Prietenii Cuvantului
Publicitate
Invatamant gratuit, pe banii parintilor
Banul deschide orice usa
Intaietatea la colectarea platilor de la parinti o detine capitala. Prima taxa neoficiala este platita de familie din start - la inscrierea copilului la scoala sau gradinita. Asa-numita taxa de intrare exista in majoritatea institutiilor. Ele sunt cuprinse intre cateva sute de lei, pana la cateva sute de euro. Sumele nu sunt contabilizate si mai multa lume crede ca cel putin o parte din ele ajung in buzunarele managerilor scolari. Banii nu sunt totusi singura cotizatie pe care trebuie sa o depuna parintii – de multe ori ei sunt pusi in situatia sa cumpere draperii, covoare sau chiar vesela.
In aceasta vara Petrut Coscodan a mers pentru prima data la gradinita. Evenimentul, asteptat de intreaga familie, i-a costat pe parinti in jur de 100 de dolari. Prima taxa, de 700 de lei, au achitat-o directoarei, desi obtinusera locul absolut legal, printr-o inscriere preventiva. „La noi e ieftin, in alte parti e de cateva ori mai scump”, i-a linistit doamna.
Cheltuielile nu s-au oprit aici. Peste cateva zile, dupa adunarea generala a parintilor, cei doi soti au mai scos din buzunar alti 500 de lei pentru reparatia incaperii grupei respective. „Desi mai multi parinti s-au revoltat tacit, nimeni nu a indraznit sa intrebe cum vor fi gestionati banii”, spune tatal baiatului.
Taxele din liceele de stat – comparabile cu cele din universitati
Costurile neoficiale ale educatiei cresc odata cu cresterea copilului. In liceele considerate de prestigiu din capitala taxele informale pentru inscrierea in clasa I sunt comparabile cu cele de la unele facultati.
„Fiica mea a fost inscrisa la un liceu. Imediat dupa ce a trecut cu succes testarea, am fost „prinsi” pe coridor de doi membri ai asociatiei de parinti, care ne-au spus ca trebuie sa achitam in fondul institutiei trei mii de lei. Ulterior am aflat ca mai „datoram” alti 2000 de lei pentru plata anuala in fondul asociatiei de parinti. In total, am scos din buzunar 5000 de lei. Si asta in afara de rechizite si hainute”, ne-a marturisit un parinte din Chisinau, care, de teama sa nu-i fie persecutat copilul la scoala, a dorit sa-si pastreze anonimatul.
Studiile la liceu devin un lux
Un simplu calcul demonstreaza ca daca intr-un liceu, in care taxa „de intrare” plus cea anuala este de 5000 de lei, au fost admisi 100 de elevi, administratia s-a pricopsit cu 500 000 de lei. Tinand cont ca in institutia respectiva invata sute de elevi, constatam ca profiturile liceului sunt de ordinul sutelor de mii de lei. Cel mai grav este ca, de multe ori, parintii habar nu au cum sunt cheltuiti banii.
„Gestionarea mijloacelor colectate prin intermediul asociatiilor de parinti ar trebui sa fie cat mai transparenta, astfel ca fiecare parinte sa stie cum sunt cheltuiti banii. Presedintii asociatiilor ar trebui sa organizeze periodic adunari generale ale tuturor membrilor asociatiei, in cadrul carora sa prezinte detaliat devizul de cheltuieli. Informatii despre activitatea asociatiei ar trebui sa se regaseasca si pe panourile informative din institutiile de invatamant”, sustine Iana Spinei, expert in cadrul Organizatiei Transparency International Moldova.
Teoretic – benevol, de facto - obligatoriu
Primele asociatii obstesti in scoli, care se ocupa de colectarea banilor de la parinti, au inceput sa se constitue inca in anii 1998-99, iar in anul 2001 acest lucru a fost legalizat printr-o hotarare a Ministerului Invatamantului de atunci. Conform statutului, asociatiile trebuie sa activeze doar pe principii benevole. In realitate toti parintii sunt impusi sa plateasca, chiar si cei care nu-si pot permite acest lux. Astfel, de multe ori apar tensiuni intre parinti, iar copiii din familiile cu venituri mici sunt discriminati.
Un copil a fost trimis acasa sa aduca bani
Un adevarat cosmar a avut de suportat un copil din raionul Falesti, ai carui parinti nu erau in stare sa achite suma stabilita pentru fondul clasei. Timp de doua saptamani, copilul nu era primit in clasa, invatatoarea trimitandu-l de fiecare data acasa ca sa aduca banii. Cazul a fost solutionat numai dupa ce au intervenit institutiile de profil.
In alt caz, toti elevii din clasa au fost impusi sa aduca cate doi lei pentru a plati contributia unui elev sarac-lipit pamantului, familia caruia nu avea bani nici de paine, cu atat mai putin pentru fondul clasei.
Nici familiile cu multi copii nu sunt „iertate” de taxa
La inceputul anului trecut de invatamant 2009-2010, o familie din satul Taraclia, raionul Causeni, cu 8 copii, dintre care 5 merg la scoala si 3 la gradinita, a ajuns in conflict cu directia liceului din sat din cauza ca a fost obligata, la fel ca in anii precedenti, sa achite taxa anuala pentru “fondul scolii”. Familia Halikov a incercat sa obtina scutirea de la plata taxei neoficiale, insa directia scolii a refuzat. „Pentru un copil trebuia sa platim 145 de lei in fondul scolii, plus manualele, spune mama copiilor, Viorica Halicov. Ne-am plans la Centrul de Drept din Causeni si asa ne-au lasat in pace, dar am avut foarte mari probleme. Ei au spus ca nu trebuia sa ne ducem sa ne jeluim, dar alta iesire nu aveam. Pana acum nu am avut probleme pentru ca plateam, imprumutam si plateam, dar acum sotul e somer si eu tot, stam la evidenta la bursa muncii. Dar numai pentru uniforme, ca sunt uniforme in liceu, am dat 7 mii de lei. Si pe rechizite inca 800 de lei, la toti cinci copii. Si inca mai plateste si fondul. De unde atata, nu mai poti, vine iarna, trebuie sa-i hranim si sa-i imbracam”. Dupa ce in acest caz a intervenit Centrul de Drept de la Causeni, sesizand Directia raionala Invatamant, Tineret, Sport, familia Halikov a fost scutita de plata taxelor in fondul scolii, obtinand o reducere de 30 la suta la inchirierea manualelor si a mai primit si un ajutor in bani de la Directia Asistenta Sociala. Asemenea cazuri, in care parintii indraznesc sa se opuna colectarii banilor, sunt totusi foarte rare. De regula, cei mai multi se conformeaza cerintelor si achita de teama sa nu le fie discriminati copiii.
„Situatii in care copiii sunt implicati in colectarea banilor se intalnesc in multe scoli din republica. Odata cu inceperea noului an de studii la Centrul pentru Drepturile Omului ajung zilnic zeci de apeluri de la parintii care nu sunt de acord cu colectarile ilicite de bani”, sustine Tamara Plamadeala, avocatul parlamentar al copilului.
Doar asociatiile inregistrate sunt controlate de stat
Doar o parte din asociatiile care exista in institutiile preuniversitare sunt inregistrate oficial. Aceste structuri dispun de conturi bancare la care sunt colectati banii donati de parinti. Activitatea acestora este controlata de Inspectoratul Fiscal si Comisia de Control si Revizie.
Chiar daca in anumite institutii nu exista asociatii inregistrate, fenomenul platilor exista pretutindeni. Fie ca este vorba de donatii care se fac de doua ori pe an – de ziua profesorului si de 8 Martie sau de plati lunare achitate de parinti.
Acolo unde asociatiile sunt in afara legii, nici administratiile institutiilor si nici parintii nu se grabesc sa le inregistreze. Asta deoarece, spun parintii, banii ar fi impozitati de doua ori – prima data la plata salariilor si a doua – la depunerea acestora pe contul asociatiei.
Parintii finanteaza invatamantul mai mult decat statul
Un studiu realizat acum trei ani de catre Institutul de Politici Publice demonstreaza ca alocatiile pe care parintii le acorda scolii ating marimea bugetului de stat pentru invatamant. Astfel, parintii din Moldova cheltuie anual pentru educarea copiilor lor 1 mlrd 687 mln lei. Dintre acestea – 25 mln lei sunt cheltuiti pentru lectii suplimentare, 25 mln lei – pentru cadouri profesorilor, 3,7 mln lei - pentru o nota mai buna si 146 mln lei – pentru reparatia scolilor.
Avocatul parlamentar Tamara Plamadeala sustine ca statul nu este interesat in punerea la respect a celor care se fac vinovati de colectarile ilicite de bani de la parinti. „Ministerului Educatiei ii convine situatia in care familiile isi asuma niste cheltuieli care, in mod normal, ar trebui suportate de catre bugetul de stat”, sustine avocatul.
26 de dosare pe cazuri de coruptie
in invatamant, in 2009
Chiar daca gestioneaza dupa bunul plac milioane de lei, activitatea asociatiilor de parinti din institutiile de invatamant nu se afla in topul preocuparilor organelor de drept. In primele sase luni ale anului curent Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei a pornit 26 de cauze pe infractiuni legate de coruptie in invatamant. Nici una nu se refera la activitatea asociatiilor de parinti. Majoritatea dosarelor au fost intentate de CCCEC pe cazuri de retinere in flagrant a persoanelor cu functii de raspundere care au estorcat si primit sume de bani. Alte cauze au fost deschise pe cazuri de folosire a documentelor oficiale false si delapidarea averii straine. „In majoritatea cazurilor, dosarele au fost intentate conducatorilor institutiilor de invatamant care abuzeaza de statutul pe care il detin”, sustin surse din cadrul CCCEC.
Pe ce se duc banii parintilor?
Solicitati de reporterul Centrului de Investigatii Jurnalistice (CIN), mai multi parinti au spus ca banii alocati de parinti se cheltuie in principal pentru:
- reparatia edificiilor si salilor de clasa, salilor de sport, cantinelor;
- suplimentarea salariilor profesorilor si angajatilor gradinitelor;
- plata orelor suplimentare pentru corectarea unor note mici, uneori acordate cu intentie;
- cadouri pentru zilele de nastere, 8 Martie, ziua profesorului, revelion, Paste si alte sarbatori;
- fotografii facute centralizat si apoi distribuite elevilor la preturi exagerate;
- organizarea de excursii din care profesorii au un comision;
- CD-uri de la diferite concerte cu toata clasa, vandute la preturi foarte mari.
Natalia Porubin, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 3 septembrie 2010
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru drepturile omului”.
Satul cu analfabeti
In timp ce Ministerul Educatiei implementeaza softuri educationale in scolile din republica, in satul Vulcanesti, Nisporeni, zeci de copii si maturi habar nu au ce-i acela un abecedar. Aici analfabetismul este transmis din generatie in generatie, iar cei care stiu a-si pune semnatura sunt considerati oameni carturari.
Gradinita „Romanita”, deschisa recent in aceasta localitate cu suportul Bancii Mondiale este, in acceptia satenilor si autoritatilor, un prim pas spre eradicarea necunoasterii.
„Invatatura te face om mare”
Printesa are 4 ani si, acum citeva luni, a venit pentru prima data la gradinita, impreuna cu sora sa mai mare Rodica. Cind parintii au decis sa le aduca la „Romanita”, fetele nu cunosteau deloc limba romina si conversau cu prietenii lor doar in limba materna - romani. In aceeasi situatie se aflau majoritatea copiilor de etnie roma din Vulcanesti. Educatoarele ne-au spus ca au avut de muncit foarte mult cu copiii nu doar sub aspect de instruire, dar si de deprinderi de viata. Unii dintre ei nu stiau nici macar a tine lingura atunci cind au venit la gradinita. Acum, la citeva luni de la deschiderea institutiei, ei pot deja numara si recita poezii in limba romina.
O alta fetita - Anisoara este mindria parintilor sai. La cei sapte ani pe care ii are este singurul membru al familiei care stie literele, ce-i drept, nu chiar pe toate, dar „ mai are cind le invata”, ne spune mama fetitei.
Chiar daca nu au avut ei insisi parte de carte, satenii de la Vulcanesti recunosc importanta invataturii. Parintii care-si aduc copiii la gradinita spun ca-si doresc un rost mai bun pentru copiii lor, iar invatatura este singura cale sa atinga acest scop.
„Daca as putea intoarce timpul inapoi, nu m-as mai marita la 15 ani si nu m-as lepada de scoala nici in ruptul capului”, spune Ludmila Caracuian, mama a patru copii, o femeie care nu stie nici a scrie, nici a citi. La fel ca si alte mame, Ludmila nu poate nici macar sa semneze pentru bonul de plata pentru gradinita, ne spune una dintre educatoare.
Si in familia Cobzari ambii parinti sunt nestiutori de carte, dar isi doresc ca macar cei patru copii ai lor sa poata invata. Cei doi soti nu au un loc de munca stabil si sunt nevoiti sa munceasca cu ziua prin satele vecine pentru a le asigura copiilor strictul necesar. Mezinii familiei frecventeaza gradinita chiar de la deschiderea acesteia si, potrivit mamei, se simt aici chiar mai bine decit acasa, asta pentru ca „sunt hraniti, tinuti la curat si invata poezii”. Florin, baiatul cel mare, nu a mers nicio zi la gradinita si nu stie deloc limba romina. Ca urmare, calea spre scoala ii este inchisa, asta deoarece instruirea se face exclusiv in limba romina. In situatia lui Florin se afla zeci de adolescenti romi, care nu au fost scolarizati nicio zi din viata lor pentru ca nu au avut posibilitatea sa invete limba de stat.
„Deschiderea gradinitei este un prim pas spre eradicarea nestiintei de carte la Vulcanesti. Totusi, problema este departe de a fi solutionata. Asta deoarece doar unul din patru copii de virsta prescolara frecventeaza gradinita. Ceilalti stau acasa ori sunt plecati peste hotare, acolo unde muncesc parintii lor”, ne-a spus Zinaida Triboi, directoarea institutiei.
Promovati din clasa in clasa chiar daca nu stiu a citi
Satul Vulcanesti este populat in proportie de 95 la suta de romi. Majoritatea celor peste 1500 de locuitori nu au stat nicio zi in bancile scolii. Pentru ca parintii lor migreaza permanent in cautarea unui loc de munca, cei mici nu se prea retin la gradinita sau la scoala – cel mult citeva luni pe an. In rest, sunt nevoiti sa invete o alta scoala - cum sa existe intr-o societate din care populatia roma este exclusa practic cu desavirsire.
Chiar daca in sat functioneaza de mai multi ani o scoala, copiii romi ajung cel mult in clasa a VI-a. In unele cazuri ei sunt promovati dintr-o clasa in alta fara sa stie nici macar a citi. In aceste conditii, multi sateni nu mai vad rostul studiilor. Fetele sunt si mai defavorizate in acest sens, asta deoarece cele mai multe se casatoresc inca din adolescenta si nu le mai arde de scoala. Studiile sociologice arata ca rezultatele scolare ale unui copil sunt direct influentate de nivelul de educatie al mamei. Avind in vedere numarul redus al fetelor rome care merg la scoala si care ajung la un nivel educational superior, perspectivele sunt extrem de intunecate.
„In scoala din Vulcanesti educatia se realizeaza fictiv, profesorii si invatatorii vin la scoala la un interval de doua, trei zile pe saptamana. Educatia se face de catre copii, profesorii deleaga unul dintre copiii prezenti sa se ocupe de educatia colegilor din clasa. Intr-un fel, cadrele didactice asteapta ca sa treaca ziua pentru a fi remunerati. Am intilnit copii inrolati in clasa a VI-a care nu cunosteau nici o litera. Parintii copiilor sunt foarte revoltati si nemultumiti de nivelul de educatie cit si de tratamentul indiferent al cadrelor didactice. Marea majoritate a populatiei nu stie sa scrie sau sa citeasca”, se arata intr-un raport realizat pentru UNFPA de catre Cosmina Novakovici, expert international in problematica romilor.
Scoala – in timpul liber de cersit
O familie numeroasa ce traieste in saracie, cum este cazul multor familii rome, reuseste cu greu sa acopere costurile ascunse ale educatiei. Imbracamintea, cartile, incaltamintea si alte lucruri de prima necesitate pentru un elev sunt deseori prea scumpe pentru aceste familii, fiind pentru ei mai degraba obiecte de lux. In familiile fara venit, adultii incearca uneori sa depaseasca situatia dificila impunind copiii sa munceasca de mici.
Atunci cind nu mai au de lucru aici, acasa, adica atunci cind se termina lucrarile sezoniere, cei mai multi sateni isi cauta cistigul in Rusia sau Ucraina. Pentru ca nu au alte oportunitati, indeletnicirea care ii „hraneste” pe cei mai multi este cersitul. Acasa ramin doar cei care nu au suficienti bani ca sa-si perfecteze documentele necesare.
Mai multe familii din sat inchiriaza apartamente in marile orase din Rusia, stau acolo un timp, ocupindu-se in principal cu cersitul, dupa care revin acasa si alte familii le iau locul ca sa nu se piarda „businessul”. Astfel, majoritatea copiilor uita de carte pentru o buna bucata de timp, aceste goluri in educatie fiind imposibil de recuperat.
„Voi aduce baiatul la gradinita pina la toamna, cind vin ceilalti de la lucru si plecam noi”, ne spune o tinara femeie. Exemplul parintilor sai, care au luat-o cu ei la cersit inca de pe cind avea zece ani, este greu de ignorat. „Copilul trebuie sa fie cu mama si cu tata. Nu-i putem lasa aici pentru ca n-au ce minca”, mai spune femeia.
Fiecare al cincilea rom este analfabet
„Educatia este veriga slaba a comunitatii romilor din Moldova. Statisticile prezentate de organizatiile internationale la acest capitol sunt deosebit de ingrijoratoare si sunt mult sub nivelul mediu pe tara”, spune Nicolae Radita, presedintele Centrului National al Romilor.
Potrivit unui studiu al UNDP, o cincime din populatia roma nu are abilitati minime de scriere si citire, de mentionat ca in rindul celeilalte populatii acest indicator este de zece ori mai mic. Gradul de alfabetizare a populatiei rome este de 75 la suta, acest indicator este mai mic chiar decit in Kenya, o tara recunoscuta ca avind un nivel scazut al dezvoltarii umane.
Trei din zece romi dispun de studii primare, iar altii trei – au studii medii. Sunt foarte putini romi cu studii superioare. Cauzele abandonului scolar sunt, potrivit studiului UNFPA, costurile prea mari pentru educatie, distantele mari pina la institutiile de invatamint si problemele de sanatate.
Cei mai multi parinti refuza sa-si dea copiii la scoala considerind ca acestia au atins deja nivelul necesar de cunostinte, un alt motiv sunt casatoriile timpurii, precum si faptul ca unii copii sunt impusi sa munceasca de timpuriu. Unii lideri roma mai spun ca abandonul scolar se datoreaza necunoasterii limbii romine si discriminarii din scoli si gradinite.
Recensamintul populatiei din anul 2004 a constatat ca in Moldova exista 12 271 persoane de etnie roma, sau 0,4% din populatia totala. Datele neoficiale indica insa o cifra de pina la 150 000 de romi. Potrivit datelor UNDP circa o treime din populatia roma intra in categoria celor mai sarace persoane din Republica Moldova, iar cinci romi din zece traiesc in saracie extrema.
Constitutia R.Moldova prevede:
* Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea, lui si familiei lui, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare.
* Dreptul la invatatura este garantat, indiferent de nationalitate, sex, virsta, de originea si starea sociala, de apartenenta politica sau religioasa, de antecedentele penale.
* Invatamintul general obligatoriu: durata invatamintului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie a scolii inceteaza la sfirsitul anului de invatamint in care elevul atinge virsta de 16 ani".
Persoanele de origine roma carora le-au fost incalcate drepturile se pot adresa la:
Consiliul National al Romilor: mun. Chisinau, str. A. Mateevici 109/1, birou 306-307. Telefon + 373 22 22 70 99, fax + 373 22 24 46 67;
Coalitia Nediscriminare: mun. Chisinau, str. Puskin 22, Casa Presei, of. 518. Tel. (+373 22) 23 51 75, 23 30 88, Fax. (+373 22) 23 51 75.
Natalia Porubin, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 27 august 2010
Campania „Jurnalistii pentru Drepturle Omului”, desfaturata cu suportul Ambasadei SUA in Moldova
Revenim la investigatia “Functionarii emit acte ilegale si “nu observa” incalcarile”
Judecata apreciaza, procuratura tace
In articolul de investigatie „Functionarii emit acte ilegale si „nu observa” incalcarile”, publicat in CUVINTUL din 19 februarie 2010, erau descrise mai multe cazuri care demonstrau ca de la 2003 incoace autoritatile or. Rezina sunt rau afectate de virusii coruptiei si ai protectionismului, deseori interpreteaza prevederile legislatiei in dependenta de propriile interese si ambitii, lucruri care ramin neobservate de organele de resort.
Revenind la dezvaluirile facute acum jumatate de an, am constatat urmatoarele:
1. Conformindu-se deciziei judecatii, Consiliul Orasenesc Rezina a platit SRL „Covcor” un prejudiciu moral in valoare de 5 mii lei, compensindu-i si cheltuielile de judecata in suma de 7 mii lei pentru tergiversarea procesului de vinzare a terenului aferent obiectelor de productie ale intreprinderii. Potrivit deciziei consiliului, sumele nominalizate urmau sa fie restituite in buget din buzunarul celor vinovati de tergiversarea examinarii cererii. Acest punct al deciziei asa si nu a fost indeplinit.
2. Colegiul Civil si de Contencios Administrativ al Curtii de Apel Chisinau, la 17 iunie 2010 a pus punct in litigiul dintre SRL „Confectal” si autoritatile publice din Rezina. In decembrie 2006, examinind cererea SRL „Confectal”, Consiliul Orasenesc Rezina a decis sa vinda intreprinderii terenul aferent bunurilor imobile cu suprafata de 0,30 de ha si nu de 1,7913 ha cit se solicita in cerere. SRL „Confectal” a actionat primaria si Consiliul Orasenesc Rezina in judecata. In trei ani litigiul a fost examinat in mai multe procese de judecata si in diferite instante. In cele din urma, Colegiul Civil si de Contencios Administrativ al Curtii de Apel Chisinau, printr-o decizie irevocabila, a anulat decizia Consiliului Orasenesc din 12.12.2006, obligindu-l sa emita actul administrativ solicitat de SRL „Confectal” privind vinzarea terenului aferent cladirilor de productie cu suprafata de 1,7913 ha, la pretul normativ in vigoare la data depunerii cererii – 23.11.2006.
3. Dupa publicarea investigatiei s-a iepuizat si conflictul dintre I.I. ”Alex Sapaniuc” si administratia orasului in ce priveste reconstuctia si utilizarea subsolului blocului locativ nr. 8 din str. Basarabia, vindut acesteia de administratia orasului inca in 2005. In martie 2006 Consiliul Orasenesc a legalizat schimbarea destinatiei incaperii „din suprafata nelocativa in suprafata comerciala”, permitindu-i proprietarului „organizarea unei intrari separate”. Ulterior primaria i-a eliberat proprietarului certificatul de urbanism, autorizatia de constructie a anexei, dar mai apoi autoritatile refuza sa legalizeze constructia pe motiv ca „terenul respectiv de 17,5 m2 nu a fost instrainat prin procedura de licitatie (subsolul a fost vindut II ”Alex Sapaniuc” prin contract direct, deoarece la licitatie nu au participat si alti ofertanti). A.Sapaniuc sustinea ca problemele au inceput dupa ce a intrat in conflict cu ex-primarul de Rezina. Dupa ce litigiul dat a fost subiectul mai multor publicatii in CUVINTUL si controale cu participarea reprezentantilor diferitor organe, comisia de primire in exploatare a constatat ca „anexa a fost construita cu respectarea tuturor exigentelor tehnice si administrative si nu afecteaza interesele cuiva”. Actul a fost semnat de toti membrii comisiei, in afara de A.Udrea, inspectorul de stat in constructii. Dupa publicarea investigatiei „Functionarii emit acte ilegale si „nu observa” incalcarile” si dinsa a semnat actul.
4. Stepanida Druta, antreprenoare din Rezina, se plingea ca a depus cerere la primarie sa i se vinda un lot pentru un chiosc. Angajatii primariei au „sfatuit-o” sa plateasca 1250 de lei la biroul de proiectari pentru intocmirea schemei de amplasare a chioscului si 500 de lei pentru formarea bunului imobil. Dar la licitatie acest bun imobil a foct cistigat de alt solicitant. „Cine imi va restitui cheltuielile”, intreba S.Druta.
Peste citeva luni Stepanida Druta ne-a informat ca ambele sume i-au fost restituite.
5. La 5 octombrie 2005 primaria Rezina a desfasurat o licitatie conditionata de arenda a unui teren public cu suprafata de 0,673 in bulevardul Sciusev, destinat pentru „obiecte de odihna pentru copii de virsta prescolara”. Situat in unul din cele mai prestigioase si mai solicitate cartiere ale orasului, terenul dat, ca de altfel si multe altele, este dat de primarie in arenda in baza unui contract direct, motivindu-se ca „la licitatie a participat un singur ofertant”. Mai apoi, desi in locul „obiectului de odihna pentru copii” arendasul a prezentat proiectul unui „centru de oficii”, primaria ii elibereaza certificatul de urbanism si autorizatia de constructie.
Ulterior insa Consiliul Orasenesc refuza sa-i vinda arendasului terenul aferent centrului pe motiv ca constructia ar fi nelegitima. Alexandru Gangal a incercat sa le demonstreze consilierilor ca primaria a autorizat, pas cu pas, anume constructia centrului de oficii si imobilul nicidecum nu poate fi considerat nelegitim, dar majoritatea consilierilor, inclusiv Mihail Cut, „nasul” acestei afaceri, au votat impotriva. Alexandru Gangal a actionat Consiliul Orasenesc in judecata. Instanta inca urmeaza sa-si spuna verdictul, dar unii juristi implicati in aceasta istorie si citiva consilieri de Rezina sunt increzuti ca A.Gangal va cistiga procesul, pentru ca daca angajatii primariei nu eliberau certificatul de urbanism si autorizatia de constructie, imobilul dat, dar si litigiul cu pamintul, nu apareau.
6. Despre cazul Girlea in investigatia de referinta nu s-a pomenit, acesta fiind similar cu cel al SRL ”Confectal”. GT ”Girlea Andrei P.” s-a adresat Consiliului Orasenesc Rezina cu cererea de a-i vinde terenul aferent brigazii de tractoare, schimbindu-i destinatia din „teren pentru constructii” in „teren cu destinatie agricola”. Si examinarea acestei cereri a durat aproape un an, dar Consiliul asa si nu a putut ajunge la un numitor comun. GT ”Girlea Andrei P.” a actionat consiliul in judecata. Instanta a obligat Consiliul Orasenesc „sa emita un act administrativ de vinzare-cumparare a terenului aferent constructiilor cu destinatie agricola... cu suprafata de 0,3064 ha, la pretul valabil in 2009”. Conform deciziei judecatii, primaria Rezina si Consiliul Orasenesc Rezina au fost obligati sa achite in mod solidar in beneficiul GT ”Girlea Andrei P.” un prejudiciu moral in suma de 2000 lei. Desi aveau drept de apel in instanta superioara, primaria si Consiliul Orasenesc nu au atacat decizia judecatoriei Rezina.
Aici trebuie sa precizam doua lucruri:
1. Majoritatea acestor istorii isi au inceputul in perioada 2003-2007, cind primar al Rezinei era Mihail Cut, iar in Consiliul Orasenesc majoritatea o detinea fractiunea Partidului Comunistilor.
2. Imediat dupa publicare, angajatii organelor de drept au manifestat un anumit interes fata de faptele expuse in investigatia „Functionarii emit acte ilegale si „nu observa” incalcarile”. Articolul a ajuns in vizorul Procuraturii si al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei. Procurorul Vladimir Lupu din sectia nr.1 Directia Control al urmaririi penale de la Procuratura Generala pe la mijlocul lui martie 2010 ne-a informat ca faptele expuse in articol vor fi examinate de Procuratura Rezina, care ne va informa despre rezultatele anchetei. Am incercat de mai multe ori sa aflam cum, totusi, procuratura a calificat faptele descrise in articol, dar fara nici un rezultat.
Tudor Iascenco, 13 august 2010
Escrocherii cu umbrela (II)
La 11 iunie CUVINTUL a publicat articolul „Escrocherii cu umbrela”, care ulterior a fost preluat si de cotidianul TIMPUL, la care de asemenea mai multe persoane s-au plins ca au avut de suferit de pe urma ilegalitatilor comise de SRL „Olvis-Stepanenco” din Chisinau. Astazi jurnalistii de la TIMPUL continua tema cu noi detalii.
Nici in Norvegia nu a plecat, si fara bani a ramas
Pavel Ciortan a citit un anunt intr-un ziar de publicitate despre angajarea legala in cimpul muncii peste hotarele republicii. A sunat la numarul de telefon indicat si a aflat toate detaliile ce tineau de plecare. Venind la oficiul firmei, acesta a admirat frumoasele diplome si certificate de licentiere, atirnate pe pereti, care l-au convins ca face sa plateasca 2500 de euro, suma ce acoperea costurile contractului, vizei si a altor cheltuieli necesare. Urma sa fie sunat pentru a pleca la Ambasada Norvegiei de la Kiev, unde sa-si perfecteze viza. Cel putin asa promiteau angajatii firmei.
Pe 16 decembrie 2009, a fost anuntat ca urmeaza sa plece la Kiev. La data de 19 ianuarie trebuia sa-si primeasca viza, dar acest lucru nu s-a intimplat, invocindu-se multe si diverse motive, care aminau de fiecare data pentru o saptamina sau o luna obtinerea vizei. Pavel Ciortan a cerut atunci sa i se intoarca banii, dar firma gasea noi motive pentru a nu o face. „Daca vrei sa-ti primesti banii, gaseste o alta persoana care sa incheie un nou contract si iti intoarcem banii”, ii spuneau… firmacii. Atunci, Pavel a hotarit sa se adreseze cu o cerere la Procuratura Generala, care a trimis plingerea la Comisariatul General de Politie.
„In urma cercetarilor si demonstrarii faptelor, oficiul firmei a fost sigilat. Iar sefa oficiului ar fi stat in arest la domiciliu. Am trecut intimplator pe-acolo intr-o zi si am observat ca aceleasi persoane lucreaza in continuare. Mai apoi am aflat ca, printr-o hotarire judecatoreasca, firma a obtinut dreptul de a-si continua activitatea”, ne spune Pavel.
Activitatea acestei firme este acum interzisa
Camera de Licentiere se afla in proces de judecata cu agentii economici „Olvis-Stepanenco” (la Curtea de Apel, a doua instanta) si „Volaris Grup” (in prima instanta, la Judecatoria Economica), la ambele fiind directoare Olga Coronciuc. Dinu Jacot, consultant in cadrul Directiei juridice a Camerei de Licentiere, ne-a declarat ca licentele acestor firme sunt litigioase in prezent. „Intentionam sa le retragem, motiv pentru care am si initiat procedura judecatoreasca. Hotarirea Judecatoriei Economice in privinta SRL „Olvis-Stepanenco” a fost de retragere a licentei, aceasta fiindu-i retrasa si in temeiul deciziei ca act al Camerei de Licentiere, iar decizia finala urmeaza sa fie confirmata de instanta de judecata”, ne-a mai spus Dinu Jacot.
Elena Slivinschi, ofiter superior urmarire penala din cadrul Sectiei urmarire penala a Comisariatului General de Politie, care a si investigat cazul, a mentionat ca dosarul e trimis deja in judecata la Curtea Suprema de Justitie. In dosar figureaza 100 de persoane - parti vatamate. Sunt intentate 32 de cauze penale. Conform dosarului, intreaga activitate era condusa de o grupare criminala, alcatuita din trei persoane, care sunt puse acum sub urmarire penala. „Olga Coronciuc e directoare a cel putin doua firme - „Olvis-Stepanenco” si „Volaris Grup”, mentioneaza Slivinschi, facind referire si la existenta unei a treia firme. In contract nu se stipula plasarea in cimpul muncii a persoanelor care il semnau, ci doar oferirea unei informatii despre locul si conditiile stagiunii, practicii, instruirii sau imigrarii, conform cerintei clientului. E o inducere in eroare a clientilor, o escrocherie. Coronciuc folosea banii in interes propriu si nu-si indeplinea promisiunile facute. Ducea oamenii la Kiev, ii caza, stateau cite doua-trei saptamini acolo si, in fiecare zi, inventa noi motive de ce moldovenii nu pot obtine actele necesare.
