de asemenea ar putea sa lucreze citeva persoane.

- Copiii nostri au ales medicina ca meserie, chiar au deschis in Rominia o intreprindere farmaceutica. Nici unul nu a dorit sa preia o asemenea afacere, mai ales aici, la noi, unde piata mai continua sa fie imprevizibila, spune interlocutorul meu.

Planifica sa produca vin dupa metoda chateau-urilor franceze, adica din roada obtinuta la via ta produci un vin anume al tau. Daca se termina stocul, astepti roada anului viitor, ni se destainuie proprietarul.

Ion Stefirta este de parere ca numai proprietatea privata si noile tehnologii ar scoate viticultura nationala din impas. Insa trebuie sa se implice si statul. Deocamdata actuala conducere tinde sa intreprinda ceva. Numai de ar reusi s-o faca inainte de a demara vre-o campanie electorala, imprevizibila pentru toata lumea, mai ales pentru cei care incearca sa faca ceva in agricultura, este de parere dl Stefirta.

Ion Cernei, 25 iunie 2010

In imagine: omul de afaceri Ion Stefirta de la Ghetlova creeaza locuri de munca si in Orhei.

Nursingul, medicina caritatii

Multi se vor intreba, de ce nu "asistenta medicala", dar "nursa"? Este o diferenta.

Scopul nursingului este consolidarea in continuare a sanatatii, profilaxia, reabilitarea, asistenta medico-sociala pentru bolnavii cronici, persoanele in virsta si invalizi. Nursingul a fost elaborat pe parcursul a 20 de ani in SUA si a schimbat definitiv rolul asistentelor medicale. Este o abordare cu totul deosebita in medicina noastra a unor lucruri care par firesti. Nursa devine membra a unei echipe care asigura bolnavului ingrijire medicala foarte calificata, mi-a explicat Ana Patrascu, asistenta medicala principala la Spitalul raional din Telenesti.

Dna Patrascu, cu experienta profesionala de peste 25 de ani in profesie, conduce cu filiala din Telenesti a Asociatiei republicane a nurselor din 2005. Filiala propriu-zisa a aparut acum 15 ani si a intrunit intial 15-20 de asistente medicale. E interesant ca anume asistentele medicale au fost initiatoarele acestei miscari. Autoarea ideii a fost asistenta Ludmila Rusu, iar prima presedinta de filiala a fost Dina Macari, asistenta medicala din sectia de chirurgie. Lilia Morari, asistenta medicala de la Centrul medicilor de familie a fondat Asociatia nurselor crestine, care este parte componenta a filialei.

Acum in cadrul filialei sunt circa 200 de nurse, subdiviziunea fiind bine vazuta in cadrul Asociatiei republicane a nurselor. Filiala, in afara de abordarea unor noi concepte de activitate a asistentelor medicale mai apara interesele profesionale ale acestora in fata administratiilor spitalului, CMF unde, dupa parerea sefei filialei, nursele sunt auzite. Dna Patrascu participa la mai multe conferinte internationale ale nurselor (ultima a avut loc la Cimpina, judetul Prahova acum doua saptamini, unde nurse din mai multe tari au facut schimb de experienta privind ingrijirile paleative, iar urmatoarea va avea loc in Spania peste citeva luni). Remarcam ca dna Ana a avut ce relata colegelor la conferinta de la Cimpina, dar si la alte activitati. In 2005 s-a implicat intr-o actiune a asociatiei obstesti „Recuperare” din Telenesti, care a demarat in oras un proiect de asistenta medicala cu totul deosebit: pe parcursul a doua luni luau in ingrijire bolnavi cronici ajunsi la pat in cazul unui ictus (de fapt bolnavi fara nici o speranta) si ii puneau pe picioare. Ulterior s-a antrenat in activitati paleative - de ingrijire a unor bolnavi si batrini care nu mai aveau sanse de a se vindeca. A mai facut studii de doi ani de formator al grupelor de nursing la Colegiul de Medicina din Chisinau. Acum este formator la colegiul de medicina din Balti, unde pregateste doua grupe de nurse.

Telenestiul nu este Chisinau cu posibilitati mari si unde activeaza o echipa mobila de nurse, care acorda servicii paleative fara plata unor bolnavi oncologici. Totusi in oras activeaza un grup de nurse care presteaza servicii unor bolnavi grei si persoane in etate, ingrijesc citiva bolnavi cronici la Telenesti si Mindresti. Cea mai grea in activitatea unei nurse este consilierea, este de parere dna Ana or, nursa mai are si rolul de psiholog. Adica sa gasesti acele modalitati de a te apropia de sufletul bolnavului ajuns la disperare din cauza bolii sale. Boala incurabila, indiscutabil, da destule motive de disperare. Una din bolnave are trei copii minori. Nu este tocmai usor de a-i da acesteia o speranta si a o face sa sufere mai putin, dar totusi, s-a putut interveni ca ea sa infrunte linistita si cu demnitate destinul. Au mai fost dar si mai sunt cazuri cind pacientele vadeau o putere neobisnuita de a-si infrunta suferinta si boala.

Oricare asistenta medicala poate activa in cadrul rigorilor pe care le impune nursingul? In opinia dnei Patrascu, asistenta medicala trebuie sa dea dovada, dar si sa dezvolte calitati precum sunt blindetea, bunatatea, nobletea. Odata, la un concurs al asistentelor medicale, cu un juriu din pacienti a cistigat zece puncte asistenta care a demonstrat mai mult zimbet si atitudine binevoitoare. Alta asistenta a avut o pregatire profesionala ireprosabila, insa pentru ca nu a fost mai aproape de inimile pacientilor a obtinut doar cinci puncte.

La spitalul raional din Telenesti nursele si asistentele medicale cauta sa dezvolte asemenea calitati prin concursuri de profesie, competitii TVC, spectacole artistice. Nursele sunt necesare pacientilor nostri, este de parere dna Patrascu.

Ion Cernei, 18 iunie 2010

In imagine: Ana Patrascu, asistenta medicala principala la Spitalul raional din Telenesti.

Noi putem schimba in bine imaginea Rezinei

La primaria Rezina au parvenit urmatoarele doua initiative din partea cetatenilor orasului.

In prima initiativa se spune: "Noi, membrii colectivelor pedagogice de la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, gradinita nr. 6 „Cocoselul de Aur”, deasemenea parintii copiilor care frecventeaza aceste institutii, sustinem initiativa dnei Valentina Ciubotaru, profesoara de limba si literatura romina in ce priveste redenumirea strazii 1 Mai in strada Grigore Vieru.

Astfel rezinenii vor aduce onorul lor modest Marelui Poet al neamului nostru, plecarea din viata a caruia este o pierdere pentru noi toti, indiferent de virsta si ocupatie.

Astazi ca niciodata copiii si tinerii au nevoie de acele valori spirituale care tin de Patrie, limba, popor, lucruri pe care le promoveaza opera lui Grigore Vieru.

Noi consideram ca intreaga opera a Marelui Poet este o lectie de omenie si patriotism, un exemplu perfect de formare si devenire a tinerilor cititori, ajutindu-le sa se imbogateasca sufleteste, sa mediteze asupra calitatilor umane si sensului vietii.

Cu trecerea in nefiinta a lui Grigore Vieru am pierdut o comoara inestimabila. Creatia dumnealui va ramine cartea de capatii pentru multe generatii.

Consideram ca am putea si noi face ceva intru pastrarea memoriei Marelui Grigore Vieru. Propunem ca numele dumnealui sa fie eternizat anume in denumirea strazii date, pentru ca aici sunt amplasate doua cele mai mari institutii de educatie din oras. De dimineata si pina seara tirziu in curtea gradinitei, pe stadionul liceului, in curtile blocurilor locative poti vedea multi copii, pentru care a trait si a creat Grigore Vieru.

Suntem convinsi ca propunerea si doleanta noastra vor fi sustinute de majoritatea rezinenilor, inclusiv de consilierii de Rezina".

Adresarea este semnata de 44 de pedagogi si de elevii claselor a IX-a „E”, a IX-a ”B”, a VIII-a „A”, a X-a „A”, a XI-a „A”, a IX-a „D”, a XII-a „A”, a X -a ”C” si altele de la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” si de 28 de lucratori de la gradinita nr. 6".

Cea de a doua initiativa are urmatorul continut: "Ma numesc Vasilisa Nitulenco, sunt domiciliata in str. Vasile Lupu, 6 din Rezina. Am lucrat multi ani in invatamint, acum sunt pensionara. Ma adresez catre administratia orasului cu propunerea de a amenaja in teritoriul amplasat intre str. 27 August si strada de centura, de la intrarea in oras si pina la biserica un parc, care ar putea fi denumit Parcul Bunatatii. Acest teritoriu, acum impinzit de buruieni si gunoi, ar putea deveni un loc preferat de odihna pentru rezineni si oaspetii orasului. Cred ca orasenii, dar si autoritatile ma vor sustine. Rezina are nevoie neaparata de o asemenea Gradina Publica, la fondarea ei ar putea participa toti doritorii: agentii economici, cetatenii - care cu bani, care cu munca benevola. Astfel Parcul Bunatatii ar putea deveni o lucrare de unire a eforturilor populatiei, un motiv de mindrie pentru mai multe generatii de rezineni. Daca vom dori, noi putem schimba in bine imaginea Rezinei.

In speranta ca ideea noastra va fi auzita si sustinuta, va multumim anticipat".

Dupa semnatura dnei Vasilisa Nitulenco urmeaza inca peste 50 de semnaturi, autorii carora contrasemneaza demersul catre administratia orasului.

Dar ce zic rezinenii?

Mediatizind aceste initiative si in baza Legii privind transparenta si procesul decizional, primaria orasului Rezina si redactia saptaminalului CUVINTUL indeamna toti cetatenii, dar si conducatorii unitatilor economice din teritoriu sa-si expuna opiniile vizavi de oportunitatea realizarii acestor idei. Ambele tin de interesele vitale ale locuitorilor orasului, necesita anumite cheltuieli. Va rugam, stimati cititori, sa ne transmiteti (la primarie sau la redactia saptaminalului CUVINTUL, in scris sau oral) opiniile Dvs „pro” sau „impotriva” acestor initiative, argumentind cit mai detaliat punctul Dvs de vedere.

Petru Sova, primarul orasului Rezina, Tudor Iascenco, directorul saptamimalului CUVINTUL, 18 iunie 2010

Un grup de voluntari s-a apucat sa repare gratuit bancile din Rezina

Alexandru Catana a venit la primaria Rezina cu o propunere cam neobisnuita - sa-si ofere serviciile pe gratis.

Era inceputul lui aprilie, perioada salubrizarii si amenajarii localitatilor. „In oras am vazut mai multe banci deteriorate. Unele erau distruse complet, precum se vede in imaginile alaturate, la altele lipseau citeva scinduri. M-am gindit ca daca primaria ne-ar furniza materialele necesare, eu cu colegii mei, pe principii de voluntariat, am putea repara toate bancile”, ne-a povestit Alexandru, precizind ca primarului i-a placut ideea.

Dupa intilnirea cu primarul a analizat la concret situatia, calculind cite si ce fel de materiale trebuie pentru a aduce in ordine toate bancile. In baza acestor calcule specialistii primariei au facut un deviz de cheltuieli. S-a dovedit ca pentru a procura materialele necesare este nevoie de 2600 de lei. Primaria a pus chestiunea in discutie la Consiliul Orasenesc, care a decis sa transfere suma pentru materiale I M ”Servicii Comunal-Locative”.

„Lucrurile s-au cam taraganat, dar zilele trecute mi s-a spus ca banii deja au ajuns la IM ”Servicii Comunal-Locative” si in timpul apropiat noi vom putea primi materialele pentru a incepe lucrul”, ne-a relatat saptamina trecuta Alexandru. Dinsul a mai adaugat ca din echipa de voluntari implicata in aceste lucrari fac parte circa zece persoane, toti sunt tineri in virsta de la 14 ani in sus, vor lucra cu propriile instrumente, in timpul liber si presupun in aproximativ zece zile sa repare toate bancile deteriorate din oras.

Alexandru Catana activeaza in cadrul fundatiei „Lumina Rasaritului”, citeste lectii prin scoli la tema „Pentru un mod sanatos de viata”, impreuna cu colegii sai desfasoara o activitate complexa de combatere a fumatului, alcoolismului, narcomaniei in rindurile tineretului,

Daca lucrarile acestea ar fi fost infaptuite de o intreprindere, cheltuielile ar fi cu cel putin 30 la suta mai mari, a precizat, solicitat de „C”, Gheorghe Zgureanu, specialist in constructii, gospodaria comunala si drumuri la primaria Rezina

Reporter „C”, 11 iunie 2010

Viata omului, prin prisma banului

Pe motiv ca nu dispuneau de suma pe care le-a numit-o medicii pentru tratament, rudele lui Nicolae Rusu din Vadul-Rascov l-au luat acasa din spital. Peste putin timp omul s-a stins din viata.

Acum o saptamina, pe la orele mesei, Nicolae Rusu a fost gasit nemiscat in mijlocul curtii sale. Ai casei au chemat lucratorii medicali din localitate.

Liliana Gutan, asistenta medicala la Centrul de sanatate Vadul-Rascov:
- Pacientul era in stare grava. Rudele ne-au spus ca l-ar fi gasit cazut la pamint si nu cunosc cauzele incidentului. La fata locului, am stabilit ca pacientului ii fusese aplicata o compresa rece. Am mai constatat ca tensiunea arteriala era joasa. I-am administrat deazepam, deoarece bolnavul avea si convulsii. Ceva mai tirziu, tensiunea arteriala indica deja 140/80 si i-am facut o injectie de magneziu. Tot atunci, reiesind din faptul ca starea sanatatii bolnavului era grava, am solicitat „Urgenta” de la Soldanesti, a precizat Liliana Gutan.
Echipa de la „Urgenta” din Soldanesti l-a transportat pe Nicolae Rusu la spitalul din centrul raional.

Svetlana Gutu, asistenta medicala, sectia internare Soldanesti:
- Pacientul avea convulsii, traumatism cranio-cerebral. Dupa examenul efectuat a fost stabilit ca Rusu nu avea fracturi. Medicii au decis ca el sa fie internat in sectia reanimare. Doamna care-l insotea a refuzat ca barbatul sa fie internat, motivind ca acasa mai au un frate bolnav si nu dispun de bani pentru a achita costrurile pentru tratament. Dumneaei si-a confirmat intentia prin semnatura respectiva aplicata in registru, a comunicat asistenta medicala.
Despre faptul ca angajatii spitalului i-au acordat asistenta medicala lui Nicolae Rusu ne-a vorbit si fiica adoptiva a lui.

Elena Beldiman, fiica adoptiva a lui Nicolae Rusu:
- Medicul, o doamna in virsta, m-a chemat sa semnez un document ca ma angajez sa platesc costurile tratamentului, dar eu am refuzat. Dupa ce m-am sfatuit cu fratii, deoarece noi nu avem bani, iar la spital nu vroiau sa-l interneze fara plata stabilita – 437 de lei pentru o zi de aflare in stationar, eu le-am spus medicilor ca il luam pe parinte acasa.
Bolnavul a fost incarcat intr-un taxi pentru a fi transportat acasa.

Constantin Cotuna, taximetrist, orasul Soldanesti:
- Nu-i prima data cind, reiesind din faptul ca multa lume nu dispune de bani, iar „Urgenta” nu le poate presta astfel de servicii, eu le merg in intimpinare oamenilor si transport bolnavii la casele lor. In cazul dat credeam ca barbatul este externat din spital dupa tratament si gindeam ca nu-l mai pot ajuta. In drum, din spusele femeii, am inteles ca bolnavul este transportat acasa doar din motiv ca rudele nu aveau cu ce achita plata pentru tratament. Cazul mi s-a parut iesit din comun si am telefonat jurnalistilor din teritoriu.
Pentru a clarifica situatia, redactia a contactat linia fierbinte a Ministerului Sanatatii si a comunicat despre cele intimplate. Angajatii de la minister au spus ca bolnavul trebuie internat si tratat de urgenta.

Constantin Cotuna:
- Eram la vreo 15 kilometri de la Soldanesti cind am primit raspunsul si m-am intors inapoi. Am anuntat lucratorii medicali ca l-am adus inapoi pe Nicolae Rusu. Dar am stat la usa sectiei internare in asteptare mai bine de 40 de minute. Doar dupa ce au primit un sunet de la Ministerul Sanatatii, targa cu Nicolae Rusu a fost extrasa din taxi si transportata in sectia de internare, ne-a relatat taximetristul.

Ludmila Djurenco, vicedirector, spitalul raional Soldanesti:
- Pacientului adus de urgenta la spital i se acorda asistenta medicala cuvenita. Concomitent, lui i se aduce la cunostinta ca, in cazul in care acesta nu are polita de asigurare medicala, trebuie sa achite serviciile prestate. Referindu-ma la cazul dat, vreau sa accentuez ca este vorba de o hipertensiune si o trauma. Bolnavului i-a fost facuta radiograma si nu a fost depistat ca ar avea fracturi, dar, totusi, el a fost internat in sectia terapie intensiva deoarece, periodic, isi pierdea orientarea. Dar, dupa ce au intervenit rudele si au spus ca nu au bani si nici nu stiu daca vor avea bani pentru tratament, bolnavul a fost externat din sectie. De fapt, nu inteleg de ce nu au intervenit feciorii acestuia, care, din cite am vazut, par a fi ordonati. Ei mi-au spus ca mama lor e plecata la Moscova si de curind va reveni acasa.

Ion Rusu, feciorul decedatului:
- Am fost seara tirziu la spital si medicii mi-au spus ca a fost aviatia sanitara, dar tata era in stare de coma. Doctorul ne-a mai spus ca dupa vreo trei zile, daca isi va reveni, il vor expedia la Chisinau.

Ludmila Djurenco:
- Am discutat cu dna Lidia Condrea, medicul de la sectia de internare, de la care am aflat in ce mod li s-a comunicat rudelor despre necesitatea de a plati serviciile prestate. Pacientul sau rudele acestuia trebuie convinsi ca, in cazul cind lipseste asigurarea medicala, este necesar de achitat costurile. Nu ca noi asa vrem, ci e o obligatiune a fiecaruia sa aiba grija de sanatatea sa. Subliniez, noi niciodata nu punem problema radical ca trebuie sa se plateasca. Cuvintul „trebuie” nu figureaza in atare situatii si noi incercam sa le explicam oamenilor ca asa sunt prevederile legislatiei. Din cite am inteles, din cauza acestor plati, fiica bolnavului s-ar fi certat si cu medicii din Vadul-Rascov, carora le-ar fi declarat ca nu trebuie sa trimita bolnavul la Soldanesti, deoarece ei nu dispun de bani.

Elena Beldiman, fiica adoptiva a lui Nicolae Rusu:
- Medicul din sat mi-a explicat ca, in conformitate cu legea, spitalul e dator, timp de trei zile, sa trateze gratis bolnavul. La Soldanesti insa noua ne-au cerut bani chiar din start.

Liliana Gutan, asistenta medicala, Centrul de sanatate Vadul-Rascov:
- Intr-adevar, medicul nostru le-a spus rudelor ca, in cazul cind este solicitata asistenta medicala de urgenta, tratamentul, in primele trei zile, este gratis chiar si daca omul nu are polita de asigurare.
Solicitata sa se pronunte in ce masura pauza in tratament a afectat sanatatea bolnavului, doamna doctor a confirmat starea grava a acestuia.

Ludmila Djurenco, vicedirector, spitalul raional Soldanesti:
- Nu-i vorba de un accident simplu, ci e unul cu hemoragie intracerebrala masiva. Din cite am inteles de la feciorii lui, barbatul ar fi fost lovit la burta de un cal si a fost aruncat mai departe. Ca rezultat, el s-a ales cu niste nasadituri la cap. Echimoza de la cap era destul de pronuntata, a spus doamna doctor Djurenco.
In 24 de ore dupa incident, in virsta de 58 de ani, Nicolae Rusu s-a stins din viata in spitalul raional.
„Cazul, in aspect clinic, putea fi unul dificil. Deranjeaza atitudinea manifestata de unii lucratori medicali. Tocmai si din acest motiv cetatenii se cuvine sa-si stie drepturile, dar si obligatiunile, in care scop sa apeleze si la serviciul liniei fierbinti”.
Aceasta constatare am auzit-o la celalalt capat al firului in dialogul cu functionarul de la Ministerul Sanatatii, care ne-a recomandat sa luam cunostinta cu „Normele metodologice de aplicare in anul 2010 a Programului unic al asigurarii obligatorii de asistenta medicala”. Punctele b) si d) ale articolului 8 din documentul vizat prevad: „Organizarea asistentei medicale in cadrul asigurarii obligatorii de asistenta medicala se efectueaza in toate cazurile in care neacordarea la timp a asistentei medicale pune in pericol viata pacientului si/sau a celor ce-l inconjoara sau prezinta urmari grave pentru starea sanatatii pacientului/sau sanatatii publice, asistenta medicala urgenta se acorda de orice medic, din orice institutie medico-sanitara ce a incheiat contract cu Compania Nationala de Asigurari in Medicina, in regim continuu, pina la stabilizarea starii sanatatii pacientului si/sau transmiterea pentru tratament in alta institutie medicala; in toate cazurile, cind este necesara acordarea asistentei medicale urgente, informatia privind statutul persoanei, inclusiv prezenta politei de asigurare obligatorie de asistenta medicala, se solicita doar la finalul acordarii asistentei medicale urgente”.
Apropo, Svetlana Rotundu, sefa Sectiei Asistenta Sociala si Protectia Familiei Soldanesti, ne-a relatat ca nu a fost vreun caz grav, cind cuiva, care nu dispunea de polita de asigurare, sa-i fi fost refuzat ajutorul financiar necesar pentru tratament.