Conform spuselor ofiterului de urmarire penala, faptele savirsite de colaboratorii firmei cad sub incidenta art. 190 (5) al Codului Penal ce prevede pedepsirea cu privatiune de libertate de la opt la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de pina la cinci ani.
„Activitatea acestei firme este acum interzisa”, spune Elena Slivinschi.
Cu furcile asupra SRL „Olvis-Stepanenco”?
Am verificat daca anuntul de angajare mai apare in ziar. Am constatat ca acesta apare si, sunind la numerele de telefon 72.19.32 si 24.15.25, am aflat ca pot pleca la munca in Polonia. Pentru asta, am nevoie de doua poze, pasaport, buletin, carnet de munca, adeverinta de casatorie sau divort, diploma si cazier judiciar. Pot alege sa lucrez in constructii, la combinatul de carne, fabrica de paste, de peste sau pot solicita o munca in sfera agriculturii. Costul contractului constituie 600 de euro (300 la semnarea contractului si 300 dupa primirea vizei), suma ce include cheltuieli pentru obtinerea vizei si transportul. Contractul se incheie pe o perioada de jumatate de an, dar poate fi prelungit „acolo”. Salariul oscileaza intre $600 si $1200, in functie de munca pe care o aleg. Daca nu sunt deportata din Europa si am suma mentionata, atunci pot fi sigura ca ma duc la munca in Polonia...
Dupa ce am vorbit cu zeci de patiti in cazul dat, care de ani de zile umbla pe drumuri, se cearta cu angajatii firmei, dar nu-si pot scoate banii inapoi, mi-am zis: „Doamne, fereste-i pe oamenii care cred si nimeresc pe miinile unor asemenea escroci…”.
Dar de acestia sunt multi. Mai ieri ne-a trecut pragul redactiei tinarul Ruslan Morozan din Mindresti, Telenesti. El ne-a prezentat un contract conform caruia SRL „Olvis-Stepanenco” se angaja sa-l trimita, legal, la munci in Norvegia inca in vara anului trecut. Pentru asta, el a platit 2500 de euro. A trecut un an, iar lui i se sugereaza sa-si ia grija chiar si de la banii pe care i-a platit. Ne-a spus ca a incercat sa rezilieze contractul in mod civilizat, dar angajatii firmei nici nu vor sa auda de asa ceva. Ne-a intrebat ce sa faca, pentru ca el nu vrea sa se alature celor disperati cu totul, care spun ca sunt gata sa mearga cu furcile asupra firmei in cauza.
La sediul firmei SRL „Olvis-Stepanenco” de pe strada Academiei din Chisinau, am vrut sa discutam si cu directoarea Olga Coronciuc, dar, acolo, una dintre angajate ne-a comunicat ca dinsa se afla in concediu si va reveni la sfirsitul lunii. Asteptam punctul de vedere al acesteia, dar si al Centrului Anticoruptie, in atentia caruia am prezentat si prima parte din „Escrocherii cu umbrela”. Am vrea sa stim si noi raspunsul la intrebarea celor extorcati de bani: „Cine dintre oficialitatile statului tine sub umbrela intereselor sale pe Olga Coronciuc si firma „Olvis-Stepanenco”?
Nelly Gistemulte
Timpul, 23 iulie 2010
Din partea redactiei saptaminalului CUVINTUL: La 20 mai c. redactia saptaminalului CUVINTUL s-a adresat cu un demers catre Valeriu Hincu, directorul Centrului Pentru Combaterea Traficului de Persoane. Vroiam sa aflam de la dumnealui de ce mai multi ani firmele suspomenite in mod deschis practica migratia ilegala a cetatenilor, au la activ sute de cazuri de escrocherie si nimeni nu incearca cel putin ca le puna la respect, chiar daca in adresa organelor de resort vin aditea plingeri? Ne interesa, bineinteles, si cum apreciaza activitatea firmelor jecmanitoare insusi Centrul. Desi au trecut mai bine de doua luni, iar inainte de demersul in scris trimisesem Centrului aceeasi scrisoare pe cale electronica nu a urmat nici o reactie. Sa fie oare vre-o umbrela a firmelor “Olvis Stepanenco” SRL si “Volaris Grup” SRL si pe la Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane?
Batuti de soarta si de sistem
Un vaccin i-a transformat fetita in copil cu dizabilitati. In lupta cu viata, dar si cu sistemul, o profesoara a devenit casnica, ingrijitoare si, prin cumul, lider de ONG. Este vorba de Natalia Cechir, care lupta de ani de zile ca sa obtina pentru copilul ei si pentru sute de alti invalizi dreptul la o viata normala.
„Statul ne lasa pe cont propriu”
Ziua de munca a mamelor care cresc copii cu dizabilitati dureaza 24 din 24 de ore, fara concediu si fara zile de odihna. Desi muncesc din greu, ele sunt practic excluse din sistemul de protectie sociala. Nu au salarii si nici nu pot spera la o pensie decenta. Dupa ce copiii lor implinesc 18 ani, statul le priveaza chiar si de dreptul de a beneficia de polite de asigurare medicala.
„Daca pina la 18 ani statul mai are grija de copiii cu dizabilitati, dupa implinirea majoratului, acestia parca nu ar mai exista, la fel ca si noi, parintii”, spune Natalia Cechir, al carui copil a ajuns la adolescenta. Pentru ca a inteles ca asteapta in zadar atentia statului, dna Natalia a deschis acum sapte ani o asociatie de sprijin a persoanelor cu dizabilitati de intelect - „Dor”, la care au aderat pina in prezent zeci de familii. Oficiul sau se afla chiar in camera fiicei Anisoara, iar programul de activitate este racordat la regimul copilului. Alaturi de cele necesare fetitei, camera e plina de mape voluminoase cu demersuri catre diverse structuri de stat. In majoritatea cazurilor, raspunsurile autoritatilor sunt formale sau... inexistente.
Vaccinul
„Am nascut un copil sanatos, spune dna Natalia. Problemele au inceput dupa administrarea unui vaccin. Ca urmare a complicatiilor, Anisoara a devenit dependenta, pentru tot restul vietii, de ajutorul nostru”. Atunci familia Cechir nu s-a gindit nicio clipa sa-si duca fetita la o scoala speciala, departe de ochii lumii, asa cum fac alti parinti, ci a decis sa-si creasca copilul acasa si sa-i ofere toata grija. Pedagog de profesie, dna Natalia s-a vazut nevoita sa se lase de predat si sa se dedice copilului. Astfel, familia traieste de mai multi ani dintr-un singur salariu – al tatalui. De la asistenta sociala primesc doar pensia de invaliditate a copilului - 583 de lei. Acesti bani ajung numai pentru scutece de o singura folosinta, si acelea pentru o jumatate de luna. Dna Natalia spune ca in ultimii ani, asistentul social nu i-a telefonat nicio data ca sa se intereseze de problemele pe care le au ori sa-si ofere ajutorul, desi este obligat sa o faca in virtutea atributiilor de serviciu.
„Nu avem dreptul sa ne imbolnavim”
Din cauza stresului, multe femei care ingrijesc copii cu dizabilitati au probleme de sanatate, unele au devenit ele insele invalide. „Problemele copiilor se agraveaza cu fiecare an, starea noastra de sanatate – de asemenea, pentru ca este foarte greu sa cresti un astfel de copil in familie si sa ramii sanatos”, spune Natalia Cechir.
Cind copiii ajung la majorat, statul nu le mai ofera parintilor asistenta medicala gratuita. Daca se imbolnavesc si ajung la spital, familiile sunt impuse sa achite spitalizarea.
Un alt paradox al legislatiei este ca, de multe ori, mamele se vad nevoite sa renunte la propriul grad de invaliditate si, respectiv, la indemnizatie, pentru ca tutela asupra unui copil invalid nu se acorda altor invalizi. Iar daca copilul nu se afla sub tutela cuiva, nu primeste indemnizatie. In acest cerc vicios a fost prinsa si mama unei alte fetite din Chisinau, dna Lidia, care a fost nevoita sa renunte la propriul grad de invaliditate (gradul II), pentru a putea institui tutela asupra fiicei sale, invalida de gradul I din copilarie. Acum citiva ani dna Lidia a trecut printr-o interventie chirurgicala foarte complicata. Desi medicii i-au spus ca ar trebui sa i se acorde grad de invaliditate, nu s-a adresat nicaieri, fiind fericita ca a ramas in viata - femeia este constienta ca in afara de ea nimeni nu ii va purta de grija copilului sau.
Ca si alte femei aflate in situatii similare, dna Lidia se considera victima a unui sistem imperfect de protectie sociala, care asigura unele drepturi doar pe hirtie.
Livret militar cerut de la un baiat cu dizabilitati
Pentru a beneficia de pensie de invaliditate dupa ce copilul implineste 18 ani, familiile trebuie sa instituie tutela asupra lor. Dar pentru asta este nevoie de o sumedenie de acte si de bani, spun parintii. Perfectarea intregului set de acte ii costa citeva pensii lunare si necesita citeva luni de umblat pe drumuri.
Strigator la cer este faptul ca unii parinti au fost fortati sa-si care copiii bolnavi prin intante ca sa dovedeasca incapacitatea lor de exercitiu. Este greu de imaginat cit de dificil este sa aduci o persoana la carucior intr-o sala de judecata, mai ales ca sediile instantelor nu sunt deloc adaptate pentru accesul persoanelor cu dizabilitati.
Procedurile birocratice ajung pina la absurd uneori. Unei familii i s-a cerut, la perfectarea actelor pentru copil, livretul militar al baiatului cu dizabilitati. Nimic extraordinar daca in certificatul sau nu ar fi stat scris negru pe alb ca persoana este invalida de gradul I din copilarie. Functionarul a ramas surd la acest argument si parintii s-au vazut nevoiti sa mai bata citeva drumuri ca sa aduca certificatul cerut.
«Pina la Dumnezeu te maninca sfintii»
Pentru instituirea tutelei si parintii au de trecut un control medical extrem de riguros. Din nou doctori, bani, drumuri. Lucru cu atit mai de neinteles, cu cit pina la implinirea majoratului copilului, nimeni nu se preocupa de starea sanatatii parintilor. In plus, consultatiile medicilor trebuie achitate din bugetul familiei, pentru ca mamele nu mai dispun de polita medicala. Numai pentru doua certificate de la Clinica republicana de psihiatrie, familiile trebuie sa achite aproape 500 de lei, adica aproximativ toata pensia lunara a copilului. In afara de aceasta, sunt necesare certificate de la psiholog, narcolog, oncolog si multe altele.
Mai multe familii cu care am discutat spun ca acestea nu fac decit sa-i oboseasca si sa-i saraceasca pe parintii si asa loviti de necaz. La rindul lor, autoritatile promit sa revada regulamentul cu privire la tutela si sa scuteasca familiile de cheltuieli si eforturi in plus.
Speranta tot spre autoritati se indreapta
„Legislatia este invechita, codul care prevede tutela si curatela este din anul 1974. Acum se elaboreaza o horarire de guvern privind instituirea tutelei si reformarea mecanismului de stabilire a autoritatilor tutelare in R. Moldova. Acest act presupune schimbarea unui sir de alte acte - Codul Familiei, Codul Civil, dar si legislatia privind autoritatile publice locale”, spune Vadim Pistrinciuc, viceministrul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei. In plus, autoritatile promit sa elaboreze, pina la finele anului 2010, un nou tip de serviciu - asistenta personala. Aceasta inseamna ca parintii vor fi angajati pe post de ingrijitori pentru copiii lor si vor avea salariu platit de la stat.
In doua raioane din R. Moldova – Soroca si Ungheni, acest serviciu exista de citiva ani, fiind instituit de autoritatile publice locale.
Bani multi - eficienta putina
Atunci cind vine vorba despre majorarea alocarilor pentru familiile care ingrijesc persoane cu dizabilitati, autoritatile au un singur argument – nu avem bani. Astfel ajutorul de la stat este minim, in schimb, guvernul pompeaza sume enorme in institutiile de tip rezidential, unde copiii cu dizabilitati sunt izolati pur si simplu. De-a lungul mai multor decenii statul a incurajat institutionalizarea, adica plasarea copiilor cu dizabilitati in institutii speciale, departe de ochii lumii. O mostenire de la sistemul sovietic, aceste institutii sunt adevarate „gheto”- uri pentru copiii cu devieri de la norma. Pentru intretinerea unui copil din astfel de institutii, statul cheltuie anual peste 30 de mii de lei. Desi enorma la prima vedere, aceasta suma le asigura copiilor nu mai mult decit conditii minime de trai. Din aceasta suma, doar aproximativ 6 mii de lei revin ingrijirii si intretinerii propriu-zise a copilului. Restul de 24 de mii de lei este folosit pentru intretinerea cladirilor vechi, salarizarea personalului, reparatii. Asta in conditiile in care familiile care au ales sa-si tina copiii acasa si sa nu puna o povara pe seama statului, primesc niste sume mizere, care nu acopera cel putin strictul necesar.
Conventia privind drepturile persoanelor cu dizabilitati - o salvare?
In scopul protectiei drepturilor celor peste 650 milioane de persoane cu nevoi speciale din intreaga lume, la 13 decembrie 2006 Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati. Conventia reprezinta primul tratat international prin care sunt recunoscute toate drepturile si libertatile persoanelor cu nevoi speciale ca si cetateni egali in cadrul societatii. Aceasta stabileste standarde noi privind accesul persoanelor cu dizabilitati la informatie, educatie, spatiu public, munca. In 2007, Republica Moldova, alaturi de 81 de state, a semnat acest document. Abia zilele acestea, Conventia a fost ratificata de catre Parlamentul Republicii Moldova. Acest eveniment aduce un dram de speranta persoanelor cu dizabilitati si apropiatilor lor. Ramine sa vedem daca demnitarii vor reusi sa puna in practica prevederile Conventiei.
Natalia Porubin, Viorica Zaharia, Centrul de Investigatii Jurnalistice 16 iulie 2010
I nvestigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, desfasurata cu suportul Ambasadei SUA in Moldova.
Pacientii platesc cu viata greselile medicilor
In timp ce numarul cazurilor de malpraxis (tratament medical neglijent sau incorect) este in crestere, dosarele medicilor ajung foarte rar in instante. Pacientii sunt nevoiti sa astepte ani la rind sa li se faca dreptate. Medicii isi justifica erorile prin salariile modeste, lipsa de utilaje pentru investigatii, conditii precare de lucru, precum si prin manifestarile atipice ale unor maladii.
Omorit de un alt pacient chiar la spital
Dosarul privind moartea unui pacient in Spitalul Clinic de Psihiatrie a circulat prin instante de doua ori, procesul durind cativa ani la rind. Iurie L. a decedat acum sase ani in aceasta institutie dupa ce a fost batut de un alt pacient. Omul si-a pierdut viata din cauza ca administratia spitalului nu a asigurat securitatea pacientilor. Acest lucru este prevazut de regulament, tinind cont de faptul ca in anumite sectii ale acestei institutii sunt internati bolnavi extrem de agresivi.
Pe parcursul anchetei s-a constatat ca victima fusese internata impotriva vointei sale si fara acordul rudelor in acelasi salon cu o persoana agresiva si periculoasa. La momentul producerii incidentului in salon se afla medicul si o infirmiera, care nu au putut opune rezistenta agresorului, chiar daca au reactionat prompt. Ca urmare a traumelor cauzate, Iurie L. a ajuns in sectia de reanimare, iar la citeva zile a decedat, lasind orfani doi copii.
La momentul producerii tragediei, feciorul sau era minor, iar fiica – studenta, isi facea studiile in baza de contract. Sotia sa nu era angajata in cimpul muncii.
Iurie L. activa in cadrul unui institut stiintific si efectua anumite comenzi particulare, astfel incit familia sa avea un venit stabil. Desi se afla in evidenta medicului psihiatru, avea un comportament adecvat si era o persoana calma si linistita. La Spitalul de Psihiatrie a fost adus de urgenta dintr-o alta institutie medicala pe motiv ca a manifestat o stare de psihoza acuta survenita in urma unei interventii chirurgicale.
Sentinta finala in acest caz a fost pronuntata in luna mai, curent. Curtea Suprema de Justitie i-a dat cistig de cauza familiei decedatului, obligind institutia medicala sa achite daune morale si materiale in valoare de peste 154 mii de lei. Potrivit deciziei, Spitalul Clinic de Psihiatrie se face vinovat de moartea lui Iurie L. pe motiv ca nu a asigurat toate masurile in vederea protejarii securitatii fizice si a vietii persoanei.
Cazul acestei familii este unul dintre putinele in care institutia medicala a fost impusa sa recupereze daunele cauzate.
Cei mai multi pacienti recurg la tacere
Pentru ca nu isi cunosc drepturile si nu stiu unde sa se adreseze, cei mai multi pacienti prefera sa treaca sub tacere relele tratamente la care au fost supusi. E si cazul unei familii din Chisinau, care a fost cit pe ce sa-si piarda singurul copil, in urma unei banale operatii de adenoizi.
Fetita a ajuns in coma din cauza unei reactii adverse la anestezia care i-a fost administrata si si-a revenit ca prin minune abia peste citeva zile. Alina era un copil „tirziu”. Parintii sai credeau ca nu vor mai putea avea copii niciodata, asa ca nasterea fiicei lor a fost un adevarat miracol pentru ei. Dupa cosmarul prin care au trecut nu s-au adresat instantei de judecata, fiind fericiti ca si-au vazut copilul in viata. Medicul care a facut interventia chirurgicala s-a limitat doar la niste scuze banale si nu s-a sinchisit sa puna in buzunar plata de 100 de euro pe care o pretinse inainte de operatie. Acum Alina a absolvit clasa a IX-a si in toti acesti ani familia sa a facut tot posibilul ca sa apeleze cit mai rar posibil la ajutorul unui medic.
„Familiile care trec prin astfel de experiente ar trebui sa beneficieze nu doar de despagubiri morale si materiale, dar si de asistenta psihologica, pentru a depasi starea de soc prin care au trecut”, sustine dna Valentina, mama fetei.
Dosarele zac cu anii prin sertare
Asistenta psihologica pentru victimele malpraxisului si a familiilor acestora tine insa de un viitor foarte indepartat din moment ce oamenii intimpina greutati enorme in a dovedi vinovatia medicilor. Cazurile care ajung in instante, zac cu anii prin sertare. Astfel, un exemplu elocvent in acest sens il constitue cazul unei tinere femei din Chisinau care acum patru ani si-a pierdut mama din cauza unei greseli de diagnosticare. Femeia suferea de inima, medicul insa, a diagnosticat-o gresit cu bronsita acuta. Ca rezultat, femeia a decedat la scurt timp dupa ce a revenit de la spital in urma unui atac de cord.
Un alt caz, mediatizat pe larg, este cel al unei tinere femei din Chisinau care a murit de pneumonie la numai 29 de ani, din cauza neglijentei medicilor. Femeia a fost purtata pe drumuri de la un spital la altul, ca, in cele din urma, sa moara, lasind orfani patru copii. Instantele de judecata inca nu s-au pronuntat in acest dosar, familia nu a primit despagubiri, iar patru micuti au ajuns orfani.
Numarul celor care au avut de suferit nu-l stie nimeni
Cadrul legislativ imperfect, informarea insuficienta a pacientilor, calitatea proasta a serviciilor medicale, accesul limitat la expertiza medicala independenta sunt doar citeva dintre problemele de sistem. Pina in prezent, Ministerul Sanatatii nu a prezentat opiniei publice niciun raport referitor la numarul medicilor care au fost trasi la raspundere pentru dauna cauzata sanatatii pacientului din imprudenta, neglijenta sau lipsa de profesionalism. Nu exista nicio statistica ce ar oglindi, de exemplu, cite persoane au decedat in urma erorilor medicale, au suferit in rezultatul tratamentului si medicamentelor prescrise gresit, precum si a infectiilor contactate in timpul spitalizarii sau dupa interventiile chirurgicale.
In Codul Penal al RM exista prevederi care atrag la raspundere penala medicii incompetenti. Astfel, art. 162 stipuleaza ca medicii care au refuzat sa acorde asistenta medicala, fapta care s-a soldat cu decesul pacientului, risca 5 ani de detentie cu interdictia de a practica medicina pentru un termen de pina la 3 ani.
Un alt articol al aceluiasi cod – 213 – se refera la incalcarea regulilor si metodelor de acordare a asistentei medicale din cauza neglijentei. Daca se face vinovat de astfel de incalcari, un medic risca 3 ani de inchisoare si i se interzice de a practica anumite activitati pentru un termen de pina la 5 ani. Medicii pot fi trasi la raspundere si din punct de vedere administrativ. Astfel de pedepse pot fi aplicate de catre Ministerul Sanatatii si de catre conducatorii institutiilor medicale. Pedepsele se rezuma la mustrari si avertizari, toate stabilite in baza Codului Muncii.
Potrivit lui Alexandru Covalschi, presedintele Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Pacientilor si Invalizilor, Republica Moldova este singura tara in care medicii nu raspund pentru greselile pe care le fac. „Cazuri de malpraxis exista in intreaga lume, chiar si in SUA, insa acolo lucratorii medicali sunt trasi la raspundere sau pusi sa plateasca despagubiri. Anual, la adresa Ministerului Sanatatii sunt expediate zeci de scrisori cu plingeri din partea pacientilor referitor la cazurile de erori medicale. Dar pina in prezent insa, ministerul nu a recunoscut moartea niciunui pacient din cauza medicului”, mai spune A. Covalschi.
In loc de concluzie
Cu salarii modeste, in conditii grele de munca, medicii nostri fac minuni. In multe institutii medicale se salveaza vieti omenesti si se intimpla adevarate miracole, in conditiile de lipsa de aparataj medical si medicamente. Dar exista si greseli, care ne costa vieti omenesti. Pentru ca Ministerul Sanatatii nu ia atitudine si nu divulga cazurile particulare in care medicii gresesc, intreaga breasla medicala risca sa fie culpabilizata, ceea ce nu este corect.
Cind vom avea o lege privind malpraxisul?
Acum cativa ani, un grup de experti, sub egida Ministerului Sanatatii, a inceput elaborarea unui proiect de lege privind malpraxisul. Pina in momentul de fata, o astfel de lege nu exista in Republica Moldova. S-a vorbit foarte mult si despre crearea asa-numitului Colegiu al Medicilor, care sa examineze si sa-si spuna verdictul in cazurile de erori medicale. Aceeasi structura urma sa examineze minutios toate dosarele privind acordarea licentelor. Vom mentiona ca aceasta structura asa si nu a fost creata.
In schimb, in fiecare institutie medicala exista un comitet de etica. Aceasta este una dintre conditiile obligatorii pentru ca institutia sa treaca acreditarea.
„Nu se stie insa cu ce se ocupa aceste comitete, nu este clar ce cunosc pacientii despre ele, cit de instruit este acest comitet de etica pentru a putea sa activeze adecvat. Nu exista nimic in afara de o cerinta obligatorie, mai mult formala, care nu are acoperire legala. Daca aceste comitete ar activa adecvat, multe dintre conflictele dintre pacienti si medici ar fi stopate la nivel de institutii si nu s-ar ajunge la nivel de instante judiciare”, sustine Rodica Grama, conferentiar universitar, in cadrul scolii de sanatate publica din cadrul USMF „N. Testemitanu”, specialist care preda de mai multi ani etica medicala.
Potrivit Rodicai Grama, legislatia actuala nu este destul de explicita si nu acopera tot spectrul de probleme si situatii care apar in practica medicala. Un exemplu relevant in acest sens ar fi Legea drepturilor si responsabilitatilor pacientului, care nu este viabila in lipsa unor mecanisme clare de implementare.
Natalia Porubin,
Centrul de Investigatii Jurnalistice, 9 iulie 2010
Persoanele carora li s-au incalcat drepturile in spitale sau au avut de suferit din cauza unor erori medicale se pot adresa la Centrul de Aparare a Drepturilor pacientilor si Invalizilor: telefon de contact: 66-40-33 sau la Politie si Procuratura. Abuzurile admise de medici si personalul medical pot fi reclamate la Telefonul verde al Ministerului Sanatatii: 080071010. Daca vi s-a cerut mita pentru anumite servicii intro institutie medicala, semnalati cazul la Linia fierbinte anticoruptie a CCCEC: 257 -257 si la Transparency International Moldova: 0800-10000.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, sustinuta de Ambasada SUA in Moldova.
Milioane de lei pentru retributia emisarilor de la Gazprom
Criza economica atit la nivel de stat, cit si la nivel de intreprinderi, a condus la reducerea drastica a cheltuielilor. De cele mai dese ori s-a taiat din salarii si remunerari. Acest lucru nu pare a fi valabil si pentru intreprinderea mixta moldo-rusa SA „Moldovagaz”, care, in plina criza, aloca anual citeva milioane de lei pentru retributia muncii a celor sase membri ai Consiliului de Observatori. Mai mult chiar, anul acesta, conducerea „Moldovagaz” si-a majorat salariile in medie cu circa 22 la suta.
Cheltuieli si recompense confidentiale
La 27 mai 2010, Adunarea generala a actionarilor intreprinderii mixte moldo-ruse SA „Moldovagaz”, a decis alocarea a „5,83% din devizul de cheltuieli SA „Moldovagaz” pe anul 2010” pentru retributia muncii membrilor Consiliului de Observatori, organ de supervizare, care reprezinta actionarii intreprinderii. Cei care vor beneficia de aceasta retributie sunt Valerii Golubev, vicepresedinte al Consiliului de Administratie al „Gazprom”, Nicolae Dubic, sef Departament juridic, Victor Valov, sef-adjunct Directie colaborare cu tarile din CSI a Departamentului marketing, prelucrare a gazelor si a hidrocarburilor lichide la „Gazprom”, Ghenadie Abaschin, sef al reprezentantei Concernului rus „Gazprom” in R.Moldova.
Reprezentantii Guvernului Moldovei in acest consiliu - Ilarion Popa, viceministru al Economiei al Republicii Moldova si Vadim Ceban, director al Directiei generale securitate si eficienta energetica din cadrul Ministerului Economiei, vor beneficia, conform aceleiasi decizii, de „indemnizatii lunare in marime de pina la trei salarii minime pe tara”.
In decizia Adunarii actionarilor nu sunt indicate marimea retributiei celor 4 reprezentanti ai Gazprom-ului si nici devizul de cheltuieli al „Moldovagaz” in 2009 si marimea acestuia pentru 2010.
O recompensa ceva mai mica a fost stabilita pentru trei membri ai Comisiei de cenzori: 1,80% din devizul de cheltuieli al „Moldovagaz” pe anul 2010. Comisia de cenzori a ramas sa activeze in aceiasi componenta, si anume: Andrei Belobrov, sef-adjunct al Departamentului audit intern si control financiar-economic al activitatii companiilor-fiica a „Gazprom”, Nelli Ermurachi, sef-adjunct al directiei postprivatizare din cadrul Agentiei Proprietatii Publice si Lidia Foalea sef-adjunct al Directiei reglementarea contabilitatii si auditului in sectorul corporativ din cadrul Ministerului Finantelor.
Informatie secretizata
Cind am incercat sa aflam marimea devizului de cheltuieli al SA „Moldovagaz”, am constatat ca reprezentantii structurilor care supravegheaza activitatea acestei intreprinderi, nu cunosc informatia in cauza. Victor Parlicov, director general al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Energetica nu a putut sa ne raspunda cit ar constitui cele 5,83% din devizul de cheltuieli al „Moldovagaz”. „In rapoartele prezentate de „Moldovagaz” la ANRE, cit si in solicitarile de modificare a tarifelor nu exista un asemenea capitol si nu putem spune ce se are in vedere, atunci cind se anunta despre devizul de cheltuieli al intreprinderii „Moldovagaz”, a tinut sa ne precizeze directorul ANRE.
Cei de la ”Moldovagaz” nu s-au dovedit a fi prea deschisi cu presa. Andrei Aculov, responsabil pentru relatiile cu presa din cadrul intreprinderii „Moldovagaz”, desi a promis sa ne dea un raspuns, a lasat sa se inteleaga ca informatia respectiva ar putea fi confidentiala.
Conform normelor de contabilitate, devizul de cheltuieli reprezinta volumul total al cheltuielilor unei intreprinderi pe parcursul anului. De exemplu, Banca Nationala a Moldovei a avut in 2009 un deviz de cheltuieli aprobat in suma de 558,38 mln lei, fiind executat la nivelul de 521,86 mln lei. Din acest deviz, suma de 108,54 mln lei o reprezinta cheltuielile operationale, inclusiv, cele de personal, pentru amortizare, comunicare, reparatii si echipament.
7 mln lei pentru un membru al Consiliului
In lipsa unor informatii de la „Moldovagaz”, am incercat, din mai multe surse, sa calculam noi care ar fi devizul de cheltuieli la „Moldovagaz”. Pentru 2010 doar cheltuielile pentru intretinerea aparatului central la „Moldovagaz” sunt estimate de catre ANRE la 35 mln lei. La aceasta cifra se adauga peste 291,7 mln lei - cheltuieli pentru intretinerea si deservirea retelelor de transport a gazelor spre Balcani, 180,7 mln lei - costul consumului tehnologic si al pierderilor de gaze in reteaua de transport, 26,9 mln lei - costul serviciului de transport pentru consumatorii din tara. In final obtinem o cifra de 507 mln lei. Daca e sa pornim de la aceasta cifra, cota de 5,83% ar reprezenta 29,55 mln lei. Prin urmare, retributia pentru fiecare din cei patru reprezentanti ai „Gazprom”, membri ai Consiliului de Observatori al „Moldovagaz”, se ridica la suma de peste 7 mln lei. Deci, in plina criza financiara, suma pare a fi astronomica. Pentru omul simplu, de exemplu, care abia daca leaga tei de curmei, dupa ce isi achita facturile.
Mai multa transparenta la „Gazprom”
De exemplu, pentru anul 2009, marimea recompensei prevazute pentru calitatea de vicepresedinte al Consiliului de directori pentru Aleksei Miller, presedintele „Gazprom” este de 17 480 000 ruble rusesti http://gazprom.ru/f/posts/27/447975/mat_2010.pdf, ceea ce la cursul actual de schimb constituie circa 7,3 mln lei. De altfel, „Gazprom” da dovada de o mai mare transparenta in acest sens. Astfel anunta si marimea recompensei membrilor comisiei de cenzori – 2,374 mln ruble, iar a presedintelui comisiei – 3,453 mln ruble rusesti (circa 1,4 mln lei).
Devizul de cheltuieli al „Moldogavaz” ar putea fi mai mare. De exemplu, la calcularea tarifelor la resursele energetice aprobate de ANRE la 14 mai 2010, http://anre.md/upl/file/proiecte/Proiectul%20tarifelor%20la%20resursele%20energetice%20din%20aprilie%202010.xls, doar cheltuielile operationale reglementate ale intreprinderii de transport gaze pentru 2010, au fost evaluate la 88,9 mln lei, iar cheltuielile operationale ale intreprinderilor de distributie a gazelor naturale – la circa 363 mln lei. La aceste cheltuieli reglementate, se adauga alte cheltuieli de 196,3 mln lei in cazul transportului de gaze si 12 mln lei in cazul intreprinderilor de distributie. Per total se acumuleaza o cifra de 660 mln lei cheltuieli pentru 2010. In acest caz recompensa prevazuta pentru reprezentantii „Gazprom” - ului ar fi de circa 38,5 mln lei, sau cite circa 9,5 mln lei per fiecare membru.
Consumatorii nu indreptatesc retribuirile grase
In conditiile in care „Moldovagaz” se afla intro situatie financiara precara, recompensele pentru membrii Consiliului de Observatori nu sunt indreptatite.
Valeriu Plesca, directorul Centrului de Asistenta Sociala Crestin-Ortodox (CASCO) pe linga Mitropolia Chisinaului si a Intregii Moldove a calificat existenta unor astfel de remunerari drept „anormala, chiar si daca SA „Moldovagaz” are actionar o companie cu capital strain”. Potrivit lui Plesca, consumatorii si asa achita tarife exagerate, iar „Moldovagaz”, desi este un agent economic aproape in incapacitate de plata si cu datorii de sute de milioane de lei isi permite sa faca cheltuieli de milioane pentru procurari de masini de lux. Anterior Valeriu Plesca a contestat in instanta decizia ANRE din 14 ianuarie 2010, de a majora tarifele la unele resurse energetice.
Alte calcule
Surse din cadrul Agentiei Proprietatii Publice au negat existenta unor asemenea remunerari fabuloase. Potrivit lor, prin devizul de cheltuieli al „Moldovagaz” se intelege de fapt fondul de salarizare, care in 2010 ar urma sa constitue circa 35 mln lei. In acest caz celor 6 membri ai Consiliului le va reveni doar 2,04 mln lei. Reprezentantii Guvernului Moldovei in acest Consiliu sunt remunerati cu trei salarii minime lunare pe economie, adica 1800 lei pe luna. Tinind cont ca sunt doi reprezentanti ai statului, apoi e vorba de o remunerare anuala totala de 43 200 lei. Restul de 2,0 mln revine celor 4 emisari de la „Gazprom”. Ilarion Popa, viceministru al Economiei si proaspat membru al Consiliului „Moldovagaz”, ne-a declarat ca nu poate fi vorba despre o cota de remunerare din devizul de cheltuieli al intreprinderii, ci din cheltuielile pentru intretinerea aparatului central. Acestea precum am mentionat au fost estimate pentru 2010, la 35 mln lei. Daca este asa precum sustin oficialii, atunci ne intrebam: de ce atita secretomanie?
Incalcare a legislatiei
Indiferent de marimea retributiei membrilor Consiliului de Observatori ai „Moldovagaz” sau al comisiei de cenzori, modalitatea stabilita vine in contradictie cu legislatia R.Moldova. Bunaoara, Legea privind societatile pe actiuni, in art. 47, prevede ca la propunerea consiliului societatii adunarea generala anuala a actionarilor poate lua decizia de repartizare a unei parti a profitului net obtinut la finele anului de gestiune pentru plata recompenselor catre membrii consiliului societatii si ai comisiei de cenzori. Dupa cum vedem, legea prevede expres ca recompensa se poate achita din profit si nicidecum din devizul de cheltuieli.
Pe de alta parte, Legea salarizarii stipuleaza ca membrilor organelor de conducere ale intreprinderilor de stat si ale societatilor pe actiuni (consiliul de administratie; consiliul societatii) li se stabilesc indemnizatii lunare in marime de pina la trei salarii minime pe tara.
Specialisti din cadrul APP spun insa ca decizia Adunarii actionarilor de a stabili remunerarea nu din beneficiu, ci din devizul de cheltuieli, nu ar contravine legislatiei.
Solutia de a plati din cheltuieli si nu din beneficiu, se explica prin faptul ca „Moldovagaz”, in cei 10 ani de existenta in actuala formula, a avut profit doar in trei ani, dar si acela pe hirtie. Totodata, este putin probabil ca si in 2010 sa se obtina un profit. O asemenea solutie este convenabila membrilor Consiliului de Observatori. Or, cu cit intreprinderea are mai multe cheltuieli, cu atit mai multi bani vor primi ei. Curios este ca unei astfel de decizii nu s-a opus nimeni, iar reprezentantul Guvernului in Consiliu, la indicatia autoritatilor a votat in favoarea acestei decizii. Unii experti in domeniu considera ca Guvernul, care detine 35,33% din capitalul „Moldovagaz”, ar fi trebuit sa se opuna unei astfel de decizii, macar de ochii lumii. Se stie ca „Gazprom”, care are 63% din actiuni, decide, in mare parte singur, modalitatea de remunerare a membrilor Consiliului.
Salarii de zeci de mii de lei pentru sefii „Moldovagaz”
Si administratia „Moldovagaz” nu o duce chiar rau. De exemplu, doar salariul oficial (fara prime si adaosuri) al presedintelui „Moldovagaz” a fost stabilit, pentru 2009, in marime de 18 000 de lei. Salariul adjunctului – de 16 200, iar al sefilor de directii – 10 300 -14 400 de lei pe luna, fara prime, care, de regula, sunt de circa 50% din salariu.
Conform statelor de personal ale „Moldovagaz” pentru 2009, in aparatul central al intreprinderii erau 121,5 unitati de angajati, cu un fond de salarizare de 956 000 de lei pe luna, sau circa 11,5 mln lei pe an. In raportul financiar pe anul 2009, prezentat adunarii actionarilor s-a anuntat insa ca pentru remunerarea aparatului de conducere, „Moldovagaz” a cheltuit circa 23 mln lei. Prin urmare si remunerarea reala a personalului de conducere a fost de doua ori mai mare. In acelasi timp, in 2010, salariile administratiei au mai fost majorate cu circa 22 la suta. Si aceasta pe timp de criza si in conditiile in care cheltuielile de salarizare intra in calculul tarifelor.
Angajari sub protectia deputatilor comunisti
In cadrul administratiei sunt si persoane privilegiate. De exemplu toti sefii de directii aveau in 2009, salarii lunare de 10 300 lei si doar seful Directiei dezvoltare strategica, administrare avere si relatii corporative – cu 35% mai mult – 14 400 lei. Functia respectiva este ocupata de nimeni altul decit fostul director general al ANRE, Vasile Carafizi, care mai este si secretar al organizatiei primare nr. 39 a PCRM din sectorul Centru al capitalei. De altfel legaturile intreprinderii cu Partidul Comunistilor par a fi mult mai strinse. De exemplu, unii angajati ai aparatului central al „Moldovagaz” au ajuns sau au ramas in functii gratie protectiei deputatilor PCRM. In februarie 2009, deputatul PCRM, Iurie Eriomin, solicita lui Alexandru Gusev, presedintele companiei, printro scrisoare sa mentina in functii trei angajati, dintre care doi care erau sot si sotie.
De notat ca anul trecut in cadrul aparatului central al „Moldovagaz” a avut loc o reorganizare. Pretextul a fost reducerea numarului de personal si a fost utilizat pentru a da afara persoanele incomode. In realitate numarul angajatilor a crescut de la 118,5 la 121,5 de unitati.
Ilegalitatile de la „Moldovagaz” in vizorul unei comisii parlamentare
De notat ca la ora actuala specialistii din cadrul ANRE efectueaza un audit la „Moldovagaz”, iar Parlamentul a creat, la 20 mai, o comisie speciala, pentru „a efectua un control special al activitatii acesteia in vederea elucidarii cauzelor de incalcare a legislatiei in gestionarea resurselor financiare” ale acestei intreprinderi.
Autorul initiativei, deputatul Veaceslav Untila, sustine ca „tarifele pe care le propune aceasta societate, majorarile repetate pe care le solicita - sunt exagerate”. „S-ar putea sa descoperim ca ultimele cresteri ale tarifelor ar fi putut fi evitate”, a precizat deputatul.
Ion Preasca, 25 iunie 2010
Investigatie realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii impotriva coruptiei” desfasurata de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul National Endowment for Democracy.
Regimul Voronin si „dusmanii de clasa”
Pentru ca a decis sa se implice activ in politica de partea opozitiei Andrei Girlea, patronul Gospodariei Taranesti „Girlea Andrei P.”, cea mai mare gospodarie agricola din regiunea Orhei dupa suprafata de pamint gestionata, a devenit obiectul unor represalii nemaivazute din partea autoritatilor comuniste.
Controale si dosare la comanda
Dupa 2003 Gospodaria Taraneasca „Girlea Andrei P.” s-a largit pina la 3000 de hectare, devenind cea mai mare gospodarie agricola din regiunea Orhei. Majoritatea suprafetelor lucrate sunt arendate de la tarani din unsprezece localitati (7 primarii) ale raionului Rezina. Desi toate satele sunt situate in zona orasului Rezina, distanta dintre hotarul de nord si cel de sud ale gospodariei constitue 55 de km. GT „Girlea Andrei P.” dispune de o statiune tehnologica de masini si tractoare moderna, una din primele statiuni de acest tip din republica. In raionul Rezina GT „Girlea Andrei P.” este unul din invingatorii permanenti in concursurile raionale organizate in sectorul agrar, iar Andrei Girlea, patronul gospodariei, este multuplu laureat al concursului „Omul Anului”, organizat sub egida saptaminalului CUVINTUL si Asociatiei Producatorilor Agricoli „AsProAgro” Orhei.
Cu toate acestea, in ultimii cinci ani, GT „Girlea Andrei P.” si patronul ei au fost obiectul a peste 50 de controale efectuate de Inspectoratul Fiscal, Politie, Procuratura, Inspectia Muncii, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), Inspectia ecologica si alte organe de control, majoritatea fiind desfasurate la comanda autoritatilor raionale si centrale. La fel, pe numele respectivului au fost deschise si apoi clasate ca neintemeiate 4 dosare penale.
Pentru a-si apara onoarea, demnitatea si interesele, la cererile dinsului, au fost intentate mai mult de 10 procese de judecata, in 7 obtinind cistig de cauza. Andrei Girlea a calculat ca in ultimii cinci ani s-a aflat in instantele de judecata si cele de control pentru a clarifica lucrurile peste o suta de zile. „Toate acestea s-au rasfrint negativ, in primul rind, asupra reputatiei mele, or umblatul prin judecati la noi este considerat un lucru rusinos. Dar cum altfel puteam sa ma apar de asaltul masiv si bine dirijat al structurilor si demnitarilor de stat, decit utilizind Legea?” intreaba retoric Andrei Girlea.
Mai multe probleme decit dividende
Andrei Girlea crede ca toate acestea sunt legate de implicarea sa, in anii 2002-2003, in politica. „Vazind ce se intimpla in tara dupa venirea la putere a comunistilor, cine promoveaza politica PCRM in teritoriu, care-s viziunile, dar si competentele acestor „lideri”, inclusiv si in economie, nu am putut ramine intro parte de viata politica”, spune omul de afaceri. „Am refuzat sa ader la PCRM, desi stiam ca la ei se utilizeaza principiul „Cine nu-i cu noi este dusmanul nostru” si ca voi avea probleme. Insa nici nu mi-am putut inchipui atunci cit ma va costa aceasta decizie”, sustine dinsul.
A.Girlea este o fire activa, care nicidecum nu se poate opri la succesele obtinute, mintea lui fiind mereu preocupata de fel de fel de planuri, unele mai indraznete decit altele. In scurt timp a si devenit liderul opozitiei din noul (vechiul) raion Rezina, format in urma antireformei administrativ-teritoriale. Nu a obtinut dividende din activitatea sa politica. In schimb problemele s-au tinut lant.
Blocare din toate partile
Un agricultor din raionul Rezina le spunea demnitarilor la o adunare: „Daca nu puteti sau nu vreti sa ajutati taranul, va rog macar nu-l incurcati sa lucreze”. Aceeasi rugaminte a adresat-o in repetate rinduri autoritatilor, locale si centrale, si Andrei Girlea. Orice incercare a lui de a dezvolta gospodaria si diversifica genurile de activitate era pe loc blocata, cum numai lucrurile ajungeau la urechea sau discretia autoritatilor.
In perioada 2001-2009, in special in cadrul cooperativelor fondate cu concursul guvernarii, au fost inaugurate, cu mare pompa si participarea primelor persoane din stat, mai multe statiuni de masini si tractoare. Inaugurarea statiunii tehnologice private din cadrul GT ”Girlea Andrei P.” a decurs mult mai modest. Iar a doua zi teritoriul ei a fost asaltata de un grup de politisti inarmati si camuflati, care, prezentind o ordonanta a procurorului de Telenesti (!?), au desfasurat o perchezitie dura, in fata lucratorilor si a satenilor adunati ca la spectacol. Dupa citeva ore de „lizion gratuit”, politistii au plecat, spunindu-le stapinilor ca „totul este in ordine”.
In 2003 a vrut sa construiasca un iaz pe paminturile comunei Sircova, unde arendeaza citeva sute de hectare. Se gindea sa practice irigarea culturilor si avea nevoie de apa. Consiliul comunal Sircova i-a aprobat cererea si el a inceput lucrarile de terasament. Peste putin timp insa a fost nevoit sa renunte la idee: presedintele raionului, Valeriu Ciorici personal a oprit lucrul tehnicii si a „solicitat” Consiliul comunal Sircova sa-si abroge decizia despre repartizarea lotului pentru iaz.
Presedintele raionului isi motiva actiunea prin faptul ca, examinind o plingere a cetatenilor s. Piscaresti in privinta pasunilor, a constatat ca „Consiliul comunal Sircova, cu incalcarea legislatiei funciare in vigoare a emis decizia de a repartiza dlui A.Girlea (nu GT ”Girlea Andrei P.” - n. a.) un lot de pasuni pentru constructia unui bazin acvatic”
La fel s-a intimplat si la Tareuca, unde A.Girlea a solicitat in arenda pe 30 de ani terenul unde cindva fusese iaz, cu scopul de a-l restabili. In schimb dinsul a propus orice alt teren cu aceeasi parametri. De data aceasta cererea nici nu a ajuns la Consiliul comunal. Primarul i-a raspuns ca a pus cererea in discutie la adunarea cetatenilor si oamenii „au fost impotriva”, lucru pe care nimeni nu l-a putut confirma.
Si intr-un caz, si in altul am discutat cu mai multi locuitori ai comunelor nominalizate, care spuneau ca un bazin acvatic in teritoriu este un lucru foarte bun pentru locuitori si comunele respective, doar ar fi cistigat daca intentiile lui Girlea se realizau, iar deciziile autoritatilor au fost dictate de conducerea raionului.
O istorie similara s-a intimplat si la Papauti, unde A.Girlea plantase citeva sute de hectare cu levantica si trebuia sa instaleze o linie de prelucrare a acestei plante. Era vorba de un lot doar de 0,5 ha si in cererea catre Consiliul local Papauti A.Girlea mentiona ca vrea sa arendeze terenul pe 30 de ani, ca linia data este mobila si va lucra in acest teritoriu maximum 60 de zile in an si ca se angajeaza sa respecte in totul legislatia in vigoare. Si aceasta cerere, dupa cum se mentioneaza intr-un raspuns semnat de Valeriu Ciorici, a fost respinsa de „adunarea generala a satului Papauti” pe motiv ca „locul indicat in cerere se afla in zona de protectie a iazului si a izvorului” si face parte „din pasunile satului”. A.Girlea a apelat la ajutorul Ministerului Agriculturii, Guvernului Tarlev, presedintelui Vladimir Voronin, demonstrindu-le ca realizarea intentiilor sale inseamna noi locuri de munca, salarii solide, defalcari suplimentare in buget etc. Dar toate adresarile reveneau spre examinare in raion, raspunsul fiind unul si acelas: asa a hotarit „adunarea generala a satului Papauti”.
Drept o mostra clasica de hartuire morala si materiala poate servi maratonul judiciar dintre GT ”Girlea Andrei P.” si primaria Papauti, care, in opinia lui A.Girlea, a fost initiat si dirijat tot de conducerea raionului.
Prin 2004 primarul de Papauti a inceput a se adresa in toate instantele cu plingeri ca GT ”Girlea Andrei P.” se eschiveaza de la plata impozitelor si pentru perioada 2000-2003 datoreaza bugetului local 357 mii de lei. Mai intii in joc a fost implicat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Rezina. Efectuind citeva controale, fiscalistii din Rezina au stabilit ca demersurile primarului de Papauti nu au nici un suport, gospodaria respectindu-si intocmai obligatiunile fiscale fata de bugetul s. Papauti. Atunci primarul L.Balan solicita un control de la Ministerul Finantelor. Controlorii din Chisinau ajung la aceeasi concluzie ca si colegii lor din teritoriu.
Nemultumit ca fiscalistii nu-si inteleg „misiunea”, de acum presedintele raionului, apreciind controalele anterioare drept superficiale, insista fata de ministrul Finantelor de atunci Mihail Pop „de a numi o comisie care va efectua un control fiscal mai minutios privind verificarea corectitudinii calcularii si achitarii impozitului funciar pe perioada anilor 2000-2003 la GT ”Girlea Andrei P”.
Ministrul trimite la GT ”Girlea Andrei P.” inca o echipa de controlori, care, in urma unei verificari minutioase, constata ca in perioada 2001-2004 gospodariei date i s-a calculat un impozit funciar mai mare decit cel real si astfel GT ”Girlea Andrei P.”, de fapt, a platit primariei cu 16426,01 lei mai mult decit se cuvenea.
Infringerea i-a intaritat si mai mult pe cei cu interesul. Peste citeva zile dupa ce au primit raspunsul de la ministrul Finantelor, primarul de Papauti initiaza o actiune in judecata impotriva GT ”Girlea Andrei P.” pe motiv ca aceasta ar fi ocupat si lucrat ilegal 7 hectare de pasuni, pentru care n-a platit nici un impozit, aducind bugetului un prejudiciu de 42847,37 lei. Cazul a fost examinat in toate instantele judiciare din republica, care au apreciat cererea primarului de Papauti drept neintemeiata.
In ziua cind L.Balan a depus cererea de chemare a lui A.Girlea in judecata, procurorul raionului Rezina Oleg Vereteno a expediat pe numele acestuia o sesizare in care ii cerea respectivului ca timp de o luna „sa reorganizeze sau sa lichideze intreprinderea”.
Procurorul O.Vereteno isi motiva interventia prin faptul ca terenurile arendate de GT ”Girlea Andrei P.” nu sunt lucrate preponderent de membrii gospodariei, asa cum prevede legea.
Cei care au fost implicati in reorganizarea sau lichidarea unei intreprinderi cit de mici stiu ca in conditiile R.Moldova acest proces dureaza luni si chiar ani. A cere reorganizarea sau lichidarea unei gospodarii in spatele careia stau citeva mii de arendatori, zeci de angajati permanenti, o multime de contracte, unele in valoare de milioane de lei etc, etc si asta numai de dragul unor ambitii si interese este, credem, mai mult decit o absurditate.
Pina la urma, Andrei Girlea a iesit cu succes si din aceasta istorie, ca de altfel, si din multe altele.
„Dupa un an de asteptare am dat ministerul in judecata”
De mai multe ori, pomenindu-se asediat din toate partile, A.Girlea incerca sa gaseasca ajutor la structurile si demnitarii din Chisinau.
„In situatii neformale acestea imi promiteau toata sustinerea. Dar dupa ce discutam la concret si aflau cine, de fapt, sta in spatele problemelor mele, dinsii, cu privirile atintite undeva in gol, ma sfatuiau, daca vreau sa fie totul bine, sa trec in tabara partidului de guvernamint, ori sa ma las de politica si sa ma ocup doar cu agricultura. Aceste sfaturi le-am auzit si la Guvern, si la Procuratura Generala, si la Ministerul Agriculturii”, afirma A.Girlea.
Uneori lucrurile ajungeau la niste situatii ridicole. In februarie 2007 GT ”Girlea Andrei P.” a procurat de peste hotare un agregat modern de lucrare a solului. Conform Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subventionarea producatorilor agricoli, Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare urma sa-i restitue TVA in suma de 164 471 lei. Administratia gospodariei a prezentat actele necesare Directiei raionale Agricultura , care le-a expediat dupa competenta Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare. Peste jumatate de an, A.Girlea a fost informat ca cererea de compensare a TVA a fost respinsa de Comisia Republicana. La toate incercarile de a rezolva problema pe cale amiabila primea unul si acelas raspuns: lasa-te de politica si vino cu noi.
Atunci a actionat ministerul in judecata.
„Ma gindeam ca nu-i bine sa ma judec cu ministerul nostru, care are misiunea sa apere interesele agricultorilor, dar dupa o asteptare de aproape un an am dat ministerul in judecata. Desigur, am cistigat procesul, instanta apreciind actiunile ministerului drept ilegale. In baza deciziei instantei contul ministerului a fost blocat. Pina la urma au fost nevoiti sa-mi restitue suma respectiva, dar si cheltuielile de judecata. In oricare alta tara un asemenea caz ar fi fost motiv de demisie a ministrului si altor functionari, pentru incalcarea legii. La noi nu s-a intimplat nimic”, isi aminteste Andrei Girlea.
In alt caz trei ani a trebuit sa umble prin judecati ca sa-si intoarca banii pentru o cantitate impunatoare de griu vinduta statului la indicatia prefectului judetului Orhei. Pentru orice subventie pe care producatorii agricoli o primeau fara careva probleme, Andrei Girlea trebuia sa umble cu lunile pe la autoritati. Exemplele de acest fel pot fi continuate.
Documentele rastoarna iluziile
Un timp Andrei Girlea era increzut ca toate problemele lui au la baza divergentele cu demnitarii din conducerea raionului si ca organele centrale, daca ar fi informate corect despre abuzurile si faradelegile ce se comit in raionul Rezina, numaidecit i-ar face dreptate. De citeva ori s-a plins de ceea ce se intimpla procurorului general, ministrului Agriculturii si Industriei Alimentare, prim-ministrului Vasile Tarlev. Vazind ca situatia nu se schimba, vreo doi ani a tot incercat sa nimereasca in audienta la presedintele Vladimir Voronin. Prietenii si colegii incercau sa-l convinga ca sperantele lui sunt absolut iluzorii or, dinsul a devenit un element strain pentru regimul Voronin. Dar, indaratnic si perseverent cum este, A.Girlea a nimerit, totusi, in audienta la presedintele tarii. S-a prezentat inarmat cu o multime de documente, demonstrindu-i sefului statului ce se intimpla cu un om care vrea si poate sa faca multe lucruri bune in sectorul agrar, dar nu reuseste pentru ca anumite structuri si functionarii ii pun bete in roate.
Si ce credeti ca s-a intimplat dupa aceasta audienta?
Despre reactiile demnitarilor de prim rang la adresarile lui A.Girlea foarte sugestiv marturisesc doua documente.
In ultimele zile ale lui decembrie 2005 procurorul general de atunci Valeriu Balaban a primit de la Ion Morei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate, o scrisoare cu urmatorul continut:
„In audienta Presedintelui Republicii Moldova a fost primit cetateanul Andrei Girlea, conducatorul Gospodariei Taranesti „Girlea Andrei Pavel” din s. Papauti, raionul Rezina. In cadrul studierii activitatii intreprinderii, s-a constatat ca acesta foloseste samovolnic mai multe terenuri de pamint ce apartin detinatorilor de cote.
In conformitate cu indicatia Sefului Statului, rog sa dispuneti examinarea legalitatii activitatii intreprinderii, fiind solutionata chestiunea tragerii la raspundere penala pentru samovolnicie. Despre masurile intreprinse informati catre 15.01.2006”.
Drept urmare, Procuratura Rezina, impreuna cu aceeasi primarie Papauti au intentat impotriva GT ”Girlea Andrei P.” doua dosare pe care, in judecata le-a cistigat... A.Girlea.
Si reactia Guvernului la interpelarile lui A.Girlea este la fel de paradoxala. La 15 martie 2006, printr-o scrisoare secreta, intr-un singur exemplar, ministrul de Interne Gheorghe Papuc il informa pe Prim-ministrul Vasile Tarlev urmatoarele: „In rezultatul masurilor operative de investigatii, orientate la stabilirea persoanelor, ce au participat activ la mitingul de protest, organizat de catre Alianta „Moldova Noastra” la 12 martie curent in municipiul Chisinau s-a stabilit, ca unul din participantii ce a luat cuvint este cetateanul Girlea Andrei Pavel, care sub o forma brutala a dat criticii politica actualului guvern, lansind lozinci impotriva conducerii de virf a tarii.
Astfel s-a constatat, ca cetateanul Girlea Andrei Pavel, este nascut la 11 iulie 1954 in satul Climautii de Jos, raionul Soldanesti, domiciliat actualmente in orasul Rezina, str.1 Mai 11, apartamentul 48.
La moment Andrei Girlea este manager si fondator a trei firme. (Urmeaza denumirea firmelor, adresele lor si cotele de participare pe care le detine A.Girlea, o informatie detaliata despre patrimoniul GT ”Girlea Andrei P.”, dar si despre activitatea unuia dintre fratii lui (prenumele fiind schimonosit), lista mijloacelor de transport care se aflau la moment in posesia sa).
Despre acest document Andrei Girlea a aflat nu demult. Dupa ce l-a citit, spunea ca i-a devenit clar de ce atunci fratele Victor a fost eliberat din functia de director al filialei Rezina a SRL „Orhei-Gaz”, lucru apreciat de judecata drept nelegitim, dar omul asa si n-a mai fost restabilit in functie; cu ce scop un detasament din politia speciala, cu cagule pe cap, a tabarit, in miez de noapte, ca sa faca perchezitie in apartamentul fiicei din Chisinau, fara a explica ce cauta; de ce toate gospodariile din raion au primit fara nici o problema toate subventiile ce li se cuvenea, iar GT ”Girlea Andrei P.” pe o parte nici prin judecata nu le-a putut obtine...
Ex-guvernantii continua sa le vorbeasca oamenilor de la tribune despre democratie, necesitatea sustinerii producatorilor autohtoni si a investitorilor staini, respectarea drepturilor omului. Si oricit ar fi de straniu, multa lume crede acestor vorbe...
Tudor Iascenco, 18 iunie 2010
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru drepturile omului”, desfasurata de Centrul de Investigatii Jurnalistice cu suportul Ambasadei SUA in Moldova
In imagini: Abia nu demult Andrei Girlea a aflat ca, in urma adresarilor sale, in loc sa-l ajute, demnitarii de stat ii organizau noi controale.
Escrocherii cu umbrela
Sub ochii autoritatilor in R.Moldova activeaza mai multe firme care de multi ani practica migratia ilegala, estorcind de la concetatenii care, ajunsi la limita, incearca sa-si gaseasca un loc de munca peste hotare, sume fabuloase, cele mai mari taxe in spatiul CSI. Mai mult, o parte din clientii acestor firme ramin si fara serviciile solicitate, si fara bani.
Informatii in valoare de 40320 de lei
Vadim G. afirma ca a aflat despre SRL”Olvis-Stepanenco” si ca aceasta angajeaza lucratori pentru Finlanda, Polonia, Israel si alte tari dintr-un anunt publicat in ziarul „Makler”. Era in primavara lui 2009. Vadim lucra intr-o gospodarie agricola, comparativ cu altii cistiga bine, dar putin pentru a-si putea acoperi necesitatile. La SRL „Olvis-Stepanenco” i s-au propus citeva variante. Lucrarile agricole din Polonia si constructiile din Israel nu-l atrageau si Vadim a ales Finlanda, unde, potrivit ofertei, s-ar fi putut angaja la o fabrica de asamblare a telefoanelor mobile, cistigind cel putin 1500 de euro pe luna. Conform contractului semnat, SRL”Olvis-Stepanenco” isi asuma angajamentul sa-i ofere lui Vadim, contra 2500 de euro, un complex de servicii „pentru obtinerea unor informatii despre stagierea si practica” pe care urma sa le treaca peste hotare.
Punctul 3.3 din contract prevedea ca acesta poate fi reziliat in cazul cind una dintre parti nu respecta prevederile lui. Vizavi de responsabilitati, punctul 4.2 stipula ca „executantul nu poarta raspundere pentru deciziile serviciilor de imigrare si consulare. Dar daca aceste servicii trateaza cu refuz cererea privind stagierea si practica, executantul restituie comanditarului platile respective si taxele oficiale achitate organelor de stat din tara de destinatie”.
Conditiile propuse de firma i s-au parut potrivite si Vadim, semnind contractul, a achitat, in doua transe, SRL „Olvis-Stepanenco” 40320 de lei.
La 3 august 2009 au plecat la Kiev sa depuna actele pentru vize. Erau citiva insi. Ii insotea un om al Olgai Coronciuc, directoarea firmei „Olvis-Stepanenco”. Responsabilul de la Ambasada Finlandei le-a declarat ca moldovenii nu sunt acceptati „la stagiere”. Fiind informata despre problema aparuta la ambasada, directoarea le-a transmis sa stea linistiti ca ea va gasi o solutie.
Profesionisti in ale escrocheriei
Olga Coronciuc este manager la doua firme: SRL „Olvis-Stepanenco” si SRL „Volaris-Grup”. Potrivit informatiei expuse pe site-ul www.olvis-stepanenco.com SRL „Olvis-Stepanenco”, fondata in a.1996, este o organizatie profesionala, una dintre cele mai mari si mai experimentate agentii din R.Moldova in sfera selectarii personalului pentru angajarea in cimpul muncii atit in tara, cit si in strainatate. Firma activeaza in baza certificatului de inregistrare si a licentei ANII nr. 025848 din 23.08.2007 si se mindreste cu nivelul inalt al profesionalismului si responsabilitatii colaboratorilor sai, printre care sunt specialisti in jurisprudenta si drept, psihologie si sociologie, cu o experienta unicala in domeniul de activitate, se afirma in informatia de pe site-ul societatii.
SRL „Volaris-Grup” este prezentata mai modest. Situata pe aceeasi adresa cu SRL „Olvis–Stepanenco” (Chisinau, str. Academiei nr.1 ap.329-330) SRL ”Volaris-Grup” indica doar doua telefoane si genurile sale de activitate: turism international, turism intern, bilete de avion, turism, inchirierea automobilelor.
Am incercat de mai multe ori sa luam legatura cu Olga Coronciuc. In oficiu ni se spunea ca dinsa va fi mai tirziu, fara a se preciza o ora concreta. La telefonul portabil 069120766 O.Coronciuc nu raspundea. Managerul Elena a confirmat informatia expusa pe site, precizind ca firma recruteaza persoane pentru a le plasa in cimpul muncii in Polonia, Finlanda si Israel. In sediul din str. Academiei, 1 am vazut expuse certificatele de licenta eliberate de Camera de Licentiere a R.Moldova pentru firmele „Volaris-Grup” si SRL”Olvis-Stepanenco”, desi al doilea din aceste certificate nu mai este valabil. Potrivit dnei Valentina Apostolov, sefa Directiei sinteza si asigurare informationala la Camera de Licentiere, in decembrie 2009 Judecatoria Economica de circumscriptie Chisinau a aprobat decizia Camerei de a retrage licenta SRL „Olvis-Stepanenco” de activitate in domeniul plasarii in cimpul muncii. Drept temei a servit prestarea serviciilor de selectare si plasare a fortei de munca cu un alt intermediar strain neindicat in licenta si incasarea platilor de la cetateni pentru serviciile de mediere contrar prevederilor Legii nr. 180-XVI din 10.07.08 cu privire la migratia de munca, a remarcat dna V.Apostolov.
Angajatii organelor de drept protejeaza prestatorii de servicii ilegale
Analiza activitatii celor doua firme denota foarte clar ca ambele se ocupa deschis cu organizarea migratiei ilegale a cetatenilor republicii, dobindind prin escrocherie sume solide de bani de la doritorii de a-si gasi un loc de munca bine platit peste hotare.
Judecind doar dupa informatiile plasate pe site-ul Ministerului de Interne, ai impresia ca structurile acestuia duc o lupta inversunata contra traficului de fiinte umane si a migratiei ilegale. Numai ca obiectul acestei lupte sunt persoanele fizice si foarte rar – agentii economici implicati in asemenea ilegalitati. O dovada a acestei versiuni ar fi si activitatea celor doua firme SRL „Olvis-Stepanenco” si SRL „Volaris-Grup”. Lumea de mai multi ani se plinge pe „serviciile” prestate de firmele in cauza, dar fara nici un rezultat, desi exista destule motive de a interveni.
Un angajat al organelor de forta, care a solicitat anonimatul, ne-a povestit un caz. Acum citiva ani, o ruda i s-a plins ca a incheiat un contract cu SRL ”Olvis-Stepanenco” prin care firma se angaja sa-i gaseasca un loc de munca in Portugalia, pentru ce a platit 2500 de euro. Dupa ce trecuse citeva luni si conducerea firmei nu se grabea sa indeplineasca conditiile contractului, fata s-a adresat dupa ajutor. „Atunci eu, imi spunea sursa, i-am telefonat la un cunoscut angajat la Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane. Peste citeva zile fata a plecat in Portugalia. L-am intrebat pe ofiterul de la Centru de ce nu pun la respect aceste firme, care practica deschis migratia ilegala? El mi-a raspuns ca Olga Coronciuc si firmele ei sunt protejate de persoane foarte influente. Dinsa face parte din activul PCRM si are o acoperire trainica in organele de drept si nu numai, fiindca plateste foarte bine, a adaugat sursa noastra, facind trimitere la ofiterul de la Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane.