Consemnare: Victor Sofroni, 11 iunie 2010

1 iunie – Uiua internationala a Protectiei copilului

Promovare consecventa a valorilor “Educatiei pentru Toti”

Dupa 18 ani in care nu a functionat, gradinita din satul Peciste, raionul Rezina a fost redeschisa prin eforturile Ministerului Educatiei, administratiei locale si comunitatii, cu sprijinul UNICEF si Bancii Mondiale, in cadrul Proiectului „Educatie pentru Toti”, finantat din sursele unui grant oferit Republicii Moldova de Fondul Catalitic. Investitiile in renovarea si dotarea acestei gradinite se cifreaza la 2 milioane 700 mii de lei.

Institutia a fost redeschisa in cladirea fostei scoli primare, reconstruita, reparata si dotata cu mobila, echipament, vesela, covoare, jucarii, carti, materiale didactice, teren de joaca si sport.

In total, in sat sunt 210 copii de 0-7 ani, care deja au parte de educatie timpurie.

Costul lucrarilor de reconstructie este de circa 2 milioane 300 mii de lei, dintre care 1 milion 580 mii de lei au fost alocati din Proiectul „Educatie pentru Toti – Initiativa de Actiune Rapida”. Consiliul Raional, administratia publica locala au contribuit cu cca 720 mii de lei. Satenii au participat prin munca voluntara la tencuit, vopsit si la amenajarea teritoriului. De asemenea, locuitorii satului au contribuit si cu bani, iar parintii care au plecat la munca peste hotare au trimis bani de acolo. Costul total al dotarilor de la gradinita din Peciste este de cca 400 mii lei, dintre care 220 mii lei din cadrul Proiectului, sub forma de mobila, materiale didactice si teren de joaca si sport.

Ministrul Educatiei, Leonid Bujor, a afirmat, cu ocazia inaugurarii gradinitei, ca „Succesul Proiectului se datoreaza parteneriatului dintre Guvernul Republicii Moldova, administratia publica locala si agentiile internationale de dezvoltare. „Atunci cind eforturile tuturor actorilor comunitari sunt puse impreuna, gradinitele sunt renovate, dotate si redeschise. Gradinita din Peciste este cea de-a 40-a gradinita inaugurata in cadrul Proiectului „Educatie pentru Toti”, a afirmat Ministrul Leonid Bujor.

Recent au fost facute totalurile concursului “Cea mai activa echipa comunitara” desfasurat in cadrul Proiectului “Educatie pentru toti”. Ministrul Educatiei Leonid Bujor a inminat Diplome de merit dlui Tudor Bivol, primarul satului Peciste, si echipei din aceasta localitate in frunte cu Lidia Proaspat, directoarea gradinitei, pentru abordarea creativa a parteneriatului cu parintii si cele mai interesante actiuni de perspectiva, proiectate in scopul asigurarii accesului la educatie timpurie a copiilor din familii dezavantajate, pentru promovarea consecventa a valorilor Educatiei pentru Toti.

In imagine: Ministrul Educatiei Leonid Bujor inmineaza Diplome de merit dnei Lidia Proaspat, directoarea gradinitei si dlui Tudor Bivol, primarul satului Peciste.

Actiuni de binefacere pentru copii

Unul dintre cei mai mari producatori de sucuri si conserve de fructe si legume din Moldova, compania "Orhei-Vit", a desfasurat o serie de actiuni de binefacere cu ocazia Zilei Internationale a Ocrotirii Copilului.

Intreprinderea a donat produse finite proprii la 10 institutii sociale, printre care Centrului pentru copii si tineret "Emanuel" din satul Step-Soci, mai multor gradinite, Centrului de plasament si reabilitare a nou-nascutilor si Casei speciale pentru copii (Chisinau), Internatului de copii cu dizabilitati (Orhei), etc.

De asemenea, au fost facute totalurile concursului anual pentru familiile tinere din Moldova, organizat cu eforturile companiei. La concurs au participat 230 de familii.

In luna mai sute de copii de pina la un an au avut posibilitatea sa guste pireul cu frisca "Nejenca", distribuit de reprezentantii companiei in parcurile din Chisinau.

De Ziua Copilului in parcul "Valea Trandafirilor" din capitala "Orhei-Vit" a organizat pentru copii concursuri de desen, de cintece si poezii. Cistigatorii au fost premiati cu cadouri, iar toti copiii au fost serviti cu sucuri "Naturalis" si pireu "Nejenca".

Copiii - fericirea prezentului si cununa viitorului

Ziua Internationala a Ocrotirii Copilului a devenit de multi ani o traditie frumoasa in toate localitatile din republica. Sarbatoarea coincide cu inceputul vacantei mari a elevilor, fiind intregita si in anul curent in regiunea Orhei de vaste programe artistice, concursuri, competitii sportive, toate cu premii si cadouri, actiuni civice etc. Grija statului si a comunitatilor fata de copiii din familiile social vulnerabile s-a manifestat prin inaugurarea de centre comunitare, oferirea de ajutoare materiale etc.

Rezina. La 1 iunie in piata centrala a orasului s-a desfasurat Festivalul de creatie a copiilor, organizat de Casa raionala de creatie a copiilor, Directia raionala Invatamint, Tineret si Sport si sectia raionala Cultura.

In cadrul festivitatii au evoluat formatii artistice ale copiilor din 24 de localitati ale raionului. Xenofont Ceban, directorul DGITS a inminat diplome si cadouri membrilor cercului de radiogonometrie sportiva din s. Ignatei (conducator profesorul Ion Balan), grupului „Dans modern” din Rezina (conducatoare Tatiana Lupov) si ansamblului „Comoara” din s. Mateuti (conducatoare Elena Platon), care sunt si laureati ai concursurilor republicane.

Participantii la festival au prezentat si expozitii de lucrari artistice de artizanat confectionate de copii in cercurile de creatie: costume populare, broderii, articole crosetate, impletite sau incrustate in lemn, icoane, oua incondeiate, tablouri etc.

31 mai este declarata Ziua mondiala impotriva fumatului. Un grup de 12 tineri voluntari din Rezina, in frunte cu pedagogul social Alexandru Catana, au desfasurat pentru prima data in oras o actiune intitulata: "Nu-ti fuma viata!".

Adolescentii le explicau trecatorilor de toate virstele ce dauna le aduce fumatul lor si celor din jur, propunindu-le o ciocolata in schimbul a trei tigari. Ei nu s-au sfiit sa abordeze si un medic igienist, si patroni de intreprinderi etc. Cea mai mare parte dintre cetateni cu usurinta cadeau de acord sa fumeze macar in acea zi cu 3 tigari mai putin si chiar dadeau mai multe. Erau insa si oameni prea dependenti de tutun si nu au putut sa se desparta de nici o tigara.

In aceasta zi, tinerii au impartit 300 de ciocolate oferite de patronii firmelor „Max-Victor”, „Langraft”, „Giumagrup”, „Minosoft”. Ei spera ca aceasta actiune va ramine in memoria orasenilor si astfel numarul fumatorilor se va micsora.

Actiunea a fost salutata si de primaria orasului. Iar o mamica a rasplatit munca echipei de voluntari cu un prinz.

Soldanesti: 150 de mii de lei au fost alocati din fondul raional de sustinere sociala pentru ajutorarea a circa 340 de familii nevoiase din teritoriu.

La Soldanesti, traditia de a organiza de 1 iunie o sarbatoare pentru copii a fost continuata si in anul curent. In fata celor adunati in parcul de odihna din centrul raional au evoluat tinerii artisti amatori, care au reusit sa captiveze publicul. In aceasta zi copiii s-au bucurat de o atentie deosebita, ei fiind salutati de maturi.

Este impunator si aportul agentilor economici din teritoriu care, in cadrul actiunilor culturale, organizate cu prilejul Zilei Internationale a Ocrotirii Copilului, au venit cu donatii banesti, cadouri si dulciuri. Intre acestia sunt intreprinderea de stat pentru silvicultura, centrul medicilor de familie si spitalul raional, SA „Drumuri-Soldanesti”, SRL "Orhei-Gaz", mai multe ONG-uri si persoane particulare. In ansamblu, la maratonul desfasurat cu aceasta ocazie, au fost colectati circa 15 mii de lei. La Salcia, spre exemplu, dupa cum am fost informati de primarul satului, Alexandru Carpovici, printr-o decizie a consiliului local, celei mai numeroase familii i-au fost alocate finante pentru procurarea unei masini de spalat. De sustinere s-a bucurat si familia cu multi copii Vasilache din Soldanesti.

Pina tirziu copiii au cintat, au dansat si s-au veselit din plin, pentru ei au fost organizate diverse concursuri si competitii sportive, invingatorii fiind premiati cu bani si diferite cadouri.

Pe 31 mai, la Liceul Teoretic „Alexe Mateevici” din Soldanesti nu a fost pedagog care sa nu fi primit de la elevi buchete de flori. Astfel absolventii institutiei si-au exprimat recunostinta fata de pedagogi pentru munca depusa pe parcursul anilor.

De altfel, anul de studii care s-a incheiat a fost pentru elevii de la aceasta institutie unul plin de victorii. Spre exemplu, 34 de liceeni s-au intors cu mentiuni de la olimpiadele republicane. Printre invingatori au fost Mihaela Ojog, participanta la concursul republican „Nicolae Sulac” si ansamblul folcloric care a evoluat la festivalul cintecului pascal.

Potrivit directoarei liceului Tamara Cernalev, douazeci la suta din elevi au finisat anul de studii cu media de 9,5 la ciclul gimnazial si 9,3 – la ciclul liceal. Fara rezerve, aceste succese sunt si rodul muncii cu daruire a celor circa 30 de profesori. Fiecare al treilea din absolventii scolii isi continua reusit studiile in institutiile de invatamint superior din republica.

In ansamblu, in anul curent, in institutiile de invatamint din raion si-au facut studiile circa 6 mii de elevi, aproximativ 700 din ei obtinind studii gimnaziale, iar peste 200 de tineri vor sustine examenele de bacalaureat.

Telenesti: Un centru comunitar pentru copii a fost deschis zilele trecute in cladirea fostului punct medical din Zaicani, unde peste 20 de copii ai caror parinti au plecat peste hotare isi pot gasi o ocupatie. Dar usile institutiei sunt deschise si pentru alti copii din sat.

- Conceptul acestui centru consta in atragerea in activitati utile a copiilor care au ramas in ingrijirea bunicilor si a rudelor. Pentru timpul de vara preconizam sa dam copiilor, in deosebi fetitelor, deprinderi de munca, sa-i pregatim pentru scoala pe cei de virsta prescolara, de asemenea sa organizam cercuri pe interese, inclusiv un cerc de activitate artistica, a relatat pentru „C” Aurica Cretu, moderatoarea centrului.

La primaria Zaicani ne-au relatat ca pentru edificarea acestui centru au fost alocati din bugetul primariei si cel al rai-onului circa 80 000 de lei. Ion Negrescu, seful DGITS Telenesti a relatat pentru „C” ca centrele comunitare sunt un proiect al Ministerului Educatiei si ca un asemenea centru urmeaza sa fie deschis si la Mihalasa, localitate ce intra in componenta primariei Telenesti. De altfel, a precizat dl Negrescu, primul centru de acest tip a fost deschis in vara anului trecut in cladirea fostei gradinite nr. 4 din Telenesti, cu suportul financiar al Guvernului Rominiei.

Reporter "C", 4 iunie 2010

In imagini: Desi era zi de lucru, evoluarile participantilor la Festivalul de creatie a copiilor din Rezina au fost urmarite si sustinute cu aplauze de multi spectatori. Aceste mamici au venit cu copiii lor la centru, intretinindu-se cu moderatoarea Aurica Cretu (in centru). Tinerii voluntari, ghidati de pedagogul social Alexandru Catana (in centru), au adunat circa o mie de tigari, carora la urma le-au dat foc pe teritoriul unitatii de pompieri, avind grija sa nu dauneze cu nimic naturii.

Ecouri

Viclenie bolsevica

Citind materialul "Cumpana pregatita neamului nostru cindva" din "C" nr. 18, mi-am amintit de unele viclenii ale stalinismului, povestite de tata.

In primavara anului 1944 au fost mobilizati toti barbatii din sat, de la 18 la 50 de ani, concentrati in padurea de la Sircova, de acolo dusi la Crutaia (Ribnita) si in sfirsit la Gori (Gruzia). Tocmai acolo au trecut controlul medical, pentru a fi repartizati care pe front, care - in spatele frontului. Avind in vedere ca tata avea 50 de ani si inca mai fusese si ranit la mina dreapta in primul razboi mondial, a fost repartizat sa lucreze in legumaria unitatii militare, iar dupa ce camarazii lui au fost instruiti si au plecat pe front, a lucrat la constructia drumului militar gruzin. Indeplinea toate muncile cu sirguinta. Se vede ca asta i-a fost altoit inca din copilarie de catre parinti ca "orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni" (Coloseni 3, (23).

Probabil, vazind asta sirguinta a tatei, conducatorii au hotarit ca el este cu trup si suflet pentru regimul bolsevic. A fost chemat la lucratorul politic al unitatii militare, mai intii l-au laudat ca e un lucrator foarte bun, apoi i-au spus ca-i incredinteaza o importanta misiune: sa asculte ce vorbesc ostasii moldoveni despre tara si conducerea sovietica (de cei care nu au fost trimisi pe front erau multi - care dupa virsta, care cu probleme de sanatate). In fiecare duminica, tata era chemat sa raporteze. Si de fiecare data era cercetat despre ceea ce se vorbea intre ostasi. Pricepeti ca se vorbea in mod diferit - si pro, si contra. Dar tata tot timpul le spunea ca oamenii altceva nu vorbesc, decit de-ar da Dumnezeu sa se termine mai degraba razboiul, sa se intoarca la casele si familiile lor si sa se apuce de lucru la pamint, dupa care tinjesc tare. Printre altele le mai spunea ca unii string seminte de bumbac, ca sa incerce sa-l creasca in Moldova, altii - simburi de zarzari, care le par mult mai gustosi decit cei de acasa ori seminte de legume mai mascate ca la bastina si multe altele de felul acesta. Cam trist se uitau la el conducatorii, dar il trimiteau sa asculte mai departe. Asa a durat pina la demobilizare.

Sosind acasa, peste citeva luni a fost chemat la militie in raion. Acolo, un ofiter, se vede ca din securitate, l-a luat cu vorba pe departe: cum cu sanatatea, familia, cu ce se ocupa, cum succesele... Apoi a trecut la tema, spunindu-i, ca din unitatea unde si-a satisfacut serviciul militar a sosit dosarul lui, in care este scris ca a fost un ostas harnic si ascultator, a indeplinit si o misiune speciala "bine", pe care ar trebui s-o prelungeasca si aici, la bastina. Si i-au lamurit care - sa raporteze ce vorbesc oamenii despre actuala putere.

De la sine inteles, ca tata a actionat dupa scenariul vechi: toti isi cauta de familie si muncesc, se roaga sa fie roade bogate si tot asa. Cite odata il mai dojeneau ca nu spune adevarul, dar el era neclintit. Asa a durat pina a inceput colectivizarea in sat. Atunci a fost chemat si din mers i-au zis: credem, ca esti printre primii care ai intrat in colhoz! El insa le-a raspuns: nu! o sa fiu printre ultimii. Ofiterul s-a infuriat si la trimis acasa. Mai mult n-a fost chemat - au gasit pe altii.

Ion C.Negura, s. Echimauti, 28 mai 2010

Stafeta Victoriei, transmisa urmasilor

Ziua Victoriei si a comemorarii eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial a fost marcata in toate localitatile din regiunea Orhei prin numeroase manifestatii cu incarcatura emotiva deosebita. La acestea au luat parte si putinii veterani care mai sunt printre noi, vaduvele care au tras consecintele razboiului intreaga viata. Sunt batrini deja si copiii lor, care cunosc istoria din prime surse, insa legatura intre generatii nu se intrerupe.

Cite o candela pentru fiecare an trait in pace

Incepind cu 6 aprilie, prin toate localitatile din raionul Rezina a trecut Stafeta Victoriei, sustinuta de autoritatile publice raionale si locale, in cadrul careia au fost organizate manifestari de comemorare a eroilor cazuti, de omagiere a veteranilor celui de-al doilea razboi mondial, carora majoritatea primariilor le-au inminat si ajutoare materiale.

In ajunul zilei de 9 Mai, participantilor la cel de-al doilea razboi mondial le-au fost inminate medaliile comemorative dedicate aniversarii de 65 de ani de la Victorie.

In seara zilei de 8 mai, la Memorialul "Nemurire" de linga satul Ciniseuti reprezentantii celor 23 de sate si comune din raionul Rezina au aprins cite 65 de candele in cinstea eroilor si pentru fiecare an trait in pace.

Tot la 8 mai, primaria orasului a organizat o masa de pomenire a celor cazuti pe cimpul de lupta sau decedati in anii postbelici. In teritoriul primariei orasului au mai ramas in viata doar 14 veterani.

Asemenea mese de pomenire au fost organizate in toate primariile din raion.

In dimineata zilei de 9 mai, la monumentul de pe mormintul fratesc al celor cazuti in lupte pentru raionul Rezina, monument inaltat in fostul parc orasenesc, a avut loc un miting si depuneri de flori. Cuvinte de recunostinta pentru jertfa adusa pe altarul celei mai mari conflagratii a secolului XX inclusiv de catre locuitorii raionului Rezina atit pe cimpul de lupta, cit si in spatele frontului, pierderea celor dragi si greutatile indurate dupa razboi au rostit primarul orasului Petru Sova, presedintele raionului Valeriu Ciorici, veteranul Ion Tutuescu.

La ora 11, reprezentantii tuturor localitatilor s-au adunat la mitingul raional la Memorialul "Nemurire", dupa ce participantilor la lupte li s-a oferit un prinz ostasesc.

Ion Perciun, 14 mai 2010

Flori, cintece si colete pentru veterani

Se spune ca gindurile te-nnobileaza, cuvintele te-naripeaza, dar faptele te fac nemuritor. O frumoasa traditie respectata de citiva ani in Liceul Teoretic “A.Mateevici” din Soldanesti este organizarea intilnirilor cu veteranii celui de-al doilea razboi mondial. Rindurile lor se raresc si este important sa le acordam cit mai multa atentie celor mai rezistenti eroi ai neamului.

Anul acesta, am hotarit sa invitam veteranii razboiului nemijlocit la liceu, oferindu-le posibilitatea sa fie alaturi de elevii dornici de a asculta despre razboi si a ravasi trecutul ce nu poate fi sters din memoria noastra. Acest lucru avea sa ni-l relateze si oaspetele, doamna Liubov Ruschih, care a ramas foarte multumita de gestul frumos al elevilor.

Prin recitalul de poezii si cintece patriotice, interpretate de elevi, dar si prin intermediul expozitiei desenelor cu acelasi caracter, au fost reflectate mesajele tuturor elevilor de a ne bucura de pace, de zile cit mai luminoase si in nici un caz sa nu stim de grozaviile razboiului.

La rindu-i, doamna Ruschih a multumit pentru lucrurile frumoase ce le facem. Tin sa mentionez, ca fiecare clasa a adunat mai multe pungi cu paste fainoase si obiecte de prima necesitate, toate acestea fiind distribuite proportional pentru cinci veterani din localitatea noastra, fiecare mai primind si cite 255 lei.

Povara anilor este una nu tocmai usoara si nu toti veteranii au putut veni la sarbatoarea consacrata aparatorilor Patriei. Deaceea donatiile au fost distribuite la domiciliu, cu transport organizat de elevi.

Cu ocazia acestor gesturi frumoase, sustinute de majoritatea parintilor elevilor din liceul “A .Mateevici”, le multumim mult tuturor, caci astfel se implanteaza dragostea de oameni, de radacinile trainice ale istoriei, de marile valori ale neamului, de solidaritatea si civismul care trebuie sa domine in societate.

Elena Ciorici, director adjunct pentru educatie, liceul “A.Mateevici”, orasul Soldanesti, 14 mai 2010

Noua veterani, omagiati ca niste eroi

Mihai Leca, Simeon Druta, Maria Motruc,Victor Petrocenco, Trofim Taran, Vasile Turcanu, Filimon Vieru, Maria Zglavuta, Grigore Josan - acestea sunt veteranii din Telenesti, omagiati in ziua de 9 Mai. Or, este o fapta eroica sa supravietuiesti de 18-20 ani in cel mai feroce razboi, sa renasti economia nationala, sa cresti copii si nepoti destoinici, sa ajungi la o virsta inaintata fiind exemplu pentru generatiile tinere.