Apropo, la sedinta Consiliului Suprem de Securitate al R.Moldova din 30 iunie 2008 s-a recunoscut, prezentindu-se si date concrete, ca cele mai raspindite filiere de transportare a cetatenilor moldoveni peste hotare sunt unele agentii de turism, care au creat o adevarata retea de colectare a banilor, Moldova fiind tara cu cele mai mari taxe in spatiul CSI pentru organizarea plecarii cetatenilor peste hotare. Conform informatiilor prezentate in sedinta data, 20 la suta din sumele estorcate de la migrantii ilegali se transmit unor colaboratori ai organelor de drept, inclusiv ai Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane, pentru ca acestea sa nu intenteze sau sa claseze dosarele pentru organizarea de trafic si a migratiei ilegale, sa musamalizeze probele. Pentru a schimba situatia, atunci seful statului V.Voronin a dispus ...reducerea numarului angajatilor Centrului pentriu Combaterea Traficului de Persoane cu 50 la suta (!?). Firmele „Olvis-Stepanenco” si „Volaris-Grup” insa si-au continuat activitatea nestingherite. Unii clienti au incercat sa-si apere drepturile, dar fara succes. In maratonul judiciar dintre sotii Daniliuc din Chisinau si SRL „Volaris-Grup”, care a durat mai mult de trei ani, justitia a fost de partea Olgai Coronciuc. Sotii Daniliuc cel putin au reusit sa-si scoata banii platiti pentru un contract de munca in Anglia, zadarnicit din vina administratiei SRL „Volaris-Grup”. Multi nu au reusit nici acest lucru. De fapt, politia si procuratura s-au apucat de capul administratiei celor doua firme numai in toamna lui 2009, dupa ce in tara s-a schimbat Puterea.
Si cei care platesc ar trebui sa se mai gindeasca...
Potrivit lui Eduard Bulat, seful sectiei Combaterea traficului de fiinte umane de la Procuratura Generala, in ultimii ani fenomenul migratiei ilegale ia amploare. Aparent firmele respective activeaza legal, au licente, se incheie contracte, lucruri care le ofera o anumita credibilitate. Problemele incep pe urma, dupa ce clientii platesc banii, iar firmele nu-si onoreaza obligatiunile, a remarcat dl Bulat, precizind ca pentru contractele de angajare peste hotare se platesc sume solide, de la 2 pina la 5 mii de euro. E.Bulat a confirmat ca in adresa procuraturii parvin multe adresari la aceasta tema, o buna parte dintre care vizeaza anume firmele „Olvis Stepanenco” si „Volaris-Grup”.
„In decembrie 2009 noi am trimis la judecatoria Centru un dosar penal, iar in ianuarie – altul, in care Olga Coronciuc, patroana SRL „Olvis Stepanenco” este invinuita de organizarea migratiei ilegale”, a adaugat Eduard Bulat. Ulterior dumnealui concretiza ca in unul din aceste dosare firma „Volaris Grup” a fost achitata si procuratura va apela cu recurs in Curtea de Apel, celalalt dosar inca se examineaza. Vizavi de adresarea lui Vadim G. dumnealui a spus ca aceasta isi asteapta rindul. Noi zilnic primim cel putin o plingere in adresa celor doua firme ale Olgai Coronciuc, a mai constatat Eduard Bulat.
Rugat sa concretizeze care sunt riscurile patroanei si a firmei in cazul cind judecata va sustine invinuirea, Eduard Bulat a raspuns: conform legii, persoana fizica poate fi supusa unei amenzi in marime de pina la 500 de unitati conventionale si privata de dreptul de a activa in domeniul dat pina la 5 ani, iar persoana juridica poate plati o amenda de 1000 de unitati conventionale sau poate fi supusa lichidarii.
In opinia lui Eduard Bulat, majoritatea absoluta a clientilor acestor firme isi dau seama foarte bine pentru ce platesc si daca totusi risca, trebuie sa fie constienti de consecintele posibile.
„In asa caz in genere nu vei vedea banii”
Vazind ca sansele de a ajunge in Finlanda pe zi ce trece devin tot mai iluzorii, Vadim G. i-a cerut Olgai Coronciuc sa-i intoarca banii, dinsa tot propunindu-i sa mai astepte. Dupa mai multe luni de asteptare zadarnica, Vadim a incercat s-o sperie, declarindu-i ca daca nu-i intoarce banii se va adresa la procuratura. „In asa caz in genere nu vei vedea nimic”, i-ar fi raspuns dinsa increzuta.
Solicitata sa intervina in aceasta situatie, deputata Liliana Palihovici a facut o interpelare in adresa Procuraturii Generale. In februarie 2010, procurorul Alexandru Nichita, sef interimar al Sectiei investigatii financiar-economice si protectia drepturilor omului o informa ca „ilegalitatea activitatii de antreprenoriat prestata de cet. Olga Coronciuc a fost anterior monitorizata de catre organele operative de investigatii ale procuraturii” si la 10.02.2010, „in baza mai multor adresari analogice de la diferiti cetateni a fost pornita o urmarire penala in baza articolului 190 alineatul 5 al Codului Penal”.
Olga Coronciuc, probabil, nu-si face mari griji in legatura cu acest dosar. Numai cu banii incasati pentru un contract dinsa poate acoperi 2-3 amenzi maximale prevazute de lege pentru asemenea contraventii.
Deoarece O.Coronciuc demult nu mai raspunde la telefon, zilele trecute Vadim G. a plecat la Chisinau. Managera de la sediul SRL „Olvis Stepanenco” i-a spus ca sefa nu va fi, propunindu-i sa plece in Norvegia. Vadim a refuzat categoric, cerind sa i se intoarca banii. Situatia financiara a firmei este foarte complicata, dar daca aduci un client nou, din banii achitati de dinsul imediat iti restituim datoria, a venit cu alta propunere reprezentanta firmei. Care a mai adaugat ca daca nici aceasta varianta nu-l aranjeaza, va trebui sa mai astepte. Cit anume, nu a concretizat.
Tudor Iascenco, Victor Sofroni, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 11 iunie 2010
Investigatia a fost realizata in cadrul Proiectului "Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie."
Victimele traficului de fiinte umane „condamnate” sa-si iubeasca propriii copii
Fiecare a 11-a femeie care a fost traficata revine insarcinata sau cu un copil nascut ca urmare a relatiilor pe care le-a avut in trafic. Soarta acestor copii, de cele mai dese ori, este una tragica: mamele nu le pot oferi dragostea lor, iar societatea ii renegheaza.
Care este soarta copiilor proveniti din trafic, ce se intimpla cu ei si ce relatie au mamele cu copiii care le amintesc zilnic, prin insasi existenta lor, de calvarul prin care au trecut in robie? Povestile pe care le-am aflat sunt istoriile tragice ale unor femei care nu se pot bucura de faptul ca au devenit mame si a unor copii, care nu au parte de dragostea de mama, chiar daca o au alaturi.
Ca sa scape de calvar a ales sa plece in Turcia
Pentru Valentina, o tinara de 22 de ani, fetita sa, Ameli, este cea mai mare comoara din lume. Nu are cum sa stie cine e tatal copilei - e unul dintre zecile de clienti pe care-i avea intr-un bordel din Dubai, unde a fost impusa sa se prostitueze. Orfana de mama si de tata, la numai 16 ani, fata a fost traficata in Turcia. Pina la acel moment nu avea nici macar adeverinta de nastere. La scoala a mers numai datorita faptului ca profesoara era vecina lor si a insistat sa fie scolarizata. Parintii, cit au fost in viata s-au tot tinut de baut. „Nu erau angajati nicaieri, iar cind gaseau de lucru, luau plata in rachiu”, spune fata. La 14 ani a fost nevoita sa lase scoala ca sa munceasca. Tot ce cistiga cheltuia pentru tratamentul tatalui. Peste un timp parintii au murit si Valentina a ajuns pe drumuri. Fratele sau mai mare si concubina acestuia o alungau mereu de la casa. Zile intregi nu avea ce sa manince, iar seara trebuia sa caute adapost. Asistentul social din sat, profesorii de la scoala si primaria nu au reactionat in niciun fel la tragedia unui copil impus sa infrunte viata pe cont propriu. Asa ca, propunerea unei cunostinte de a pleca peste hotare la munca i s-a parut o adevarata scapare de calvarul in care traia. In citeva zile i-au fost perfectate actele, i s-au cumparat niste hainute si, in scurt timp, a ajuns in Turcia.
„Cind mi-au spus cu ce trebuie sa ma ocup, am fost socata, pina atunci nici macar nu ma sarutasem cu cineva. Am refuzat categoric, dar am fost batuta tare si o saptamina am stat la pat. Noua mea stapina i-a cerut celei care m-a vindut banii inapoi, iar vinzatoarea i-a spus sa ma ucida daca vrea, ca nu-i pasa de mine”, isi deapana fata trista sa poveste.
Nu a avut de ales. Din aceasta experienta s-a ales cu un avort. „Multe din fetele nou-venite nu stiau ca din astfel de relatii pot ramine insarcinate, nimeni nu le spunea ca ar trebui sa se protejeze, nu li se dadeau prezervative. Asa ca multe ramineau insarcinate. De fapt, daca reuseai sa pastrezi sarcina in asa fel ca nimeni sa nu observe, aveai sansa sa ajungi inapoi acasa. Cele „cuminti” erau duse la medic ca sa li se faca avort, iar celelalte erau trimise acasa fara sa li se dea niciun ban. Practic erau aruncate in strada. Unele nasteau chiar acolo in Turcia si nu stiau ce se intimpla mai tirziu cu copiii lor. Cele mai rebele erau drogate si impuse sa „lucreze”, spune Valentina.
Atunci, prima data, a reusit sa fuga, a revenit acasa, a facut un avort si, la scurt timp, a ajuns din nou in trafic, de data aceasta fiind vinduta in Emiratele Arabe Unite.
A facut trotuarul pina in luna a saptea de sarcina
„Veti ride de mine, dar la acel moment nu stiam ca prostitutia este practicata nu doar in Turcia, ci si in alte tari. Pentru ca nu aveam de lucru aici, in tara, am acceptat propunerea de a ma angaja in calitate de chelnerita, dar noua slujba s-a dovedit a fi la fel ca si cea anterioara. Umilinta, tratamente rele si zeci de clienti pe care trebuia sa-i deservesc”. Cind si-a dat seama ca este insarcinata a incercat un sentiment ambiguu, pe de o parte – fericire, iar pe de alta – frica. A decis ca va pastra copilul si il va naste. Pentru ca nu avea de ales a trebuit sa munceasca pina in luna a saptea, tainuind pe cit posibil situatia in care se afla. Nu se gindea ca i-ar putea dauna copilului, trebuia sa-i dea stapinului o anumita taxa in fiecare zi, in caz contrar risca sa fie batuta. In una din zile s-a hotarit sa fuga, adapostindu-se la un centru comercial, in numeroasele cafenele si baruri. Nu se indura sa-si cumpere niciun pahar de apa, economisind putinii bani pe care a reusit sa-i puna de-o parte. Din voia intimplarii, a facut cunostinta cu trei compatrioate care au si ajutat-o sa revina acasa. Acum Valentina se afla la un centru maternal si va sta aici impreuna cu fetita sa inca citeva luni, dupa care va trebui sa se descurce pe cont propriu. Greutatile insa nu o sperie, acum viata sa are sens si nu va admite ca fetitei ei sa-i lipseasca ceva, spune tinara.
Impuse sa faca sex neprotejat
«Proxenetii contabilizeaza si contorizeaza activitatile prostituatelor, in functie de numarul de prezervative pe care acestea le utilizeaza. Adesea, prezervativul folosit in timpul unui act sexual se rupea, iar fata folosea un alt prezervativ, motiv pentru care proxenetul o agresa fizic si psihic, suspectind ca aceasta incerca sa ascunda sume de bani provenite din practicarea prostitutiei», se arata intr-un raport «La strada».
In aceste situatii, pentru a nu risca sa fie mutilate, tinerele practicau sexul neprotejat, riscind sa contamineze o boala venerica sau sa se aleaga cu o sarcina nedorita. Multe dintre femeile traficate au intrerupt sarcina, iar altele, minore, si fara o minima educatie sexuala, constatau tirziu ca sunt insarcinate, cind nu se mai putea face ceva. Potrivit datelor Centrului «La strada», fiecare a 12-a minora traficata a ramas gravida. In cazul femeilor adulte, 60 la suta nu aveau dreptul sau posibilitatea sa foloseasca o metoda anticonceptionala. Fiecare a 11-a femeie a ramas gravida, fiecare a treia a pastrat sarcina pina la reintoarcerea in tara.
Majoritatea victimelor – minore orfane sau din familii sarace
Potrivit Tatianei Osadce, directoarea centrului de sustinere a tinerilor din or. Causeni, majoritatea tinerelor care nimeresc in trafic sunt orfane sau provin dintr-un mediu nefavorabil, fie din familii in care parintii sunt alcoolici, someri. Fiecare a treia femeie care ajunge la acest centru este absolventa a unui internat.
Centrul a asistat pina in prezent 36 de femei revenite din trafic. Aici li se acorda asistenta pe o perioada de maximum sase luni, rastimp in care invata sa aiba grija de copil si sa gestioneze bugetul mic pe care il primesc din partea donatorilor. Tatiana Osadce spune ca femeile care revin insarcinate din trafic reprezinta o categorie extrem de vulnerabila, asta deoarece avind copii foarte mici ele nu se pot angaja in cimpul muncii, iar indemnizatiile pe care le plateste statul - 250 de lei lunar - nu sunt in masura sa le asigure un trai decent. Pentru ca nu se pot descurca, unele tinere nimeresc repetat in trafic.
Fara familie si fara copil
De cele mai dese ori familiile nu le accepta sau le impun sa se dezica de copil. Este si cazul unei femei din Cahul care, fiind casatorita a nimerit in trafic si a revenit de acolo insarcinata. A plecat sa cistige bani pentru familia sa si a nimerit in mrejele traficantilor. Exploatata cu cruzime si fiind impusa sa munceasca uneori cite 20 de ore pe zi, a crezut ca chinurile ei se vor termina odata ajunsa acasa. Spera undeva in adincul sufletului ca va reusi sa-l convinga pe sotul sau sa pastreze copilul, mai ales ca nu aveau copiii lor. Pe parcursul celor citeva luni isi pregatise si argumentele pe care trebuia sa i le aduca, dar... familia a primit-o cu scandal si injurii. Dupa citeva zile i-au spus ca o iarta, cu o singura conditie – sa nasca copilul si sa-l abandoneze. Desi femeia era gata sa-l pastreze si sa-l creasca, nu a putut indura ofensiva din partea rudelor, care o terorizau. Argumentele angajatilor centrului maternal din localitate nu au fost in masura sa o convinga sa nu renunte la copil. L-a lasat la maternitate, iar la citeva luni sotul a alungat-o din casa, numai cu ce avea pe ea. Asa a ramas si fara copil si fara sotul „iubitor”. A incercat sa-si recupereze copilul, dar s-a dovedit ca micutul fusese deja infiat de o alta familie.
Exista si cazuri fericite
Exista si cazuri, unice e drept, cind apropiatii femeilor le accepta chiar si cu copii. Unul dintre acestea s-a intimplat in sudul republicii. O tinara femeie a plecat sa munceasca in Turcia la scurt timp dupa ce s-a casatorit. Tinara familie visa la o locuinta proprie. In loc de salariul pe care li l-au promis „angajatorii”, femeia a fost impusa sa se prostitueze. A revenit acasa cu un copil in brate, pe care era decisa sa-l creasca de una singura. Dar aceasta poveste a avut un final fericit. Cei doi si-au reunit destinele si acum cresc impreuna copilul, reusind sa obtina chiar si o recompensa morala in urma unui proces judiciar impotriva traficantilor.
Mama-moarta
Femeile care se decid sa-si pastreze copiii nascuti intr-o situatie de viol sau cind au fost impuse sa se prostitueze au nevoie de consiliere psihologica. Ele practic trebuie ajutate sa-si dezvolte instinctul matern, care la unele este lipsa, si rar cine le-ar putea condamna pentru aceasta.
„Femeia care trece printr-o trauma majora, cum ar fi traficul de fiinte umane si exploatarea ei cruda, apare asa-numitul complex al mamei-moarte, care se dezvolta si consta in moartea psihologica a omului. Aceasta inseamna ca desi fizic ea este vie, psihologic este un om lipsit de sentimente, emotii, nu are capacitatea de a primi lumea asa cum este ea”, spune psihologul Lilia Gorceag.
Problemele psihologice ale mamei se rasfring asupra copilului si el o percepe pe cea care l-a adus pe lume ca pe o stana de piatra. Traind alaturi de mama, copilul are dorul de mama. „Copilul se vede vinovat in faptul ca mama nu-l iubeste, el crede ca este nedemn de iubirea ei, ca nu-i destul de inteligent si frumos si el isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce se intimpla in relatia lui cu mama. El intelege ca ea fizic exista, dar psihologic este moarta, nu este alaturi de el. Si copilul in subconstient parca o omoara, o neglijeaza si in acelasi timp, vrea sa refaca aceasta relatie cu ea”, mai spune psihologul.
In acest fel, traficul nu ii afecteaza doar pe copiii nascuti acolo, dar si pe cei care au ramas acasa. Numai anul trecut Centrul de Asistenta a Victimelor Traficului de Fiinte Umane din Chisinau a monitorizat situatia a peste 140 de copii ai caror mame au fost traficate.
Numarul exact al victimelor nu-l cunoaste nimeni
Actualmente nicio structura la nivel de stat sau organizatii neguvernamentale nu cunoaste numarul real al femeilor care au nascut copii din trafic. Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei admite ca multe victime ale traficului ar putea fi reticente in a solicita ajutor din partea organelor de stat. „Din varii motive multe victime nu nimeresc in sistemul national de referinta”, spune viceministrul Vadim Pistrinciuc. Potrivit datelor Ministerului in ultimii ani au fost asistate 140 de femei insarcinate, dintre care 76 au ales sa faca un avort, iar 60 au nascut, dintre acestia 53 de copii sunt cu mamele, iar sase – au fost abandonati.
Natalia Porubin, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 4 iunie 2010
Investigatia a fost realizata in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”
Spionajul si terorismul - acuzatii pentru tinerii care gindesc altfel in regiunea transnistreana
In regiunea transnistreana, zeci de tineri sunt arestati, tinuti in detentie si condamnati pentru... terorism, tradare de patrie si spionaj. In detentie sunt torturati, li se insceneaza executari prin impuscare, sunt lasati sa se imbolnaveasca de tuberculoza sau alte boli grave. Locuitorii din stinga Nistrului ramin ostaticii unei situatii grave: desi sunt cetateni ai R. Moldova, autoritatile constitutionale ale statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. De la inceputul anului, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a pus pe rol in regim de urgenta doua cauze, similare cazului Ilascu, in care a fost condamnata Federatia Rusa.
Expertii Asociatiei „Promo-LEX”, care monitorizeaza drepturile omului in regiunea transnistreana, spun ca in stinga Nistrului oamenii sunt foarte usor retinuti, privati de libertate, condamnati. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de asa-numite „instante de judecata” si „organe de drept” neconstitutionale, ce nu pot infaptui justitia. Organele constitutionale ale R. Moldova sunt obligate sa se autosesizeze pe fiecare caz, insa acest lucru de multe ori nu se intimpla.
Arestat pentru terorism
Pavel Juicov, in virsta de 37 de ani, este jurist de profesie si anul acesta a reusit sa deschida la Tighina un birou de avocati. In luna martie s-a inscris in cursa electorala pentru Consiliul Orasenesc Tighina. Avea ambitii mari. Vroia sa schimbe multe in oras. Insa n-a ajuns sa participe la alegeri, pentru ca intr-o noapte a fost arestat de militia transnistreana si incarcerat. A doua zi, parintii sai aveau sa afle la stirile de la o televiziune locala ca feciorul lor ar fi liderul unei grupari teroriste.
„Au venit noaptea, l-au luat, fara sa stim de ce si pentru ce”, spune Alexandru Juicov, tatal lui Pavel. „Seara, la buletinul de stiri apare ministrul de interne si declara ca a fost retinuta o grupare terorista, iar pe fundal era aratat fiul nostru, escortat in catuse. Aceasta secventa video a fost pusa de multe ori la televiziunea din Tighina, citeva zile la rind, iar dupa cadru se citea stirea ca a fost anihilata o grupare criminala”, povestesc parintii tinarului. Sotii Juicov sunt rusi de nationalitate si au cetatenia Federatiei Ruse. Au venit la Tighina cu 40 de ani in urma, ca tineri specialisti. Tatal sau a lucrat pina la pensionare in industria militara. Dezamagit de ceea ce se intimpla acum la Tiraspol si Tighina, Alexandru Juicov spune ca „nicio persoana nu se afla in siguranta si ca oricine poate fi arestat si incarcerat. Iar acolo i se gaseste o vina”. Aflat in detentie, Pavel Juicov a tinut greva foamei timp de 15 zile, in semn de protest pentru acuzatiile ce i se aduceau. Parintii sunt ingrijorati de starea sanatatii lui. „Iata cazul lui Vardanian a bulversat opinia publica, multa lume il apara, cere eliberarea lui, pentru ca este jurnalist. Si comunitatea armeneasca este puternica, dar pe Pavlic al nostru nu are cine sa-l apere”, se tinguieste tatal tinarului.
A devenit dubios pentru ca vorbea mai multe limbi
Si familia unui alt tinar, aflat in detentie la Tiraspol, este ingrijorata de starea sanatatii lui. Boris Mozer are 22 de ani si se afla deja de un an si jumatate in arest, pentru ca ar fi prejudiciat Compania de telefonie „Interdnestrcom” la care a lucrat ca manager de vinzari, dar si Compania „Sheriff”, cu care nu a avut nicio legatura. Natalia Mozer, mama tinarului, cu care ne-am intilnit la Tiraspol, ne-a povestit prin ce calvar trece feciorul sau, detinut fara vreo hotarire de judecata din noiembrie 2008. Ea afirma ca li s-a cerut sa restituie presupusa
 paguba si ca au vindut deja apartamentul in care locuia baiatul, au adunat toate economiile si inca au mai imprumutat bani, ca sa adune suma pretinsa, dar intre timp dauna revendicata a crescut. „Ne telefoneaza acasa, de la Serviciul de paza de la „Sheriff” si ni se tot cer bani. Nici nu stim cui dam acesti bani. Si cit o sa mai dam, daca vedem cum copilul nostru se stinge…”, spune cu durere Natalia Mozer. „Am cerut sa-l elibereze pe cautiune, pentru ca ne temem ca va muri. Are hipertensiune si astm. Chiar asistenta medicala ne-a spus sa facem ceva, pentru ca e in stare grava. Ni s-a refuzat. Ba mai mult, am fost amenintati ca vom fi dati in urmarire internationala ca teroristi. Cind am auzit una ca asta am lesinat”. Parintii cred ca baiatul lor a fost arestat pentru ca avea multe contacte cu strainatatea, el vorbeste fluent citeva limbi si comunica liber cu clientii sai din strainatate, in special din SUA. Dupa ce a reclamat autoritatilor din regiune incalcari ale mai multor drepturi, familia Mozer a ajuns sa fie amenintata. „I-am spus anchetatorului ca vom cauta dreptate. La care el zice - daca o sa va plingeti, o sa fie si mai rau”, adauga Natalia Mozer.
Executie cu moartea
Cauza lui Boris Mozer este a doua comunicata in acest an de CEDO, dupa cauza Matcenco, similara cauzei Ilascu (hotarirea din 24 iunie 2004), si reclama grave violari ale drepturilor omului in regiunea transnistreana, sustin expertii „Promo-LEX”, organizatie care a criticat de mai multe ori Guvernul R. Moldova si pe cel al Federatiei Ruse pentru ignoranta cu care sunt examinate plingerile populatiei din stinga Nistrului, inclusiv in cauzele de omor, rapiri, torturi, condamnari ilegale si privare de libertate.
Iurie Matcenco a fost arestat in februarie 2010, privat ilegal de libertate si detinut in Penitenciarul nr. 3 din or. Tiraspol. In penitenciar i s-a inscenat executarea cu moartea de catre agentii MGB, a fost batut in oficiile MGB-ului de catre colaboratorii institutiei, iar ulterior si de catre militie. Pentru ca nu mai suporta maltratarile, a fost nevoit sa declare greva foamei, aceasta fiind unica posibilitate de a atrage atentia asupra maltratarilor la care a fost supus si a beneficia de ajutor din partea personalului medical.
La 15 martie 2010, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis examinarea in regim prioritar a cauzei Iurie Matcenco. „Acest caz ridica probleme importante de jurisdictie si responsabilitate vis-à-vis de situatia drepturilor detinutilor din locurile de detentie ale regiunii transnistrene a R. Moldova”, se arata intr-o declaratie facuta publica de Asociatia „Promo-LEX”. In cazul Matcenco, guvernelor statelor pirite - Rusia si Moldova - li s-a dat termen pina la 12 mai 2010 sa explice cum a fost posibila inscenarea executarii cu moartea in cazul lui Iurie Matcenco de catre agentii MGB-ului, torturarea lui, privarea ilegala de libertate si refuzarea asistentei medicale pe parcursul grevei foamei tinuta de reclamant timp de 44 de zile.
Imbolnavit de tuberculoza
Dumitru Simeniuc, un tinar de 21 de ani, student la Colegiul de medicina din Tighina, a fost arestat, la fel, in toiul noptii, pentru ca ar fi incercat sa cumpere produse alimentare cu o bancnota de 25 ruble transnistrene falsificata, care valoreaza cit 2 euro. In izolatorul de detentie preventiva, tinarul s-a imbolnavit de tuberculoza. Acum boala a avansat, insa in penitenciar nu sunt medicamentele necesare pentru tratament. Parintii au procurat o parte de medicamente de la Odesa, insa nu li se permite sa i le dea.
Eufrosenia Bunici, bunica baiatului, ne-a spus ca au primit si un certificat de la medicul care l-a examinat si care scrie ca tinarul este in pericol de moarte. Desi, dupa cum sustin batrinii, in timpul perchezitiei nu s-a gasit nimic ce ar confirma ca nepotul lor ar avea vreo legatura cu falsificarea banilor, totusi autoritatile refuza sa-l elibereze macar pentru a urma tratamentul necesar. „Nepotul ne-a spus ca zilele trecute doi tineri din celula au murit, tot cu tuberculoza. Noi am cerut sa-i dea drumul sa se lecuiasca, dar nu am fost auziti. Ei vorbesc de drepturile omului. Nu este nimic. Cum au ucis asa si ucid. Eu zic asa: daca este vinovat, el trebuie sa raspunda, dar nu trebuie sa-l ucizi in halul acesta”, se tinguieste batrina. Ea si cu sotul sunt de bastina din raionul Orhei. Au invatat la Tighina si au ramas sa lucreze si sa locuiasca acolo. Acum sunt disperati si nu mai stiu unde sa caute dreptatea.
Procuratura neputincioasa
Procuratura R. Moldova are doua subdiviziuni teritoriale care au sarcina sa apere drepturile cetatenilor din localitatile aflate sub jurisdictia administratiei de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubasari isi are sediul in satul Ustia, localitate aflata in partea dreapta a Nistrului.
Cea de-a doua subdiviziune se afla in municipiul Tighina. Aceste institutii activeaza in conditii dificile, colaboratorii avind ei insisi nevoie de protectie. Procurorul de Dubasari, Valentina Bradu, spune ca la modul practic este imposibila efectuarea urmaririi penale in localitatile aflate sub controlul regimului de la Tiraspol. „Pentru a instrumenta dosarele trebuie sa ne deplasam pe propria raspundere in Transnistria, riscind sa fim retinuti si umiliti de militia transnistreana. Cu regret, dosarele intentate de noi nu ajung in judecata, fiind suspendate de cele mai multe ori, dar este important sa facem investigatii, atit cit putem”, spune procurorul de Dubasari. Am avut cazuri cind colaboratorii nostri au fost retinuti cind mergeau la odihna, incarcerati si judecati chiar, precizeaza procurorul.
Judecatorii au cetatenia R. Moldova
Potrivit procurorului de Dubasari Valentina Bradu, multi dintre cei banuiti - militieni, anchetatori, procurori sau judecatori din Transnistria care si-au uzurpat calitati oficiale, au si cetatenia RM, a Rusiei sau Ucrainei si, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest international pe numele lor, insa aceasta nu se intimpla, pe motiv ca ar genera noi provocari din partea Tiraspolului. „Aceste persoane, care retin abuziv tinerii nostri, ii judeca dupa legi care demult sunt depasite, au cetatenia Moldovei, circula cu pasaport moldovenesc si se bucura de toate privilegiile pe care le ofera cetatenia RM”. Acum procurorii spera ca doar dupa reglementarea conflictului se va reusi, poate, tragerea la raspundere a celor vinovati de multele faradelegi in aceasta regiune.
In acelasi sediu cu militia transnistreana
Procuratura Tighina se afla, inca din 1992, in aceeasi cladire cu militia transnistreana. La intrare, militienii inregistreaza riguros fiecare vizita la organele de drept moldovenesti, iar ulterior fac presiuni asupra persoanelor care se adreseaza. Procurorul municipiului Tighina, Ion Tcaci, spune ca autoritatile separatiste fac tot posibilul pentru ca cetatenii sa nu stie ca in localitate exista Procuratura si Comisariatul de politie ale RM, discreditind si zadarnicind activitatea institutiilor. „Oamenii sunt presati si intimidati sa nu se adreseze la noi. Anul acesta avem doar sapte cereri, pe trei din ele am pornit dosare penale. La adresarile noastre in structurile din Transnistria sau ni se raspunde formal, sau nu ni se raspunde deloc”. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal tine de un tinar care a fost rapit de reprezentantii MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerindu-i-se sa plece din regiune, in caz contrar va fi impuscat.
Cetatenii nu stiu ca pot cere ajutorul structurilor constitutionale
Ion Manole, directorul Asociatiei „Promo-Lex”, spune ca aceste cazuri arata starea de lucruri din regiune, unde oamenii sunt arestati foarte usor si detinuti in conditii inumane. „Invocarea unor asa-zise crime gen terorism, tradare de patrie, sau spionaj este cea mai usoara metoda de intimidare a populatiei. Prin astfel de incriminari, populatia devine mult mai atenta la ceea ce spune, la ceea ce face si situatia convine regimului pentru a-si mentine influenta si a mentine frica, spaima in rindurile populatiei. Am intilnit cazuri, cind persoanele au fost arestate si condamnate pentru simplul fapt ca aveau bunuri sau bani. Avem informatii ca unii au platit bani grei pentru a fi scoasa persoana din inchisoare, dar oricum aceasta ramine dupa gratii”.
S-a ajuns la aceasta din cauza ca, pe parcursul acelor 18 ani de dupa razboiul moldo-rus, din 1992, autoritatile constitutionale ale Moldovei au abandonat aceasta regiune, lasind regimul de acolo sa-si intareasca structurile, spune expertul. Manole precizeaza ca „in situatia lui Vardanian, Matcenco sau Mozer s-au aflat si se mai afla numeroase persoane. Acestea insa nu mai solicita ajutorul autoritatilor constitutionale din cauza lipsei de credibilitate. Organele de drept din Moldova ignora drepturile constitutionale ale persoanelor aflate in teritoriul controlat de administratia de la Tiraspol si isi declina orice responsabilitate pentru starea de fapt din acest spatiu. Rusia si Moldova, ca parti implicate direct in razboiul din 1992, nu demonstreaza vointa reala pentru identificarea solutiilor si crearea unui mecanism eficient de protejare a drepturilor omului in Transnistria. Mecanismul creat in 1992 ramine unul formal pentru autoritati si ineficient pentru drepturile locuitorilor regiunii”.
Mai mult, o mare parte a cetatenilor din stinga Nistrului nici nu stiu ca au dreptul sa se adreseze la procuratura, ca exista judecatorii pentru raioanele de est ale Moldovei.