Copiii din clasele primare ale celor doua gimnazii din Telenesti au oranizat pentru ei un coridor viu, asternind un drum de flori pina la memorialul gloriei militare din oras, unde a avut loc un miting de comemorare la care a participat conducerea raionului si a primariei Telenesti. cuvinte de omagiu au adresat Vadim Lelic, primarul orasului, Boris Burca, presedintele raionului, Victor Floca, presedintele consiliului raional al veteranilor, Vladimir Hotineanu, ministrul Sanatatii, originar din Telenesti. Elevul Alex Vrajitoru a remarcat ca jertfirea de sine, dragostea de tara, sunt trasaturile de caracter mostenite de la generatia biruitorilor si ca tinerii de azi sunt destoinici sa preia stafeta de aparatori au Patriei si de cetateni onesti.

Veteranilor li s-au inminat medalii comemorative oferite prin decret prezidential cu ocazia ZileiVictoriei si premii banesti. Sarbatoarea a continuat cu un concert oferit de artistii amatori dela Cazanesti.

Satul Chistelnita a pierdut in razboiul al doilea mondial 63 de ostasi. Din cei peste 200 de combatanti intorsi la vatra, au ramas in viata numai patru. Ei au fost omagiati cu flori, medalii comemorative si premii banesti.

Dorina Darabana, eleva, Telenesti, 14 mai 2010

In imagini: La festivitatea care a avut loc in curtea liceului teoretic din Chistelnita au putut participa doar Vasile Costin si Dionis Andries, care au fost felicitati de catre Ion Meleca, primarul satului si de catre elevi (foto din stinga). Veteranii din Verejeni au asistat impreuna cu satenii la un concert.

Revenim la tema: deportarile staliniste

Victimele represiunilor politice nu au acces la propriile dosare

La 6 iulie 2009 CUVINTUL a publicat investigatia „Nedreptatiti si dupa reabilitare”, in care dezvaluiam un sir de nedreptati si ilegalitati cu care continua sa se confrunte si astazi victimele represiunilor staliniste si urmasii lor.

Vinerea trecuta, in cadrul sedintei Clubului Jurnalistilor de Investigatii a fost pusa in discutie tema: „Drepturile deportatilor la reabilitare si recuperarea prejudiciilor si accesul victimelor regimului comunist totalitar la propriile dosare”.

Potrivit lui Mihai Tasca, dr. in drept, secretarul Comisiei pentru studierea regimului comunist totalitar din RM, circa 250 mii de dosare ale victimelor represiunilor politice din perioada sovietica continua sa fie secrete in R. Moldova. Dintre acestea, circa 170 mii se pastreaza in depozitul special de la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) si se refera la persoanele care au fost deportate, iar 80 mii sunt depozitate la Serviciul de Informatii si Securitate (SIS).

Avocatul Alexandru Postica a spus ca este necesara transmiterea acestor dosare, in prima etapa, la Arhiva Nationala, pentru a face liber accesul la ele, iar ulterior urmeaza sa fie creat un institut de studiere a crimelor comunismului, care sa le preia.

„Multe dosare sunt intr-o stare deplorabila. In plus, am observat ca de-a lungul anilor unele se subtiaza sau chiar au fost distruse. De aceea se impune implementarea unui program de stat pentru restabilirea documentelor si digitalizarea lor”, a spus Mihai Tasca.

„Deportatii nici astazi nu au acces la propriile dosare detinute in arhivele de la MAI si SIS. Ni se invoca tot felul de motive - ba ca nu au in arhive asemenea informatii, ba ca dosarele au fost duse la Tiraspol, numai sa nu ni le dea”, a declarat Valentina Sturza, presedinta Asociatiei deportatilor din Republica Moldova. Ea isi aminteste ca a avut acces la dosarele familiei sale abia acum trei ani, dupa multe insistente, scrisori, refuzuri. „Am retrait tot calvarul. M-am cutremurat sa aflu ca tatal meu fusese initial condamnat la moarte prin impuscare si doar ulterior i s-a schimbat sentinta in 14 ani de inchisoare si zece ani de exil. Ii indemn pe toti cei care au avut de suferit in urma acestui regim criminal sa-si solicite dreptul de a vedea aceste dosare”, a mentionat Valentina Sturza.

„Unele persoane deportate nici astazi nu isi cunosc drepturile. Ele nu au anumite inlesniri speciale. De aceea, este necesara implementarea unor programe de protectie sociala pentru aceste persoane, cel putin sa fie egalate in drepturi cu fostii participanti la cel de-al doilea razboi mondial”, afirma avocatul Alexandru Postica, care reprezinta mai multi deportati in instanta. Avocatul pledeaza pentru modificarea legislatiei actuale in ceea ce priveste restituirea averilor nationalizate. „Prevederile actuale nu sunt functionale. Sarcina despagubirii victimelor este pusa in seama autoritatilor publice locale, care nu au mijloacele bugetare necesare pentru asta. In ultimii ani, doar in bugetele municipiilor Chisinau si Balti sunt prevazuti bani in acest scop”, mai spune avocatul. Potrivit lui, sunt o multime de dosare pe rol la CEDO pentru neexecutarea hotaririlor ce se refera la restituirea averilor fostilor deportati, astfel ca RM risca sa se trezeasca cu un val de condamnari.

Potrivit lui Mihai Tasca, dosarele celor condamnati politic se pastreaza in depozitul special arhivistic de la SIS. De regula, acestia au un dosar penal in baza caruia au fost „judecati” si condamnati. Dosarele celor deportati (1940-1941, 1949, 1951) se afla in depozitul special de la MAI. Anumite informatii privind persoanele supuse represiunilor politice se pastreaza si la Arhiva Nationala.

„SIS si MAI, in fond, nu sunt deschise pentru a furniza informatii, atit in ceea ce priveste structura fondurilor arhivistice pe care le gestioneaza, cit si in privinta numelor celor reabilitati”, a spus Tasca. Potrivit secretarului Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din RM, cele doua institutii ingradesc accesul la dosarele pastrate in fondurile speciale. „Aceste dosare nu au caracter personal, ele au fost intocmite de o institutie de stat, gen NKVD, si in asemenea cazuri statul nu poate impune obligativitatea ca doar persoanele vizate in ele si descendentii lor sa le poata vedea. Sunt dosare publice, la care trebuie sa aiba acces orice cetatean”, mai sustine Mihai Tasca. Acum daca vrei sa vezi dosarul parintilor, buneilor, strabuneilor trebuie sa demonstrezi ca esti descendent cu toate adeverintele de nastere, casatorie, deces.

Potrivit unor date, in RM sunt actualmente circa 100 mii de victime ale deportarilor. „Procesul de reabilitare continua si azi. Multe persoane inca n-au fost reabilitate. Anumite documente nu s-au pastrat, altele au fost distruse, iar victimele sunt nevoite sa mearga in judecata sa dovedeasca ca au fost supuse represiunilor politice”, afirma M. Tasca. Prin legea din 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, MAI era obligat sa publice periodic listele celor supusi represiunilor politice, or in cei 18 ani care au urmat acest lucru nu s-a intimplat. Nu exista deocamdata o cifra exacta a celor reabilitati. MAI spune ca pastreaza in depozitul sau 33.590 de dosare ale persoanelor deportate. Un dosar poate sa contina informatii referitor la o singura persoana, insa, de obicei, vizeaza familii intregi.

In imagine: Mihai Tasca, dr. in drept, secretarul Comisiei pentru studierea regimului comunist totalitar din RM (la dreapta) si avocatul Alexandru Postica.

Centrul de Investigatii Jurnalistice, www.investigatii.md, 7 mai 2010

Daca vor disparea satele, va disparea si tara

Vreau sa revenim la chestionarul CUVINTUL-ui, publicat in nr. 17 din 30 aprilie c., care punea urmatoarea intrebare: "Cum apreciati initiativa Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare de a acorda si cetatenilor straini dreptul de a cumpara pamint?".Expertii ONU, ai Organizatiei Internationale a Sanatatii, ai altor organisme internationale vorbesc deschis despre perspectiva agravarii problemelor alimentare in lume si formarea unei situatii, cind produsele alimentare, si mai ales cele ecologice, precum si resursele pentru producerea lor, adica pamintul, in primul rind, vor avea o importanta strategica.

La noi agricultura este domeniul de importanta deosebita al economiei, care asigura in mare masura securitatea statului, inclusiv cea alimentara, si este acea rezerva care in perspectiva va putea aduce beneficii mult mai mari. Dat fiind faptul, ca agricultura noastra este indispensabil legata de localitatile rurale, satul si oamenii care muncesc acolo au o importanta vitala pentru dezvoltarea economica, sociala, demografia si politica a tarii.

In acest context, pentru supravietuirea noastra ca neam si ca stat, este necesar de creat o numeroasa si viguroasa patura de proprietari instariti, care ar reprezenta razesii de alta data. Cu regret, sunt destui factori negativi, care frineaza formarea paturii sanatoase si numeroase de proprietari mici si mijlocii de la sate.

Unul din acesti factori este legislatia imperfecta ce vizeaza la direct relatiile de drept funciar. Lacunele legislative contribuie in mod direct la deteriorarea ireversibila a situatiei prin degradarea localitatilor rurale si depopularea lor.

Astfel, legislatia nu prevede plafonul maxim al suprafetei de teren agricol ce poate fi in proprietatea unei persoane. Azi, la modul teoretic, orice cetatean sau persoana juridica a Republicii Moldova poate procura toate terenurile cu destinatie agricola din republica, devenind mari latifundiari. Conform unor date, sunt persoane juridice, care detin mii si chiar zeci de mii de hectare de terenuri agricole. Noii proprietari de pamint au devenit, peste noapte, stapini absoluti peste mosiile a zeci de sate.

Acest fenomen va avea consecinte grave pentru viitorul R.Moldova si cetatenii nostri. In primul rind, latifundiarii vor detine monopolul la producerea si vinzarea productiei si usor ii vor elimina din acest domeniu chiar si pe proprietarii mijlocasi. In al doilea rind, in aceste latifundii procesele tehnologice de productie vor fi mecanizate la maximum, iar locuitorii apti de munca de la sate in marea majoritate vor deveni someri. In aceste conditii este aproape inevitabila pauperizarea (saracirea)populatiei satesti si emigrarea unei parti considerabile a acesteia peste hotare in cautarea mijloacelor de existenta.

Emigrantii fara voie, in special oameni tineri, nu vor mai avea la ce se intoarce in satele de bastina, de care nu-i va mai lega nimic. Acest fenomen, inceput mai multi ani in urma,va duce la disparitia populatiei tinere, economic, social si demografic active.O tara fara oameni tineri este sortita la “imbatrinire”. In consecinta, fara proprietari instariti si multi la numar, care au constituit talpa tarii secole la rind, fara familii tinere, satele noastre imbatrinite, pur si simplu vor disparea, iar tara se va depopula. Disparitia va avea loc intr-un timp mult prea scurt si statul nu va fi in stare sa propuna o alternativa pentru cei care au a ramine nesolicitati in cimpul muncii si in viata sociala rurala, dar si cea urbana. Conform prognozelor, catre anul 2050 in Republica Moldova populatia se poate reduce pina la un milion si jumatate.

Un rol negativ in dezvoltarea sociala, economica si demografica a localitatilor rurale il are si prevederea legala ce atribuie persoanelor juridice dreptul de a deveni proprietari de terenuri agricole. Faptul dat, de asemenea, va contribui la disparitia paturii de proprietari mici si mijlocii de la sate, deoarece persoanele juridice, nefiind limitate nici intr-un fel de un plafon maximal al suprafetelor de teren ce pot fi detinute in proprietate, vor deveni, in primul rind, mari proprietari-latifundiari pe care putin ce-i va lega de tara si tarani. In consecinta, tara va ramine saraca, depopulata si cu genofondul grav afectat.

Este de remarcat faptul ca multe tari, inclusiv economic dezvoltate, au stabilit restrictii atit in privinta suprafetei maxime de teren agricol ce poate fi detinuta de o persoana (Germania - 500 ha, Ungaria - 300 ha, Rominia - 200 ha), cit si in privinta dreptului persoanelor juridice de a detine asemenea terenuri in proprietate.

Deci, in multe tari persoanele juridice nu au dreptul de a detine in proprietate pamint agricol, dar numai persoanele fizice, si in primul rind acei care il lucreaza. Cel mai frecvent persoanele juridice pot lua terenuri doar in arenda, si numic mai mult.

Legislatia noastra nu prevede un plafon-limita pentru suprafata terenurilor destinate constructiilor procurate de straini, nici careva restrictii pentru instrainarea terenurilor in anumite zone strategice si nici acordul institutiilor statului la asemenea tranzactii.

In acelasi timp, in majoritatea tarilor, pentru straini exista restrictii ce tin si de suprafata maximala a terenurilor, si de locurile lor de amplasare. Totodata, strainii nu pot procura pamint fara acordul autoritatii statale. Asa este legea in statele dezvoltate si alta este situatia in Republica Moldova.

La noi, azi, tot teoretic, persoane si organizatii straine de ordin extremist sau chiar terorist nu ar avea probleme sa cumpere o cladire, un teren etc. Pe linga toate acestea, persoanele straine ce au procurat terenuri la noi le mai pot ceda si statelor straine.

Sa nu ne pomenim intr-o zi ca multe din terenurile noastre, inclusiv de importanta strategica, se vor afla in miini straine, inclusiv ale statelor straine, cu toate consecintele ce deriva din prezenta unui stat-proprietar strain a paminturilor noastre. Cerintele ultimative ce apar regulat in privinta portiunii de sosea de linga Palanca ar trebui sa ne fie de invatatura.

Chestiunea are importanta deosebita, deoarece tine de securitatea tarii in ansamblu. Or, o tara depopulata de bastinasi, in care strainii, inclusiv statele straine vor detine terenurile si obiectele-cheie, usor se va preface in semicolonie, daca nu in colonie. Drept factor negativ pentru dezvoltarea economica a satelor si a tarii in ansamblu ar putea fi o eventuala deschidere a pietei terenurilor agricole pentru persoanele fizice si juridice straine. Un gigant economic din China, Rusia, tarile arabe etc va putea cumpara in termen scurt si la preturi derizorii de la populatia noastra saracita de la sate suprafete intinse de pamint, ca mai apoi si sa le lucreze cu brate de munca din afara, si sa mai si dicteze preturile la productia agricola crescuta la noi dupa bunul lor plac. Deci, preturile ne vor fi dictate de straini nu numai la petrol, gaze naturale etc, dar si la produsele pimantului care se va considera teritoriu al Republicii Moldova.

Consecintele economice, sociale, demografice si politice ale fenomenelor mentionate pot fi mai mult decit grave, pentru ca sub semnul intrebarii este pusa existenta a insasi populatiei bastinase pe acest pamint. Or, pamintul in calitate de obiect al activitatii economice si al dreptului de proprietate este o categorie economica, iar in calitate de teritoriu este de acum o notiune politica. Si intr-un caz, si in altul pamintul trebuie sa serveasca mentinerii si propasirii populatiei tarii respective

Vinzarea terenurilor agricole catre straini, la etapa actuala, ar fi o o mare greseala. Nimeni, nici un partid, nici un guvern si nici un parlament nu sunt in drept, de la sine putere, sa adopte asemenea decizii. Poporului, cetatenilor le apartine dreptul suveran asupra pamintului.

* Consideram, ca este necesar de efectuat in legislatie modificari ce ar exclude posibilitatea formarii latifundiilor prin stabilirea plafonului maxim al suprafetei de teren ce poate fi detinuta in proprietate de o singura persoana, stabilindu-se o norma de circa 300 - 400 ha.
* Urmeaza a fi exclus din lege dreptul persoanelor juridice de a avea in proprietate terenuri agricole.
* Se cer modificari si in normele legale ce reglementeaza dreptul strainilor de a procura terenurile destinate constructiilor prin stabilirea unui plafon maxim al suprafetei de teren procurate, precum si prin stabilirea cerintei ca asemenea achizitii strainii sa le poata face numai cu acordul autoritatii imputernicite de stat.

In acest sens a fost elaborat si un proiect pentru modificarea legislatiei, dar pe parcursul mai multor ani persoanele oficiale si institutiile la care s-a apelat nu au gasit de cuviinta sa-l promoveze.

Astfel, se creeaza impresia ca de undeva, din culise, este dirijata o politica abila indreptata spre crearea unei stari de lucruri in care proprietarii nostri de la sate vor fi nevoiti si constrinsi sa-si vinda paminturile, in masa, si la un pret de nimic si sa ia drumul pribegiei, fapt ce va duce la disparitia satelor, dar, posibil, si a Republicii Moldova ca stat suveran, liber si independent.

Dumitru Brasoveanu, avocat, prim-vicepresedinte al Asociatiei “Parlamentul-90” , 7 mai 2010

Organele de drept ale RM trebuie sa investigheze toate cazurile de incalcare a drepturilor omului in stinga Nistrului

Locuitorii din stinga Nistrului ramin ostaticii unei situatii grave: desi sunt cetateni ai Republicii Moldova sau se afla sub jurisdictia teritoriala a Republicii Moldova, autoritatile constitutionale ale statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. Concluzia reiese din discutiile care au avut loc la sedinta Clubului Jurnalistilor de Investigatie, cu tema: „Libertatea si siguranta persoanei in regiunea transnistreana si accesul cetatenilor din stinga Nistrului la o justitie corecta”, sedinta care s-a desfasurat vineri, 23 aprilie.

„In regiunea transnistreana oamenii sunt foarte usor retinuti, privati de libertate, condamnati. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de asa-numite „instante de judecata” si „organe de drept” neconstitutionale, care nu pot infaptui justitia. Organele constitutionale ale Republicii Moldova sunt obligate sa se autosesizeze pe fiecare caz, insa acest lucru de multe ori nu se intimpla”, a spus presedinta Centrului de Investigatii Jurnalistice (CIN), Cornelia Cozonac.

Presedintele Asociatiei „Promolex”, Ion Manole, a mentionat in context ca, sub pretextul ca nu detin controlul asupra acestui teritoriu, autoritatile Republicii Moldova au ignorat de cele mai multe ori demersurile venite de la locuitorii din stinga Nistrului, ceea ce a alimentat neincrederea acestora in organele constitutionale ale RM si i-a facut sa apeleze la cele neconstitutionale. I. Manole a remarcat ca in ultimul timp se atesta totusi o schimbare spre bine: „Asociatia „Promolex” a lansat un studiu anul trecut referitor la libertatea si siguranta persoanei in zonele de conflict. Toate aspectele semnalate de noi ce tin de incalcarea grava a drepturilor si libertatilor omului in Transnistria nu au suferit schimbari, dar observam totusi o reactie pozitiva si receptivitate din partea organelor de drept ale RM atunci cind vine vorba de cazurile din stinga Nistrului.”

Ion Manole a constatat insa ca locuitorii din singa Nistrului nu au unde sa-si caute dreptatea, pentru ca lipsesc practic comisariatele de politie, judecatoriile si procuraturile teritoriale care sa se ocupe de cazurile din regiune, asa cum prevede legislatia.

Structuri ale procuraturii, bunaoara, exista doar pentru Dubasari si Tighina. Procurorul de Dubasari, Valentina Bradu, a mentionat ca acestea activeaza in conditii foarte dificile, colaboratorii avind ei insisi nevoie de protectie. „Pentru a instrumenta dosarele trebuie sa ne deplasam pe propria raspundere in Transnistria, riscind sa fim retinuti si umiliti de militia transnistreana. Cu regret, dosarele intentate de noi nu ajung in judecata, de cele mai multe ori sunt suspendate, dar este important sa facem investigatii, atit cit putem”, a spus V. Bradu. Potrivit ei, multi dintre cei banuiti - militieni, anchetatori, procurori sau judecatori din Transnistria care si-au uzurpat calitati oficiale - au si cetatenia RM, Rusiei, Ucrainei si, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest international pe numele lor, insa aceasta ar genera noi provocari din partea Tiraspolului.

La rindul sau, procurorul municipiului Tighina, Ion Tcaci, a spus ca autoritatile separatiste fac tot posibilul pentru ca cetatenii sa nu stie de existenta Procuraturii si Comisariatului de politie al Republicii Moldova din localitate, discreditindu-le si zadarnicindu-le activitatea. „Oamenii sunt presati si intimidati sa nu se adreseze la noi. Anul acesta avem doar sapte cereri, pe trei din ele am pornit dosare penale. La adresarile noastre in structurile din Transnistria sau ni se raspunde formal, sau, de cele mai multe ori, deloc”, a spus procurorul Tcaci.

In context, presedintele „Promolex”, Ion Manole, a subliniat ca organele de drept ale RM trebuie sa investigheze toate cazurile de incalcare a drepturilor omului in stinga Nistrului - chiar daca nu ajung in judecata, dosarele vor servi ca probe impotriva regimului de la Tiraspol la negocierile in problema transnistreana si discutiile cu diplomatii straini. „E una cind vii la tratative - la Tiraspol, la Chisinau, Moscova sau Bruxelles, cu fraze generale si alta e cind pui saci de dosare pe masa, cu cazuri si persoane concrete carora li s-au incalcat drepturile si cu numele celor vinovati”, a spus Manole.