Solutii fara solutie
Militantul pentru drepturile omului Stefan Uritu, consilier al presedintelui R. Moldova, considera ca organele de drept ale RM trebuie sa porneasca urmarirea penala pe fiecare caz de incalcare a drepturilor omului in regiunea transnistreana, sa acumuleze probe, sa invite persoanele care sunt implicate, iar in cazul in care acestea refuza sa se prezinte, sa emita mandat de arest si sa fie date in cautare internationala. In momentul, in care au aparut la Chisinau, sau daca Interpolul a dat de ele, acestea sa fie aduse la Chisinau si judecate, in conformitate cu legislatia RM. Parerea este sustinuta si de Ion Manole. „Este una cind vii numai cu vorbe la negocierile in problema reglementarii transnistrene sau in discutiile cu diplomatii straini si e cu totul alta cind pui maldare de dosare pe masa”, accentueaza expertul. Procurorii insa nu cred ca aceasta ar putea fi o solutie viabila pentru asigurarea drepturilor in regiunea controlata de un regim neconstitutional. Seful Biroului pentru Reintegrare de pe linga Cancelaria de Stat a R.Moldova, Ion Stavila, a declarat in cadrul unei sedinte a Clubului Jurnalistilor de Investigatie ca respectarea drepturilor omului in stinga Nistrului este o preocupare a biroului, dar in competenta sa nu intra actiuni de investigare din arsenalul organelor de drept. Biroul monitorizeaza in prezent vreo zece cazuri, intre care cele ale lui Matcenco, Mozer, Vardanian, Cazac si altii, semnalate structurilor internationale, spune Stavila. Avocatul Alexandru Postica, care sustine la CEDO cauzele tinerilor aflati in detentia organelor neconstitutionale de la Tiraspol, a declarat ca „daca autoritatile moldovenesti si cele rusesti nu vor binevoi sa gaseasca solutii in impunerea respectului fata de drepturile omului in regiunea transnistreana, ii vom obliga sa o faca prin mecanismul Curtii Europene. Locuitorii din regiunea stinga a Nistrului au dreptul la o protectie eficienta din partea statelor pirite. Este obligatia ambelor state sa contribuie la apararea drepturilor si libertatilor fundamentale in acest spatiu si la respectarea Conventiei Europene”.
Expertii „Promo-LEX” atesta in ultimul timp o crestere a numarului de adresari din partea cetatenilor din regiunea transnistreana. Ei presupun ca acest fapt se datoreaza, in special, mediatizarii cazului Vardanian.
Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 28 mai 2010
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, desfasurata cu suportul Ambasadei SUA in Moldova
Saracii demnitari cu masini de lux
Cu ani buni lucrati in institutiile de stat, cu lefuri mici si cu venituri pe potriva indicate in declaratiile pe avere, dar cu masini luxoase in ograda si cu acareturi care mai de care. Cam asa arata alesii poporului „made in Moldova”.
Topul demnitarilor cu cele mai scumpe automobile
Intiietatea in topul demnitarilor cu cele mai scumpe masini din actuala guvernare ii revine premierului Vlad Filat, care detine un BMV 760 LI. Acest automobil costa in jur de 130 mii de euro, cam 2,2 mln de lei moldovenesti. Premierul mai detine, potrivit declaratiei sale pe venit din 2009, inca o Niva, care ar costa cam 6 mii euro si o Toyota RAV 4, anul de fabricatie 2001, care costa cam 10 mii de euro. Ultimele doua automobile nu sunt inregistrate pe numele premierului. Vlad Filat face parte si din topul milionarilor in lei, declarind in ultimii ani venituri de peste 1-2 mln lei.
Alta este situatia in cazul unor fosti consilieri prezidentiali, actualmente deputati, care, desi in ultimii ani au avut salarii de functionari publici, si-au permis sa-si procure ditamai automobile de lux de milioane. De exemplu, deputatul comunist Oleg Reidman, care il succeda pe premierul Filat in topul demnitarilor cu cele mai scumpe masini, detine un automobil nou-nout – BMW X6 care costa intre 75 si 100 mii euro - 1,2-1,4 mln de lei. Oleg Reidman a venit in politica acum opt ani din lumea business-ului. In ultimii ani, timp in care Reidman a fost consilierul presedintelui Voronin pe probleme de economie, familia sa a trait mai mult din salariul sau de functionar, care era cam modest, de 2-3 mii de lei.
Cu toate acestea, demnitarul si-a procurat in anul 2009, imediat dupa alegerile parlamentare, un superb automobil de lux. Reidman a declarat insa pretul la care a procurat automobilul diminuat de aproape 10 ori - 991 mii lei. Dar chiar si aceasta suma nu-si regaseste loc in veniturile familiei Reidman. Potrivit declaratiilor pe venituri, deputatul PCRM a avut in doi ani (2007-2008) impreuna cu sotia venituri de 223 mii lei, iar in anul 2009 – 231 mii lei. O suma de 100 mii de lei a venit in bugetul familiei de la vinzarea unui automobil.
Pe aceeasi treapta in clasament, cu un BMW X6, potrivit declaratiei de la CEC, se plaseaza si deputatul PD, Anatolie Ghilas, fost membru al Curtii de Conturi. In declaratia pe venit pentru 2009 deputatul mentioneaza ca are un BMW X5. Este greu de crezut ca deputatul a preferat un BMW X5 unui BMW X6, mai ales ca in ultima declaratie pe venit nu sunt indicate venituri de la vinzarea vreunui automobil. Un BMW X5 nu chiar nou costa intre 25-30 mii de euro. In ultimul an, Anatolie Ghilas a declarat venituri numai din salariu – de 685,9 mii lei. Veniturile familiei deputatului pentru anii 2007-2008 au fost de peste 1 mln de lei.
Si seful Legislativului, Mihai Ghimpu intra in topul demnitarilor cu automobile de lux. El si-a procurat in 2008 un Mercedes C 180, care costa in jur de 25 mii de euro.
Topul demnitarilor cu cele mai scumpe masini il continua deputatul PLDM Calin Vieru, venit in Parlament din lumea businessului. El detine un Lexus RX 300, anul de fabricatie 2004, inregistrat pe numele sau in anul 2006. Costul acestui automobil este intre 53 si 64 mii euro (900 000 si 1 mln de lei). Valoarea automobilului declarata de deputatul Calin Vieru este diminuata cam de 5 ori - numai 200 mii lei (11,6 mii euro).
Un alt deputat PLDM, venit in Parlament, la fel, din lumea afacerilor, si care prefera automobilele de lux, este Simion Furdui. Demnitarul a declarat ca are o Toyota Land Cruiser, cumparata in 2009, la petul de 725 mii mdl, un Lexus ES 350 - 725 mii lei, o Dacia (100 mii lei) si un autocamion Geana de 117 mii lei. Preturile declarate corespund celor de piata. Nu avem nimic cu cei veniti din business. Acestia, cel putin, n-au facut averi pe banii contribuabililor. Totusi, in cazul lui Furdui nicidecum nu putem intelege pe ce bani si-a procurat automobilele, pentru ca in declaratia pe venit depusa la CEC demnitarul arata venituri de 84 mii lei pentru anii 2007-2008 si de 67,6 mii lei pentru anul 2009 (!).
In topul primilor 10 demnitari cu cele mai scumpe masini intra si Liudmila Belcencova, venita in Parlament pe listele PCRM din lumea jurnalisticii (TV NIT). Ea detine, potrivit datelor MTI, un superb Dodge Caliber, procurat in 2009, imediat dupa alegerile parlamentare. Acest automobil costa intre 25 si 40 mii de euro (400-600 mii lei). Expertii auto spun ca astfel de automobile sunt doar citeva in Moldova si au fost aduse la comanda din SUA, singurul dealer fiind o companie apropiata Partidului Comunistilor. In declaratia de la CEC, depusa inaintea alegerilor, Belcencova arata ca are un Mitsubishi Colt din 2006. Venitul sau pentru anii 2007-2008 a constituit doar 16 mii de lei. Pentru a. 2009, deputata Belcencova nu a depus declaratia pe venit.
Stepaniuc si-a procurat automobil pe bugetul familiei de trei ani
Deputatul Victor Stepaniuc, intrat in Parlament pe listele PCRM, continua sirul demnitarilor cu masini de lux. El are in proprietate un Mercedes E220 CDI - care costa cam 30 mii euro (in jur de 500 mii lei). In ultimii 12 ani demnitarul a fost deputat pe listele PCRM. Daca e sa-i calculam veniturile, apoi Victor Stepaniuc a trebuit sa nu manince timp de 3 ani nimic, sa nu se imbrace si nici sa faca alte cheltuieli, ca sa-si cumpere Mercedes-ul. Asta pentru ca automobilul de lux face atita cit a agonisit demnitarul impreuna cu sotia timp de 3 ani. Venitul declarat al lui Victor Stepaniuc pentru anul 2009 este de 185 mii lei, iar pentru anii 2007 si 2008 - 421 mii lei. Potrivit datelor MTI, Victor Stepaniuc mai are o Honda Accord (a.p.1999), procurata in 2005. Nu putem sa nu ne intrebam din ce surse putea deputatul sa-si procure un astfel de automobil?
Mercedes-uri E220 prefera alti doi demnitari - ministrul de Externe, Iurie Leanca, revenit in politica din sfera businessului, si deputatul liberal-democrat Alexandru Cimbriciuc.
Si deputatul PCRM Mark Tkaciuk, intra in topul demnitarilor cu masini de lux, numai ca e ceva mai modest decit colegii de partid. El si-a procurat imediat dupa alegerile parlamentare din 2009 un automobil nou de toata frumusetea - Mitsubishi L200. Vehiculul costa 26 500 USD, in lei – in jur de 290 mii. Valoarea automobilului, pe care deputatul o include in declaratia sa pe venit pentru anul 2009 este de 120 mii lei - cam 10 000 USD, de 2,2 ori mai putin decit pretul real. Mark Tkaciuk, ca si colegul sau de partid, Oleg Reidman, in ultimii opt ani, a fost consilierul presedintelui R.Moldova. Prin urmare, a avut un salariu de functionar, care, oricit ai stringe cureaua, nicidecum nu-ti permite sa procuri un automobil de lux. In 2008, demnitarul nu avea automobil. In anul 2009 venitul deputatului impreuna cu sotia a fost de 91 380,92 lei. Oricit am incerca sa intelegem din ce surse si-a procurat demnitarul automobilul, nu ne reuseste.
Deputatul PLDM Valeriu Strelet a declarat ca are un Mitsubishi Outlander din 2008 (341 600 lei), o Toyota Avensis (248 mii lei) si o Dacia Logan (41 700 lei). Ministrul Sanatatii, Vladimir Hotineanu, chirurg de profesie, care a lucrat numai in institutii medicale de stat are tot un automobil de toata frumusetea – un Mitsubishi Outland procurat in 2008 si care costa cam 25 de mii de euro – respectiv 425 mii lei. Un automobil similar - Mitsubishi Outland – are, potrivit datelor MTI, si vicepresedintele Parlamentului Alexandru Stoianoglo, deputat pe listele PDM, fost procuror si, ulterior, avocat.
Deputatul comunist Igor Dodon, fost ministru al Economiei, care in ultimii ani a detinut functii publice, are o Mazda 6, procurata in 2004, un Nissan Micra, procurat in 2006 si o Toyota Land Cruiser, automobil care apare pentru prima data in declaratia sa pentru 2009. Pretul declarat al Toyota este de 87,7 mii lei. In realitate un astfel de automobil costa in jur de 20 mii euro (320 mii lei). Bugetul familiei Dodon din ultimii ani, impreuna cu indemnizatia pentru cresterea copilului pe care demnitarul o include la venituri, nu acopera costul automobilelor pe care le are.
In topul demnitarilor cu masini scumpe mai intra deputatii Veaceslav Untila cu un BMW 528, Vadim Misin cu un BMW 525, procurat in 2005 si un Nissan X Trail, deputatii Vasile Balan, Ana Gutu si Anghel Agachi – cu BMW-uri 520. Ultimul mai are si o Dacia Logan din 2008. Deputatul PD Marcel Raducan are un BMW 735, procurat in 2007, care costa in jur de 10 mii euro si un Mercedes 320; Valeriu Guma a achizitionat in 2009 Lexus LX 470 nu chiar nou si mai are un VAZ 21099. Deputatul Iurie Colesnic intrat in Parlament pe listele AMN are, potrivit datelor MTI, tocmai 5 automobile: Mercedes 300, Chevrolet Trancer, Fiat Regata, un Suzuki din 1990 si o Dacia Logan 2007. In declaratia pe venit din 2009 deputatul a mentionat doar ultimele doua automobile, pe cind in registrul MTI figureaza 4 automobile.
Si Alexandru Cimbriciuc are, potrivit mai multor surse, un Hammer (intre 20 si 40 mii eruo), un Renault, un Mercedes E220 din 2005 si un Moskvici din 1994.
Fosta ministra al Mediului, deputata PCRM Violeta Ivanov are inregistrate pe numele ei la MTI ...o motocicleta Java 350, procurata in 2002, si un BMW 728. Automobilul acesta costa cam 10 mii de euro (peste 150 mii lei). Din biografia sa, facuta publica la momentul investirii in functia de ministra, aflam ca deputata a lucrat tot timpul in institutii de stat si, respectiv, a avut un salariu de functionar.
Deputatul Vladimir Turcanu are un Lexus AX 350, iar Iurie Munteanu are doua Mercedes-uri. Vadim Cojocaru, intrat in Parlament pe listele PL, este fan al Volkswagen-ului. El are in proprietate tocmai 4 astfel de automobile, ultimul fiind un Pasat B5, procurat in 2009.
Comunistii mai bogati dupa alegerile parlamentare
Cel putin sapte deputati care au muncit la campania electorala a Partidului Comunistilor, adunind surse financiare pentru partid, la scurt timp dupa scrutinul parlamentar si-au procurat si masinute de lux. Din informatia de la MTI aflam ca Oxana Domenti si-a cumparat in luna mai o Skoda Superb, care costa in jur de 10 mii de euro (peste 150 mii lei), Oleg Reidman - BMW- ul - in iunie, Liudmila Belcencova – Dodje Caliber – in iulie. In luna august Victor Stepaniuc si-a procurat Mercedes-ul, iar in septembrie Petru Porcescu a achizitionat o Toyota Avensis, care costa peste 10 mii euro. Tot in septembrie si deputatul comunist Mark Tkaciuk si-a luat un Mitsubishi ultimul model nou-nout. Si fostul ministru al Economiei, Igor Dodon s-a facut anul trecut cu o Toyota Land Cruise care costa in jur de 25 mii euro.
Alesii poporului care ne mint
Ministerul Tehnologiilor Informationale a furnizat recent Centrului de Investigatii Jurnalistice informatia despre unitatile de transport pe care le au inregistrate demnitarii moldoveni, dupa ce a fost obligat de instanta de judecata sa faca publice aceste informatii. Aceasta ne-a permis sa verificam cit de onesti sunt alesii poporului. Nu ne-am facut iluzii in privinta onestitatii demnitarilor. Mai noul deputat comunist Eduard Musuc a uitat sa declare tocmai 4 automobile: RAF 2203 din 1994, doua automobile Opel Vectra procurate in 2005 si 2008 si un Peugeot. Ultimul automobil apare in declaratia de la CEC, dar nu se mai regaseste in cea din 2009.
Si Svetlana Popa, intrata in Parlament pe listele PCRM are in proprietate, conform datelor Ministerului Tehnologiilor Informationale, un Nissan Maxima, cumparat in 2003. In declaratia pentru anul 2009, Popa spune ca nu are automobil.
Minte si Anatol Popusoi, fost director la «Moldsilva». El detine un Audi A 6 procurat in anul 2008. Automobilul respectiv nu se gaseste insa in niciuna din declaratiile pe avere facute in ultimii ani de catre deputatul comunist.
La fel, vicepresedintele Parlamentului, Alexandru Stoianoglo, nu declara Mitsubishi-ul, procurat in 2007. Si Igor Dodon a uitat sa declare Mazda 6, care, la MTI este inregistrata pe numele sau, dar si un Nissan Micra, care figureaza in declaratia pe venit de la CEC.
Fosta ministra a Mediului Violeta Ivanov a scapat din vedere motocicleta si automobilul pe care le are, iar Dumitru Todoroglo – un automobil de fabricatie individuala, inregistrat pe numele sau la MTI in 1996 si un Volkswagen Bora, cumparat in 2000; Ghenadie Morcov – Volkswagen Pasat, procurat in 2008; Ion Lupu – un autocamion ZIL 131 si un ALCA H13X121 (nu am reusit sa dam de capat ce fel de vehicol e acesta); Iurie Stoicov – un UAZ 452 D.
Ministrul Transporturilor Anatol Salaru a uitat sa includa in declaratia pe venit un Mercedes 320 G, procurat in 2003, deputatul liberal-democrat Mihail Sleahtitchi – un automobil Opel Vectra, din 2001, iar colegul sau de partid Alexandru Cimbriciuc - un Hammer (intre 20 si 40 mii euro), care apare in declaratia de la CEC, un Mercedes E220 din 2005 si un Moskvici din 1994, care sunt inregistrate la MTI.
Demnitarii intrati in Parlament pe listele PD, Igor Corman a uitat sa-si treaca in declaratia pe venit un BMW 324, procurat in 2002, Aurel Baiesu - un BMW 318, procurat in 1997 si o Mazda 626, inregistrata in 2000. Ambele automobile nu se regasesc in declaratiile pe venit din ultimii doi ani, dar sunt in registrul MTI.
Deputatul liberal Vadim Vacarciuc a uitat se pare ca are in proprietate un autocamion MAN 19463, care la MTI este inregistrat pe numele sau, iar Iurie Colesnic, fost deputat AMN, a trecut cu vederea tocmai 3 automobile.
Si ministrul de Externe, Iurie Leanca, se pare ca a scapat din vedere un automobil atunci cind a completat ultima declaratie pe venit. De exemplu, in ultimele sale declaratii pe venit figureaza doua automobile: un VAZ 2106 si un AUDI 6. In registrul MTI pe numele deputatului mai apare un superb Mercedes E 220 CDI, inregistrat la 11.02.2009.
Si primarul municipiului Chisinau Dorin Chirtoaca, se pare, a uitat de un automobil Nissan Serena, inregistrat la MTI in 2003, care nu se regaseste in declaratiile sale pe venit.
Demnitarii prefera numerele nominale
Dupa cum arata datele Ministerului Tehnologiilor Informationale, demnitarii nostri prefera numere nominale la automobilele pe care le conduc. De regula, numerele masinilor includ initialele numelor demnitarilor. Automobile cu numere nominale au premierul Vlad Filat - C VF 450, Serafim Urechean - C SU 001, Victor Stepaniuc – K SW 008, Ion Balan – CT BI 888, Vladimir Hotineanu - C VH 555, Vadim Misin - C MV 020 , Svetlana Popa – C SP 440, Valeriu Ghiletchi – C VG 012, Oleg Reidman – C RO 552, Valeriu Guma - K VG 070 si C VG 999, Oxana Domenti – C OD 311, Eduard Musuc – C ME 975 OPEL Vectra.
Topul demnitarilor cu cele mai ieftine automobile
La celalalt capat al topului, cu cele mai ieftine masini se plaseaza deputatul Vitalie Nagacevschi cu un Opel Record procurat in 1996, Vladimir Eremciuc – Audi 80 din 1993 si un VAZ 21063 din 1983, Maria Postoico – VAZ 21061, anul de productie 1988, ministrul Economiei Valeriu Lazar cu un Renoul Laguna, procurat in 2002, Mihail Sleahtitchi, cu un Opel Vectra din anul 1992.
Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice
Banul public si buzunarul personal
Investigatia „Functionarii emit acte ilegale si „nu observa” incalcarile” (CUVINTUL din 19 februarie 2010) a trezit o avalansa de adresari la redactie despre fapte similare comise si in alte localitati din regiunea Orhei. Astfel ne-am vazut impusi sa anchetam si alte afaceri suspecte cu implicarea demnitarilor de la alte primarii. Astazi va propunem, stimati cititori, o ancheta reportericeasca realizata in baza unei scrisori la CUVINTUL venita din s. Ignatei, Rezina si in care am fost sesizati privitor la mai multe nereguli din activitatea primariei si a primarului acestei localitati.
Acuzatii serioase
Intr-o petitie adresata mai multor autoritati republicane si locale, dar si saptaminalului CUVINTUL, Vasile Gheorghita, consilier local si om de afaceri din Ignatei, relata despre un sir de abuzuri si faradelegi comise, potrivit dinsului, de primarul Ion Balan sau cu participarea acestuia.
Astfel, V.Gheorghita sustine ca primarul a privatizat ilegal o buna parte din cota valorica ce li se cuvenea consatenilor (cladirea barului, ferma de porci, citeva tractoare). Automobilul primariei Mersedes Benz Vito-110 este folosit de Ion Balan mai mult in scopuri personale, iar celalat, VAZ-2106, este exploatat de
feciorul primarului; toate achizitiile publice pentru alimentarea copiilor la gradinita si liceul din sat se fac numai prin intreprinderea individuala ”Balan Ion”; piinea pentru aceste doua institutii se procura tot de la brutaria primarului, desi intreprinderea nu este autorizata in modul prevazut de lege; sotia primarului exercita concomitent functiile de directoare si de intendenta a gradinitei; satenii achita plata pentru apa primita din apeductul public nu la primarie, ci II „Balan Ion”; cind cladirea primariei a fost conectata la gazoduct dulapul de distributie a gazelor, platit din bani publici, a fost instalat pe peretele barului ce apartine primarului; incepind cu anul 2005 SRL ”Valea Roscanii” si GT ”Ion Balan” lucreaza 40 la suta din pamintul din rezerva primariei fara a achita impozitul funciar si plata de arenda; angajatii primariei folosesc fara a achita plata de arenda cite 15-20 ari de pamint din rezerva primariei, pe cind cetatenii simpli platesc cite 10-11 lei pentru un ar de teren arendat etc.
Acestea-s doar o parte din faptele nelegitime comise de primar si anturajul lui, pe care organele de resort nu le vad si care, daca ar dori, ar putea gasi faradelegi si mai serioase in activitatea primariei Ignatei si a primarului Ion Balan, afirma consilierul Vasile Gheorghita.
Primarul respinge invinuirile
Solicitat de CUVINTUL sa comenteze invinuirile ce i se aduc, Ion Balan in mare parte le-a negat. Dinsul sustine ca, fiind ales in functia de primar in 2003 si apoi in 2007, deja avea in proprietate cladirea actualului magazin si o ferma de pasari situata intr-o cladire arendata, de asemenea doua automobile. Timp de cinci ani, scrie primarul, am folosit masina personala pentru primarie, fara a incasa plata de arenda. Acum automobilele primariei se folosesc pentru necesitatile institutiei si ale satului. Toti satenii care au solicitat aceste automobile s-au folosit de ele fara plata.
Cind am devenit primar, copiii veneau la scoala cu mincare de acasa, unii, din familiile mai sarace, nu aveau nici o bucatica de piine. Acum gradinita si scoala se aprovizioneaza cu produse conform contractului si Legii achizitiilor publice. Piinea la brutarie este coapta conform tehnologiei aprobate de organele legale.
Sonda arteziana din Ignatei n-a functionat 20 de ani. In 2008 am cistigat un grant si, cu ajutorul satenilor, al agentilor economici sonda si apeductul au fost reparate si in prezent aprovizioneaza cu apa liceul, gradinita, centrul de sanatate si 110 gospodarii. Apeductul este vechi si necesita reparatii in permanenta. Datele din 2008-2009 denota ca veniturile de la livrarea apei nu acopera cheltuielile pentru energie si plata lucratorului care deserveste sonda si apeductul. Contabila primariei a refuzat sa duca evidenta comercializarii apei, motivind ca-i mult de lucru, n-a prezentat la Ministerul Mediului darea de seama si din acest motiv am pierdut 2 granturi, pe care vroiam sa le folosim pentru restabilirea unei sonde arteziene si amenajarea gunoistii.
Referitor la posturile ocupate de sotia mea. Ea, ca orice cetatean, are dreptul la munca si a fost angajata in aceste posturi de Directia raionala Invatamint, Tineret, Sport.
Selectarea firmei care a instalat in sat gazoductul s-a facut prin tender, la care au participat trei firme. Concursul l-a cistigat SRL „Izodrom-Gaz” care a propus cel mai mic pret - 221,49 mii lei. Dulapul de distributie de pe cladirea magazinului l-am platit cu bani proprii.
SRL "Valea Roscanii” si GT ”Ion Balan” nu au detinut pamint in arenda din rezerva primariei. Din aceasta rezerva detine 10 ha de pamint V. Gheorghita, care este dat in arenda la oameni, acestea il lucreaza, achitind plata pentru arenda lui V.Gheorghita, care la primarie n-a platit nici un leu.
Toate deciziile consiliului, dispozitiile primarului sunt afisate pe Panoul informativ care se afla in holul primariei, totodata sunt prezentate Directiei teritoriale control administrativ.
Pe parcursul anilor de cind lucrez primar m-am straduit sa contribui la renovarea tuturor obiectivelor de menire social-culturala din sat, dar nu am prea fost sustinut de fosta guvernare, afirma primarul Ion Balan.
Controlorii confirma acuzatiile
Problemele legate de activitatea primariei Ignatei si a primarului Ion Balan au fost subiectul unor controale efectuate de diferite organe si institutii abilitate in domeniile respective.
Potrivit lui Vladimir Colta, inspectorul-sef al Inspectoratului Teritorial de Munca Orhei, Natalia Balan (sotia primarului) la 20 aprilie 2008, prin ordinul directoarei gradinitei de copii din Ignatei a fost angajata in calitate de intendenta cu salariu deplin. Peste doua luni, in legatura cu demisia directoarei Larisa Morari, prin ordinul Directiei Generale Invatamint, Tineret, Sport, Natalia Balan este numita director interimar al gradinitei, finctia de intendenta raminind sa fie exercitata tot de dinsa. Inca peste trei luni DGITS o angajeaza pe N.Balan directoare a gradinitei, lasindu-i, prin cumul, si 0,5 salarii de intendenta, lucru care, dupa cum precizeaza inspectorul, s-a facut cu incalcarea legislatiei in vigoare. Incepind cu 4 aprilie 2010 in functia de intendent a fost angajata o alta persoana, iar celelalte locuri vacante (operator in sala de cazane, lucrator pentru deservirea cladirii, asistent medical) au fost declarate in modul corespunzator la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca.
Vladimir Colta mai precizeaza in raspunsul sau ca Natalia Balan a fost numita temporar directoare a gradinitei la 19 mai 2008, iar la 16 septembrie 2008 - in cea de directoare a acestei institutii prin dispozitia primarului Ion Balan. Astfel primarul si-a depasit atributiile de serviciu or, conform Legii privind administratia publica locala, primarul numeste in functie doar personalul primariei, concretizeaza inspectorul-sef Vladimir Colta.
In aceeasi ordine de idei, Ion Cheptene, medicul-sef sanitar de Stat al raionului Rezina a remarcat, solicitat de CUVINTUL, ca la 2 februarie c., cind a fost controlata, brutaria II. „Ion Balan” (manager Natalia Balan) functiona fara autorizatie sanitara si certificarea produselor de panificatie, cu incalcari ale cerintelor sanitar-igienice, din care motive intreprinderea a fost inchisa, iar managerul – sanctionat.
Dupa inlaturarea neajunsurilor depistate sefa II „Ion Balan” s-a adresat la CMP Rezina cu cerere de a autoriza brutaria din s. Ignatei si a certifica productia de panificatie si faina.
In luna martie 2010, la cererea II ”Ion Balan” au fost efectuate investigatii de laborator a fainii si productiei de panificatie fabricate la aceasta brutarie, verificate conditiile de munca si intreprinderii i s-a eliberat autorizatie sanitara de functionare, scrie Ion Cheptene.
In examinarea afacerilor suspecte de la primaria Ignatei au fost implicate si alte organe republicane si raionale. Dupa cum ne-a informat procuratura raionului Rezina, controalele efectuate au stabilit ca achizitiile de produse alimentare pentru liceu si gradinita de copii s-au facut cu mari incalcari. In primul rind, produsele au fost procurate direct de la II ”Ion Balan”, fara a se organiza concurs de oferte precum prevede Legea privind achizitiile publice. In al doilea rind, s-a constatat ca in contractele pentru 2008-2009 au fost incluse alte produse alimentare decit cele stipulate in oferta de preturi. In al treilea rind, s-a stabilit ca preturile din contractele de achizitie au fost majorate fata de preturile din oferta cu 5935 de lei, iar preturile indicate in facturile de eliberare a produselor alimentare au fost majorate fata de cele specificate in contractele de achizitii cu 30200 lei. Nu s-a organizat concurs de oferte nici la achizitionarea piinii pentru institutiile bugetare. Si antreprenorul pentru conectarea primariei la gazoduct nu a fost selectat prin concurs, precum prevede legea, in dosarul prezentat controlorilor fiind anexat doar devizul de cheltuieli prezentat de SRL „Gvar-Gaz”.
Apeductul satului este la balanta primariei. Pentru reconstructia lui au fost suportate cheltuieli in suma de 163985 lei alocati din Fondul Ecologic National si 8971 lei din mijloacele primariei. Dar pentru folosirea apei la gradinita primaria plateste intreprinderii individuale „Ion Balan”. In 2008 s-au transferat 1512, iar in 2009 – 1376 lei, desi nu exista vre-o decizie a consiliului local care ar reglementa aceste relatii.
Procuratura ne-a mai informat ca in perioada iulie 2008 - octombrie 2009 primaria a cheltuit 275 litri de benzina si 1363 litri de motorina in suma totala de 18208 lei fara documente justificative.
In martie, potrivit procurorului, consiliul satesc Ignatei a abrogat doua decizii ilegale adoptate in noiembrie 2009.
Procurorul raionului Oleg Vereteno afirma ca pe cazurile nominalizate mai sus procuratura Rezina a pornit o urmarire penala conform art.327 alin.1 si art.328 alin.1 Cod Penal al R.Moldova. In cazul ca vinovatia primarului va fi demonstrata dinsul risca o amenda in marime de la 500 la 1.000 unitati conventionale sau inchisoare de la 3 la 7 ani, in ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de pina la 5 ani.
In imagine: Primarul de Ignatei Ion Balan respinge invinuirile
Tudor Iascenco, in comun cu Centrul de Investigatii Jurnalistice, 30 aprilie 2010
Copiii lui aprilie 2009
* Cel putin 60 de copii, cu virste intre 13-18 ani, au fost maltratati de „oamenii legii” dupa evenimentele din aprilie 2009.
* Desi a trecut mai bine de un an, inca niciun politist nu a fost tras la raspundere. Abia pe 13 mai curent, va incepe primul proces de judecata pe cazul unui minor-victima a politistilor, care in aprilie 2009 s-a ales cu un picior fracturat si multiple leziuni corporale.
• In timp ce expertii in drept constata incalcarea flagranta a drepturilor copiilor, iar avocatii contesta refuzurile de incepere a anchetelor, procurorii motiveaza prin „lipsa elementelor infractiunii” numarul redus al cazurilor ajunse in instanta.
Torturati, umiliti si santajati
„Jos! Miinile dupa cap!”, dupa care o ploaie de lovituri - cu pumnii, cu picioarele, la nimereala - in cap, sub coaste… Nu e scenariul unui thriller, ci filmul groazei trait de un copil in seara de 7 aprilie 2009. Este doar unul din cei peste 60 de minori maltratati de politisti in urma evenimentelor violente de acum un an. Imbrinciti, batuti, umiliti verbal si fizic, santajati si amenintati… Calvarul prin care au trecut le-a lasat amintiri terifiante acestor copii. Spaima se citeste inca pe chipurile lor, iar vocile tradeaza nesiguranta si neincredere.
„Jos! Miinile dupa cap!”
In seara de 7 aprilie 2009, Vitalie Iurcu, in virsta de 14 ani, a fost retinut de politisti de doua ori. Fiind in ospetie la un prieten, auzi la stiri ca sunt proteste in Piata Marii Adunari Nationale. Din curiozitate, pe la ora 21:30, a mers si el acolo. Dupa zece minute s-a pornit spre casa, insa in fata cinematografului „Patria” a fost retinut de politisti. „Mi-au strigat: „Jos, miinile dupa cap!” si au inceput sa ma loveasca. Dupa citeva minute m-au ridicat, le-am zis ca sunt minor si m-au lasat sa plec”, povesteste Vitalie. Linga Arcul de Triuf, ca intr-un deja vu, politisti de la Brigada cu destinatie speciala „Fulger” i-au ordonat sa se intinda la pamint cu miinile la ceafa. „M-au batut rau. Dadeau fara mila. Minori, majori - nu mai conta pentru ei”, isi aminteste baiatul. A fost dus la Comisariatul de politie Buiucani, unde timp de 2-3 ore a stat in genunchi, cu fata la perete si miinile la spate. „O singura miscare sau replica era urmata de lovituri cu picioarele si pumnii in rinichi. In jurul orei 5:00 am fost dus la Centrul de Plasament pentru Minori. Aici nu am fost batut, dar am vazut cum un politist i-a dat o palma peste fata si un picior in spate unui baiat, pentru ca nu vroia sa recunoasca nu stiu ce fapte”, marturiseste Vitalie.
A doua zi, cind Valentina Iurcu a mers sa-si ia copilul de la Centrul pentru minori, Vitalie prezenta urme evidente de violenta. „Avea vinatai pe fata si pe corp. Geaca era rupta si hainele murdare. Cum au putut sa loveasca intr-un copil? Ce drept aveau?”, spune mama lui Vitalie. Abia in luna iunie 2009, familia Iurcu, la insistenta baiatului, a decis sa apeleze la un avocat. „De la 19 iunie pina pe 15 octombrie 2009, procurorii n-au facut altceva decit sa ia explicatii de la politisti, dupa care am primit ordonanta de refuz in pornirea urmaririi penale”, povesteste avocatul Iurie Oancea. Cazul lui Vitalie va ajunge, din spusele avocatului, la CEDO, daca procuratura va tergiversa sau va refuza inceperea urmaririi penale.
Oamenii legii, in afara legii
Multi politisti obisnuiesc sa aplice violenta fata de persoanele retinute si detinuti. E un lucru aproape firesc in tara noastra, confirmat si de numarul in crestere al cazurilor la CEDO contra Republicii Moldova legate de tortura, tratamente inumane si ineficienta justitiei. Evenimentele din aprilie 2009 nu au facut decit sa accentueze faptul ca cei numiti „oamenii legii” actioneaza, de multe ori, in afara legii, iar cazurile cind victime devin minorii nu sunt o exceptie. Avocatul copilului, Tamara Plamadeala, spune ca practica de maltratare a copiilor de catre politisti este veche, iar 7 aprilie 2009 a fost, daca putem spune asa, punctul culminant al acestor faradelegi. Totusi, numarul plingerilor depuse impotriva politistilor de catre minori si familiile acestora este foarte mic in raport cu numarul real al victimelor, iar in instanta de judecata ajung si mai putine.
Juristul Victor Zaharia de la Institutul de Reforme Penale (IRP) sustine ca oricare din cei peste 60 de minori retinuti de politisti au avut un temei legal sa apeleze la un avocat sau sa depuna direct plingere la Procuratura. „Le-au fost incalcate un sir de drepturi, inclusiv accesul la asistenta juridica calificata. Datele vorbesc de la sine: desi au fost retinute circa 700 de persoane, inclusiv minori, exista doar 84 de decizii privind acordarea asistentei juridice, garantate de catre stat”, spune V. Zaharia.
Procurorii nu reusesc sa duca cazurile in instanta
„Victimele nu-si cunosc drepturile, iar unii politisti nu tin cont de faptul ca interesul copilului are intotdeauna prioritate”, explica T. Plamadeala. „Am contactat familiile copiilor care au fost retinuti de politisti in perioada 6-8 aprilie, am vrut sa le oferim asistenta juridica gratuita, am incercat sa le explicam situatia in care se afla. Din pacate, in ciuda demersurilor noastre, doar in cazul a doi minori am reusit sa sesizam Procuratura, dupa ce ei sau familiile lor ne-au confirmat faptul ca au fost maltratati”, spune avocatul copilului. Este vorba de minorii Petru Zadir si Ion Carcevschi, cazurile nu au ajuns insa in instanta. Procurorul Mihail Ivanov, care a instrumentat cazul, argumenteaza neinceperea urmaririi penale prin „lipsa elementelor infractiunii”, precizind ca „presupusele victime n-au dorit sa colaboreze cu anchetatorii”. Potrivit procurorului Ivanov, unul dintre minori era plecat peste hotare si nu a putut depune marturii, iar celalalt, student la Colegiul de Transporturi, a negat faptul ca ar fi fost torturat. Prin urmare, in lipsa plingerii persoanei, cazul a fost inchis, in ciuda sesizarilor avocatului parlamentar. Cu alte cuvinte, Procuratura Militara, responsabila de anchetarea plingerilor depuse impotriva politistilor care ar fi aplicat tortura in aprilie 2009, nu a reusit sa adune dovezi care sa confirme infractiunea si sa trimita cazurile in instanta, chiar daca, in multe privinte, faptul infractiunii era si este evident. Avocatul Iurie Oancea considera ca refuzul de incepere a urmaririi penale este nejustificat, deoarece marturia minorului nu este absolut necesara. „Exista o serie de tehnici pe care un procuror le poate folosi in momentul in care instrumenteaza un caz de tortura. Pot fi gasiti martori care sa dea declaratii in favoarea minorului”, explica avocatul.
Trei zile n-a stiut unde ii este copilul
Judecatorul Igor Dolea, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, spune ca „in situatia in care un minor este retinut, in decurs de 24 de ore, politistul este obligat sa informeze promt parintii sau tutorele despre locul si motivul retinerii”. Acest lucru nu s-a intimplat in majoritatea cazurilor, inclusiv si in cel al lui Iulian Lopatenco, in virsta de 14 ani, in aprilie 2009. Mama adolescentului, Aurelia, nu a stiut aproape trei zile nimic despre copilul ei. La 7 aprilie acesta a plecat de acasa, din comuna Bacioi, la Scoala Muzicala din capitala. Bunica baiatului, care l-a insotit pina in statie, a fost ultima persoana din familie care l-a vazut pe Iulian.
Mama si-a luat copilul de la Centrul de Triere abia pe 10 aprilie, cind, in cele din urma, i s-a comunicat unde se afla Iulian. „Nimeni nu mi-a explicat exact motivul pentru care a fost retinut”, isi aminteste, revoltata, Aurelia Lopatenco. Femeia s-a ingrozit de ceea ce i-a povestit, deja acasa, feciorul. „L-au lovit cu o butelie cu apa in cap, ca sa nu-i lase semne de violenta pe corp, fara sa stie ca baiatul are gradul III de invaliditate”, povesteste mama minorului. „I s-a vorbit batjocoritor, l-au umilit, am aflat ca a plins. Cine stie ce alte nelegiuiri a trebuit sa indure. Mie nimeni nu mi-a spus nimic. Din contra, am fost mustrata ca nu-mi educ bine copilul”. Desi a consultat un avocat, Aurelia Lopatenco a decis sa nu depuna plingere impotriva politistilor, pentru a-si proteja copilul de stres in plus.
„Vreau sa-l fac sa uite tot calvarul prin care a trecut, nu sa-l dau pe miinile anchetatorilor.”, explica A. Lopatenco. Psihologul Lilia Gorceag, considera insa ca este o decizie gresita: „Din contra, daca copilul, pe parcursul anchetei, sub supravegherea parintelui si a psihologului, intelege ca politistul care l-a torturat este pedepsit, va recapata increderea in institutiile statului. Altfel, exista riscul ca acest copil sa dezvolte un comportament delicvent”.
Procuratura s-a autosesizat intr-un singur (!) caz
La 16 aprilie 2009, „Ziarul de Garda” a publicat un articol despre un copil batut fara mila de doi politisti in civil. Este cazul lui Chiril Gumeni, atunci in virsta de 15 ani, din Chisinau, singurul copil in familie. In aceeasi zi, Procuratura Militara s-a autosesizat, instrumentarea dosarului fiind pusa in sarcina procurorului Ion Grosu. Este primul si singurul caz, deocamdata, ce vizeaza minori maltratati de politisti, ajuns pe masa judecatorilor. La 13 mai 2010, politistul Octavian Gutu urmeaza sa compara, in sfirsit, in fata instantei, invinuit ca l-ar fi batut pe minorul Chiril Gumeni. Intrebat de ce au fost necesare aproape 13 luni pentru ca politistul sa fie audiat de judecator, procurorul Ion Grosu a explicat ca acesta „nu poate fi obligat sa se prezinte in instanta, dat fiind faptul ca, la momentul de fata, se afla in spital”.
Cazul lui Chiril este de-a dreptul socant. La 10 aprilie 2009, baiatul a fost batut crunt chiar in fata Guvernului. „Nu aveam bani de transport si am luat-o pe jos spre casa. Am trecut prin Piata Marii Adunari Nationale sa vad ce se mai intimpla. La un moment dat, s-au apropiat de mine doi barbati, care s-au dovedit a fi politisti in civil, care mi-au pus miinile la spate si m-au indesat intr-un Opel Vectra. „Ma faceau in toate felurile, zicind ca am participat la distrugerea Parlamentului”, isi aminteste Chiril. Potrivit lui, pe 7 aprilie 2009, a trecut prin centrul orasului doar cu microbuzul, impreuna cu mama-sa, intorcindu-se de la cumparaturi. Le-a spus asta si politistilor, dar in zadar.
Politistii s-au razbunat pe copii
Chiril s-a ales cu o bataie sora cu moartea, la fel ca si alti tineri „vinati” si maltratati de politisti in zilele care au urmat dupa actiunile violente din 7 aprilie. Dupa cum recunosc mai multi politisti, „oamenii legii” au actionat astfel pentru a-si razbuna colegii in care s-a aruncat cu pietre in timpul manifestatiilor. Chiril a fost dus la Comisariatul de politie Buiucani, unde politistii au continuat sa-l bata cu cruzime, cu picioarele. S-au oprit doar cind au vazut ca nu se mai poate ridica de jos. In loc sa cheme ambulanta, politistii l-au dus pe Chiril, insingerat si aproape inconstient, aproape de scoala in care invata si l-au lasat la voia intimplarii. „Aveam dureri cumplite. Am cerut ajutor unei femei care a chemat salvarea”, isi aminteste cu greu baiatul. „La spital am aflat ca am piciorul sting fracturat in doua locuri”, spune copilul, iar ochii tatalui sau se umplu de lacrimi. „Mi se rupea inima de durere, e singurul nostru copil. Si eu am piciorul sting rupt, dar in razboiul de pe Nistru. Pentru ce am luptat? Ca baiatul meu sa fie nenorocit in halul asta de cei care ar trebui sa-l apere?”, se intreaba tatal lui Chiril Gumeni. Au fost necesare doua interventii chirurgicale, in aprilie si, respectiv, in septembrie, pentru ca baiatul sa poata juca din nou fotbal. „Este un copil foarte energic. Alearga mult. Dar i se mai umfla piciorul dupa ce depune efort fizic. Trebuie sa ii fac masaj cam de 2-3 ori pe saptamina. Doctorul mi-a zis ca sunt necesare aproximativ 16 luni ca sa se refaca deplin”, povesteste indurerata mama baiatului.
300 euro pentru tacere
Cazul lui Chiril Gumeni a ajuns repetat in vizorul procurorilor, dupa ce politistul banuit ar fi incercat sa influenteze mersul anchetei „cumparind” tacerea victimei. La 10 februarie curent, procurorii au pornit urmarirea penala „pe faptul influentarii minorului Gumeni de catre colaboratorul de politie Birliba, care insista ca numitul sa-si schimbe declaratiile date in privinta politistului Octavian Gutu”, se arata intr-un comunicat de presa al MAI. „Domnul politist a vrut sa ne dea 300 de euro ca sa ne retragem acuzatiile, dar nu am acceptat, desi banii ne-ar fi fost de un real ajutor pentru ca spitalizarea, medicamentele, totul costa”, spune mama lui Chiril Gumeni.
Justitia pentru copii si o Instanta a Familiei
Referindu-se la evenimentele din aprilie 2009, judecatorul Igor Dolea, membru CSM, a declarat ca, in cazurile retinerii de minori este evidenta incalcarea flagranta a drepturilor copilului atit in momentul retinerii, cit si pe parcursul detentiei. De aceeasi parere este si juristul Victor Zaharia de la IRP, care a precizat ca, evenimentele din aprilie 2009 au demonstrat disfunctionalitatea multor institutii ale statului, care trebuie inclusiv sa asigure si sa garanteze respectarea drepturilor copiilor.
Victor Zaharia considera ca instituirea Justitiei pentru copii ar putea fi una dintre masurile care ar asigura buna respectare a drepturilor copiilor in timpul retinerii de catre politisti si in perioada detentiei, pentru ca integritatea lui fizica, psihica si morala sa nu fie afectata. Judecatorul Igor Dolea, spune ca ar fi binevenita si instituirea unei Instante a Familiei, unde sa fie cercetate atit cazurile penale, cit si cele civile in care sunt implicati minori. „Din pacate, noi nu avem judecatori si nici avocati specializati pe problema minorilor, nu exista o institutie a psihologului sau pedagogului, dupa cum este mentionat in Codul de procedura penala, care sa functioneze ca atare si care sa asigure respectarea drepturilor minorului si sa le ofere consiliere psihologica. Nu exista de fapt, nicio politica expresa penala a statului in domeniul justitiei juvenile”, explica juristul. Pe de alta parte, avocatul copilului, Tamara Plamadeala, se pronunta pentru o informare cit mai ampla a copiilor despre drepturile lor pentru a sti cum sa reactioneze in cazul in care ar intra in contact cu politistii si institutiile statului.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, sustinuta de Ambasada SUA in Moldova
In imagini: In seara de 7 aprilie 2009, Vitalie Iurcu, in virsta de 14 ani, a fost batut de politisti de doua ori.
Doar in cazul lui Chiril Gumeni, Procuratura Militara s-a autosesizat, instrumentarea dosarului fiind pusa in sarcina procurorului Ion Grosu
Olga Ceaglei, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 23 aprilie 2010
Eroii uitati
Pe timp de pace, in cei 18 ani de la razboiul de la Nistru, au plecat in lumea celor drepti peste 3500 de veterani, de zece ori mai multi decit au murit in conflictul militar din 1992. De cele mai multe ori cauza mortii este sanatatea subrezita, agravata de ranile din timpul razboiului si afectiunile psihice generate de sindromul post razboi, care, netratate, s-au acutizat cu timpul, dar si necazurile vietii ca izolarea sociala. Eroii uitati se sting in singuratate sau in preajma celor mai apropiati.
Statul nu are programe de reabilitare post-razboi
Anual se sting din viata in jur de 30-40 de veterani, cu virsta cuprinsa intre 40 si 55 de ani, spune Eduard Maican, presedintele Uniunii Nationale a Veteranilor Razboiului pentru Independenta (UNVRI), precizind ca numarul acesta este in crestere si depaseste deja 15 la suta din contingentul celor care au luptat la Nistru. Potrivit lui, majoritatea participantilor la razboi, desi sunt inca apti de munca, au grave probleme de sanatate, care necesita a fi remediate, insa autoritatile nu au un program de reabilitare post-razboi, asa cum exista in statele care s-au confruntat cu conflicte armate. „Lipseste un centru specializat in reabilitarea veteranilor de razboi, care i-ar aduce la normalitate in viata. Mai mult de jumatate dintre veterani nu a urmat niciodata tratament de reabilitare, desi legislatia prevede ca fiecare dintre cei care au luptat, odata la trei ani, beneficiaza de tratament gratuit”, spune Maican. “Daca e sa luam ritmul de acordare a biletelor de tratament balnear, apoi unui veteran ii vine rindul sa mearga la un sanatoriu odata la 20 de ani, dupa legea care este astazi”, precizeaza presedintele UNVRI.
Familiile celor decedati pe timp de pace nu au dreptul la facilitati
In raionul Causeni, satele caruia se invecineaza cu zona unde, in 1992, s-au dat lupte grele, la razboi au participat 3860 de persoane, dintre care 54 - au murit, iar 21 - au fost grav ranite. De la razboi incoace au decedat peste 300 de veterani, ne spune Victor Bodeanu, presedintele organizatiei teritoriale Causeni a veteranilor razboiului de la Nistru. „Sunt veterani care au trecut de citeva ori reabilitarea, insa altii nu au urmat tratament niciodata. Decesul pentru multi survine in urma ranilor, dar si a multor altor probleme cu care se confrunta: lipsa unui loc de munca, a conditiilor inadecvate de trai si altele”, spune Bodeanu. Potrivit lui, familiile veteranilor decedati pe timp de pace nu au nici un sprijin de la stat. „Am incercat cu greu sa obtinem in anii trecuti macar cite o suta de lei din Fondul local de sustinere a populatiei pentru familiile celor decedati pe timp de pace, spune Bodeanu, anul acesta insa nu li s-a acordat nimic”.
Si la Orhei, in ultimii ani, au decedat peste 50 din cei 800 de veterani, potrivit presedintelui organizatiei teritoriale a veteranilor, Andrei Calcea. Pina in prezent doar vreo 20 de veterani din satele raionului au urmat tratament sanatorial de reabilitare.
La Cocieri, pe timp de pace, au murit 130 de luptatori
La Cocieri, localitate aflata in partea stinga a Nistrului, in timpul conflictului, a luptat impotriva separatistilor aproape fiecare locuitor: de la copii pina la batrini. Un grup a avut in sarcina sa lichideze unitatea militara din apropierea satului. Nici unul din cei care trebuiau sa ia cu asalt unitatea nu au fost informati ca acolo sunt depozitate substante chimice si radioactive. Pretul acelui atac a fost mare. Unii au platit cu viata, altii, la citiva ani de la conflict, s-au ales cu grave probleme de sanatate. Pina in prezent, peste 130 de participanti la lupte din Cocieri au murit. Majoritatea celor care au ramas in viata au leucemie, dar nu pot beneficia de nici una din facilitatile oferite de stat pentru veteranii razboiului, deoarece nu au putut obtine legitimatie de participant la lupte, care le-ar garanta aceste drepturi.
S-a stins din viata in asteptarea caruciorului
Anatol Cobilas din Floresti a trecut prin doua razboaie: cel din Afganistan si cel de la Nistru. In luptele de la Cosnita a fost grav ranit, raminind paralizat de ambele picioare, la doar 31 de ani. Fiica sa avea 12 ani, iar baiatul doar doi anisori. Din presa a tot aflat ca i s-a dat ba un carucior, ba un computer, dar n-a primit nimic. S-a stins din viata in 2000, la 39 de ani, fara sa mai apuce sa-si vada copiii pusi pe picioarele lor.
Sotia sa Lida ne-a povestit ca dupa moartea lui Anatol, statul nu a mai ajutat cu nimic familia sa. I s-a spus ca nu mai are dreptul la facilitati, pentru ca sotul ei a murit dupa razboi. Faptul ca moartea i-a fost cauzata de ranile din timpul razboiului, pentru autoritati, nu conteaza.
Mortii nu mai au drepturi
Filip Lupasco a cazut in luptele de la Cosnita si a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Stefan cel Mare”. Feciorul sau mai mare avea atunci doi anisori, iar cel mic – doar sase luni. Sotia lui Filip spune ca autoritatile isi amintesc de ei doar atunci cind sunt comemorati eroii razboiului de la Nistru, in rest, cind au nevoie de ajutor – nimeni nu-i ia in seama. Cind a solicitat indemnizatia de 500 de lei de care beneficiaza cavalerii Ordinului "Stefan cel Mare", i s-a spus ca doar cei care traiesc au dreptul la indemnizatie, nu si cei care au murit.
«Numai eu stiu cum mi-am crescut feciorii si prin ce am trecut dupa moartea sotului. Cu indemnizatia foarte mica pe care o primim de la stat nu ne descurcam. Tot timpul suntem in datorii. Facilitatile la serviciile comunale sunt mizere. Daca in primii ani, dupa '92, aveam scutire in proportie de 50 la suta la serviciile comunale, acum, practic, la apa avem inlesniri 2 lei, la gaze in jur de 6-7 lei”, spune Maria Lupasco. Impreuna cu cei 2 feciori, care au crescut deja mari, locuiesc intr-un bloc din Chisinau, la ultimul etaj, unde tavanul e in permanenta mucegait. A incercat sa obtina de la Primaria Chisinau un lot de pamint pentru constructia unei case, apoi a solicitat un credit preferential, conform unei hotariri de guvern, dar, desi legea ii garanteaza aceste drepturi, asa si nu a mai obtinut nimic. “Cu prima ocazie as pleca din tara numai de rusine… . Mi s-a spus in fata de multe ori ca s-a uitat tot, conducerea se schimba si banii hotarasc totul”, spune cu lacrimi in ochi Maria Lupasco.
In orasul Chisinau, o strada poarta numele lui Filip Lupasco...
Veteran dus la cersit
Valeriu Iovu, din Bardar, Ialoveni, in 1992, cind a fost mobilizat la razboi, avea 27 de ani. In luptele de la Cosnita, un obuz i-a rapit un picior. Dupa razboi, nu si-a mai putut implini visul de a-si ridica casa, pentru ca nu a mai avut puteri si resurse. Pensia de invalid pe care o primea nu-i ajungea nici pentru medicamente. Napadit de griji si nevoi, a acceptat propunerea unor tigani care, timp de trei ani, l-au dus sa cerseasca la Moscova, Sankt-Petersburg si in citeva orase din Polonia. I-au promis bani multi, dar s-a reintors acasa doar cu sanatatea subrezita. La scurt timp medicii i-au extirpat ambii rinichi. Citiva ani la rind, in fiecare saptamina, a facut naveta la Chisinau pentru dializa. Cheltuielile pe care le suporta pentru tratament si transport depaseau pensia de 600 de lei pe care o primea de la stat. La ultima noastra intilnire ne spunea cu tinga ca ar vrea tare sa-si ajute cele doua fete, sa le ridice o casa. Se resemnase cu atitidinea batjocoritoare a autoritatilor si nu mai incerca sa solicite ajutor. Cu ajutorul organizatiei teritoriale a veteranilor razboiului de la Nistru a reusit sa obtina creditul preferential pentru reconstructia casei. Acum doi ani, Valeriu Iovu a trecut in lumea celor drepti, fara sa reuseasca sa vada casa pentru fiicele sale ridicata.
Ilie Babus din Razeni, Ialoveni, care si-a pierdut in luptele de la Nistru ambele picioare, a trecut in lumea celor drepti fara sa obtina creditul preferential pentru constructia unei case. Dupa moartea sa, familia a pierdut dreptul la un credit preferential.
„Du-te la cei care ti-au trimis la razboi”
Multi dintre veterani, afectati de boli, saracie si deznadejde, ajunsi la disperare nu au mai avut puteri sa traiasca. «Numai in ultimii zece ani, 20 de veteran ai acelui razboi si-au pus capat zilelor. Este o situatie alarmanta», spune Eduard Maican. “E clar ca nu de viata buna isi iau zilele. Unii nu-si pot gasi de lucru. Pe altii ii leapada familia. Cei multi sunt ignorati de societate. Omul a aparat tara si acum se trezeste sa n-are nevoie nimeni de el».
Cutremurator in acest sens este cazul unui veteran din Causeni, care a trecut prin doua razboaie: cel din Afganistan si cel de la Nistru. Cavaler al ordinului „Stefan cel Mare”, tata a doi copii si barbat respectat in localitate, mult timp nu si-a gasit un loc stabil de munca. Functionarii la care se adresa il trimiteau de la unul la altul. In una din zile un sef de la raion i-a aruncat obraznic in fata: „Du-te si cere de lucru la cei care te-au trimis la razboi”. Peste citeva zile a fost gasit mort.
Un alt caz tragic este al unui veteran, cavaler al Ordinului „Stefan cel Mare”, care, fiind invalid, a fost dus de catre traficanti la Moscova si impus sa cerseasca. Umilit si batjocorit, cind s-a reintors acasa, el si-a luat zilele, ne povesteste Eduard Maican.
Nu pot obtine legitimatie de luptator
Pavel Rotaru, presedintele organizatiei teritoriale Ialoveni a UNVRI spune ca familiile veteranilor care s-au stins pe timp de pace nu mai au dreptul la indemnizatii si compensarea anumitor cheltuieli, dar si facilitatile de care dispun veteranii care sunt in viata si locuiesc la sate sunt mizere de tot: 29 de lei in fiecare luna pentru lemne, carbune, apa si altele care nici pe departe nu acopera cheltuielile reale. „Noi, care am luptat pentru pamintul nostru, suntem discriminati in raport cu veteranii altor razboaie. De exemplu, marimea scutirilor la plata anumitor servicii de care beneficiem noi este in proportie de doar 25 la suta in raport cu ce primesc veteranii razboiului din Afganistan”, spune Pavel Rotaru. Totusi, el este ingaduitor cu noua conducere a tarii si spera ca aceasta va ajuta veteranii razboiului de la Nistru: „Este clar ca pentru 33 mii de veterani citi sunt acuma statul trebuie sa aloce lunar o suma foarte mare de bani si atunci cind nu este de unde, e greu sa acoperi toate necesitatile”. El, ca si multi alti veterani, au solicitat Guvernului revizuirea sistemului de acordare a legitimatiilor de participant la lupte, astfel incit sa detina legitimatii, si, respectiv, sa beneficieze de facilitati, doar cei care au luptat pe cimpul de lupta. „Sunt foarte multi care n-au luptat, dar au legitimatii. Ei, avind apartamente, au mai beneficiat de credite, insa cei care cu adevarat au luptat, nu au putut obtine credite si se descurca foarte greu”, spune Rotaru. Potrivit lui, numai in raionul Ialoveni, 116 participanti la luptele de la Nistru, pina in prezent nu pot obtine legitimatiile de luptator.
Alocatii sociale pentru cei cu nevoi speciale
Ministra Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, Valentina Buliga, sustine ca nu exista programe speciale pentru veteranii razboiului de la Nistru si pentru familiile acestora, dar ca se studiaza situatia fiecarei familii in parte, iar asistenta va fi acordata in functie de necesitatile si problemele pe care le are fiecare persoana. “Avem un sir de actiuni de asistenta sociala in cadrul carora vor fi sustinuti si veteranii razboiului de la Nistru, si familiile celor decedati, daca acestia se vor incadra in spectrul de servicii si asistenta sociala. Chiar la 2 martie din Fondul republican de sustinere a populatiei au fost alocate indemnizatii de 500 de lei pentru 427 de familii. Pentru viitor sunt citeva initiative legislative de protectie sociala in care se vor incadra si veteranii razboiului. Ei merita toata stima si atentia noastra, dar trebuie sa nu fugim de la protectie sociala centrata pe beneficiar, directionata catre cei care merita aceasta protectie”, a declarat Valentina Buliga.
Investigatia a fost realizata in cadrul campaniei „Jurnalistii pentru drepturile omului”, desfasurata cu sustinerea Ambasadei SUA in Moldova.
Cornelia Cozonac
Centrul de Investigatii Jurnalistice , 16 aprilie 2010
Revenim la investifatiile publicate
Unde dai si unde crapa…
Astazi revenim la investigatiile “Autoritatile tot calca pe aceeasi grebla” (CUVINTUL din 2 noiembrie 2007) si “Coruptie protejata” (11 aprilie 2008).
Amintim cititorilor ca, in toamna anului 2007, conducerea raionului Rezina, cu sustinerea Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare, a utilizat un ajutor umanitar (100 tone de saminta de griu si orz) destinat victimelor secetei, pentru a face imagine partidului de guvernamint in campania pentru alegerea Consiliului Raional Rezina. Procuratura si CCCEC au tot anchetat cazul, ca la 26 martie curent sa intenteze un dosar penal pe primarul satului Peciste (!?).
Acuzat de abuz de serviciu
Pe 26 martie c. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei a difuzat o stire in care relata ca a fost finisata urmarirea penala pornita pe faptul delapidarii averii straine in proportii deosebit de mari si abuzului in serviciu, savirsite de catre factori de decizie din cadrul primariei satului Peciste, raionul Rezina.
Potrivit autorilor stirii, temei pentru pornirea urmaririi penale au constituit materialele acumulate in cadrul examinarii unei plingeri privind repartizarea ilegala a subventiilor sub forma de griu locuitorilor satului, pentru diminuarea consecintelor cauzate sectorului agricol de seceta anului 2007.
In cadrul urmaririi penale s-a stabilit ca Tudor Bivol, detinind functia de primar al satului Peciste, a atribuit cooperativei ”Glia Roditoare”, condusa de Claudia Bivol (sotia dinsului) 25 tone de seminte de griu (in suma de 155 000 lei) ca suport material pentru diminuarea consecintelor cauzate sectorului agrar de seceta anului 2007.
De facto, CP ”Glia Roditoare” a fost inregistrata la Camera Inregistrarii de Stat doar la 29.01.2008, in acest sens neavind de suportat careva prejudicii in urma secetei anului 2007. De notat ca fondatorii intreprinderii date sunt cinci persoane care se afla in diferite grade de rudenie cu primarul.
La 26 martie 2010 primarul Tudor Bivol a fost pus sub invinuire si inaintata acuzarea de comitere a infractiunilor prevazute de art. 327 alin. (2) lit. c) si art. 191 alin. (5) Cod penal. In cazul in care va fi gasit vinovat, Tudor Bivol risca o pedeapsa sub forma de inchisoare pe un termen de la 8 la 15 ani pentru „delapidarea averii straine” si o amenda in marime de pina la 20 000 lei sau inchisoare intre 2 si 6 ani pentru comiterea „Abuzului de putere sau abuzului de serviciu”.
Ajutoare pentru “ai nostri”
Reactia CCCEC la cazul descris in investigatiile “Autoritatile tot calca pe aceeasi grebla” (CUVINTUL din 2 noiembrie 2007) si “Coruptie protejata” (11 aprilie 2008) a consternat mai multa lume, care, intr-un fel sau altul, a fost implicata in acest scandal. “S-a intimplat exact ca in zicala: capra face si oaia trage”, este de parere consilierul raional Andrei Girlea, omul care a incercat sa atentioneze organele de drept asupra abuzurilor comise de conducerea raionului Rezina la impartirea ajutorului umanitar, (100 tone de saminta de griu si orz), primit de raionul Rezina in toamna anului 2007.
Amintim cititorilor ca atunci, in scopul diminuarii consecintelor secetei, Guvernul a alocat 12 mln lei pentru procurarea semintelor de culturi de toamna care urmau sa fie repartizate "cu titlu gratuit, producatorilor agricoli selectati in baza unor criterii bine determinate si transparente”. Regulamentul de repartizare a subventiilor prevedea ca „toata responsabilitatea pentru veridicitatea intocmirii listelor agentilor economici, pentru primirea si repartizarea corecta a semintelor o poarta primarii si membrii comisiei speciale locale/raionale”.
In raionul Rezina, conform procesului-verbal nr. 2 intocmit de comisia speciala raionala pe 10 octombrie, saminta a fost repartizata la 15 gospodarii agricole, "in baza analizei materialelor prezentate de catre comisiile speciale din primarii”.
Andrei Girlea, consilier raional si membru al comisiei in cauza din partea Federatiei Nationale a Fermierilor, dar si alte patru persoane din cei 10 membri ai comisiei au confirmat atunci pentru CUVINTUL ca procesul verbal este un fals, deoarece sedinta comisiei nu a avut loc, iar semintele au fost distribuite de conducerea raionului si un reprezentant al Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare, dupa alte criterii decit cele stipulate in Regulamentul de repartizare a subventiilor.
Primarii Mihai Mirzencu (Mateuti), Veaceslav Iftodi (Lalova) s.a. au declarat ca comisiile speciale locale nu au participat la acest „tirg” deoarece au auzit despre ajutorul umanitar oferit de Guvern dupa ce saminta fusese deja repartizata si incorporata in sol.
Astfel, jumatate din cantitatea totala de seminte a fost repartizata la trei cooperative (din satele Peciste, Buciusca, Cogilniceni) create la indicatia guvernarii, din care doua nici nu erau inregistrate in modul prevazut de lege. Majoritatea celorlalti beneficiari de acest ajutor au fost gospodarii conduse de activisti sau sustinatori ai PCRM, inclusiv Ilie Mereacre din Meseni, Nicolae Josan din Lalova s.a.
Cine si cum a impartit semintele
Un grup de consilieri raionali au incercat atunci sa ceara socoteala conducerii raionului pentru abuz de serviciu. In opinia lor, la repartizarea semintelor au fost comise urmatoarele incalcari:
1. Din 10 membri ai comisiei speciale raionale 5 au declarat ca nu au participat la sedinta pomenita in procesul verbal nr. 2 din 10 octombrie 2007, iar altii doi atunci erau degrevati din functii, fiind implicati in campania pentru alegerea Consiliului Raional Rezina.
2. Procesul verbal in cauza nu a fost semnat de membrii comisiei reprezentanti ai „Uniagroprotect”, Federatiei Nationale a Fermierilor, "Agroinsind", Inspectoratului Fiscal, serviciului relatii funciare, precum prevedea Hotarirea Guvernului nr. 900 din 10.08.2007.
3. Pentru secretara comisiei, care nu a fost prezenta la sedinta, a semnat alta persoana.
4. La procesul-verbal nr. 2 nu erau anexate procesele-verbale ale comisiilor speciale din primarii cu anexarea listelor beneficiarilor de subventii, precum este stipulat in Regulamentul de repartizare a subventiilor.
5. Beneficiarii de subventii in realitate au fost selectati de presedintele raionului Valeriu Ciorici si consilierul PCRM Stefan Godonoaga, presedintele comisiei speciale raionale.
Mai intii s-a incercat de a examina problema la Consiliul raional, dar fractiunea PCRM, majoritara in consiliu, nici nu a vrut sa auda de asa ceva. Atunci materialele au fost trimise Procuraturii Anticoruptie.