Parerea a fost sustinuta de seful Biroului pentru reintegrare de pe linga Cancelaria de Stat a RM, Ion Stavila. Potrivit lui, respectarea drepturilor omului in stinga Nistrului este o preocupare a biroului, dar in competenta sa nu intra actiuni de investigare, care tin de organele de drept. „Noi monitorizam situatia, semnalam cazurile de abuz, sensibilizam partenerii nostri externi si le solicitam sa intervina. Facem adresari si catre autoritatile de la Tiraspol. Din cele zece adresari expediate insa in ultimul timp doar la una ne-a venit un raspuns formal. Cazurile rasunatoare din ultima vreme, cum ar fi retinerea jurnalistului Ernest Vardanean, sunt inca o dovada a unui comportament sfidator al regimului de la Tiraspol, care vrea sa arate ca nu se teme de nimeni. Cred ca pentru a schimba situatia eforturile autoritatilor RM sunt insuficiente, e nevoie de vointa politica a marilor puteri”, a mentionat I. Stavila.

La sedinta a participat si Natalia Mozer, mama unui tinar din Tiraspol care se afla in arestul organelor separatiste. Femeia a povestit prin ce calvar trece feciorul sau, detinut fara vreo hotarire de judecata din noiembrie 2008. Familia Mozer a fost nevoita sa vinda apartamentul feciorului si sa achite aproape 40 mii de dolari pentru a acoperi o pretinsa paguba, desi n-a existat niciun proces de judecata. Cu ajutorul „Promolex”, in februarie 2010, cazul a ajuns la CEDO, care a decis examinarea in regim de urgenta, acesta fiind deja comunicat Guvernului RM.

Sedinta Clubului Jurnalistilor de Investigatie a fost organizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, desfasurata de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei SUA in Moldova.

In imagine: Tiraspolul a pus granita pe podul dintre Ribnita si Rezina

Tudor Iascenco, 30 aprilie 2010

Copii fara acte de identitate

Si mama, si copiii asa si nu au acte

In Moldova exista citeva mii de copii, cu virste cuprinse intre 5 si 7 ani, fara acte de identitate. Despre aceasta, inclusiv despre cazul familiei Cantea din Orhei, scriam in investigatia "Copii fara nume", publicata in CUVINTUL la 11 septembrie a.t. Ce s-a intreprins de atunci pentru a imbunatati situatia?

Aliona Cantea din orasul Orhei creste 2 copii. Feciorii sai in virsta de 5 si 7 ani nu au certificate de nastere. Din aceasta cauza, mama nu i-a putut inscrie nici la scoala si nici la gradinita. Aliona spune ca nu le-a putut perfecta copiilor adeverinte de nastere pina in prezent, pentru ca ea insasi nu are niciun act de identitate. Nascuta intro familie de romi, Aliona, care are acum 24 de ani, spune ca nu a avut cine-i perfecta actele, pentru ca mama sa a decedat cind dansa era foarte mica. Acum, este nevoita sa cerseasca pentru a-si intretine copiii, deoarece, fara acte, nu se poate angaja nicaieri.

Aliona Cantea

Aliona Cantea spune: „Of, am ajuns deatita ca daca n-ai documente nici la veceu nu-ti da voe sa lucrezi in ziua de azi. Am inceput sa-mi fac documentele, dar nu pot sa-mi fac, pentru ca nu am adeverinta de nastere a mamei mele. Fara asta eu nu pot sa dovedesc ca eu is eu”.

In prezent, copiii nu figureaza in nicio evidenta, nu beneficiaza de indemnizatii si ajutoare sociale, iar ca sa-i duca la doctor, ea trebuie sa plateasca toate serviciile.

„Daca se imbolnaveste, string bani, ori ma duc si imprumut bani de la neamuri, ca sa platesc toata lecuirea la copil. Iata acesta a fost bolnav si m-am dus si am platit totul, röntgen-ul si altele. Nu au vrut sa se uite la copil pina nu am platit pentru toate analizele”, spune dinsa.

Aliona isi da foarte bine seama ca feciorii sai ar putea ajunge in strada ca si ea, daca nu vor avea acte de identitate.

„Eu nu vreau sa ajunga copiii mei zilele mele, ca am 24 de ani si nu am nici un document, n-am nimic. Eu nu am invatat la scoala, dar vreau copiii mei sa invete. Sa nu ajunga asa cind o sa creasca de 16-18 ani, sa zica ca iata acesta-i tilhar, sa se duca sa fure. El daca n-o sa aiba documente, eu sunt femeie, eu ajung pe strada si cersesc, dar el daca e baiat, n-o sa stea jos sa cerseasca, el o sa se duca si o sa fure”.

Elizaveta Iurcu

Cu efortul asistentilor sociali de la Orhei, care cunosc problema copiilor din aceasta familie, baiatul mai mare al Alionei Cantea a fost inscris in clasa 1, desi nici pina acum nu i s-au perfectat actele. Elizaveta Iurcu, care este specialist principal la Asistenta Sociala din Orhei, spune ca de un an si ceva autoritatile incearca sa o ajute pe mama copiilor sa-si faca buletin de identitate, dar nu reusesc din cauza procedurile birocratice din sistem.

„S-au nascut copiii, ea a fugit atunci din maternitate ca nu cumva sa-i ia copilul ca nu are documente. Am facut demers din partea Directiei Asistenta Sociala si Protectie a Familiei la Ministerul Tehnologiilor Informationale, ca sa putem cumva sa-i facem documentele, la care am primit raspuns ca beneficiara, daca este vie, trebuie sa se adreseze personal. Vine, nu stiu cum, in contradictie, ca ea vine, se prezinta, si-i spune cine-i, dar daca nu are niciun document, iar se incepe de la capat. Cind veti avea un document, atunci sa veniti, ii spun acolo,”a remarcat Elizaveta Iurcu.

In fiecare raion ar exista cel putin 40 de copii fara acte

Analiza datelor oficiale despre numarul copiilor nascuti in ultimii ani si numarul certificatelor de nastere eliberate ne arata ca in Moldova ar fi in prezent cel putin citeva mii de copii cu virste cuprinse intre 5 si 7 ani fara acte de identitate. Avocatul copilului Tamara Plamadeala spune ca in fiecare raion ar exista cel putin 40 de copii fara acte. Pentru ca nu figureaza in nicio evidenta, spune avocatul, acesti copii sunt cei mai vulnerabili la abuzuri, inclusiv la traficul de copii si de organe.

In opinia avocatului Tamara Plamadeala, autoritatile de stat ale Republicii Moldova competente ar trebui sa ia atitudine cit mai rapida la acest fapt, sa simplifice legislatia si sa gaseasca un mecanism de documentare a acestor copii.

Ministra Muncii si Protectiei Sociale, Valentina Buliga, a declarat, recent, la o sedinta a Clubului Jurnalistilor de Investigatie, ca in prezent ministerul elaboreaza o baza de date ce va avea in evidenta copiii fara acte, cu dezabilitati sau ai caror parinti sunt plecati in strainatate. La acest sistem ar urma sa fie conectate toate institutiile responsabile de documentarea populatiei, asistenta sociala si educatie, astfel incit fiecarui copil sa-i fie respectate drepturile.

Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 9 aprilie 2010

"Profesoara Angela Don este mindria noastra"

Dna Angela Don este profesoara de arta plastica la gimnaziul Lalova. Dumneaei a fondat si conduce unicul in raionul Rezina cerc de incondeiere a oualor, constribuind nemijlocit la renasterea culturala a localitatilor noastre, valorificarea activa a patrimoniului spiritual, natural si antropic local, ca o componenta importanta a dezvoltarii durabile a satelor.

Activeaza in parteneriat cu Uniunea Mesterilor Populari din R.Moldova. Este inclusa in programul de lucru al pensiunii “Hanul lui Hanganu” din Lalova cu un curs de lectii si informatii pentru turisti privind arta incondeierii oualor.

In fiecare an participa la atelierul de incondeiere a oualor de Pasti, care se desfasoara la Muzeul de Etnografie si Istorie Naturala, la numeroase expozitii nationale si locale, de la care intotdeauna se intoarce cu diplome si premii.

Eu, dar si gimnaziul nostru ne mindrim ca avem alaturi o astfel de profesoara: talentata, responsabila, constiincioasa, sufletista, care transmite cunostintele sale tuturor doritorilor, inclusiv copiilor.

In imagine: Deprinderile de incondeiere a oualor obtinute in cadrul lectiilor profesoarei Angela Don pot deveni in viitor pentru aceste tinere si o eventuala afacere

Raisa Zavtur, directoarea gimnaziului Lalova, 2 aprilie 2010

O pasiune si o afacere

In ajunul Floriilor dna Angela Don, impreuna cu un grup de eleve, faceau ultimele pregatiri pentru un seminar raional la arta plastica, ce urma sa aiba loc in zilele urmatoare la gimnaziul Lalova. A raspuns cu placere si la intrebarile noastre.

- Dna Angela! Deoarece CUVINTUL va scrie pentru prima data despre Dvs, Va rog sa Va prezentati.

- Sunt profesoara de arta plastica si lucrez la gimnaziul Lalova de cinci ani.

- De unde aceasta pasiune pentru incondeierea oualor?

- Chiar cind am venit la gimnaziu, aflind ca activez in domeniul artei plastice, o persoana din sat, antrenata in turismul rural, mi-a propus sa plec la Muzeul de Etnografie si Istorie Naturala de la Chisinau, unde tocmai se deschisese o expozitie internationala a mesterilor populari din Rominia, ca sa iau cunostinta mai indeaproape de arta si tehnica incondeierii oualor. Lucrul acesta mi-a placut. In cadrul expozitiei am luat si primele lectii, primele deprinderi de incondeiere. Dar pentru a afla tehnicile si secretele acestei ocupatii a trebuit sa mai citesc si sa lucrez mult singura. Imi ajuta efectiv expozitiile, atelierele de lucru organizate periodic, mai ales in ajunul sarbatorilor de Pasti, la "Moldexpo", la Muzeul de Etnografie si Istrorie Naturala de la Chisinau unde se aduna multi mesteri in domeniu si fiecare are posibilitate sa faca schimb de experienta, sa-si perfectioneze tehnicile.

- In Lalova aceasta arta se bucura de succes, aveti discipoli?

- Cu concursul Uniunii Mesterilor Populari din R. Moldova acum doi ani am dus in sat un curs de instruire a doritorilor de a cunoaste arta incondeierii oualor. Instruirea a durat patru luni, lectiile le-au frecventat 11 femei din sat, care la absolvire au primit si certificate de mesterite in domeniul dat.

Totodata ma ocup mult in acest domeniu si cu elevii care doresc sa insuseasca aceste deprinderi.

- Pe linga aspectul cultural-spiritual, aceasta ocupatie ar putea fi si o afacere?

- Desigur. Pentru mine incondeierea oualor deja este si o afacere. In perioada de vara, mai ales, sunt inclusa in programul de lucru al pensiunii “Hanul lui Hanganu” din localitate. Turistii care vin aici au posibilitate, intr-un atelier special amenajat, sa ia una sau citeva lectii despre tehnicile de incondeiere a oualor (contra plata) sau sa procure oua gata incondeiate.

- Aveti careva relatii cu alti mesteri in domeniu din regiunea Orhei?

- Ne cunoastem, dar nu pot spune ca am conlucra. La expozitiile de care am pomenit anterior mesterii in incondeierea oualor din Trebujeni, alte localitati din regiunea Orhei, nu prea participa.

- In raionul Rezina se mai practica undeva aceasta arta?

- Din cite stiu, nu. In orice caz, la expozitiile locale nu am vazut sa participe cineva cu asemenea lucrari.

Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 2 aprilie 2010

O mama isi abandoneaza si al cincilea copil

La doar doua zile de la nastere, o femeie din satul Cusmirca, raionul Soldanesti s-a dezis de bebelus. Lauza mai are patru copii nascuti si toti abandonati.

Reintoarsa de peste hotare dupa o perioada indelungata, mama Sandutei C. din Cusmirca nu a gasit acasa copilul pe care il lasase in grija bunicii. Pentru a-i da de urma, dinsa a batut la mai multe usi, inclusiv la sectia Asistenta Sociala si Protectia Familiei din Soldanesti. Atunci si s-a aflat ca femeia iarasi este gravida, din spusele ei, in a sasea luna. Dar, numai peste citeva zile, in afara institutiilor curative, femeia a nascut o fetita cu greutatea de 2,9 kg. Pentru a evita complicatiile postnatale, lauza a solicitat asistenta medicala. De indata cum a ajuns la sectia de maternitate, femeia a declarat ca renunta la drepturile parintesti, motivind ca nu are unde si cum sa-si creasca copilul.
Femeia a mai mentionat ca nu si-a dorit acest copil, dar nu avea bani si nu si-a facut avort. Ea a mai precizat ca tatal micutei nu stie ca ea s-a dezis de bebelus.
Dupa cum ne-a relatat Svetlana Rotundu, sefa sectiei Asistenta Sociala si Protectia Familiei, femeia in cauza se dezice deja de al cincilea copil. Primul copil pe care l-a nascut dinsa acum 13 ani a fost dat spre adoptie unui frate al ei. Unicul copil de care mai avuse grija dinsa era Sanduta, fetita care a devenit un subiect discutat in raionul Soldanesti din cauza conditiilor dificile in care locuia.
Svetlana Rotundu a mai precizat ca actualmente, femeia se afla in sectia de maternitate a SR Soldanesti. Se presupune ca mama va avea grija de copil pina la momentul in care se va gasi cine sa-l infieze.

Reporter „C”, 26 martie 2010

27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu Romania

Orheienii care au votat Unirea

Marele istoric romin Nicolae Iorga scria ca in istoria rominilor sunt foarte multe evenimente care au influentat fundamental soarta si caile dezvoltarii de mai departe a intregului areal rominesc. Printre aceste evenimente un loc aparte il ocupa Unirea Basarabiei cu Rominia din 27 martie 1918. La actul istoric al Unirii au adus o contributie considerabila reprezentantii judetului Orhei. Toti ei au luptat si au votat Unirea din 27 martie 1918 pentru interesul national, si-au depus energia sufleteasca in faptele lor marete, in lupta pentru unire, lamurind maselor necesitatea unirii si dezvoltarii Basarabiei ca parte componenta a Rominiei Mari.

Multi paminteni de-ai mei au participat la Congresul Militar Moldovenesc care si-a tinut lucrarile la 20-27 octombrie 1917. Printre cei 605 delegati, care reprezentau 250 mii militari moldoveni de pe toate fronturile si din toate garnizoanele din Rusia, orheienii au fost activi si au sustinut ideea formarii Sfatului Tarii.

Ofiterul Elifterie Sinicliu, nascut in satul Echimauti, a fost ales membru al Biroului de Organizare a Sfatului Tarii, iar mai apoi, impreuna cu ostasul Ilarion Buiuc din Chiperceni, au fost alesi membri ai Sfatului Tarii din partea Congresului Militarilor Moldoveni. La acest Congres a fost prezent si ostasul Alexandru Stirbu din Pistruieni. El a sustinut ideea Unirii si cind s-a intors acasa a facut mult pentru a lamuri oamenilor necesitatea intregirii neamului rominesc. Dupa cum ne marturiseste dna Serafima Stratila din Pistruieni, Alexandru Stirbu era un om puternic si cinstit, bine pregatit din punct de vedere politic. In primul razboi mondial a pierdut un picior. Avea un bun cal instruit pentru cavalerie si se deplasa lejer prin sat. Se bucura de stima si respect printre sateni. Deseori le explica multe probleme legate de Unire. Oamenii ii spuneau in gluma „Sfatul Tarii”.

De asemenea, din partea judetului Orhei, in Sfatul Tarii au fost alesi: Vasile Birca din Ignatei, Gavriil Buciuscanu, Isacova; Teodosie Bujenita, Negureni; Anton Caraman, Izvoare; Pavel Cocirla, Ignatei; Andrei Gaina, Chitcanii Vechi; Teofil Ioncu, Oliscani; Mihail Maculetchi, Orhei; Mihail Minciuna, Bogzesti; Dumitru Stirbu, Orhei; Teodor Uncu, Isacova si altii.

Adunarea populatiei din Brinzenii Vechi, jud. Orhei a cerut de la puterea guberniala scoala nationala. „Cartile de invatatura sa fie scrise cu litere (buche) latinesti” (Cuvint Moldovenesc, 1917, 20 august).

Judetul Orhei a fost printre primele judete ale Basarabiei, inclusiv Balti si Soroca, care au cerut de la Sfatul Tarii sa realizeze Unirea Basarabiei cu Rominia. Orheianul Vasile Harea a semnat la 24 ianuarie 1918 „Declaratia unui grup de Romini din toate provinciile rominesti cu privire la Unirea tuturor rominilor” (Rominia noua, 1918, 24 ianuarie).

La 25 martie 1918, adunarea Zemstvei tinutale Orhei a votat propunerea cu privire la Unirea Basarabiei cu Rominia. In motiunea adunarii Zemstvei se mentiona ca membrii Zemstvei proclama in mod solemn si in fata lui Dumnezeu si a intregii omeniri ca declara Unirea Basarabiei cu Regatul Rominiei. Numai sub regimul constitutional si sub ocrotirea legilor se poate obtine securitatea si siguranta existentei Basarabiei.

„Toate clasele sociale ale populatiei din plasa Ciniseuti sarbatoresc cu deosebita insufletire ziua mare pentru Basarabia, ziua de 27 martie, ziua reintregirii Basarabiei la sinul patriei Rominia”, - se spunea in telegrama populatiei din plasa Ciniseuti, judetul Orhei catre Sfatul Tarii la 10 aprilie 1918.

Consilierii din plasa Bravicea, Orhei, au subliniat ca ei sustin decizia Sfatului Tarii si ii trimit cele mai bune urari.

In Declaratia Sfatului Tarii din 27 martie 1918 se sublinia ca in numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: „Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric, in puterea dreptului de neam si fratiei de singe, pe temeiul principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna, se uneste cu Mama sa Rominia” (Sfatul Tarii, 1918, 30 martie).

Pentru aceasta hotarire au votat 86 de deputati, 3 voturi contra si 36 abtineri, iar 13 deputati au lipsit. Dupa votare, primul ministru al Rominiei, Alexandru Marghiloman, a luat act de declaratia Sfatului Tarii si in numele Guvernului Romin a declarat ca o primeste cu bucurie.

Asa s-a realizat Unirea Basarabiei cu Rominia, la care si-au dat votul si reprezentantii tinutului Orhei.

In prezent este necesar sa se revina la cercetarile asupra clasei politice din judetul Orhei. Foarte multe personalitati din istoria Orheiului au ramas in anonimatul istoriei. Sub regimul comunist, noi, istoricii, nici nu aveam dreptul sa amintim, sa scriem despre membrii Sfatului Tarii.

In Enciclopedia Sovietica Moldoveneasca (vol. 5, p. 85-87) istoria Orheiului este redata fara a aminti despre unionistii orheieni. In acelasi timp, despre Sfatul Tarii (ESM, vol. 6, p. 320) se scrie ca a fost o „organizatie contrarevolutionara, creata de nationalistii burghezi moldoveni, cu ajutorul Rominiei regale”.

Dintre acei 130 de membri ai Sfatului Tarii este mentionat numai Ion Inculet, iar ceilalti parca nici nu au existat. Ar fi o mare cinste pentru fiecare primarie din judetul Orhei sa publice cite o carte despre toti acei 86 de membri ai Sfatului Tarii, care au votat Unirea din 27 martie 1918 care s-au nascut si au activat in satele corespunzatoare din judetul Orhei.

Anton Moraru, doctor hab. in istorie, prof. universitar, 26 martie 2010

Militarii moldoveni unionisti

Cind vorbim de Actul Unirii de la 27 martie 1918 nu trebuie sa uitam si de alte personalitati care au contribuit la realizarea acestui eveniment. Este vorba de militarii moldoveni printre care erau destule personalitati marcante.

La acel timp in armata rusa erau inrolati peste 250 000 militari moldoveni din care circa 10 000 aveau grad de ofiter. O multime de moldoveni slujeau in regimentele de garda ale tarului.

Dupa cum remarca Ion Inculet in amintirile sale, la 18 mai 1917 s-a facut un apel intr-un ziar din Petrograd sa fie organizata o adunare a soldatilor moldoveni, la care s-au prezentat circa 2000 de militari. Inculet spune ca a ramas frapat cind i-a vazut. Toti aveau o inaltime de aproape doi metri, multi erau blonzi, cu ochi albastri, ceilalti – bruneti, cu mustacioara neagra. Precum s-a aflat, in regimentul Semionovski faceau serviciu numai blonzi, iar in regimentul Preobrajenski – cei bruneti. Aveau o disciplina extraordinara, isi amintea Inculet. Ei au adus un tricolor cusut undeva la o manastire de linga palatul Taurida si au marsaluit cu el in frunte prin capitala rusa.