Cum procurorii lupta cu coruptia
Procuratura Anticoruptie Balti a examinat demersul consilierilor din Rezina intr-un mod foarte straniu, ca sa nu spunem altfel. Mai intii, autorii au fost informati ca „denuntul pe faptul actiunilor ilegale ale factorilor de decizie de la Consiliului Raional Rezina… a fost examinat de catre DGT Balti a CCCEC, dar „materialul in cauza a parvenit la Serviciul Nord al Procuraturii Anticoruptie insotit de propunerea ofiterului de urmarire penala al DGT Balti a CCCEC, maior R.Bucatari de a nu incepe urmarirea penala, datorita lipsei in actiunile factorilor de decizie a Consiliului Raional Rezina a elementelor infractiunilor prevazute de art. art. 327, 328, 329, 332 CP”.
Si Procuratura Anticoruptie Chisinau a respins demersul dat „ca neintemeiat”.
Peste cinci luni insa, Ion Caracuian, procuror al sectiei nr. 1 din cadrul Directiei Control a urmaririi penale de la Procuratura Generala apreciaza deja hotarirea DGT Balti a CCCEC de neincepere a urmaririi penale pe cazul dat drept ”neintemeiata”.
Solicitat de CUVINTUL sa informeze cititorii despre actiunile ulterioare ale procurorilor pe cazul repartizarii semintelor din ajutorul umanitar, Vasile Levitchi, adjunct al procurorului Anticoruptie Chisinau ne-a relatat ca DGT Nord a CCCEC, la 19 ianuarie 2009, a pornit urmarirea penala pe dosarul 2009046002 conform art. 327 alin.1 Cod Penal, pe „faptul folosirii intentionate de catre factorii de decizie ai primariei Peciste raionul Rezina a situatiei de serviciu, in interes material si alte interese personale, in scopul atribuirii catre CP „Glia Roditoare” a 25 tone de seminte de griu”.
Dupa inca jumatate de an, timp in care ancheta practic batea pasul pe loc, Vladislav Gutan, procuror al sectiei nr. 1 din cadrul Directiei Control a urmaririi penale de la Procuratura Generala ii comunica consilierului raional A.Girlea ca la 8 septembrie 2009, in scopul "efectuarii urmaririi penale in mod obiectiv si sub toate aspectele", cauza penala a fost retrasa din gestiunea DGT Balti a CCCEC, care a tergiversat ancheta, si transmisa organului de urmarire penala a aparatului central al CCCEC.
Pe 26 martie 2010 CCCEC a informat opinia publica ca a incheiat urmarirea penala pornita pe faptul “delapidarii averii straine in proportii deosebit de mari si abuzului de serviciu savirsite de factorii de decizie din cadrul primariei satului Peciste, raionul Rezina”(!?).
„Eu n-am cerut de la nimeni nimic...”
Solicitat de CUVINTUL sa comenteze stirea CCCEC, Tudor Bivol, primarul de Peciste afirma ca a ramas socat de invinuirea care i se incrimineaza pe nedrept.
„De profesie sunt silvicultor si pina la alegerile din 2007 am lucrat padurar, spunea T.Bivol. Eram om stimat, pentru ca pot si stiu sa lucrez bine. La insistenta consatenilor am acceptat sa candidez la functia de primar. Nu din careva interese, ca aveam de toate. Pur si simplu ma gindeam ca a-si putea face ceva bun pentru satul natal, care ajunsese intr-o stare cu adevarat dezastruoasa. Am fost ales din prima runda, acumulind peste 70 la suta din voturi. Dar cu adevarat am inteles unde mi-am bagat capul numai dupa ce am inceput a intra in exercitiul functiunii. Cea mai mare parte a mosiei nu era lucrata de vreo sase ani, infrastructura – distrusa, pretutindeni - degradare si saracie. In campania electorala de pana la 3 iunie, dar si cea din toamna lui 2007, pentru alegerile Consiliului Raional satul Peciste de citeva ori a fost vizitat de prim-ministrul Vasile Tarlev, ministrul Andrei Stratan, deputatii PCRM Eugenia Ostapciuc si Serafima Borgan, alti emisari ai partidului de guvernamint, care ii incredintau pe oameni ca daca vor vota cu PCRM vor avea de toate. Ei au venit cu ideea crearii cooperativei, promitindu-ne tehnica, saminta, bani ca sa putem lucra pamintul. Primaria nu a cerut de la nimeni nimic, eu n-am semnat nici un document prin care, ca primar, a-si fi solicitat careva ajutoare. Cele 25 tone de saminta de griu au fost aduse in sat de conducerea raionului, probabil, reiesind din promisiunile demnitarilor de la Chisinau, noi numai am facut lista beneficiarilor. Cu adevarat, cooperativa ”Glia Roditoare”, la acel moment era in stadiu de formare. Nici eu, ca primar, nici sotia, ca lider al cooperativei (nimeni altul n-a dorit sa-si asume aceasta responsabilitate), nu am avut din afacerea cu saminta careva interese sau venituri”, afirma Tudor Bivol, adaugind ca in postul de primar a reusit, totusi, sa faca multe lucruri bune pentru bastina, valorificind in diferite obiective sociale peste 6 mln de lei.
Pomenile electorale si efectul lor
La alegerile in Consiliul raional Rezina din 3 iunie 2007 partidele de orientare democrata, pentru prima data de la 2000 incoace, au acumulat peste 51% din sufragii ce le permitea sa preia puterea in raion. Aceasta insa nu s-a intimplat. Pentru ca un consilier de la PD “s-a imbolnavit” tocmai cind consiliul trebuia sa aleaga organele de conducere ale raionului. Dupa trei tentative nereusite de a examina chestiunile organizatorice, Consiliul a fost dizolvat, noile alegeri fiind stabilite pentru 11 noiembrie. Speriati ca in alegerile din 3 iunie pierduse puterea in 24 de raioane, comunistii au facut tot posibilul pentru a nu ceda si raionul Rezina. In perioada septembrie-noiembrie 2007 parlamentarii comunisti si membrii Guvernului Tarlev au cutreierat raionul Rezina in lung si-n lat, vizitind de citeva ori fiecare localitate si impartind la stinga si la dreapta promisiuni si pomeni. In cea mai mare parte a localitatilor lumea a reactionat cu destule rezerve la darnicia guvernantilor. Nu insa si la Peciste, unde peste 600 hectare de pamint stateau pirloaga de prin 2000 si lumea ajunsese la sapa de lemn. In aceasta situatie ideea crearii unei cooperative, care, potrivit demnitarilor, urma sa fie asigurata de stat cu masini si tractoare, ajutoare si subventii, la multi le-a placut. Iar cele 25 tone de seminte aduse si impartite gratuit au consolidat si mai mult imaginea PCRM in fata pecistenilor. Si cind a venit ora alegerilor, 75 la suta din participantii la scrutin au votat secera si ciocanul.
Tudor Iascenco, 9 aprilie 2010
Cind victima devine asasin
Si-au ucis sotii dupa ce ani in sir au fost batute si umilite. Condamnate la ani grei de puscarie, acum isi ispasesc pedeapsa dupa gratii. Este povestea trista a unor femei care din victime ale violentei in familie au devenit asasinii propriilor calai. Ele nu au gasit alta solutie decit omorul pentru a scapa de violenta. Daca Legea antiviolenta ar functiona la nivel, spun mai multi experti, cazurile de acest gen ar fi putut fi evitate.
L-a lovit cu ciocanul in cap
Ana se afla la penitenciarul pentru femei din Rusca de un an si ceva. Gardul cu sirma ghimpata, cerul vazut de dupa gratii, dorul mistuitor de copii si gindul ca totul putea fi altfel – acesta e tabloul cotidianului ei. A ajuns aici pentru ca si-a omorit barbatul cu care a fost casatorita timp de 15 ani. L-a lovit cu ciocanul in cap in timpul unei certe violente. Cele doua colege de celula, care ii cunosc intreaga poveste, spun intr-un glas ca nu e drept ca Ana sa stea aici.
Bataia si injuriile faceau parte din meniul zilnic al vietii ei familiale, fiind administrate mai ales atunci cind barbatul se imbata. Atunci nu mai conta in cine loveste – in femeie sau in cei doi copii, unul dintre care a ajuns sa aiba serioase probleme de sanatate. De necazul ei stia tot satul, inclusiv politistul de sector si primarul, dar nimeni nu a intervenit. „La noi, toti traiesc asa. Femeile tac si rabda. Nu avem de ales. Am asteptat sa creasca baietii ca sa putem pleca undeva la lucru si sa-l lasam in plata Domnului”, povesteste Ana. Dar acest plan, tesut in gind ani la rind, s-a destramat intr-o dimineata de decembrie. Femeia tocmai strica niste nuci ca sa le duca la vinzare, cind a izbucnit cearta. Nu-si mai aminteste cum a ajuns sa-l loveasca. Si-a revenit abia atunci cind l-a vazut zacind la podea. A strigat la vecini, a chemat medicii, politia, dar era prea tirziu. Cind s-au intors de la scoala, cei doi copii au aflat ca au ramas si fara mama, si fara tata.
La procesul de judecata au fost prezenti opt martori. Toti au confirmat ca Ana a fost batuta crunt in toti anii de casnicie, dar judecatorul oricum i-a aplicat o sentinta dura - 20 de ani de detentie. Dupa ce a facut recurs prin instante, termenul i-a fost redus pina la opt ani. Atunci cind va iesi la libertate va avea sub 50 de ani, iar cei doi copii vor fi mari de-acum. Nu o condamna pe mama lor, desi au rugat-o de mii de ori sa divorteze. Daca i-ar fi ascultat, acum ar fi fost impreuna. Ca si alte femei ajunse in astfel de situatii, Ana este victima a unui sistem imperfect de protectie sociala si judiciara a victimelor violentei in familie.
Ispasesc „pacatul” de a fi sotie
Desi mai multe femei spun ca au fost in stare de afect cind au comis infractiunea, termenele de detentie pentru astfel de infractiuni sunt destul de mari. In Codul Penal exista un element care ar putea inlatura caracterul penal al faptei, datorita circumstantelor in care a fost comisa. Una dintre aceste circumstante este legitima aparare – in aceasta stare este „o persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material si real indreptat impotriva sa din partea unei alte pesoane sau impotriva unui interes public”.
„De obicei instantele de judecata nu iau in consideratie scenariul vietii conjugale de pina la infractiune. Plus la aceasta, nici organele de ancheta nu cerceteaza declaratiile victimelor, ca sa vada ca femeia respectiva a fost batuta zilnic si a ajuns la disperare. Procuratura si politia ar trebui sa investigheze serios motivele infractinii si sa tina cont de motivele acesteia. Astfel ar fi posibila diminuarea raspunderii victimelor” spune Tatiana Catana, expert antiviolenta. De cele mai dese ori judecatorii considera ca in acest gen de infractiuni nu este vorba despre legitima aparare. „De obicei victimele sunt femei din familii sarace si nu au posibilitatea sa angajeze niste avocati foarte buni ca sa le reprezinte in instante. In plus, dosarelor din aceasta categorie nu li se atrage mare atentie”, sustine Tatiana Catana.
Astfel, ca sa iasa la libertate din inchisoarea vietii conjugale, unele femei, trec mai intii prin penitenciarul de drept comun. Pe linga omorul pe care l-au comis ele mai ispasesc un „pacat” – cel de a fi sotii.
Regretele dureaza tot restul vietii
Tatiana Plamadeala-Grigoras, psihologul penitenciarului Rusca spune ca cele mai multe femei isi omoara sotii ca urmare a violentei la care au fost supuse ani la rind. „Unele au fost batute si umilite inca din copilarie, avind parte de acelasi tratament si dupa casatorie. Femeile care vin din familii violente sunt traumate psihologic, acuza in permanenta dureri de cap. Netratate la timp, aceste afectiuni au consecinte foarte serioase. Ca sa le scoatem din depresie, lucram individual cu fiecare dintre ele”, spune psihologul.
Gindul ca din vina lor copiii au ramas orfani de tata este chinuitor si, ca sa scape de aceasta obsesie, unele au nevoie de ani pentru recuperare. Daca ar intoarce timpul inapoi, fiecare ar alege sa stea cit mai departe de sotul violent. Maria, o femeie din Nordul Moldovei in cei 16 ani de casnicie a fost batuta de nenumarate ori. In timpul scandalurilor, sotul ii spunea de fiecare data ca o omoara. Pina la urma s-a intimplat exact invers – el si-a gasit moartea in miinile ei. S-au casatorit din dragoste si traiau impreuna cu socrii. Certurile au inceput de la lipsuri si nevoi. Ca sa-si inece amarul, barbatul a inceput a bea. La putin timp a venit si prima bataie. L-a iertat, mai ales ca si socrii au implorat-o sa nu-l paraseasca. A ramas, iar treptat pumnii si injuraturile au devenit ceva obisnuit.
Femeia lucra cu ziua ca sa-si poata hrani copiii. In ziua fatala, sotul venise beat crita, cu o sticla de vin in mina. Cind l-a vazut s-a gindit: „Daca mai bea – ma omoara”. Disperata, nu a gasit nimic mai bun de facut decit sa-i verse bautura. Era la bucatarie, cu cutitul in mina, cind el a apucat-o de git, cerindu-i socoteala. Dintr-un instinct de aparare, a facut o miscare brusca cu mina si i-a taiat gitul. Rudele sotului au cerut sa-i fie aplicata cea mai dura pedeapsa, sustinind ca l-ar fi omorit intentionat, desi tot satul cunostea povestea ei trista. Nu s-a pus de pricina, fiind de acord cu orice pedeapsa, nu-i mai pasa de ea. Gindul ii era doar la cei doi copii, ramasi pe drumuri.
Politia - un ajutor efemer?
Omorurile in familie se intimpla destul de des – numai in ultimii trei ani au avut loc peste 60 de cazuri de acest fel. Majoritatea, sustin specialistii, ar fi putut fi prevenite, daca politia si asistenta sociala ar fi interevit la timp.
Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, fiecare a cincea femeie batuta de sot, isi retrage cererea depusa la politie. Motivul- lipsa de incredere in organele de drept si frica pentru siguranta sa si a copiilor. In afara de aceasta, cele mai multe nu au unde sa mearga, fie pentru ca sunt dependente economic de partener, fie ca le este teama de gura lumii. Nu putine sunt cazurile in care agresorii reusesc, prin amenintari multiple, sa le determine pe partenere sa renunte la ideea de a pleca, ba, mai mult, sa creada ca violenta se va opri de la sine. In plus, femeile mai sunt sfatuite de multiple rude, cumetri si vecini, sa nu-si strice casa ca „altul mai bun nu mai gaseste”. Neavind unde se duce si neavind siguranta ca va fi protejata de minia sotului ”iubitor” femeia isi retrage cererea, iar la scurt timp bataile revin.
Practica incetatenita de mai multi ani de a amenda abuzatorul a ruinat definitiv increderea femeilor in politie. Ele stiu ca partenerul isi va pastra comportamentul violent, iar amenda va trebui platita, in cele din urma, din bugetul si asa saracacios al familiei.
In general, violenta domestica este considerata "o problema de familie", motiv pentru care politia are mari ezitari inainte de a interveni.
„Multi politisti isi incalca atributiile de serviciu si conving victimele sa-si retraga cererea depusa, pentru a nu da curs urmaririi penale. Am vazut femei cu coastele rupte, cu miinile frinte care isi retrag cererea. Azi va bateti, iar miine va impacati, iar eu trebuie sa umblu pe drumuri - cam asa reactioneaza un politist atunci cind vine o femeie sa depuna o pligere impotriva sotului sau”, sustine Ion Oboroceanu, directorul Centrului de Drept din Causeni.
Legislatia mai multor tari europene prevede ca victima nu poate reveni atit de simplu in familie, dupa ce a fost agresata de partener. Instantele admit impacarea partilor abia dupa ce se constata ca victima a beneficiat de toate masurile posibile de asistenta sociala si economica. Aceasta practica ar fi foarte dificil sa fie aplicata in tara noastra, unde numarul centrelor pentru victime se cifreaza la sase unitati, iar pentru abuzatori – nu exista, deocamdata, niciun serviciu de recuperare psihologica.
Cu sanatatea ruinata si moralul la pamint
In cele mai multe cazuri de violenta semnalate, agresorul nu este retinut de politie si nu este indepartat de la domiciliu. Cea care pleaca, impreuna cu copiii, de regula este femeia, adica victima. Majoritatea victimelor se decid sa faca acest pas doar atunci cind nu mai pot indura sau cind viata copiilor este pusa in pericol. Ineori insa, si asa este prea tirziu.
Elena, o profesoara din raionul Criuleni a ajuns la Centrul Oncologic la scurt timp dupa ce s-a despartit de sotul sau, care o trata mai rau ca pe un dusman. Desi divortasera de mai multi ani, locuiau in aceeasi casa, dar cu intrari diferite. Astfel, chiar daca legal nu mai erau sot si sotie, barbatul oricum ii controla viata si o batea, ori de cite ori avea ocazia. De frica sa n-o stie satul, isi lua concediu de boala, atunci cind avea vinatai pe fata, in rest, se ducea la lucru, afisind un zimbet.
Abia un an in urma a gasit puteri sa-si lase casa si sa se mute in casuta, pe jumatate ruinata, ramasa mostenire de la parinti. Viata a capatat un nou sens si se bucurau impreuna cu copiii de fiecare zi de liniste. Asta pina cind a depistat ca are chisturi la ambii sini. Stresurile si bataile permanente au adus-o in cele din urma pe masa de operatii.
Fata-n fata cu dusmanul
Cazurile de violenta in familie, care ajung in vizorul organelor de drept sunt de ordinul sutelor, in fiecare an. Specialistii spun ca acesta e doar virful icebergului, deoarece multe persoane agresate de cei care ar trebui sa le fie sprijin, refuza sa ’’scoata gunoiul din casa”. Cele care se decid sa mearga in instanta au de trecut printr-un stres enorm. Potrivit Raportului OSCE de monitorizare a proceselor de judecata in Republica Moldova, “de cele mai multe ori, victimele sunt puse in situatia sa stea pe acelasi coridor in judecatorii impreuna cu prietenii si rudele inculpatilor. Avind in vedere frecventa intirzierilor si aminarilor de sedinte, aceste perioade neplacute de asteptare pot dura foarte mult. Intr-o serie de cazuri, inculpatul a amenintat victima in mod direct. Nici judecatorul si nici procurorul nu au dispus aplicarea masurilor de protectie si nici nu l-au mustrat pe inculpat”, se mai arata in raport.
„Victima este purtata prin instante, fiind audiata de mai multe ori, ceea ce este inadmisibil”, astfel explica multiplele cazuri de impacare Ion Oboroceanu, directorul Centrului de Drept din Causeni.
„O femeie agresata de sot nu poate nici macar sa obtina un certificat medical despre leziunile corporale, asta deoarece in multe localitati nu sunt medici. De exemplu, la noi in sat medicul vine doar de doua ori pe saptimina, pentru citeva ore. Deoarece majoritatea familiilor au venituri modeste, ele nu se pot deplasa la oras ca sa se adreseze unui medic. Astfel, agresorul trece nepedepsit”, spune Ludmila Ceaciru, primara comunei Calfa, Anenii Noi.
In vizorul politiei se afla circa 4800 de scandalagii familiali. De remarcat ca numarul acestora s-a redus cu aproape 600 comparativ cu anul 2007 si asta pe fundalul cresterii cazurilor de violenta in familie. Studiile arata ca in R. Moldova fiecare a patra femeie este victima a violentei in familie, fie fizica, sexuala, psihologica sau economica.
Investigatia a fost realizata in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”
Natalia Porubin, Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md, 2 aprilie 2010
Victimele torturilor din 7 aprilie vorbesc
La aproape un an de la evenimentele tragice din aprilie, niciuna din cele peste 300 de persoane torturate si retinute abuziv nu este reabilitata. Niciun politist din cei care au maltratat tinerii veniti sa protesteze in Piata Marii Adunari Nationale nu a fost condamnat.
Procuratura s-a autosesizat foarte tirziu si nu are anchete finalizate, niciun procuror dintre cei care au administrat dosarele tinerilor ce abia de se tineau pe picioare la procesele de judecata si nu a luat atitudine nu a fost tras la raspundere sau barem suspendat din functie. Tacerea si solidaritatea corporativa a judecatorilor, procurorilor si politistilor planeaza amenintator asupra democratiei din Republica Moldova.
Singurele pedepse reale aplicate dupa evenimentele din aprilie sunt mustrarea aspra cu care s-a ales judecatorul Dorin Popovici, refuzul CSM de a prelungi mandatul a doi judecatori, Mihail Drosu si Sergiu Crutco, care au participat la judecarea cauzelor din 7 aprilie in incinta Comisariatului General de Politie Chisinau si mustrare aspra si retrogradarea a doi procurori.
Revenite din soc, victimele torturii incep sa vorbeasca. Scenele de groaza la care au fost supuse in organele de politie, felul in care au fost judecati intrec si filmele de groaza.
Coridoarele mortii
Gheorghe Andronic din satul Brinza, raionul Cahul, are 50 de ani si e inspector fitosanitar. In dupa-amiaza zilei de 7 aprilie a venit la Chisinau pentru a-si rezolva niste chestiuni personale. Impreuna cu niste consateni a mers sa vada ce e in Piata Marii Adunari Nationale. „Era multa lume in jur, toti discutam despre ceea ce s-a intimplat, despre alegeri, cind s-au apropiat de noi citiva politisti. Era aproximativ ora 20.30. Unul din ei m-a lovit cu patul armei in spate, iar altul mi-a pus o piedica si am fost doborit la pamint. Apoi am fost aruncat intr-un Mitsubishi Pick-up L300. Peste mine au mai fost aruncate inca citeva persoane. Un politist mascat a tinut tot drumul bocancul pe capul meu. Cind am incercat sa feresc fata, ca nu puteam respira, mi-a strigat „Nu misca, daca te misti - trag!”, povesteste Gheorghe Andronic.
Au fost dusi la Comisariatul General de Politie Chisinau, unde, impreuna cu mai multe persoane, au fost pusi la perete cu miinile in sus si tinuti pina la ora 5 dimineata. Citiva politisti treceau pe rind si le trageau cu picioarele pe unde se nimerea, cu pumnii ii bateau sub coaste si in zona rinichilor. Dupa ce i-au documentat, le-au cerut sa se dezbrace in pielea goala si i-au trimis in celule. „Am avut o vinataie la picior, care a trecut abia peste o luna”, isi aminteste el. „In celula eram 21 de insi. Aproape ca nu aveam aer sa respiram. Nici sa ne intindem nu puteam, ca nu era loc”. „In primele zile ne scoteau sa semnam procesele-verbale. Noua, celor de la Cahul ni se cerea insistent sa scriem ca am fost platiti de Butmalai ca sa venim la proteste. Au fost adusi sectoristi de la diferite sectoare ca sa faca procese-verbale impotriva noastra. Am auzit cind unul ii zicea altuia ca „o sa aiba probleme cu procesele astea”. Vreo sase insi ne bateau. Bateau foarte tare. Un baiat avea miinile atit de umflate, ca trei zile nu a putut duce lingura la gura. Erau baieti cu capul crapat, cu fata umflata, nu puteau deschide ochii, unii abia de se tineau pe picioare...”, isi aminteste cu groaza Gheorghe Andronic. „Mi s-a facut rau si am chemat medicul, le-am spus ca am probleme cu inima si pot sa mor. Si nu prea m-au batut dupa asta”. Fratele sau, Ion, l-a cautat peste tot si l-a gasit peste citeva zile, reusind sa-i transmita medicamentele pentru hipertensiune pe care le lua.
Tirgul de pedepse
La 9 aprilie, Gheorghe Andronic, a fost dus intr-un birou de la etajul doi al Comisariatului General de Politie. Linga usa se mai aflau inca vreo 20 de persoane. Majoritatea aveau vinatai sau se vedea ca au fost batuti si se simteau prost. In birou erau doua persoane. Judecatorul Dorin Popovici i-a cerut explicatii referitoare la participarea la evenimentele violente din centrul Chisinaului. A incercat sa spuna ca are probleme de sanatate si ca a fost batut, dar Dorin Popovici i-a zis raspicat: „Zece zile iti ajunge! Afara!”. Nu i s-au scos catusele de pe miini si nu a avut un avocat. Pina la ora 14.00, toti cei din celula sa au fost judecati si toti au fost sanctionati cu 15, zece, cinci si trei zile de arest administrativ. Celor care aveau mai multe vinatai li se dadea un termen mai mare de arest.
Dupa arest - operatie pe cord
Andronic a stat in celulele CGP 10 zile, fara sa stie ca are dreptul sa atace sentinta. Ulterior, in urma protestului depus de procurori, a aflat ca pedeapsa a fost prea aspra, iar Curtea de Apel Chisinau, a casat, la 30 aprilie, decizia judecatorului Dorin Popovici, cauza fiind retrimisa spre rejudecare.
Abia in luna iunie, prin sentinta judecatorului A. Panov, a fost incetat procesul administrativ in privinta lui Gheorghe Andronic. Dupa arest, starea sanatatii lui s-a agravat si in decembrie 2009 a fost operat pe cord.
Avocatul lui Andronic, Iurie Craciuneac, spune ca judecatorul Dorin Popovici a incalcat obligatia de impartialitate prin faptul ca a instrumentat dosarele si a desfasurat sedinta de judecata in incinta Comisariatului General de Politie, nu a asigurat caracterul public al dezbaterilor judiciare, si-a intemeiat dispozitia de aplicare a masurii de arest administrativ in exclusivitate pe rapoartele colaboratorilor de politie, neglijind depozitiile contravenientului; nu a intocmit procesul-verbal al sedintei de judecata; a avut un comportament impropriu mantiei de judecator si altele. Lui Andronic nu i s-au explicat drepturile, a mentionat avocatul, subliniind ca cel mai important aspect al ilegalitatii actiunilor judecatorului Dorin Popovici este privarea lui Andronic de libertate pe zece zile, fara ca la dosar sa existe vreun proces-verbal de retinere administrativa si in lipsa probelor vinovatiei lui Andronic.
Cazul lui Gheorghe Andronic este unul din cele 20 ale victimelor torturii si retinerilor abuzive judecate de Dorin Popovici pe care, in prezent, le examineaza Asociatia „Promolex”. Ion Manole, directorul asociatiei, spune ca la Consiliul Superior al Magistraturii au fost depuse mai multe plingeri prin care se cere aplicarea sanctiunilor disciplinare maxime judecatorului Dorin Popovici. Lasarea lui Dorin Popovici in functia de judecator va da de inteles si altor judecatori ca se poate lucra in asa mod, sustine Ion Manole.
„Timp de o ora m-au batut in birou la anchetator”
Alexandru Cucu este originar din Cetireni, Ungheni, si este student la USM. A fost retinut la 8 aprilie, fara explicatii, de citiva politisti, care l-au escortat la Comisariatul General de Politie. Acolo i s-a intocmit proces administrativ ca ar fi „ultragiat colaboratorii de politie”. A fost batut in cel mai groaznic mod si impus sa semneze procesul-verbal asa cum l-au scris politistii. „La 9 aprilie, am fost dus in biroul anchetatorului, nr. 214, unde timp de o ora citiva politisti m-au batut cu o lingura de metal in cap si cu pumnii pe sub coaste. Dupa asta m-au dus in fata judecatorului Dorin Popovici. Nu mi-au scos catusele, iar doi politisti au stat permanent linga mine. I-am spus judecatorului ca am fost impus sa semnez procesul-verbal, dar n-a vrut sa ma asculte. Mi-a spus: „Eu vad declaratiile tale. 15 zile iti ajunge! Esti liber!”.
In aceeasi zi, vreo 20 de baieti, care erau cel mai tare batuti au fost dusi tocmai la Vulcanesti. „Acolo am ajuns dupa miezul noptii si ne-au intilnit cei de la Brigada de destinatie speciala, care iar ne-au luat la batut”. In tot acest timp, familia lui Alexandru il cauta disperata. Timp de o saptamina nu stiau nimic de el. „Numai in ultimele zile nu am fost batuti”, spune Alexandru. Intrebat daca isi aminteste numele sau, eventual, cum arata cei care l-au torturat, Alexandru rosteste doua nume: Valeriu Bobutac si Constantin Grozavu. In privinta colaboratorilor CGP care l-au torturat, Procuratura militara a pornit o cauza penala. „La confruntare, Bobutac si Grozavu au negat totalmente ca m-au torturat sau ca m-au fortat sa semnez declaratii false”, spune Alexandru Cucu.
La 30 aprilie Curtea de Apel a casat decizia emisa de Dorin Popovici, iar la 18 mai, Judecatoria Buiucani a clasat cazul administrativ in privinta lui Cucu. Instanta a recunoscut lipsa de probe legale care ar confirma comiterea de catre Cucu a contraventiei incriminate si ca retinerea si escortarea lui nu au fost motivate. De fapt, s-a recunoscut ilegalitatea deciziei luate de Dorin Popovici, ne-a declarat Alexei Croitoru, avocatul lui Alexandru Cucu. El a tinut sa precizeze ca si in legatura cu acest caz la Colegiul disciplinar al CSM a fost depusa o plingere, prin care se cere sanctionarea judecatorului Dorin Popovici.
Sanctiuni de ochii lumii
Reamintim ca, in cadrul sedintei din 12 ianuarie 2010, membrii Consiliului Superior al Magistraturii au refuzat sa prelungeasca imputernicirile de judecator pina la atingerea plafonului de virsta de 65 de ani judecatorilor de instructie Mihail Drosu (Judecatoria Buiucani) si Sergiu Crutco (Judecatoria Centru), care au participat la judecarea cauzelor din 7 aprilie in incinta Comisariatului General de Politie. Consiliul Superior al Magistraturii a conchis ca judecarea cauzelor in asemenea spatii reprezinta o grava incalcare a Constitutiei si a Codului de Procedura Penala si vine in contradictie cu articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza dreptul la un proces echitabil.
In acelasi context, ministrul Justitiei Alexandru Tanase, in calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, s-a autosesizat in legatura cu faptele judecatorului Dorin Popovici si a intentat o procedura disciplinara impotriva acestuia pe motiv ca a comis abateri similare si anume, a judecat cauzele in incinta comisariatului de politie, cu incalcarea mai multor norme si garantii procesuale.
Magistratii care au participat la judecarea cauzelor in incinta Comisariatului General de Politie sau au sanctionat retinerile ilegale in baza proceselor-verbale intocmite de colaboratorii organelor de politie acum examineaza cazurile acelor politisti si... ii elibereaza. Cu noi detalii despre aceste cazuri, dar si despre politistii care au maltratat tinerii, procurorii care nu s-au autosesizat si judecatorii care au facut injustitie la comanda vom reveni in numerele urmatoare.
In imagini: Alexandru Cucu: „Timp de o ora m-au batut in birou la anchetator, dupa care m-au dus in fata judecatorului Dorin Popovici”; Judecatorul Dorin Popovici
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru drepturile omului”, desfasurata cu sprijinul Ambasadei SUA in Moldova.
Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 26 martie 2010
Jaf din averea publica
sau Cum statul a ramas fara pachetul majoritar de actiuni la SA “Artmet”
In finele anului 2007- inceputul anului 2008, guvernarea comunista a demarat un amplu program de privatizare. Pe parcursul anului 2008 au avut loc mai multe licitatii, tendere, negocieri directe cu potentialii investitori privind privatizarea unor active din proprietatea statului. In febra acestor privatizari, multe dintre ele au ajuns, prin diferite tertipuri, mai mult sau mai putin legale, pe mina unor „investitori” apropiati de partidul comunistilor, care s-au folosit de moment pentru a se pricopsi cu avere. Privatizare nebuloasa
La 20 august 2007, Guvernul aproba prin Hotarirea nr. 945 o lista cu 267 bunuri proprietate de stat supuse privatizarii. Printre acestea figura si Uzina Mecanica SA „Artmet” din Chisinau, specializata in confectionarea constructiilor de metal si a utilajului nestandartizat. Capitalul social al SA „Artmet” era de 3 275 580 lei, divizat in 54 593 de actiuni, a cite 60 lei. Statul era actionar principal la aceasta intreprindere, cu 91,77% din actiuni. Intimplator sau nu, dar SA „Artmet” nu a mai ajuns sa fie scoasa in mod deschis la privatizare, asa cum s-a facut in cazul celorlalte intreprinderi incluse in hotarirea Guvernului. In cazul acestei intreprinderi s-a gasit o alta modalitate, destul de ingenioasa si, aparent legala, de a o trece din proprietate de stat in cea privata.