La acel congres ei au ales 80 de soldati care trebuiau sa mearga in Basarabia si sa propage ideile revolutionare la propunerea lui Aleksandr Kerenski, presedintele Guvernului Provizoriu. Intre acestea erau multi reprezentanti din Orhei.

Dintre militari a fost Sergiu Nita din Peresecina, ulterior deputat in Parlamentul Rominiei Mari si ministru de stat in guvernul maresalului Alexandru Averescu. Teofil Ioncu, presedinte al comisiei constitutionale si organizatorul Bancii Basarabiei, ministru de Finante a fost initial invatator si se tragea din satul Oliscani. La noi in Orhei este putin cunoscut Andrei Hodorogea, care a fost inginer botanic de specialitate. Era din Slobozia-Hodorogea. Precum il descrie Vasile Tepordei si altii a fost un intelectual de proba superioara. A lucrat impreuna cu Simion Murafa, ultimul fiind presedintele Crucii Rosii pe Frontul Romin. Andrei Hodorogea umbla intotdeauna in straie nationale, in duscutiile cu militarii si populatia vorbea despre necesitatea constituirii unui stat aparte, independenta si democratie, despre introducerea limbii romine in toate institutiile de stat, in scoala si biserica, fiindca pina in 1918 serviciul divin se facea in limba slavona. Hodorogea a fost acela care a ridicat valul de nemultumire a moldovenilor aflati pe Frontul Romin. Sub tutela sa a fost creat comitetul militarilor moldoveni, tot lui ii apartine initiativa de a inainta delegati la congresul militarilor moldoveni de la Odesa. A fost ucis miseleste in toamna anului 1917 impreuna cu Simion Murafa de un grup de dezertori rusi, care se intorceau de pe Frontul Romin, cind cei doi au incercat sa-i opreasca sa nu distruga via lui Hodorogea aflata linga Chisinau. In memoria lor a fost inaltata o stela, de fapt primul monument dedicat martirilor Unirii, la acestea fiind adaugat si numele preotului-poet Alexei Mateevici. In 1940 „eliberatorii” sovietici au distrus acel monument. Dupa 1991 s-a vorbit mult despre restabilirea acelei stele, dar mai departe de vorbe nu s-a mers.

Intre militarii cu grad superior se numara generalul Matei Donici, originar din Branesti si care era din neamul Donicestilor. El a organizat un miting al ostasilor moldoveni la Odesa, unde s-au adunat peste 10 000 de militari. Generalul Donici a chemat soldatii moldoveni sa sustina miscarea de eliberare nationala si a citit un juramint de credinta Republicii Moldovenesti Independente.

Generalui Mihail Levitchi, de asemenea originar din Basarabia a fost primul aghiotant al lui Kerenschi. Anume Levitchi a trimis telegrama la Marele Cartier General al armatei ruse sa fie convocat primul Congres al militarilor moldoveni cu toate ca nu avea invoirea lui Kerenski.

Generalul Cantacuzino, originar tot din Basarabia, de asemenea a fost implicat in miscarea revolutionara. O persoana mai cunoscuta este locotenent-colonelul (in 1917 – stabs-capitan) Gheorghe Andronache, originar din Chiperceni, care a format primul detasament de cavalerie al Sfatului Tarii, de fapt fiind ctitorul armatei nationale. In anii 30 el s-a manifestat ca istoric, publicind lucrarea „Albumul Basarabiei”, despre evenimentele din 1917 -1918 (republicata si in anul 1993). Cu regret nu cunoastem nimic despre destinul lui de dupa 1940. Multe dintre acele personalitati au disparut dupa 1940, cind au fost arestati de catre organele represive sovietice.

Actul Unirii a fost recunoscut de catre conferinta de la Trianon si consfintit de catre Liga Natiunilor. Importanta Actului Unirii de la 27 august pentru noi, cei care traim astazi este de inestimat, fiindca gratie celor 22 de ani de aflare in componenta Rominiei Mari noi, basarabenii, am reusit sa ne pastram identitatea nationala.

Mihai Chisca, profesor de istorie, Orhei, 26 martie 2010

La Orhei Ziua Unirii va fi omagiata printr-o masa rotunda

Ziua Unirii la Orhei va fi omagiata printr-o masa rotunda cu genericul: „Contributia orheienilor la Actul de Unire cu Patria-mama Rominia”, care va avea loc pe data de 25 martie la Biblioteca Publica oraseneasca „A.Donici”.

Dupa cum ne-a relatat dna Lidia Sitaru, directoarea institutiei, cu o informatie ampla la tema va veni in fata audientei dl Mihai Chisca, profesor de istorie, ex-directorul Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei. Dumnealui se va referi in mod special la activitatea si soarta de mai departe a celor 12 deputati in Sfatul Tarii si alti 13 militari moldoveni care au pregatit Marea Unire din 27 martie 1918.

Studenti si elevi de la institutiile de invatamint din oras vor intregi programul cu un recital de versuri si cintece patriotice.

Gheorghe Maxian, directorul Muzeului de Istorie si Etnografie din Orhei a precizat ca, spre deosebire de multe alte localitati, la Orhei Ziua Unirii este omagiata traditional incepind cu anul 1990, evenimentul adunind de regula multi oameni de buna credinta din oras si raion.

Reporter „C”, 26 martie 2010

21 martie – Ziua Mondiala a Apelor

Apa si sanitatie - viata si demnitate

Sub acest generic, anul curent, in cadrul Proiectului "ApaSan" implementat de Agentia elvetiana pentru dezvoltare si cooperare (SDC) vor fi asigurate cu apa potabila si sisteme moderne de sanitatie mai multe sate din raioanele Orhei, Ungheni si Calarasi.

Coordonatorul proiectului, Bernhard Hiller, a mentionat vineri, in cadrul unui briefing, organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Apelor, ca "ApaSan" este o continuare a programului "WatSan", implementat in Moldova in perioada 2001-2008 si in cadrul caruia la apa potabila au fost conectate mai multe gradinite, scoli si case din raioanele Nisporeni, Hincesti, Ialoveni.

Potrivit lui Bernhard Hiller, doar 16% din populatia Moldovei are acces la apa de calitate, de aceea obiectul principal al proiectului este de a contribui la imbunatatirea calitatii vietii si sanatatii populatiei din spatiul rural prin sporirea accesului durabil la apa potabila de calitate si sanitatie prietenoasa. Proiectul "ApaSan" este promoter al sistemelor decentralizate de aprovizionare cu apa in spatiul rural. Totodata el introduce, demonstreaza si promoveaza sisteme inovatoare de sanitatie (pentru epurarea apelor reziduale, facilitati sanitare institutionale si individuale).

La inceputul lunii februarie Ministerul Mediului a semnat un acord cu SDC in privinta proiectului "ApaSan", care va fi implementat in R.Moldova timp de sase ani, incepind cu 2009, pina in 2015. Bugetul anual al acestuia ajunge la 37,5 mln lei, din care SDC ofera 30,5 mln lei, iar Agentia austriaca pentru dezvoltare internationala - 7 mln lei.

IRATIONAL SI INEFFICIENT

In teritoriul raionului Rezina obiectele acvatice ocupa 1774 ha, sunt 18 riulete si piraie cu lungimea totala de peste 70 km, 3387 fintini de mina de utilizare generala si 155 de izvoare naturale. Cea mai mare parte din sursele de apa potabilla periodic, mai ales in perioada bilunarelor de salubrizare si inverzire, sunt curatite si amenajate.

In ultimii ani cea mai mare parte din gunoistile neautorizate din zonele stricte de protectie a apelor au fost lichidate, dar problema data inca ramine pe ordinea de zi.

In raion au fost construite 16 statii de epurare biologica a reziduurilor, dar la moment in regim normal functioneaza numai cea care apartine Lafarge Ciment (Moldova) SA.

Un pericol deosebit prezinta statia de epurare de la penitenciarul nr. 17, care ramine in afara ariei de activitate a inspectiei ecologice si care-si revarsa produsele direct in Nistru.

O problema nu mai putin actuala este legata de modul de forare si exploatare a sondelor arteziene. Din cele 72 de asemenea sonde existente in raion, la moment functioneaza numai 10, din care doar 6 dispun de autorizatiile respective. Aceste fintini, majoritatea carora nu sunt amenajate conform normelor in vigoare, sunt exploatate neregulamentar si prezinta un mare pericol in ce priveste poluarea apelor subterane.

Lasa mult de dorit si starea, modul de exploatare a celor 41 de iazuri din raion, dintre care 38 sunt cu destinatie antierozionala, iar 3 – destinate pentru irigare. O mare parte din acestea sunt partial innamolite, lucrari de consolidare a barajelor nu se efectuiaza si in cazul unor precipitatii abundente apa poate cauza pagube colosale.

Datele nominalizate mai sus foarte elocvent marturisesc ca resursele acvatice din raionul nostru sunt exploatate inca irational si ineficient.

Grigore Talpa, seful Inspectiei ecologice Rezina, 19 martie 2010

CALITATEA APEI POTABILE – O PROBLEMA PRIORITARA NEGLIJATA IN MOLDOVA

Apa pentru organismul uman este a doua substanta, ca importanta, dupa oxigen. Corpul nostru este constituit, aproape doua treimi, din apa. Fara hrana omul poate trai mai mult de 4 saptamini, dar fara apa - nu mai mult de 7 zile.

Reducerea cantitatii de apa in organism, cu numai 1,5%, provoaca senzatie de rau, somnolenta, miscari lente, greata. In cazul in care continutul de apa in corp se reduce cu 6-10%, sunt posibile dureri de cap, dificultati de respiratie, pierderea capacitatii de a se deplasa si dereglarea gindirii logice. Lipsa de apa in proportie de 11-20% cauzeaza spasme musculare, delir, scaderea auzului si vazului. Iar in rezultatul pierderii a 25% de apa survine decesul.

In conditii normale, pentru a mentine echilibrul de apa in organism, ar trebui sa bem zilnic 2-3 litri de lichide.

Conform datelor Centrului Regional de Mediu - Moldova (REC Moldova), in tara noastra principalele surse de alimentare cu apa sunt fluviul Nistru, care acopera peste 50% din cantitatea totala de apa, si riul Prut, care acopera 16%. Circa 70% din localitatile rurale se alimenteaza cu apa din resursele subterane.

Cresterea accesului la sursele centralizate de apa sporeste consumul ei, dar in cazul in care sistemul de canalizare este inutilizabil sau lipsesc statiile de epurare a reziduurilor, apele uzate au o influenta negativa asupra calitatii surselor subterane de apa.

Pina in anii ’90 ai secolului trecut in Moldova au fost construite peste 580 de statii de epurare, actualmente functioneaza mai putin de o cincime din ele, majoritatea efectuind doar purificarea mecanica.

Nu scuipa in fintina din care bei apa, spune un vechi proverb rominesc. Dar in R.Moldova multa lume anume asa procedeaza. Cea mai mare parte din apele reziduale produse in localitatile republicii se deverseaza direct in riuri, poluind principalele surse de aprovizionare cu apa potabila a tarii. De la inceputul anilor 2000 toate apele uzate din Soroca, Rezina si Criuleni (zeci de mii de tone pe zi) nimeresc in fluviul Nistru. Concentratia poluantilor depaseste limitele admisibile si in apele evacuate din Orhei, Ocnita, Otaci, Edinet, Cahul, Comrat, Hincesti.

Fintinile, unica sursa de apa pentru aproximativ 90% din populatia rurala din R.Moldova, sunt aproape in totalitate poluate cu nitrati si nitriti, fiind inacceptabile pentru utilizare. Pe de alta parte aproape peste tot lipsesc conditiile elementare de sanitatie, cum ar fi sistemele de evacuare si tratare a excretiilor umane, facilitatile de mentinere a igienei etc. Toaletele in forma de groapa, de rind cu deversarile de excremente a animalelor domestice, in special a porcinelor, sunt sursa principala de poluare a apelor freatice din care se alimenteaza fintinile.

Consumul apei potabile necalitative si al produselor contaminate afecteaza grav starea sanatatii populatiei, provocind aparitia unor maladii, pentru tratarea carora sunt sustrase mijloace financiare din bugetele si asa reduse ale familiilor. Nivelul de degradare a sanatatii publice din Moldova a atins dimensiuni care pot impiedica dezvoltarea economica a tarii. Utilizarea apei potabile de proasta calitate este cauza a 950– 850 de decese premature anual si a pierderii a 2 – 4 milioane de zile de munca. Infectiile respiratorii si diareice reprezinta doua din cele mai importante cauze ale mortalitatii. In expresie baneasca costul economic s-a estimat la 5–10% din PIB.

In ultimele doua decenii au fost adoptate mai multe acte normative menite sa amelioreze situatia in domeniul protectiei mediului si aprovizionarii populatiei cu apa de calitate, inclusiv Legea cu privire la apa potabila, Strategia de asigurare cu apa potabila a populatiei pina in 2015 etc. Dar majoritatea acestor acte ramin moarte pentru ca in realitate autoritatile nu recunosc drept prioritare problemele de protectie a mediului.

Evaluatorii independenti ai implementarii Planului National de actiuni in domeniul drepturilor omului au ajuns la concluzia ca administratia publica centrala si APL au o contributie nesemnificativa la asigurarea drepturilor populatiei la un mediu sanatos – de 10% si, respectiv, 5%. Povara principala e pusa pe seama ONG si organizatiilor internationale – 80%, iar populatia se implica in proportie de doar 5%.

La Forumul mondial al apei (World Water Forum), care s-a desfasurat in perioada 16-22 martie 2009 la Istanbul, Biroul de Cooperare al Elvetiei pentru Republica Moldova (SDC) a facut o prezentare a situatiei din Moldova in domeniul asigurarii cu apa potabila si sanitarie, precum si perspectivelor in domeniu.

Thierry Umbehr, director rezident adjunct al SDC Moldova, a spus ca la momentul de fata 65% din locuitorii Moldovei ce locuiesc in sate nu au acces la apa potabila, iar 95% la conditii sanitare adecvate. Dinsul a mai mentionat ca SDC a prezentat un set de recomandari institutiilor specializate in domeniu din Moldova in ce priveste imbunatatirea situatiei, dar care “nu au prea fost luate in serios”.

„O alta problema in Moldova este faptul ca domeniul asigurarii cu apa si sanitarie este administrat de cinci ministere, precum si de Agentia de stat „Apele Moldovei”, astfel incit nu este clar cine si cu ce se ocupa”, a mentionat Umbehr.

Cuvintul, 19 martie 2010

Revenim la materialele publicate

Alternativa basarabenilor: «valiza sau sicriul»

Scrisoare deschisa pentru Veronica

Consultind pe Internet ziarul CUVINTUL, (cu mare interes), am dat de scrisoarea dnei Veronica Popescu din Pelivan, raionul Orhei, de pe data de 30 aprilie 2009, in care dinsa scria: "Intre cei decorati cu medalia „Rasplata pentru constructii scolare" am gasit si numele unchiului meu, Profir (Porfir) Mihu din Curleni (mai tirziu Podgoreni), care a fost nanasul de cununie al parintilor mei.

Fiind un gospodar bun in sat, a fost ales consilier judetean. A avut trei copii pe care i-a trimis la carte la Iasi si Bucuresti. A fost un autodidact, de aici si straduinta sa pentru a construi o scoala in sat. Pina la 1949, cind am fost deportata, am invatat si eu in acea scoala. Unchiul meu s-a refugiat in Rominia la 28 iunie 1940 si nu mai stim nimic de el. Cred ca daca cineva ar contacta toti Mihulestii de pe cartea de telefoane a Bucurestilor ori a altor orase din Tara, cu siguranta s-ar gasi descendentii lui".

Draga Veronica! Multumesc pentru mesajul trimis la ziarul CUVINTUL. M-a emotionat mult caci este un act contra uitarii, pierderii memoriei, pierderii reperelor, contra aculturalizarii. Epoca prezenta este foarte dificila pentru toti rominii, mai ales cei din Basarabia. In conditiile in care supravietuirea e dificila, ai gasit timp sa te intrebi «Ce-am devenit timp de 50 de ani?». Iti multumesc din suflet si sper ca exemplul tau va fi urmat de alti moldoveni. Generatia ta este singura care mai poate inca marturisi de perioada celor 50 de ani de bezna in care s-au lichidat toti actorii economici si culturali ai Basarabiei si s-a incercat sa-i inlocuiasca cu «prototipuri» fara memorie, fara repere, «oameni de tip nou».

Deci, incerc sa raspund la intrebarea ta: ce-a devenit Porfir Mihu din Curleni (azi Podgoreni, in raionul Rezina - n.r.), cel ce a facut prima scoala din sat si care era un gospodar exemplar?

Porfir Mihu a fost bunicul meu dupa mama. Familia Mihu, cum stiu toti rominii, este o veche familie moldoveneasca. E citata de Dimitrie Cantemir in Cronica Moldovei si chiar in citeva letopisete din timpuri mai vechi, de exemplu al lui Stefan cel Mare. Pentru a se apara de toate hoardele ce veneau din est, voevozii Moldovei i-au facut razesi, oameni liberi ce posedau pamint, si le-au dat titlul de «capitan», ce se transmitea din tata in fiu. Originea lor s-ar putea sa fie satul Mihuleni, in nord-estul Moldovei. Bunicul meu poseda acest hrisov domnesc, cu peceata domneasca. A ramas la Curleni si a disparut odata cu casa! Literatura istorica descrie amanuntit aceasta perioada.

Mihu Porfir s-a nascut la Curleni in 1887. A avut 3 surori si un frate, decedat in 1912 de dalac. Tatal lui era Ion, nascut tot la Curleni in 1832. El, cred ca era frate cu Constantin Mihu, ce este bunicul tau. Asa cum stii, bunicul nu a fost un mare «proprietar», un latifundiar, era razesi, om liber si bun gospodar! Dupa casatoria cu Ana Guzun din Saseni, situatia lui materiala s-a ameliorat. El a fost cel ce-a plantat cu vita-de-vie nobila toata coasta din sudul satului. A plantat Aligoté, un soi frantuzesc folosit in Burgondia, pentru vin alb. Plantele erau importate din Franta. Sus pe deal, a mai facut si un magazin pentru a vinde de toate, mai ales vinul. A reusit sa-si faca o ferma model, cu o casa noua, stil traditional, care se pare c-a fost premiata de uniunea arhitectilor. Intre altele, a construit un beci ingropat, din piatra, pentru pastrarea vinului. Totul a fost distrus, numai beciul a ramas si astazi!

Fiind romin moldovean din negura timpului, a militat cu energie si entuziasm pentru unirea cu Rominia si pentru emanciparea basarabeanului! In calitate de consilier judetean s-a implicat la dezvoltarea invatamintului in zona lui. Printre alte realizari amintesc constructia primei scoli din Curleni. Primii invatatori la aceasta scoala au fost Haralambie Craciun (coleg si prieten cu tata), tatal meu Grigore Triboi, Vasile Tautu si Dna Banescu!

Porfir a avut 5 copii, un baiat si 4 fete. Toti au fost la scoala. Maria, fata cea mare s-a casatorit cu Copacescu si s-au instalat la Orhei. Vasile, a facut studii superioare de fizica si chimie. Dupa o scurta perioada la Iasi, a ajuns profesor universitar la Bucuresti. Melania, s-a casatorit cu un jandarm din Oltenia. Nadejda sau Nadia (mama mea), s-a casatorit cu Triboi Grigore, nascut la Curleni, care dupa ce-a facut Scoala normala de Chisinau, a fost invatator. In fine Theodora sau Fenia, s-a casatorit cu Radu Cristian de la Tirgoviste.

In 1940, la intrarea rusilor in Basarabia, bunicul a plecat in Rominia. S-a intors acasa in 1941, dar a fost nevoit sa plece a 2-a oara in 1944. Maria cu barbatul ei si cu o fetita, Tatiana de 5 ani, au plecat in Ardeal. Vasile, dupa ce-a fost ranit pe front, a fost demobilizat la Bucuresti. Casatorit cu Ana Schneider – Pavelescu din Iasi, a avut 2 copii, Razvan (n. 1945) si Manuela (n. 1946). Melania a plecat in Oltenia, la sotul ei. Theodora era la Bucuresti pentru studii. Bunicul, bunica si cu mama Nadejda, ce avea 2 baieti, Marcel (n. 1939) si Eugeniu (eu, n. 1942) au plecat la Vasile, la Bucuresti. Tata, Grigore era pe front, ca toti basarabenii, in armata romina.

A inceput o perioada dificila pentru toti, mai ales pentru bunicii mei Porfir si Ana, si pentru mama mea, ramasa cu 2 copii si fara niciun venit. Dupa o scurta perioada la Bucuresti la Vasile, mama cu copiii si cu bunicul s-au dus in Oltenia, unde era Melania. Pentru a putea trai, bunicul a avut un cal, Puiul, cu care facea ceva transporturi intre sate. Aici am facut clasa intiia. Bunica a ramas la Bucuresti la Vasile pentru a-i ajuta cu treburile casei. Mai tirziu, cu mama, ne-am mutat la Gaesti unde se instalase Theodora cu sotul ei. Am locuit toti impreuna, cu chirie. In plus, bunica Ana a venit la noi ca sa ajute pe cele 2 fete a caror sanatate incepuse sa se deterioreze si mai ales pe cei doi copii. La Gaesti am facut scoala medie si liceul. Marcel, fratele meu si Steluta, fiica lui Melania ce venise la scoala la Theodora, au facut o scoala tehnica de zootehnie. Apoi, toti trei am trecut la Bucuresti, la Vasile, ca sa ne continuam studiile. Steluta a devenit inginer zootehnic. Marcel, si-a schimbat profilul, a devenit tehnician la Institutul de fizica atomica de la Magurele – Bucuresti. Eu, am facut agronomia si am devenit in 1964 cercetator stiintific la Institutul de cercetari de la Fundulea. Tatiana, fata lui Maria a devenit doctor veterinar. In fine, copiii lui Vasile au facut studii superioare, Razvan - de fizica, iar Manuela - filologie, de limba engleza.

Perioada aceasta a fost foarte dificila. Basarabenii nu erau bine vazuti. Tatal meu a fost dat disparut pe front. Ca urmare, mama a avut o pensie de «razboi», cu care am incercat sa supravietuim. Ea, ne aducea piine uscata de la Bucuresti, pusa deoparte de Mosu Vasile, ca sa poata sa ne hraneasca. La 10 ani ma bateam la coada pentru 1 kg de malai si ma duceam la piata sa vind cele citeva legume ce le faceam in gradina noastra. Fratele meu n-a avut nicio bursa, caci cind a cerut-o l-au intrebat daca n-a prins niciun spion! Totusi, gratie unchiului Vasile, am avut toti un punct de sprijin pentru a continua sa ne formam. La agronomie, avind rezultate excelente, am obtinut nu numai o bursa de merit, dar chiar si o bursa republicana, ce era de doua ori mai mare decit pensia lui mama! Vroiau chiar sa ma trimita sa fac studii la Moscova, dar nu m-am dus.

Prin 1997, o delegatie romineasca vizita o mina de carbuni in regiunea Tula, in Rusia. Ca sa poata discuta cu ei, seful minei a chemat un romin ca sa le traduca. Era tatal meu. Fiind in armata romina, ca si alti basarabeni, el a fost facut prizonier de catre rusi. Pentru a reusi sa se intoarca acasa, a incercat sa se inscrie in Diviziunea Horia, Closca si Crisan, formata de rusi pentru a lupta contra nemtilor. Aproape ca reusise. Dar au mai fost alti doi basarabeni ce-au vrut si ei sa se inscrie pe aceasta lista, insa li s-a refuzat pentru ca erau basarabeni, deci au tradat patria, Rusia. Atunci ei au intrebat, dar de ce Triboi a avut dreptul, doar el tot din Basarabia este, a fost invatatorul nostru. Atunci au fost declansate procedurile rezervate basarabenilor. Infernul a inceput cu interogatorii asupra familiei: unde e socrul? unde e cumnatul? unde e nevasta si copiii? Chinuri si tortura. 24 de ore, gol pusca intr-o cazemata plina de morti, ca sa marturiseasca. Si cind ma gindesc ca tata, invatator, deci intelectual, a fost singurul din familie ce citise Capitalul lui Marx! A urmat lagarul, iar apoi mina de carbune, in regiunea Tula, la Sokolniki. In mina se gasea cu toti criminalii de drept comun. Se pare ca erau 3 moldoveni. Cum ei purtau palarii, ii numeau «americanii»! Totusi trebuia sa supravietuiasca. A reusit sa se impuna in fata acestor «criminali de drept comun», caci a devenit seful lor, sef de «sectie». Totusi gindul lui era in alta parte. Cu membrii delegatiei romine a avut urmatorul dialog: «Eu sunt romin, moldovean, nu mai cunosc nimic de familia mea, dar poate voi il cunoasteti pe cumnatul meu ce pe timpuri era profesor de fizica la Universitate la Bucuresti? Cum il cheama? Mihu Vasile! Taci, nu mai vorbi, il cunoastem, caci este colegul nostru. O sa-l informam ca esti in viata aici!».

Asa am aflat ca tata era in viata la Sokolniki. La demersurile facute pentru a-l aduce in Rominia (nu zic acasa, caci casa noastra era la Curleni), rusii au raspuns: duceti-va voi la el! Mama, grav bolnava, a decedat in 1971, la 52 de ani! Este inmormintata ca o Sfinta, la Manastirea Cernica linga Bucuresti. Eu am reusit sa-l vad pe tata de doua ori, odata in 1969 cind, fiind la un Congres stiintific la Moscova, am plecat pina la el. A doua oara era prin 1972, cind el a reusit sa faca o vizita in Rominia.

Cind l-am vizitat la Sokolniki, era pensionar, locuia intr-un bloc. Totul in jurul casei amintea Rominia, Moldova! Radioul era pe unde rominesti. A supravietuit, caci a avut caracter. Cu toate acestea a fost o perioada in care pentru el viata nu mai merita de a fi traita. Internat intr-un spital, a intilnit o infirmiera, Tatiana, ce a reusit sa-i dea curaj, spunindu-i: draga Grisa, daca vrei sa-ti vezi intr-o zi familia, trebuie sa traiesti! La readus la viata. Am vazut-o la Sokolniki, i-am multumit. Cu ea a avut un copil, Felix, care se gaseste in Rusia, nu stiu pe unde, iar Felix are un baiat, Victor si o fetita, Ana. Unde sunt si ce-au devenit? Tata a murit la Sokolniki. Dintre sutele de mii de romini facuti prizonieri de rusi in 44, nici 10% nu s-au mai intors acasa! Este cineva ce-mi poate marturisi ce s-a petrecut cu basarabenii prizonieri?

Acum, citeva rinduri despre ceilalti.

Porfir Mihu a decedat in 1972, la Bucuresti, iar Ana, in 1983. Se gasesc la Manastirea Cernica, loc de veci pentru multi basarabeni, linga mama.

Marcel, s-a casatorit. Este in Rominia, dar are o fetita Speranta–Nadejda, care locuieste in Franta.

Eu, mi-am facut Doctoratul in Rominia. Tata mai traia in acea vreme. In calitate de cercetator, am facut doua specializari in Franta, in 1968 si in 1972. La a doua specializare am cunoscut o tinara cercetatoare franceza, ce studia pentru teza ei de doctorat o enzima ce ma interesa si pe mine. Ne-am casatorit in 1975. Avem doi baieti, Ioan (n. 1976) si Nicolas (n. 1979). Am fost amindoi cercetatori la Institutul national de cercetari agronomice al Frantei. Am fost Director stiintific si Directorul Statiunii de cercetari agronomice de la Clermont. Acum suntem amindoi la pensie. Pe cind eram cercetator, dupa caderea comunismului, am facut citeva proiecte de cercetare cu Rominia, Moldova si Ungaria, cu scopul de a identifica ceva tineri capabili sa inceapa o colaborare serioasa cu Vestul. Cu aceasta ocazie am facut pentru prima data citeva vizite in Moldova, si chiar la Curleni, unde m-am nascut. Am gasit inca oameni care-si aduceau aminte de familia Mihu. Prima data am fost cu flacaii nostri; am stat numai 2 ore. Nu cunosteam pe nimeni, nu cunosteam nimic. Vazind pe cineva ce venea de la cimp, l-am oprit si l-am intrebat daca-si aduce aminte de familia Mihu si de Triboi. Cind a auzit, mai sa cada jos. Mi-a spus ca in tinerete a fost vacar la bunicu, iar mama mea l-a invatat sa scrie si sa citeasca. El mi-a aratat pivnita care mai ramasese de la gospodaria lui bunicu. Apoi am mai gasit ceva rude, caci tata avea un demi-frate in sat. Am gasit si scoala veche. Era fara ferestre, fara dusumele, dar se mai putea face ceva caci era construita «durabil». Asi fi vrut sa fac un muzeu al satului, insa locuitorii avind alte preocupari si intentii, am renuntat. Am mai vazut si podgoria. Nu mai era aceiasi, dar tot podgorie a ramas, iar Curleni a devenit Podgoreni! M-am dus si la cimitir. Credeam c-o sa gasesc morminte si flori, dar din pacate iarba inlocuise florile…Ma gindeam la versurile lui Vacarescu: «urmasilor mei vacaresti, las voua amintire cresterea neamului rominesc si-a patriei cinstire»!

M-am dus si la Telenesti, unde in 1939 s-a nascut fratele meu, caci acolo era tata invatator. Si mi-am amintit o scrisoare de la tata, in care mi-a povestit cum a inceput cariera sa de invatator, intr-un sat «dificil» caci erau multi tigani, iar copiii lor preferau sa mearga la padure, nu la scoala. Si deodata totul s-a schimbat, miracol, toti veneau la scoala! Tata gasise cheia: la fiecare le dadea o bomboana cind veneau la scoala. Chiar si mama a participat la scolarizarea lor. Iar acum ma gindesc la copiii de azi ce nu se mai duc la scoala… Ma gindesc la acel cercetator ce mi-a plins pe umar caci nu intelegea de ce eu, plecat in Franta de mai mult de 30 de ani, inca mai vorbeam romineste, iar el aproape a uitat!

Unchiul Vasile a murit in 2002, la Bucuresti. El a fost nucleul familiei noastre, a tuturor. Manuela, fiica lui, casatorita Nace, dupa ce-a avut citeva probleme cu «Ceausescu», a emigrat in SUA. Apoi Razvan, dupa ce-a facut un Doctorat la Moscova, a plecat in Germania. Este casatorit si are doi baieti. Maria a murit la Bucuresti, iar Melania la Alexandria. Fetele lor, Tatiana (71 de ani) si Steluta (75 de ani) traiesc la Bucuresti si la Alexandria. Steluta are un baiat, Gabriel, care se gaseste in Canada. In fine, Theodora este singura din generatia precedenta ce mai este in viata la Alexandria: n-a avut copii, este grav bolnava, aproape paralizata.

Cite ceva despre baietii mei. Ioan s-a instalat in Corsica, iar Nicolas s-a casatorit c-o rominca si s-a instalat in Rominia. El a facut studii de peisagist, urbanist si si-a facut o firma in Rominia, unde participa la refacerea tarii. Are o fetita Maria, ce a implinit 4 ani.

Ce-asi mai putea adauga? Ne-a fost greu la toti, dar poate cel mai greu a fost pentru cei ce au cunoscut Curleniul si Basarabia, caci «dupa ce-amar muncira viata toata, au mai purtat osinda ca vita de la plug».

V-a fost greu si voua, cei ce-ati ramas acasa. Fratele lui bunica, Vasile Guzun, a fost deportat cu sotia si cu cele 2 fete de doua ori, in 1941si in 1949, in Kazahstan. Fata cea mare fiind majora, la inceput au trimis-o 3 ani la canalul Volga – Don, iar apoi in Kazahstan. Nici nu-s trecuti pe lista deportatilor din comuna Saseni. Trei copii ai lui Elizabeta Mihu, sora lui bunicu, au fost deportati la Isakova, in Siberia. Constantin Mihu si sotia lui, Tihon Anastasia, ce era ruda cu tata, au fost deportati in Siberia. Constantin a murit acolo, in 1948. Ginerele lor, Constantin Haralambie Craciun, sotul lui Ecaterina Mihu, invatator, coleg si cel mai bun prieten al lui tata, a fost si el arestat in 1940; a avut noroc sa fie eliberat in 1941. Iar tu, Veronica, mi se pare ca ai fost si tu deportata cu mama ta in Siberia. Si inca citi altii…

Care a fost vina noastra a tuturor, a celor ce-au fost obligati sa plece si sa lase totul, a celor ce n-au plecat si-au fost deportati, sau a tineretului de astazi care pleaca caci n-au ce sa manince? Vina de a fi moldovean, de-a iubi pimintul natal ce-a fost sute de ani udat cu singele parintilor nostri? Nu am avut decit o alternativa, «valiza sau sicriul».

Iata de ce avem cu totii o datorie de memorie, pentru cei ce s-au sacrificat pentru noi, si pentru mostenitorii nostri!

In imagini: Porfir si Ana Mihu, pe deal, in podgoria lor. Jos se vede satul Curleni.
Parintii mei, Grigore si Nadejda Triboi cu Marcel in 1940
Familia Mihu (de la dreapta spre stinga): Porfir Mihu, Theodora Mihu, Ana Mihu, Maria-Lucia (Lusia) Copacescu, Nadejda Triboi, Grigore Triboi, X, Vladimir Copacescu, la Curleni.

Eugen Triboi, 63350 Joze, France, 5 martie 2010

Copiii sunt comoara noastra

Iurie Cotuna este proprietarul unei intreprinderi individuale specializata in confectionarea usilor si a ferestrelor din termopan. De bastina este din s. Lalova, dar in prezent locuieste in Rezina. Impreuna cu sotia Nelea cresc noua copii.

- De ce ati ales anume aceasta afacere?

- Locuiesc in Rezina din 1989. De profesie sunt lacatus si timplar. Pentru a-mi intretine familia, in 2004 am fondat aceasta intreprindere. Tehnologia de confectionare a pieselor din termopan am insusit-o cu ajutorul unor prieteni. Alti prieteni mi-au imprumutat bani ca sa incep afacerea. Dupa ce am arendat incaperea si strungurile necesare, am angajat 3 muncitori si am purces la treaba. La inceput era foarte greu, dar, vorba ceea: cu rabdarea treci si marea.

- Remarc acum ca, fiind timplar, nu ati ales confectionarea obiectelor traditionale, din lemn. De ce?

- Usile si ferestrele din termopan sunt mai ieftine, au un termen de exploatare destul de mare si sunt mai eficiente din punct de vedere al pastrarii caldurii. De aici si cererea mai mare pe piata. Insa o mare insemnatate are fixarea lor, cit de calitative sunt efectuate lucrarile de izolare, de atita aceste ferestre si usi trebuie sa le instaleze anume specialisti in domeniu. Mai mentionez ca ferestrele din termopan sunt absolut ermetice, de aceea este foarte important ca incaperile permanent sa fie aerisite.

- Cu ce probleme se confrunta antreprenorul Cotuna?

- Ca sa nu ai probleme, ori ca acestea sa fie mai putine, trebuie sa respecti intocmai legile, sa fii corect cu partenerii si comanditarii. La moment cea mai mare problema este lipsa comenzilor. In prezent mai multe intreprinderi produc articole din termopan, concurenta este foarte mare si daca nu mai ai si alte genuri de activitate, e greu sa supravietuiesti. Acum ma gindesc ce sa fac si cum sa dreg ca sa gasesc si alte surse de existenta. Familia mi-i mare si cine daca nu eu trebuie sa am grija de ea?

- Asemenea familii astazi sunt foarte rare. Cum va descurcati?

- Eu cu sotia Nelea, la virsta noastra de 38 de ani, ne consideram parinti tineri, iar pe copiii nostri – o comoara inestimabila si o binecuvintare a Bunului Dumnezeu caruia Ii multumim pentru ca copiii ne sunt sanatosi si ascultatori de parinti si profesori. Catalina, prima noastra fiica este deja studenta la colegiul pedagogic din Orhei. La Rezina a frecventat scoala de muzica si viseaza sa compuna piese. Mezina Alina are 3 anisori si sta acasa cu mamica, bucurindu-ne pe toti cu sotiile ei copilaresti. Ceilalti sapte sunt elevi la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” si mai frecventeaza si scoala de muzica. Suntem foarte multumiti de copiii nostri si-i multumim Domnului ca ne-a fericit cu aceasta comoara.

- Beneficiati de careva inlesniri, ajutoare din partea statului, autoritatilor publice locale?

- Primim 400 de lei pe luna, cite 50 de lei pentru fiecare copil. Suntem multumiti de putinul pe care-l avem, desi in ultimul timp este foarte greu. Pe de o parte nu avem comenzi, deci si venituri, pe de alta – cheltuielile au crescut. Numai serviciile comunale, energia electrica, caldura acum ne iau circa 3000 de lei pe luna. Nu mai vorbesc de produse alimentare, imbracaminte, incaltaminte s.a.

- Ce le-ati spune familiilor tinere, care deseori se impotmolesc in probleme chiar la inceput de cale si nu intotdeauna gasesc o iesire adecvata din situatie?

- Mai intii le-asi sfatui sa-l cinsteasca pe Dumnezeu prin viata lor corecta de familie.

In viziunea mea, familia este creatura lui Dumnezeu, scopul careia este continuitatea vietii pe Pamint. Sa se bucure de copii. Nasterea copiilor pentru orice familie este cel mai important eveniment. Anume prin copiii sai omul poate sa lase cele mai importante urme pe Pamint.

In imagine: Familia Cotuna in excursie la manastirea Tipova

Pentru conformitate, Ion Perciun, 5 martie 2010

Rezina la 515 ani

Planuri grandioase pentru o serbare lapidara?

Vineri, rezinenii au umplut sala mare a Centrului comunitar de cultura pentru a serba 515 ani de la prima atestare documentara a localitatii.

A fost o festivitate laconica, daca am putea spune asa, fara totalizari si prospectiuni, fara oaspeti din afara urbei (si chiar presedintele raionului, vicepresedintii, care sa iasa macar cu un cuvint de felicitare in fata celei mai mari localitati din raion), cu luari de cuvint foarte scurte. Orasenilor li s-au adus la cunostinta numele celor 10 personalitati care au marcat istoria Rezinei, desemnate in concursul initiat de saptaminalul CUVINTUL si postul TV "Elita"; li s-au inminat distinctii de merit celor trei Cetateni de Onoare nou-alesi Nicolae Proca, Teodor Turcanu si, (post-mortem) Mihail Maznic, unui grup numeros de agenti economici, conducatori din sfera invatamintului, medicinii, functionari publici, angajati ai primariei, fostilor primari, festivitatea culminind cu un frumos concert sustinut de artisti profesionisti. Partea festiva a fost sustinuta de noua fanfara de la Centrul comunitar de cultura, condusa de Ion Stavinschi.

In holul Centrului comunitar a fost prezent (din proprie initiativa) cu un stand doar Studioul artistic de mestesugarit "Datina stingaciului".
Consiliul orasenesc a alocat pentru organizarea solemnitatii din 5 februarie 50 mii lei.
Deoarece 515 ani este o data jubiliara, primaria orasului, cu luni inainte a format o comisie speciala, care a venit cu propuneri cum ar fi mai bine de organizat solemnitatea, pentru a trezi sentimente de patriotism in inimile orasenilor, dar si a promova niste valori, a scoate orasul in lume. A fost alcatuit un program (publicat in CUVINTUL nr. 41 din 23 octombrie 2009), care prevedea, intre altele: concursul "Miss Rezina" (cu remarca "o data in doi ani"), amenajarea salii pentru muzeul obiectelor de cult in incinta CC Rezina; instalarea panoului decorativ "Rezina - 515 ani" la intersectia str. 27 August si Industriala; aprobarea imnului orasului Rezina; trecerea (legalizarea) in registrul national a Stemei si Drapelului orasului aprobate anterior; editarea pliantului comemorativ "Rezina-515"; instituirea medaliei (medalionului) comemorative "Rezina-515"; turnarea unui film documentar de scurt metraj "Rezina jubiliara"; instalarea placii comemorative cu textul decretului regal prin care s. Rezina a trecut in categoria localitatilor urbane (6 mai 1935); instalarea panoului "Personalitati rezinene"; pregatirea albumului "Primarii orasului Rezina"; elaborarea cartii de vizita a orasului Rezina; un sir de actiuni pentru copii si tineri etc.
Cu parere de rau, pina la aniversarea din 5 februarie practic nimic din toate acestea inca nu s-a facut, nici macar cele ce nu necesitau cheltuieli financiare.

Reporter "C", 12 februarie 2010

"O solemnitate sumara..."

Modul cum a fost marcata aniversarea de 515 ani de la prima atestare documentara a Rezinei a trezit diverse ecouri in rindul rezinenilor. Publicam mai jos citeva dintre acestea.

Ion Burciu, ex-primar al orasului: Poate nu ar trebui sa compar festivitatea de vineri cu cea din anul 2000, pentru ca as putea sa nu fiu inteles corect. Si totusi, cit era de greu atunci, dar in cadrul pregatirilor catre aniversarea de 505 ani am reparat si deschis in Centrul comunitar de cultura o sala speciala pentru discoteca, am amenajat scuarul din preajma sediului primariei, am organizat un festival cu participarea colectivelor artistice din toate orasele judetului Orhei si un iarmaroc la care au fost prezente cu marfuri citeva zeci de intreprinderi din republica, alte actiuni. In ajun de 5 februarie orasul era impodobit de sarbatoare.
De data aceasta, desi posibilitatile materiale ale primariei sunt mult mai mari, in oras avem multi agenti economici cu posibilitati solide de sponsorizare, jubileul a trecut aproape neobservat de cea mai mare parte a rezinenilor, n-a servit drept motiv si imbold pentru activizarea vietii economice si sociale a localitatii, implicarea cetatenilor si agentilor economici in solutionarea diferitor probleme locale, cum se procedeaza de obicei in asemenea cazuri.
M-a uimit faptul ca la festivitatea din 5 februarie au lipsit multe personalitati cu merite deosebite fata de oras, inclusiv dintre cei care au contribuit la renasterea si dezvoltarea localitatii in anii 1970-2010, oaspeti din Chisinau si raioanele vecine, care traditional participau la asemenea sarbatori, nu l-am vazut nici chiar pe presedintele raionului. Nu au fost in sala si multi dintre cei mentionati cu diplome, unii ziceau ca nici nu au fost invitati.
Eu personal mi-am facut impresia ca relatiile dintre administratia orasului, conducerea raionului si agentii economici din localitate nu sunt normale, ca sa nu spun altfel. Concertul care a incheiat festivitatea, in fond, mi-a placut, dar a fost foarte greu sa rezisti 2,5 ore in frigul care domnea in sala si care te patrundea la oase.
La 6 mai se implinesc 75 de ani de la publicarea decretului regal prin care Rezinei i-a fost atribuit statutul de oras. Ar fi bine ca de aceasta aniversare administratia orasului sa se pregateasca mai serios.

Ion Perciun, consilier orasenesc si raional, ex-arhitect al orasului Rezina: Modul cum a fost marcata aniversarea de 515 ani de la prima atestare documentara a Rezinei nu mi-a placut. De un an si ceva autoritatile rezinene au tot vorbit de acest jubileu, s-au intocmit planuri, programe, s-au colectat chiar propuneri de la oraseni ca efectul masurilor realizate in contextul dat sa fie maximal. Pina la urma ne-am ales cu o ceremonie foarte sumara, in cadrul careia au fost apreciate cu diplome citeva zeci de functii. Zic asa pentru ca despre detinatorii acestor functii, meritele lor aproape nu s-a vorbit. In acelasi timp, multi dintre cei care au trudit sau mai trudesc cu abnegatie pentru prosperarea orasului, promovarea imaginii lui in lume nici n-au fost invitati. Administratia orasului nu si-a dat osteneala sa editeze cu aceasta ocazie, cel putin un prospect, citeva ilustrate prin care sa invesniceasca anumite lucruri si sa promoveze imaginea Rezinei.

Alexandru Frunza, pensionar: Nu am fost la festivitatea din 5 februarie pentru ca nu am stiut. In Rezina lumea este foarte prost informata despre ceea ce face administratia orasului.

Stepanida Druta, consilier raional, antreprenoare: Stiam aproximativ ce va fi si de atita nu m-am dus la festivitate. Sunt sigura, cum a fost pregatit orasul de acest jubileu, asa a fost si ceremonia. Colegii care au fost mi-au spus ca festivitatea a semanat mai mult cu o serata de partid.

Anatolie Cuzuioc, consilier orasenesc, antreprenor: Inca cu doi ani in urma consilierul Ion Perciun a propus un program de masuri in ce priveste pregatirile si marcarea jubileului „Rezina-515”. Pina la urma ne-am ales cu o solemnitate pregatita in pripa si desfasurata a lehamete. Consiliul orasenesc ar trebui sa revina la aceasta tema, dar si sa analizeze cum au fost cheltuiti cei 50 mii de lei alocati pentru eveniment.

Galina Davidic, sefa Bibliotecii Publice "M.Eminescu", specialist principal in domeniul bibliotecilor la sectia Cultura: Spectacolul de sarbatoare ca concept a fost organizat bine. M-a impresionat mult fanfara: atit melodiile interpretate, cit si tinuta scenica a artistilor. Cred ca acest ansamblu nou format merita sprijinul autoritatilor locale, dar si a agentilor economici, pentru a-l pune pe picioare, ca sa avem in viitor cu ce ne mindri.
Diplomele si posterele sunt destul de reusite. Stiu ca s-a muncit foarte mult si la amenajarea scenei. A fost si o incercare de a aduce in spectacol elemente noi, de exemplu, modul de inminare a diplomelor.
Dar vreau sa mentionez ca as fi dorit mai multi oaspeti invitati in scena – si din cei plecati in alte localitati, dar chiar si de aici de pe loc, de exemplu dnii P.Gavrilita, A.Badan, I.Perciun, A.Paireli si multi altii, care au contribuit la timpul lor la prosperarea orasului nostru.
Artistii de la Chisinau au prezentat un spectacol de zile mari. Cu toate ca era frig in sala, lumea a asistat pina la finele spectacolului.
Clar, ca sunt si unele rezerve, dar am sa ma abtin de la comentarii negative.

Elena, functionara: Ma expun, dar cu conditia sa-mi pastrati anonimatul. Eu imi inchipui rostul la o astfel de sarbatoare in felul urmator: primaria sa invite primari din orasele infratite, care sa vina cu agenti economici din diferite sfere. Aici sa fie organizate intilniri cu agentii economici locali, sa se cunoasca, sa-si evalueze posibilitatile, sa lege niste relatii, sa incheie niste contracte... La solemnitate, sa fie scoase in scena formatiile artistice locale, sa fie vernisate expozitii ale mesterilor populari, diferitor intreprinderi: priviti, oameni buni, ce talente avem, ce posibilitati! Mai ales ca Rezina e o zona turistica importanta.
Au fost mentionati directorii tuturor scolilor si liceelor, inclusiv Scolii de arte plastice si Scolii de muzica, gimnaziului din s.Ciorna, dar ma intreb: de ce nu si directorul Scolii sportive? De ce nu a fost pomenit nimeni din cultura?

Reporter "C", 12 februarie 2010

Micutul Maxim Turcan - vedeta de la nastere

In raionul Rezina se incetateneste o traditie noua: primul bebelus, nascut in anul curent, este inregistrat intr-o atmosfera deosebit de solemna, facindu-i-se si cadouri pe potriva. Micutul norocos din anul acesta se numeste Maxim Turcan si este din satul Mateuti.

Vineri, la Oficiul Starii Civile din Rezina, a avut loc ceremonia inregistrarii festive a primului copil din raionul Rezina nascut in anul 2010. Dupa cum a mentionat pentru CUVINTUL dna Vera Amarfii, sefa oficiului, asemenea ceremonii se organizeaza deja al patrulea an. Conform conceptiei actiunii, este omagiat primul copil nascut in anul respectiv, parintii caruia sunt domiciliati in teritoriul raionului, festivitatea fiind organizata de Oficiul Starii Civile cu sustinerea financiara a executivului raional, sectiei raionale Asistenta Sociala, Protectia Familiei si Copilului, autoritatilor locale de nivelul intii.
De data aceasta erou al festivitatii a fost Maxim Turcan, nascut la 1 ianuarie c. si parintii lui, Lilian si Cristina Turcan, domiciliati in Mateuti.
Micutul Maxim a fost in acea zi adevarata vedeta, in lumina camerelor de luat vederi si fotoaparatelor, cu multe buchete de flori pentru mamica lui, o masina automata de spalat din partea Consiliului raional, cadouri din partea sectiei raionale Asistenta Sociala, Protectia Familiei si Copilului si sindicatelor din sfera ocrotirii sanatatii unde lucreaza mama, primariei Mateuti etc. Alaturi de persoanele oficiale, au venit sa-i felicite pe micut si fericitii parinti nasii, parintii/respectiv buneii, dar si medicii care au primit nasterea micutului, ansamblul "Haiducii" de la Centrul comunitar de cultura din Rezina, rude, prieteni. Intr-un cuvint, o solemnitate extraordinar de emotionanta si memorabila, cum stie sa organizeze Oficiul Starii Civile din Rezina, unul dintre cele mai bune in republica, (de data aceasta in comun cu primaria Mateuti), solemnitate care va fi plasata si pe site-ul primariei.

In imagine: Momentul cel mai solemn, cind dna Vera Amarfii (la stinga) ii invita pe parintii Cristina si Lilian Turcan sa semneze in registrul actelor de stare civila

Reporter "C", 12 februarie 2010

Rezina la 515 ani

10 personalitati care au marcat istoria Rezinei

Reiesind din consultarile si dezba-terile publice, desfasurate sub egida saptaminalului CUVINTUL si a postului TV „Elita” in perioada august 2009 - ianuarie 2010 si argumentele adunate, juriul a decis sa declare invingatori in prima editie a concursului „Zece personalitati care au marcat istoria Rezinei” urmatoarele persoane:

1) Rizan, intemeietorul asezarii umane Rezina.

2) Pan Negrea, vornic, stapinul Rezinei pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

3) Alexa, vataman, pomenit in Cartea Domneasca a lui Stefan cel Mare din 5 fe-bruarie 1495, care si este prima atestatare documentara a localitatii Rezina.

4) Ecaterina Ghica, mecenat, ctitorul primei biserici, cu Hramul „Acoperamintul Maicii Domnului”, din Rezina.

5) Nicolae Apostolopulo, mare mecenat, inginer, responsabil de constructia caii ferate pe sectorul Ribnita-Balti.

6) Baronul Rozen, proprietarul unor mari averi din localitatea Rezina in a doua jumatate a sec. XIX, mecenat.

7) Ion Panaghiant, primar al or. Rezina in anii celui de-al doilea razboi mondial.

8) Boris Vlastaru (Wexler), scriitor originar din Rezina.

9) Nicolae Holban, primul director al liceului de stat de baieti „Alexandru cel Bun” in perioada interbelica (1918-1939).

10) Efim Caftanat, capelmaistru, conducator de fanfara.

Juriul a propus autoritatilor orasului sa inaugureze in localul Primariei Rezina o galeree a personalitatilor care au marcat istoria localitatii.
In baza materialelor adunate in cadrul concursului si a documentelor de arhiva, sa editeze un album despre personalitatile care au contribuit in mod deosebit la dezvoltarea economica si sociala a localitatii, promovarea imaginii ei in tara si peste hotare.

Totodata, administratia orasului ar putea conferi numele acestor personalitati unor strazi si institutii din oras, cu instalarea placilor comemorative respective.

Reporter "C", 5 februarie 2010

Urme in istorie

La intrebarile saptaminalului CUVINTUL raspunde Nicolae Proca, profesor de istorie si stiinte socio-umanistice la Liceul Teoretic “Alexandru cel Bun”, autorul primei monografii despre localitatea Rezina.

- Dle Proca, de ce, totusi, drept zi de nastere a Rezinei este considerata 5 februarie 1495, or in documente sunt pomenite si alte date, mai timpurii, care direct sau indirect ar atesta existenta in teritoriul Moldovei a unei localitati cu acest nume?

- Intr-adevar, intr-un document din 20 decembrie 1437 se pomeneste de riul Rezina, afluent al Nistrului. In “Dictionarul statistic al Basarabiei” editat in 1923, se mentioneaza ca “Razeni-sat (Rezina) este pomenit intr-un hrisov al lui Stefan-Voda din a.1470, 12 martie, dat razesilor pe numele slugilor domnului Neiciu si Cozma Rizan pentru munca depusa in binele Tarii. In cazul dat insa este vorba de alta localitate. Apropo, in raionul Ungheni si judetul Iasi din Rominia exista doua localitati care poatra numele de Rezina si unii confunda anumite date istorice care vizeaza aceste localitati cu istoria orasului nostru.

- Prima atestare documentara nu inseamna si data intemeierii localitatii...

- Desigur. Atestarea inseamna prima pomenire a localitatii intr-un document al vremii. In Cartea Domneasca a lui Stefan cel Mare la 5 februarie 1495 se mentioneaza ca satul Rezina a fost vindut, fiind ocina lui Pan Negrea- strabunicul vinzatorului si cumparatorului Rezinei. Istoricul A.Gonta confirma acest lucru, marturisind in lucrarea “Satul in Moldova medievala” ca localitatea noastra a existat “pe Rezina (riul Rizina) si Valea Neagra, unde se stabilisera in prima jumatate a secolului al XV-lea Vornicul Negrea de la Gadiniti si fratele sau Cananau”. Deci, la inceputul secolului al XV-lea, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), satul Rezina era de-acum proprietate a vornicului Negrea, adica ocina, pe care apoi o transmite prin mostenire, iar Toader, pisarul (scribul) cumpara acest sat cu 70 de zloti tataresti, de la niste veri ai lui, si anume de la Donea, fata Nastei, nepoata Marinei, stranepoata lui Negrea. De aici se poate face concluzia ca Rezina este una din cele mai vechi localitati din Moldova.

- Sute de profesori predau zeci de ani istoria, dar habar nu au de istoria localitatii sau a plaiului natal. Ce V-a facut sa Va implicati in activitatea de cercetator?

- Revenind la activitatea pedagogica, am inteles ca elevii mei nu cunosc istoria bastinei. De fapt, nici nu aveau de unde s-o cunoasca, fiindca in manuale despre aceasta nu se spunea nimic, iar alte materiale informative nu existau. Atunci am luat o sarcina de doar 9 ore ca sa-mi ramina mai mult timp pentru lucrul in arhive. Am examinat minutios 163 de dosare din 13 fonduri arhivistice, am studiat 83 de monografii si lucrari istorice, un sir de publicatii din presa periodica a timpului. Dupa trei ani de lucru, in 1999 am reusit sa editez monografia despre Rezina.

- Ulterior au urmat un sir de actiuni nemijlocit in teritoriu...

- Da, impreuna cu copiii ne-am inclus in mai multe actiuni comunitare, menite sa contribuie la restabilirea unor goluri in istoria orasului. Impreuna cu SRL ”Becad” (director Ion Platon), am instalat o stela arheologica in regiunea cetatii getice care a existat pe aceste locuri in sec. IV-III i.H. Cu ajutorul SRL ”Max-Victor” (director Victor Lupascu) am inaugurat Capela Memoriei pe locul cimitirului vechi al orasului, distrus in anii 60 ai secolului trecut. La fel a fost inaugurata placa comemorativa dedicata scriitorului rezinean Boris Vlastaru (Vexler), care, ca nimeni altul, a descris Rezina si rezinenii in lucrarile sale. Am contribuit la amenajarea Fintinii Ardelenilor.

Tot impreuna cu elevii am pregatit si editat un ghid informational despre monumentele de istorie si cultura din Rezina si alt ghid - “Ecoul trecutului prin prisma patrimoniului local”, in care sunt descrise principalele monumente din Rezina, Ribnita, Soldanesti, Soroca.

In ajutorul profesorilor am editat lucrarea metodica “Studierea istoriei locale – modalitate eficienta in procesul de educatie pentru o cetatenie democratica in scoala”, pentru care am fost atestat ca profesor de gradul superior.

- Va rog sa Va referiti si la istoria cu elaborarea stemei si a drapelului orasului Rezina.

- Lucrind asupra monografiei am gasit ca Rezina, inca in 1936, s-a invrednicit de prima sa stema, prin decret regal. Atunci, impreuna cu dl Silviu Tabac am inceput sa lucram asupra noii steme, care a fost aprobata de Consiliul orasenesc in sedintele din 24 si 29 iunie 1998. Astfel Rezina a fost a treia localitate din R.Moldova (dupa Chisinau si Balti) care s-a invrednicit de simbolurile respective. Regret insa ca pina astazi primaria asa si nu a dus pina la capat lucrul.

- Cum apreciati activitatile administratiei orasului in vederea sarbatoririi aniversarii de 515 ani ai localitatii?

- Este laudabila initiativa saptaminalului CUVINTUL si postului TV “Elita” cu privire la selectarea a 10 din cele mai proieminente personalitati care au marcat prin fapte deosebite istoria Rezinei. Sper ca aceasta initiativa sa fie sustinuta pentru a scoate din anonimat si a restabili in istoria localitatii toate lucrurile demne de memoria urmasilor.

Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 5 februarie 2010

Rezina la 515 ani

Istoria in monumente

In contextul actiunilor de comemorare a aniversarii de 515 ani de la prima atestare documentara a Rezinei continuam trecerea in revista a monumentelor, de care sunt legate multe pagini impresionante din istoria localitatii. Despre majoritatea acestor monumente s-a mai scris, au fost editate si citeva plachete, dar credem ca multi dintre cititorii nostri nu cunosc inca aceasta informatie.

Fintina Ardelenilor

Monument de arhitectura. Se afla in partea vestica a orasului, in apropierea autostrazii Rezina-Orhei, mai la est de cartierul Rezina-Vest. Izvorul consta dintr-o cascada de uluce, lucrate din granit rosu undeva in Ardeal, Romania. A fost construit in anii patruzeci ai secolului trecut de catre starostele Rezinei, Nichita Turta. In 1941 a fost reamenajat cu concursul unui grup de ardeleni, care au adus granitul si toate cele necesare de la bastina lor pe calea ferata pina la Soldanesti, iar de acolo - cu carele la Rezina. Pe pieptul izvorului, in partea de sus, este instalata o placa cu inscriptia „Fintina ardelenilor,1941”. De asupra placii initial mai era o cruce, care in perioada sovietica a fost distrusa. Mai multi ani izvorul era in delasare. In vara anului 1990, din initiativa regretatului Mihail Maznic, inginer-constructor, seful CMM-84 din Rezina, sustinut de mai multi angajati de la aceasta intreprindere, izvorul, care se pomenise in zona constructiei locative, a fost demontat si reasamblat cu o suta de metri mai la vale. In prezent izvorul se afla intr-o stare relativ buna, desi teritoriul adiacent ar trebui amenajat, iar crucea - restabilita la locul ei initial.Alaturi de izvor a fost inaltata o Stela Arheologica cioplita in piatra de Cosauti, in amintirea Cetatuiei getice Rezina. Astfel aceste doua monumente formeaza un complex.

Ar fi bine daca Consiliul orasenesc ar declara „Fintina Ardelenilor”/complexul in intregime monument de insemnatate locala.

Bustul lui A. Sciusev

Bustul arhitectului cu renume mondial Alexei Sciusev (1873-1949), originar din Chisinau, este instalat in partea de nord a bulevardului ce-i poarta nimele. In anul 1973, cind se implineau 100 de ani de la nasterea arhitectului, Consiliul orasenesc Rezina a decis sa construiasca un bulevard-pasaj care sa fie o zona de agrement pentru oraseni, ceva analogic cu Bulevardul Tineretii din Chisinau (acum Bulevardul Renasterii), autorul caruia a fost insusi A.Sciusev. Conform ideii initiale, pe bulevard se prevedea si instalarea bustului arhitectului, intentie care a fost realizata doar in 1987.

Bustul este executat in trei marimi naturale din arama forjata. Autorii lui sunt sculptorul Boris Dubrovin si arhitectul Victor Lupascu.

Apropo, ideia invesnicirii la Rezina a memoriei marelui arhitect nu a aparut pe loc gol. In timpul studiilor la Sankt-Petersburg, tinarul Alexei Sciusev a locuit in apartamentele inginerului Nicolai Apostolopulo, care in acel timp locuia cu familia la Saharna, fiind angajat la constructia caii ferate Slobodka-Ribnita-Balti. Cei care au studiat viata si activitatea lui A.Sciusev, in special C.Afanasiev, sustin ca in anii 1893-1894, conform proiectelor arhitectului, la Saharna au fost construite doua foisoare –turnuri pentru paznicii plantatiei de vita-de-vie europeana plantata in vecinatatea scolii de viticultura deschise acolo tot gratie eforturilor familiei Apostolopulo. Conform unor informatii, A.Sciusev ar fi consultat procesul de proiectare si construire a scolii, care in scurt timp a devenit o importanta forjerie de cadre pentru Basarabia. Cu regret, ulterior turnurile, ca si plantatiile de vita-de-vie, au fost distruse, iar scoala de viticultura a fost transferata la Camenca.

Monumentul din Rezina al arhitectului A.Sciusev se afla intr-o stare buna si ar putea fi declarat monument de arhitectura de insemnatate locala.

Ion Perciun, 29 ianuarie 2010

Parintele Dumitru, parohul-agricultor

Parintele Dumitru Stratulat, parohul bisericii din Banesti, raionul Telenesti, isi imparte viata in doua: pina la preotie si dupa. „Pina” au fost 32 ani de viata lumeasca. A muncit sofer intii pe un camion, apoi pe autocar si pe un automagazin. Imi spunea ca preot s-a facut precum apostolul Petru l-a urmat pe Mintuitor, dintr-o chemare.

In ultimii 20 ani a fost student la seminarul teologic din Odesa, 10 ani - paroh la Tirsitei unde a ridicat lacasul din temelii cu bani comunitatii locale inclusiv a evanghelist-baptistilor si pentacostalilor din localitate. De 10 ani este paroh al bisericii Cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Banesti. Din celalata parte a viatii a luat cu sine pasiunea pentru tehnica si pamint. Din 1992 parintele Dumitru ingrijeste 6 hectare de pamint la Chistelnita, ramase mostenire de la parintii si rudele sale. Cultiva porumb, orz si grau, obtine roade bune utilizind ingrasaminte, seminte si tehnologii performante. Parintele Dumitru, parohul-agricultor

„Le spun enoriasilor ca dau rugaciuni sa obtin roada buna”

Acum doi ani am trecut pe la Banesti si am vazut cum alaiul de sateni, cu icoane, in frunte cu parintele Dumitru, cutreierau mosiile satului si se rugau sa ploua. „Parinte, dar daca, totusi, nu va ploua?” intreba unul din enoriasii mai tineri. „Inseamna ca nu ne-am rugat cu toata dragostea si dorinta!” i-a raspuns parintele. Minunea s-a produs spre seara, cind a plouat linistit pe parcursul a citeva ore, dovada ca ruga satului a fost auzita

Atunci am venit la Banesti sa-l intreb pe parinte tot despre munca la pamint. Or, anul fusese secetos, insa parintele recoltase o roada buna de griu - peste 30 chintale la hectar. „Am incorporat in sol saminta de calitate, ingrasaminte, dar si m-am rugat la Domnul sa-mi dea roada buna”, s-a destainuit parintele. Cum era pe vremea colhozului: parca se muncea mult, si tehnologii se implementau, si rezultatele parca nu erau rele, dar ce s-a ales din toate acestea? - intreba parintele, ca tot dinsul sa raspunda: pentru ca pe nimeni nu-l durea inima de averea colhozului, lumea traia dupa zicala „La colhoz pe dealul mare, cine fura acela are”.

E oarecum neobisnuit sa vezi un preot lucrind de zor la arat cu tractor MTZ-82. Dar la Chistelnita acest lucru nu mai mira pe nimeni. „Am familie pe care trebuie s-o intretin. Mai trebuie sa am grija si de enoriasi. La Craciun obisnuiesc sa fac cadouri elevilor din banii mei, nu ai parohiei. Si apoi nu mai pot sa traiesc fara o bucata de pimint, isi continua monologul preotul.

Parintele Dumitru Stratulat este de parere ca pimintul trebuie sa-l munceasca cei cu abilitati si instruirea respectiva. S-au schimbat niste situatii, spune parintele. Acum 30 de ani un presedinte de colhoz din satul vecin i-a spus unui fermier american ca la 500 de hectare are 42 de tractoare. Americanul a strins nedumerit din umeri:„La ce va trebuie atitea tractoare, daca ar fi de ajuns vre-o patru-cinci?” Iata de ce colhozurile au dat faliment.

Combainistii parintelui au fost primiti cu piine si sare

Pe linga pamintul arabil si o livada de 30 de ari, plantata recent, parintele Dumitru a mai procurat doua combine: una germana si una franceza. Aceste doua combine mici, dar inalt productive au treierat vara trecuta aproape 400 de hectare de grine, prestind servicii in mai multe sate din raionul Telenesti. Nu am refuzat pe nimeni, in unele sate combainistii nostri au treierat toate grinele. In una din localitati combainistii nostri au fost intimpinati cu piine si sare, spune parintele Dumitru.

„Am cautat sa procur tehnica de buna calitate. Combina germana este inzestrata cu un ciur incorporat care exclude curatarea suplimentara a griului sau orzului prin vinturare, adica si cheltuieli suplimentare.

Parintele Dumitru imi mai spune ca mult timp a fost fanul geepurilor rominesti ARO si chiar a avut o asemenea masina. Mai vrea sa construiasca un perpetuum mobile, desi stie ca, conform legilor fizicii, acesta ar putea sa nu functioneze. Are strictul necesar de tehnica agricola cu care nu numai face tot lucrul pe hectarele sale, dar si acorda servicii consatenilor. Nu crede in mini-tehnica, dupa cum se spune ca aceasta trebuie sa-l scoata pe taranul nostru din nevoie. Sustine ca agricultura se face cu tehnica energosaturata, pe suprafete mari, aplicind tehnologii avansate. Nu faci agricultura performanta si profitabila si fara proprietate privata asupra pamintului si mijloacelor de productie, cunostinte temeinice, dar si credinta in Dumnezeu, este de parere preotul agricultor.

- Nu este mai bine pentru o fata bisericeasca sa se ocupe nemijlocit de cele sfinte, iar de lucrarea pamintului sa se ocupe alti crestini?, l-am intrebat.

- Nu ma bizui sa traiesc numai din ceea ce-mi da parohia. Si apoi, trebuie sa le dau exemplu enoriasilor mei sa nu dispere, chiar daca la noi piinea cea de toate zilele se obtine cu atita greu. Odata ce sunt mediator intre Dumnezeu si oameni, trebuie sa le fiu exemplu. Numai prin suferinta, prin munca, prin comportament onest vine mintuirea, mi s-a destainuit parintele Dumitru.

Solicitat sa comenteze preocuparile parintelui Dumitru, dar si a altor slujitori de cult din eparhia sa, Marian Boldescu, protopopul de Telenesti a spus: „Salut asemenea activitate fiindca este in folosul comunitatii. Parintele Dumitru este un vrednic slujitor al bisericii noastre, dar si un exemplu bun pentru ceilalti. Mai avem preoti in satele raionului care sfarma stereotipurile formate inca de vechile regimuri. Daca e nevoie, suntem si zidari, si sobari, si agricultori. Iar credinciosii ne apreciaza dupa faptele noastre”, a concluzionat parintele Marian Boldescu.

Ion Cernei, 22 ianuarie 2010

Poduri peste Nistru

Dar lumea ce zice?

Jurnalistii de la saptaminalele CUVINTUL (Rezina) si «Novaia Gazeta» (Bender) le-au propus unor lideri de opinie, demnitari de stat, dar si oameni simpli sa raspunda la intrebarea: „Una din problemele-cheie ale Moldovei este depasirea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv?” Si iata ce zice lumea:

Vladimir Hotineanu, ministrul Sanatatii Republicii Moldova: Diferendul transnistrean este un produs al fostelor guvernari de la Chisinau, Tiraspol si Moscova, care au avut anumite interese in ridicarea si mentinerea frontierei pe Nistru. In calitatea mea de medic, in toti acesti ani am avut sute de pacienti din raioanele de est, care nu se deosebesc cu nimic de traitorii de pe malul drept. Sunt sigur ca daca ne-am aduna toti la o „toaca” a neamului, sa discutam problemele pe indelete, fara pretinsii lideri si „binevoitori” din afara, am ajunge la un numitor comun. Caci toata lumea de pe ambele...

Ion Harea, presedintele raionului Ungheni: Doar o dezvoltare economica avansata ar putea influenta acest proces in sens pozitiv. Pe de alta parte, pe marginea acestui subiect s-a discutat si se discuta in continuare foarte mult. Lucrurile nu s-au schimbat insa. In primul rind, pentru ca nu exista o adevarata implicare, iar subiectul Transnistriei apare mai ales in perioada preelectorala, cind jucatorii politici isi exprima fie orientarea estica, fie vestica, europeana. In al doilea rind, pentru ca orientarea spre Europa sperie conducerea transnistreana. Iar daca Moldova se orienteaza spre Vest, acest lucru nu le este convenabil.

Eleonora Romanescu, artist plastic, Artist al Poporului din R.Moldova: Aceasta problema are o singura solutie: sa se puna hotar pe Nistru. Transnistria sa treaca la Ucraina, iar Basarabiei sa i se intoarca cele trei judete de la sud si unul de la nord, care acum sunt in componenta republicii vecine. Banuiesc ca aceasta varianta le-ar conveni si transnistrenilor.

Ion Stavila, ex-viceministru al Reintegrarii Republicii Moldova: De problema transnistreana m-am ocupat, in virtutea obligatiunilor de serviciu, chiar din momentul declansarii acestui conflict. Pe de alta parte, sotia mea este din aceasta regiune, unde avem mai multe rude, inclusiv mama ei. De aceea as putea sa povestesc multe lucruri in cunostinta de cauza. Sunt mai multe argumente care-mi permit sa afirm ca diferendul transnistrean poate fi solutionat relativ usor si in termeni restrinsi. Spre deosebire de alte conflicte secesioniste din spatiul ex-sovietic, conflictul transnistrean este considerat unul mai putin complex. In acest sens, se invoca de obicei faptul ca in cazul crizei transnistrene nu exista antagonisme de natura etnica sau religioasa care ar implica dificultati insurmontabile in procesul de reglementare. La nivelul oamenilor de rind care locuiesc pe cele doua maluri ale Nistrului nu exista vrajba si ura, ei fiind absolut compatibili pentru a trai in pace si buna intelegere intr-un stat moldovenesc reunificat. Exista o strategie de solutionare a problemei transnistrene bazata pe o abordare complexa a tuturor aspectelor legate de conflict, care este cea mai buna din toate cele cite au existat pina in prezent. A fost creat un mecanism pertinent de negocieri in formatul „5+2”, in care sunt implicati direct factori internationali importanti, precum Misiunea OSCE in Moldova, Federatia Rusa si Ucraina in calitate de mediatori, si Uniunea Europena si SUA ca observatori. Printre factorii favorabili voi mentiona, de asemenea, manifestarea unui consens national si a unei vointe politice ferme a conducerii Republicii Moldova, un exemplu elocvent in acest sens constituind adoptarea in unanimitate in iunie-iulie 2005 de catre Parlamentul RM a legii cu privire la principiile de baza ale statutului special al Transnistriei, precum si a apelurilor cu privire la democratizarea si demilitarizarea acestei regiuni. In ultima instanta, pentru atingerea obiectivelor important este sa putem infrunta vicisitudinile si intemperiile politice.

Simion Mihailovici, 63 ani, pensionar: Nu vad perspective in ceea ce priveste depasirea conflictului. Ce s-a schimbat in Moldova pentru ca noi sa putem gasi limbaj comun? Nimic! Comunistii au promis multe, dar nu au facut nimic, iar odata cu venirea la putere a noilor autoritati situatia s-a complicat si mai mult. Nimeni nu doreste sa cedeze in interesul compromisului, toti au doar scopul sa-si accentueze propria dreptate – si cei de la Chisinau, si cei de la Tiraspol. S-ar putea obtine ceva cu ajutorul diplomatiei populare, numai nu la noi, totul depinde de politicieni…

Ana Mihailovna, 48 ani, pedagog: Prea mult s-au indepartat unul de altul cele doua maluri de riu. Da, nu exista contradictii absolute, dar autoritatile, structurile statale, ba chiar si banii sunt diferiti. Erau perioade cind credeam ca Moldova si Transnistria vor fi din nou impreuna, iar acum nu mai cred ca aceasta se va intampla vreo data. Ce poate oferi puterea oficiala de la Chisinau transnistrenilor? Cerinta de a vorbi romineste si de a-i numi pe moldoveni romini? Acum se vorbeste mult ca cetatenii moldoveni vor avea posibilitatea sa circule liber in Europa. Dar cred ca aceasta este prea putin. Si la noi, si in Moldova nivelul de trai lasa de dorit. In schimb pe maul sting tarifele la serviciile comunale sunt mai mici, iar pensiile - mai mari. Plus la aceasta, colegii mei pensionari au primit, anul trecut, adaosuri sub forma de ajutor umanitar din partea Rusiei, iar in Moldova asa ceva nu exista. Sa nu credeti ca sunt o jertfa a propagandei media oficiale. Pur si simplu ani in sir sunt martora a unor negocieri fara de sfirsit si fara de rost.

Aliona Ivanovna, 22 ani, studenta la Universitatea de Stat din Tiraspol: Suntem prea diferiti. Ei privesc spre Europa si Rominia, iar calea noastra este doar impreuna cu Rusia. In opinia mea, mai devreme sau mai tirziu, Transnistria va deveni independenta, iar Moldova se va uni cu Rominia. Este rau ca politicienii, venind la putere, vorbesc in numele poporului, fara ca sa consulte, macar din cind in cind, poporul. Si Moldova este impartita in doua: pe de o parte Alianta pentru Integrare Europeana si sustinatorii ei, pe de alta – pro-comunistii care trateaza politica interna si externa a republicii in mod diferit. Toti se gindesc la propria soarta, dar nu la cea a tarii.

Si in Transnistria la anul vor avea loc alegerile presedintelui. Adica, in viitorii doi ani eu cred ca nu se va schimba nimic. In general, relatiile dintre cele doua maluri ale Nistrului foarte mult depind de Rusia.

Vadim Grigorievici, 45 ani, sofer: Nu vad nici o perspectiva in rezolvarea diferendului. Pe an ce trece tot mai multa lume pleaca la munca peste hotare. Parerea mea este ca politicienii nu vor obtine nimic. Buneinteles, daca acolo, „sus”, vor rezolva ceva, situatia se poate schimba. Despre diplomatia populara nu am auzit nimic. Cetatenii nu vor putea face nimic de unii singuri or, fiecare se gindeste cum sa supravietuiasca, dar nu cum sa rezolve un conflict, care a aparut si exista, de fapt, doar la nivel de autoritati.

Vladimir Ceban, directorul Filialei Soroca a Camerei de Comert si Industrie: Cred in posibilitatile diplomatiei populare or, cetatenii de pe ambele maluri ale Nistrului nu au ce imparti. Ba din contra: si pe unii, si pe altii ii macina unele si aceleasi probleme – cum sa supravietuiasca in aceste vremuri de rastriste... Nu sunt convins ca astfel gindesc si majoritatea celor care se afla la cirma. Cetateanul simplu ar putea sa-si spuna cuvintul in cel mai democratic mod – in cadrul alegerilor. Adica sa voteze pentru acei care pot si doresc sa puna punct acestui conflict artificial si rusinos.

Aurel Lozan, ziarist din orasul Soroca, participant la evenimentele din Transnistria: Pina cind nu va avea loc schimbarea pe malul sting, nu putem vorbi despre niste perspective clare de rezolvare a diferendului. Dupa ce a plecat de la putere Voronin, este timpul ca si Smirnov sa-i urmeze exemplul. Cel putin se zice ca Sevciuc ar fi mai dispus spre colaborare.

Referitor la implicarea cetatenilor simpli in acest proces vreau sa zic ca chiar in toiul conflictului, in primavara anului 1992, nu rareori partile beligerante se intilneau (ziua) la un pahar de vorba si doar noaptea, cind alcoolul consumat isi spunea cuvintul incepea „lupta”...

Boris Ivasi, inginer-tehnolog la „Hidroinpex” SA din Soroca: Problema poate fi rezolvata numai daca acest lucru il vor dori ambele parti, in speta conducerea de la Tiraspol. Sunt convins ca acest conflict poate fi rezolvat fara ca cineva sa se considere marginalizat sau cumva injosit. La Chisinau, slava Domnului, au venit la putere forte care privesc la problema altfel decit comunistii si astazi este vremea ca si Tiraspolul sa schimbe macazul. Numai o colaborare strinsa dintre vointa politica si diplomatia populara ar putea aduce pacea si linistea pe cele doua maluri ale Nistrului.

Articol realizat in cadrul proiectului „Poduri peste Nistru: actiuni comune ale mass-media in vederea solutionarii conflictului transnistrean”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sustinerea financiara a DFID. Opiniile exprimate apartin autorilor si nu reflecta in mod necesar pozitia donatorilor sau a CJI.

Caseta:

Transnistria cheltuie banii pentru zage in alte scopuri

Autoritatile Transnistriei folosesc platile locuitorilor din regiune pentru gazele rusesti consumate in scopul "mentinerii stabilitatii platilor sociale ale statului". Despre aceasta a declarat presedintele Sovietului Suprem al autoproclamatei RMN, Anatolii Caminschi, la o conferinta de presa privind bilantul activitatii organului legislativ in 2009.

Dupa cum transmite INFOTAG, el a recunoscut ca nu se efectueaza achitarile cu Rusia pentru gazul consumat din cauza problemelor cu convertirea rublei transnistrene in dolarul SUA in care se face achitarea, potrivit contractului. In 2007, printr-o hotarire a Sovietului Suprem, mijloacele pentru gazul consumat au inceput sa fie colectate pe un cont special la Banca Centrala a Transnistriei (BCT), dar nu ca anterior - la o banca comerciala. Insa nici BCT nu transmite furnizorului de gaze "Gazprom" mijloacele prevazute pentru achitarile cu Rusia.

"Legea admite imprumutarea banilor cu dobinda. Statul imprumuta banii pentru necesitatile sale cu obligatiunea de a-i rambursa. Nimeni nu va minca acesti bani, pentru ca nu sunt un ajutor umanitar si noi suntem responsabili pentru folosirea acestora. Mijloacele folosite din contul special pentru achitarile cu Gazprom sunt prezentati clar in rapoarte", a subliniat Caminschi.

INFOTAG precizeaza: In 2007 Sovietul Suprem in premiera a permis organului executiv sa atraga 122 mil. ruble ($14,6 mil.) din contul special pentru achitarea pensiilor prin incheierea unui contract de imprumut de stat. In 2009 au fost cheltuite 700 mil. ruble din banii "pentru gaze" pentru acoperirea deficitului bugetar. In consecinta, la inceputul anului 2010 datoria Transnistriei pentru gazul rusesc depaseste cifra de $2 mlrd. - aproape $4mii pe cap de locuitor, inclusiv copii. In bugetul pentru anul 2010 se planifica imprumutarea a inca 250 mil. ruble din cont, ceea ce va permite acoperirea cu un sfert a deficitului bugetar.

22 ianuarie 2010

Gindul ii zboara alaturi de porumbeii sai

Vasile Lachi, din satul Sestaci, este considerat cel mai consacrat columbofil din raionul Soldanesti. Dragostea si pasiunea lui fata de porumbei, aceste pasari frumoase si gingase, au aproape 60 de ani. La un pahar de vorba, cind ii permite timpul si are dispozitie, marturiseste, ca in viata cele mai frumoase lucruri pe care le-a facut, au fost doua: a crescut trei copii (doua fete si un fecior), dar si un cer de porumbei. Alaturi de ei, gindul ii zboara mereu spre noi orizonturi.

In toti acesti ani, s-a intilnit cu sute de colegi care-i impartasesc pasiunea, atit de la noi din tara, cit si de peste hotare, a participat la numeroase expozitii raionale si republicane, a mers de mai multe ori la festivaluri si expozitii la Timisoara, in Rominia, considerat drept oras al porumbeilor.

De mai multi ani isi dorea sa readapteze incaperile pentru intretinerea porumbeilor, dar, din diferite considerente, principalul fiind lipsa de bani, dorinta raminea neimplinita. In 2009, insa, gratie unui proiect implementat de Agentia Nationala de Dezvoltare Rurala, visul lui V.Lachi s-a realizat. Proiectul a avut drept scop fondarea unei crescatorii-model pentru intretinerea porumbeilor cu destinatie de sector demonstrativ in gospodaria taraneasca ,,Vasile Lachi” din satul Sestaci si instruirea, in baza acesteia, a persoanelor cointeresate in dezvoltarea durabila si initierea unor asemenea afaceri.

La prima vedere, multi cred ca este simplu de tot sa cresti hulubi. Nu e tocmai asa. Pentru obtinerea unui septel de pasari sanatoase, cu un potential puternic de reproducere si pastrarea calificativelor distinctive de rasa trebuie de respectat un sir de reguli. Una din acestea tine de dotarea incaperii pentru intretinerea porumbeilor. Iar fiecare pereche de porumbei trebue sa dispuna de o boxa aparte, loc de odihna.

O impotanta mare o are organizarea corecta a alimentarii porumbeilor in dependenta de rasa, virsta si timpul anului. In plus, fiecare crescatorie de porumbei trebue numaidecit inzestrata cu adapatoare, hranitoare, vase speciale pentru hrana minerala si vase pentru baia pasarilor. Mult depinde de faptul cum sunt hraniti puii de porumbei, de activitatile de profilaxie, tratament si combatere a bolilor si diferitor paraziti care afecteaza aceste pasari. Pornind de la acest fapt, incaperea trebue intretinuta in stare curata, dezinfectarile urmeaza a fi efectuate la timp, cu preparatele respective. Pentru protejarea de diferite boli, inclusiv gripa aviara, porumbeii trebuie intretinuti in mod obligatoriu in incaperi pentru ca sa nu aiba contact cu alte pasari, mai ales cu cele salbatice. Vasile Lachi, in prezent, are 12 specii de porumbei, pe care ii intretine in doua incaperi: o incapere veche si alta noua, cu volier spatios si elementele prevazute de recomandarile de intretinere si crestere a acestui tip de pasari.

In pofida tuturor dificultatilor, Vasile Lachi vrea sa se ocupe si mai activ de reproductia si cresterea porumbeilor pentru carne. Dinsul afirma ca producerea carnii de porumbel, care-i foarte solicitata de piata, este avantajoasa din punct de vedere economic. Si daca din sursele obtinute in cadrul proiectului gospodarul a reconstruit capital crescatoria, a construit un volier modern, apoi din sursele proprii a procurat 12 perechi de porumbei, inclusiv 8 perechi pentru carne. Anul trecut dinsul a comercializat 11 si pregatit de comercializare circa 25 perechi de porumbei, actualmente intretinind 77 de perechi.

Vasile Lachi este bucuros si de faptul ca de pasiunea lui de a creste porumbei „s-au imbolnavit” mai multi consateni, intre care E. Oprea, Gh.Rosca, F. Muntean si altii, cu care dumnealui face schimb de experienta.

In imagine: crescatorul de porumbei Vasile Lachi ii vorbeste cu entuziasm despre pasiunea sa jurnalistei Tatiana Vrajitoru.

Petru Bradescu, coordonator de proiect ACSA, Soldanesti, 15 ianuarie 2010

Arhiva tematicii SOCIAL publicata in anul 2009

Copyright ® 2009 "CUVANTUL SRL"

principala     despre noi     arhiva     abonare     publicitate     contacte     mail