Indicatii la pachet
La inceputul anului 2008, Ministerul Industriei si Infrastructurii, in subordinea caruia era SA „Artmet”, decide sa includa in capitalul acesteia si activele IS „Sectorul autogestionar de reclama si montaj” evaluate la 578 622 lei. In urma acestei actiuni, cota statului urma sa ajunga la 93% in capitalul “Artmet”. Cel putin asa arata documentele oficiale.
La 18 aprilie 2008 este convocata Adunarea generala extraordinara a actionarilor, care decide, intre altele, emisia suplimentara de actiuni. Interesele statului le-a reprezentat Nadejda Mazuric, consultant la Directia sinteza economica, prognoze si reforme din cadrul Ministerului Industriei si Infrastructurii. Reprezentantul statului, dupa cum aveam sa aflam, a venit la adunarea actionarilor cu lectia pregatita de acasa. Nadejda Mazuric avea indicatii in scris cum sa procedeze si cum sa voteze la fiecare chestiune pusa in discutie. Acestea se contineau in nota cu nr.44/B din 18.04.2008, semnata de viceministrul Vasile Mamaliga. Iata unele spicuiri din scrisoarea cu indicatii: “La chestiunea privind aprobarea actului de transmitere-predare a patrimoniului de stat catre SA „Artmet” va vota „pentru”. La chestiunea privind majorarea capitalului social al SA „Artmet” si, respectiv, a cotei statului prin inregistrarea emisiei suplimentare de actiuni, va vota „pentru”. La chestiunea aprobarea darii de seama privind rezultatele emisiei suplimentare de actiuni si listei subscriitorilor va vota „pentru” si va pune in sarcina consiliului societatii definitivarea sumei emisiei suplimentare de actiuni si a listei subscriitorilor pina la 29 aprilie 2008.”
In cadrul adunarii, actionarii minoritari (din administratia intreprinderii) au manifestat interes pentru a participa la subscrierea de capital si au cerut sa li se acorde acest drept. Aceasta propunere a fost acceptata si a fost pusa la vot impreuna cu propunerea de majorare a capitalului social al SA „Artmet” cu 4 700 040 lei. Contributia statului era de doar 578 622 lei, restul sumei - 4 121 420 lei – era contributia actionarilor minoritari. Faptul ca cele doua propuneri au fost puse la vot impreuna a creat, se pare, o confuzie in rindul actionarilor. Reprezentantul statului a votat asa cum i s-a indicat - „pentru”, chiar daca statul pierdea astfel pachetul de control in SA „Artmet”.
Cota statului cedata „legal” unui proprietar privat
In urma subscrierii, cota statului s-a redus de la 91,77% la 44,9% (!), iar actionar majoritar a devenit directorul general Victor Odobescu, consilier municipal Chisinau din partea Partidului Comunistilor. Pina la aceasta, Odobescu era unul din actionarii minoritari. Acesta a subscris suma de 4,1 mln lei, obtinind astfel o cota de 53 la suta din capitalul SA „Artmet”.
Victor Odobescu respinge orice suspiciuni de rea intentie in diminuarea cotei statului in SA “Artmet”. Potrivit lui, pina in ultima zi a fost asteptata o decizie a statului pentru a participa cu o suma mai mare la emisia suplimentara de actiuni. „Eu am contractat un imprumut de la banca, pe care il achit si in prezent”, ne-a declarat Odobescu, adaugind ca a muncit mai mult de 27 de ani la aceasta intreprindere. Este totusi straniu ca statul, desi a venit cu propunerea de majorare de capital, a fost si cel care, pina la urma, a ramas in pierdere. Mai degraba pare a fi o intelegere tacita de a trece patrimoniul statului in proprietate privata.
Legea cu privire la piata valorilor mobiliare stipuleaza ca emitentul este obligat sa prezinte Comisiei Nationale a Pietei Financiare, in termen de 15 zile de la data incheierii plasamentului valorilor mobiliare din emisiunea suplimentara, „confirmarea Agentiei Proprietatii Publice privind executarea clauzelor contractuale - in cazul emisiunii valorilor mobiliare din contul capitalizarii investitiilor efectuate de catre persoanele care au procurat pachete de actiuni in procesul privatizarii proprietatii publice; acordul Agentiei Proprietatii Publice in cazul in care statul detine o cota de cel putin 10% in capitalul social al emitentului” etc.
Ministerul Economiei si Comertului al RM, care a preluat majoritatea imputernicirilor fostului minister al Industriei si Infrastructurii si Agentia Proprietatii Publice nu si-au dat acordul la majorarea capitalului social al SA „Artmet” prin emisia suplimentara de actiuni in valoare de 4,7 mln lei. Ei argumentau ca prin aceasta actiune se va diminua atit cota statului, cit si cea a celorlalti actionari. Mai mult, Consiliul de Administrare al SA “Artmet”, unde statul era inca majoritar, nu a acceptat majorarea capitalului.
Instantele judiciare „pecetluiesc” afacerea
Epopeea cu majorarea de capital nu s-a terminat aici. Agentia Proprietatii Publice de pe linga Ministerul Economiei a contestat majorarea de capital in forma rezultata pe motiv ca s-a facut fara acordul sau, incalcindu-se Legea privind administrarea si deetatizarea proprietatii publice, si in detrimentul statului, intrucit cota statului a fost micsorata de la 91,77% la 45%. In iulie 2008, APP a actionat in judecata “Artmet”, solicitind anularea punctului 3 al procesului-verbal nr. 2 din 18.04.2008 al Adunarii Generale extraordinare a actionarilor.
Instanta de fond si cea de apel au constatat ca sedinta respectiva a fost desfasurata legal, avind cvorumul necesar pentru a decide majorarea capitalului social prin emisie suplimentara de actiuni. Ambele instante au constatat ca nu poate fi acceptat nici argumentul privind lipsa imputernicirilor reprezentantului statului de a vota pentru majorarea capitalului social, deoarece la dosar a fost anexata scrisoarea MII adresata Nadejdei Mazuric, reprezentantul statului in SA „Artmet”, in care este expres indicat ca urmeaza sa asigure cu intreg pachetul de actiuni ale statului adoptarea hotaririi privind majorarea capitalului social al SA „Artmet” si, respectiv, a cotei statului prin inregistrarea emisiei suplimentare de actiuni. La 4 februarie 2009, Colegiul economic al CSJ a mentinut deciziile instantelor de fond.
Mai mult, Curtea de Apel Chisinau, prin decizia din 30 mai 2008 si Colegiul civil si de contencios administrativ al Curtii Supreme de Justitie, prin decizia din 25 iunie 2008, obliga MEC si APP sa elibereze SA “Artmet” acordul in scris la majorarea capitalului social.
Tudor Copaci, actualul director al Agentiei Proprietatii Publice, ne-a spus ca deja nu mai exista posibilitati de a schimba situatia creata in legatura cu capitalul statului la "Artmet", deoarece exista o decizie definitiva a instantei de judecata. Altfel spus, statul a pierdut in mod legal cota sa majoritara de actiuni in capitalul SA "Artmet", in favoarea unei persoane fizice.
Interese fara vina
Cu toate acestea, vizavi de modul cum a fost facuta aceasta cedare de capital, sunt mai multe intrebari decit raspunsuri. Este interesant si faptul ca Nadejda Mazuric, care a fost reprezentantul statului in SA "Artmet" in prezent este angajata la aceasta intreprindere (!). Sa fie acest post rasplata pentru deciziile luate in detrimentul statului si in favoarea noului actionar privat? Nu stim. Nadejda Mazuric neaga orice legatura intre votul sau si obtinerea, dupa aceasta, a unui loc de munca la intreprinderea respectiva. Ea sustine ca dupa lichidarea Ministerului Industriei si Infrastructurii a stat in somaj citeva luni si „era normal ca, daca statul a aruncat-o in strada, sa-si caute de lucru in alta parte”.
Este interesant si faptul ca imediat dupa schimbarea actionarului majoritar la intreprindere, aceasta devine mult mai profitabila, desi practic are aceeasi conducere. De exemplu, in 2008, SA „Artmet” obtine un profit de 5 mln lei, de peste trei ori mai mult decit in 2007. Vinzarile au constituit 60,6 mln lei, aproape de doua ori mai mult decit in 2007.
Practici trase la indigo
Practica de a aduce la faliment sau a face nerentabile intreprinderile care real pot aduce profituri considerabile, numai pentru a le privatiza pe nimic este una cunoscuta si utilizata frecvent in ultimii ani de catre cei apropiati guvernarii comuniste. Nu este noua nici practica diminuarii pachetului majoritar de actiuni al statului pentru a trece intrepriderile profitabile in miini private. Numele ex-viceministrului Vasile Mamaliga a figurat in 2005 intr-un dosar penal privind diminuarea pachetului majoritar de actiuni al statului la SA „Restaurantul Doina” din Parcul Valea Trandafirilor, caz tras la indigo cu cel al SA „Artmet”. Si in cazul SA „Restaurantul Doina” diminuarea pachetului majoritar de actiuni al statului s-a facut prin emisie suplimentara de actiuni.
Ramine sa vedem, daca Procuratura Generala, care a inceput sa investigheze mai multe cazuri de privatizari suspecte, va lua in vizor si acest caz. Poate atunci se va reusi si gasirea vinovatilor.
Ion Preasca, in colaborare cu Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md, 12 martie 2010
Afaceri suspecte la primaria Echimauti
Intr-un interviu acordat in septembrie 2009 ziarului „Farul Nistrean” presedintele raionului Rezina, Valeriu Ciorici, apreciaza inalt activitatea primarului s. Echimauti Igor Marco, ales pe lista PCRM, mentionind ca in ultimii ani, cu concursul acestuia, in sat a fost construit un apeduct de 3 km in care au fost investiti peste 1 mln lei din partea donatorilor straini si 115 mii lei din bugetul raional; ca la alte obiecte au mai fost valorificati 1 mln 260 mii lei alocati din bugetul de stat si cel raional.
In acelasi timp, autorii mai multor adresari la „C” sustin ca in primaria Echimauti finantele publice se cheltuiesc fara nicio socoteala; ca o buna parte din mijloacele destinate pentru constructia apeductului, alte proiecte sociale ar fi fost utilizate in alte scopuri; ca primarul Igor Marco face abuz de serviciu si are un comportament neadecvat functiei pe care o ocupa.
Cheltuieli secretizate
Dupa cum se mentioneaza intr-o adresare parvenita de la Echimauti, (autorii ne-au rugat sa nu le divulgam numele de teama ca primarul s-ar putea razbuna), apeductul se construieste din 2004 in baza resurselor alocate de Fondul Ecologic National si unii donatori straini (peste 1 mln de lei), contributiilor populatiei (cite 2000 lei de gospodarie) si 185 mii lei veniti din bugetul raional. Nimeni, (in afara de primar), insa nu stie cum au fost cheltuite aceste resurse. Sute de mii de lei au fost transferati la diferite firme, dar cine si ce materiale a luat, ce s-a facut cu ele nu se stie. Nu exista careva documente care ar adeveri ca cineva ar fi luat la evidenta materialele procurate, acte care ar confirma utilizarea lor. Apeductul a fost luat la balanta primariei, dar nu exista un act de receptie in care sa fie indicate cine si ce lucrari a executat, ce materiale au fost utilizate, care alte cheltuieli au fost facute la obiectul dat. Initial s-a anuntat ca in taxa de doua mii intra toate cheltuielile legate de conectarea gospodariei la traseul central, inclusiv procurarea si instalarea contorului. In realitate multi oameni au fost solicitati sa participe la saparea si astuparea santurilor, alte lucrari. Asa afirma autorii adresarii parvenite de la Echimauti.
Verificarea informatiilor am inceput-o cu primarul. Intr-o scrisoare trimisa dumnealui inca la 12 noiembrie 2009 l-am rugat sa concretizeze sumele utilizate pentru constructia apeductului si cum au fost cheltuite, ce firme au participat la lucrari si modul cum au fost selectate, cine a fost responsabil de primirea si utilizarea materialelor, alte lucruri. Dinsul n-a binevoit sa ne raspunda.
Solicitat sa comenteze adresarea consatenilor, Petru Ceban, consilier local de Echimauti a declarat ca problemele nominalizate mai sus au fost abordate si la sesiunile Consiliului local, dar primarul n-a dorit sa dea careva lamuriri. „I-am propus, spunea consilierul, ca fondurile pentru constructia apeductului sa fie gestionate prin intermediul asociatiei cetatenilor, cum s-a procedat la gazificare, caci primarul are cu ce se ocupa, dar dinsul a refuzat, motivind ca finantatorii nu admit alti parteneri decit primaria. Nu a acceptat dinsul nici propunerea de a face o informatie detaliata, cel putin in fata consiliului, despre cheltuielile legate de constructia apeductului, doar este vorba de bani publici si contributiile consatenilor. Mai intii unii au platit cite 700 de lei, apoi contributia cetatenilor s-a marit pina la 2000 de lei. Lumea ar vrea sa stie care au fost cheltuielile reale pentru aprovizionarea cu apa a unei gospodarii, ce parte din aceste cheltuieli a fost acoperita din resursele Fondului Ecologic National si altor donatori, cit din bugetul raional si cit din contributiile cetatenilor. La toate aceste intrebari primarul nu vrea sau nu poate raspunde.
La sfirsitul anului trecut primaria a fost controlata de serviciul control si revizie Orhei al Ministerului Finantelor. In act se noteaza ca materialele pentru apeduct, procurate de la diferite firme, se afla la depozit.
"Cum acestea pot fi la depozit, daca lucrarile au fost efectuate si apeductul de acum este luat la balanta primariei?” se intreba P.Ceban, precizind ca, in opinia lui, in afacerea cu apeductul sunt foarte multe intrebari neclare, la care ar trebui sa caute raspunsuri politia si procuratura.
Apropo, conform unor documente de care dispune redactia, in cadrul unui control efectuat la primaria Echimauti in martie 2007 revizorii au depistat mai multe incalcari privind modul de formare si utilizare a mijloacelor financiare alocate pentru constructia apeductului. Dar primaria n-a facut concluziile de rigoare din acele avertizari.
Pentru comparatie vom remarca ca in s. Mateuti, in a. 2009, timp de 8 luni a fost construit un apeduct cu lungimea de peste 10 km la care au fost conectate circa 300 de gospodarii. Costul total al acestor lucrari, inclusiv contributia consatenilor, potrivit primarului de Mateuti Mihai Mirzencu, a fost de circa 1 mln 700 mii lei. Adica, cu aceleasi cheltuieli, in 2009, cind preturile la materiale si servicii au fost mult mai mari decit in 2004-2008, la Mateuti a fost construit un apeduct de trei ori mai mare decit cel de la Echimauti.
Lucrind la Moscova, primea salariu si la Echimauti
In continuare autorii adresarii la redactie mentionau: "Primaria noastra de mai multi ani are automobil, dar tot timpul conducea primarul, deoarece in schema de personal nu este functia de sofer. I. Marco si-a luat sofer pe care il salarizeaza din fondul disponibil, adica din resursele destinate pentru nevoile satului. De fapt, rar cine l-a vazut pe soferul Nicolae Cojocaru la volanul automobilului primariei, fiindca mai multe luni din anul 2009 acesta s-a aflat la cistig la Moscova. Iar contabilitatea i-a calculat si i-a platit luna la luna salariul de 1000 de lei".
Primarul a trecut sub tacere si aceasta invinuire. Am incercat sa discutam cu N.Cojocaru, dar feciorul lui, Vasile, ne-a spus ca taica-sau se afla la Moscova si poate va veni peste vre-o luna.
La serviciul de control si revizie Orhei ne-au confirmat ca in lista salariatilor primariei Echimauti figureaza soferul Nicolae Cojocaru si respectivul a avut in anul 2009 un salariu de 1000 de lei.
Neglijenta sau interes?
Autorii petitiei mai afirma ca platile pentru serviciile prestate de excavatorul primariei nu ajung in buget; ca primarul spala banii publici prin intermediul unei firme inregistrate pe numele fratelui sau, dar pe care, de fapt, tot el o gestioneaza; ca n-are nici o masura la cheltuirea banilor „pentru carburanti, piese de schimb si reparatia automobilului”, depasind cu mult limitele stabilite de legislatie; ca o casa de locuit in doua niveluri si un depozit cu arcuri, care se afla la balanta primariei, sunt utilizate nelegitim si bugetul local suporta prejudicii de zeci de mii etc.
Si vizavi de aceste acuzatii am vrut sa aflam mai intii opinia primarului. Dupa trei luni de asteptare zadarnica am ajuns la concluzia ca, daca tace, primarul n-are ce obiecta.
Solicitat sa comenteze acuzatiile consatenilor, ex-primarul Gheorghe Botnaru, actualmente director al SRL „Mobagro”, ne-a spus ca excavatorul a fost donat primariei, prin a. 2000, de agentii economici din localitate. „Vorbeam atunci de restabilirea apeductului, gazificare, reparatia drumurilor etc si ne-am gindit ca astfel tractorul va putea fi utilizat cu mai mult folos pentru necesitatile satului, inclusiv si pentru nevoile gospodariilor agricole. Din pacate, excavatorul lucreaza mai mult prin alte sate decit in Echimauti”, a adaugat Gheorghe Botnaru.
„Excavatorul presteaza servicii prin tot raionul. Consilierii de mai multe ori au incercat sa afle ce venituri are primaria in urma acestor servicii, mai ales ca pentru intretinerea tractorului se fac cheltuieli mari, dar fara nici un rezultat”, a remarcat in aceiasi ordine de idei consilierul Petru Ceban.
Iar referitor la casa de locuit si depozitul cu arcuri in actul de revizie din decembrie 2009 se mentioneaza ca primaria nu are contract de arenda cu cele doua familii care locuiesc in imobilul primariei si nu platesc taxa de arenda, iar pentru utilizarea depozitului cu arcuri GT ”Negura Oleg” achita ceva mai mult de un sfert din plata de arenda reala.
Marturiile mai multor echimauteni si copiile unor documente pe care am reusit sa le obtinem confirma informatiile expuse mai sus. Cu adevarat, prin dispozitia nr. 261 din 23 iunie 2009, in baza unui cont de plata primit de la GT ”Marco Ion”, cu sediul in s. Saharna, primaria Echimauti transfera acesteia 7 mii lei „pentru servicii de transport, 1400 t/km”. Persoanele cu care am discutat la aceasta tema nu si-au putut aminti ca tractorul GT ”Marco Ion” sa fi prestat primariei un asemenea volum de servicii de transport. In actul prezentat consiliului dupa incheierea controlului, vizavi de acest caz, se constata ca in factura fiscala serviciile prestate de GT ”Marco Ion” nu sunt descifrate si confirmate cu documentele respective de indeplinire a lucrarilor, isi amintea Petru Ceban.
Sanctionat pentru huliganism
Comportamentul neadecvat al primarului I.Marco este o alta tema des abordata de echimauteni. Iata ce ne scria in septembrie 2009 profesoara Ludmila Dabija, consilier orasenesc de Rezina: „La 19 septembrie 2009, impreuna cu prietenele S.Blanaru si E. Namolovan, in centrul satului, asteptam autobuzul sa plecam la Rezina. Igor Marco, fiind beat, s-a apropiat de noi si m-a luat la trei parale ca sunt adepta a Partidului Liberal si il sustin pe Dorin Chirtoaca. Apoi a inceput a se lauda cit a facut el pentru sat cu sustinerea Partidului Comunistilor. I-am replicat ca lucrarile au fost facute pe bani publici, nu pe ai lui. Replica nu i-a placut si dinsul a inceput a ma injura, ordonindu-mi sa stau in pozitie de drepti in fata lui, tragindu-ma de haine. Vazind ca intrece masura, unul din prietenii lui l-a urcat in masina, de unde primarul continua sa ne injure, fata de lume, cu cele mai urite cuvinte”. L.Dabija mai preciza ca a depus o cerere pe acest caz la Comisariatul raional de Politie Rezina.
Dupa cum am fost informati la CRP Rezina, in baza procesului contraventional intocmit de ofiterul V.Taban, pentru faptele descrise in scrisoarea dnei L.Dabija, primarul Igor Marco a fost sanctionat conform articolului 354 al Codului Contraventional al RM (huliganism) care prevede ca “acostarea jignitoare in locuri publice a persoanei fizice, alte actiuni similare ce incalca normele morale, tulbura ordinea publica si linistea persoanei fizice, se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 50 de unitati conventionale sau cu munca neremunerata in folosul comunitatii de la 20 la 60 de ore”.
Si alti echimauteni ne-au comunicat ca Igor Marco poate fi vazut in stare de ebrietate si ca isi permite lucruri care nu fac fata unui primar. Intrebati daca au apelat in cazurile respective la ajutorul politiei sau al procuraturii, acestea au declarat ca nu au facut acest lucru fiind increzuti ca totuna primarul va iesi basma curata, fiindca "organele noastre reactioneaza operativ si dur numai cind este vorba de niste muritori de rind".
La Procuratura Rezina am fost informati ca in ultimii ani n-au parvenit careva plingeri in adresa primarului Igor Marco.
P.S. CUVINTUL ofera primarului I.Marco posibilitatea sa-si expuna oricind pozitia pe problemele vizate mai sus.
In imagini: Primarul Igor Marco, Ordin de plata emis de Primaria satului Echimauti
Tudor Iascenco, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 5 martie 2010
Violenta in familie ne costa milioane de lei
In ultimii trei ani, 60 de persoane si-au pierdut viata in razboaiele din familie, arata datele Ministerului de Interne. Zeci de copii au ramas pe drumuri, iar alte citeva zeci de femei au fost mutilate in batai de soti, ajungind sa depinda tot restul vietii de ajutoarele sociale. Sute de copii sunt batuti in permanenta de parintii lor. Pe acest fundal sumbru, autoritatile declara ca nu au bani pentru implementarea Legii cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie.
Pretul pe care societatea il plateste pentru violenta in familie este unul enorm. Oameni bagati in mormint cu zile, copii ramasi pe drumuri, femei cu sanatatea distrusa in batai - iata doar citeva consecinte sinistre ale acestui fenomen. Costul violentei, potrivit mai multor experti, se compune din banii alocati pentru reabilitarea victimelor, intretinerea in detentie a infractorilor, platile sociale pentru persoanele care au devenit invalide in urma batailor, intretinerea unui copil in internat etc. Adunate la un loc, aceste costuri constitue o suma uriasa pe care o plateste intreaga societate.
Dincolo de cheltuielile financiare, mai exista si costul moral al violentei, pe care nimeni nu este in stare sa-l estimeze.
1 mln 800 mii lei pentru intretinerea celor care-si ucid apropiatii
Violenta in familie atinge apogeul atunci cind se ajunge la omor. Femei ajunse la disperare, care-si trimit barbatii pe lumea cealalta, dupa ñe ani la rind sunt batute si umilite. Soti care-si ucid consoartele in bataie. O femeie din nordul tarii a murit in chinuri groaznice la spital, dupa ce a fost batuta cu cruzime de cel care i-a jurat dragoste pe vecie. La interogatoriu, infractorul spunea senin ca isi iubea sotia si ca nu a vrut sa o omoare ci doar “sa o invete minte” pentru ca sarase prea tare raciturile. I-a dat un pumn, inca unul, a doborit-o la pamint, dupa care a lovit-o cu picioarele pina cind aceasta a ramas fara suflare. Desi nu era la prima fapta de acest fel, acum s-a speriat si a chemat vecinii. Femeia a fost transportata la spitalul raional, dar medicii nu au mai putut-o salva. Copiii au ajuns la internat, iar barbatul – la inchisoare.
Potrivit datelor Departamentului Institutii Penitenciare, statul cheltuieste anual pentru intretinerea unui detinut in jur de 30 000 de lei. Tinind cont ca in ultimii trei ani cel putin 60 de persoane au ajuns dupa gratii pentru omor in familie, putem constata ca statul a platit anual peste 1 mln 800 mii de lei pentru intretinerea acestor infractori. In urmatorii zece ani, cit acestia isi vor ispasi pedeapsa, societatea va plati pentru intretinerea lor 18 mln de lei. Daca acesti bani ar fi utilizati pentru prevenirea violentei, probabil ca numarul familiilor salvate ar fi de ordinul sutelor.
Un film de groaza regizat de tata
„Cind se imbata, tata ma lovea cu centura in cap. Cel mai mult o batea pe mama. Striga la noi si nu ne lasa sa iesim din casa. Ma tem de el. Poate l-or lua la inchisoare”, spune Nicusor, un baiat de numai patru anisori, dintr-un sat din raionul Soldanesti. Pentru el si cei doi frati ai sai copilaria nu se asociaza cu basmele lui Ion Creanga ci cu filmele de groaza, regizate chiar de tatal lor. Mama acestor copii, o femeie de numai 30 de ani, cu privirea stearsa, zimbeste trist atunci cind o intreb de ce nu a divortat de sot si a tolerat bataile si umilintele. „Unde era sa ma duc, cui ii trebuim noi?”.
De citiva ani nu-si aminteste nici o zi senina in familia sa. Mai intii a fost o palma, apoi o vinataie sub ochi. In primii ani ii era rusine sa iasa din casa, mai tirziu, insa, se obisnuise si nu-si mai dosea vinataile. Desi stia tot satul de necazul ei, nimeni nu s-a implicat vreodata s-o scoata din miinile barbatului. Ajunsa la limita puterilor, s-a adresat politistului de sector, dar a doua zi a fost fortata de sot sa-si retraga cererea. Cind s-a intors acasa, a fost batuta crunt peste sini”. „Hai, du-te si arata unde te-am lovit”, i-a strigat sotul, rizind cinic.
Acum femeia si cei trei copii se afla la un centru de reabilitare a victimelor violentei in familie. S-a hotarit sa vina incoace dupa o casnicie de aproape zece ani cu un sot care o batea si o injura zilnic. Cu sanatatea si morala la pamint, femeia spera sa aiba puteri sa inceapa o viata noua, nu pentru ea, cit pentru cei trei copii pe care-i are.
Un studiu al Bancii Mondiale apreciaza ca durata vietii femeilor batute se reduce cu 5-10 la suta.
Reabilitarea dureaza luni in sir
Reabilitarea victimelor violentei in familie poate dura luni si chiar ani in sir. Costurile acestor interventii se pot ridica la zeci de mii de lei. Cu victimele lucreaza o echipa intreaga de specialisti – psihologi, psihiatri, asistenti medicali, medici, avocati. „De exemplu, serviciile unui psiholog valoreaza cel putin o suta de lei pentru o sedinta si in majoritatea cazurilor sunt necesare cel putin 10 sedinte de acest fel. Serviciile unui avocat costa cel putin 500 lei pentru un proces de judecata. Pentru ca de cele mai multe ori femeia iese din casa numai cu ce are pe ea, sunt necesare imbracaminte, incaltaminte, seturi igienice, care ajung la cel putin 2 mii de lei”, ne-a declarat Lilia Gorceag, psiholog in cadrul Centrului pentru protectia si asistenta victimelor si a potentialelor victime. Anul trecut, in cadrul centrului au fost asistate 181 de victime, care aveau in total 101 copii. Actualmente in republica exista sase centre specializate in sustinerea victimelor violentei in familie. Activitatea acestor structuri este finantata de granturile straine si bugetele locale.
De la violenta la trafic de persoane e doar un pas
Un alt pret pe care il platim pentru violenta din familie este cel al reabilitarii victimelor traficului de fiinte umane. Potrivit Ecaterinei Berejan, specialista in cadrul Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, peste 80 la suta dintre persoanele care ajung in trafic au trecut anterior printr-o experienta de abuz sau violenta, fie violenta fizica, sexuala, emotionala sau economica. “Violenta domestica este factorul care expulzeaza victima in cerc de violenta, de data aceasta sexuala. Femeile care au trecut prin violenta fizica sau sexuala sunt mai usor de racolat, datorita faptului ca au un nivel de autoapreciere foarte scazut. Victimele nu ar putea fi atrase in capcana atit de simplu, daca ar fi conciliate psihologic”, spune Lilia Gorceag.
Tot din cauza abuzurilor din partea sotilor multe femei aleg sa plece ilegal la munca peste hotare, lasind-si copiii acasa. Numai anul trecut, in astfel de familii au avut loc 10 cazuri de incest, potrivit datelor Centrului National de Prevenire a Abuzului fata de Copii (CN PAC).
Violenta naste violenta
Un copil crescut intr-un mediu in care bataile fac parte din rutina zilnica, va aplica acelas tratament in propria familie. Putini sunt cei care, odata ajunsi la maturitate, evita violenta. Actualmente nici o structura statala sau neguvernamentala nu cunoaste cifra exacta a copiilor abuzati in familie. Singurul studiu disponibil este cel realizat acum doi ani de UNICEF si doua ministere de resort. Datele acestuia arata ca fiecare al patrulea copil este batut de parinti, in timp ce fiecare al zecelea parinte a recunoscut ca este violent cu copilul sau. Singurul centru de servicii specializate pentru copiii care au devenit victime ale abuzului de orice fel este “Amic”, un serviciu implementat de CN PAC in parteneriat cu directia municipala pentru protectia copilului. Anul trecut aici au fost asistati un numar-record de cazuri – aproape 260. Cei mai multi copii ajung aici cu ajutorul unor rude, vecini, profesori, medici. Ca si alte structuri abilitate in protectia victimelor pentru victimele violentei in familie centrul functioneaza gratie suportului din partea donatorilor straini. Potrivit Rodicai Coretchi, managera centrului, “reabilitarea unui copil victima a violentei dureaza in cele mai grave cazuri, pina la 2 ani”.
De remarcat ca de reabilitare psihologica beneficiaza numai o mica parte a copiilor abuzati. Ceilalti risca sa duca aceasta experienta in raportul cu viitorii lor copii. Astfel, consecintele violentei de azi se vor face resimtite si pe viitor.
Solutia – reabilitarea agresorilor In tara noastra, toate serviciile create pentru consecintele violentei in familie se adreseaza victimelor. Insa, netratarea abuzatorilor duce la recidiva. Cel care si-a lovit sotia o data, isi va repeta fapta, asa spun specialistii. Actualmente la evidenta organelor de politie se afla peste 4600 de scandalagii familiali pentru care nu exista in intreaga tara niciun serviciu de reabilitare. Experienta internationala arata ca 80 la suta din abuzatori pot fi reabilitati.
Prima tentativa de a deschide un centru pentru tratarea celor care-si bat sotiile a fost facuta acum citeva luni la Drochia. Potrivit estimarilor autorilor proiectului costurile necesare pentru functionarea acestui serviciu ar fi de zeci de ori mai mici decit pentru functionarea unui centru pentru reabilitarea victimelor. „Viitorul centru va oferi servicii de asistenta psihologica, sociala si servicii de dezalcoolizare. Cheltuielile de consiliere a unui abuzator nu sunt atit de mari in comparatie cu intretinerea unei femei si a copiilor acesteia care sunt victime ale violentei in familie. Ele ar constitui numai 5-10 la suta din costurile de intretinere a unui centru specializat pe servicii pentru femei si copii”, sustine Semion Sirbu, coodonatorul proiectului „Servicii sociale pentru abuzatori”, implementat de asociatia „Artemida” din Drochia. Desi centrul pentru abuzatori nu a fost deschis, o echipa formata dintr-un asistent social, psiholog, medic, politist a vizitat mai multe familii in care exista probleme. Pina acum noua abuzatori s-au adresat la asociatie pentru consultare si reabilitare si spera sa-si refaca viata. Oamenii au inteles ca au o problema, vor sa-si pastreze familia si spera ca cineva le va intinde o mina de ajutor.
Natalia Porubin, Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md, 26 februarie 2010
Functionarii emit acte ilegale si „nu observa” incalcarile
Legislatia R.Moldova permite vinzarea sau arendarea terenurilor publice numai prin licitatie. Prin contracte directe, conform Legii privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor, acestea pot fi date in arenda „doar proprietarilor constructiilor amplasate legal pe teren pina la intrarea in vigoare a prezentei legi”. Pe terenurile publice arendate se interzice construirea unor obiecte capitale.
Administratia or. Rezina interpreteaza prevederile legislatiei in dependenta de propriile interese si ambitii. Mai multi rezineni afirma ca dezordinea ce domneste in gestionarea patrimoniului public este o dovada elocventa a coruptiei si protectionismului, fenomene inradacinate adinc in structurile publice din Rezina.
Procedura convenabila functionarilor cu mina lunga
Modul de gestionare a patrimoniului public, inclusiv a pamintului, este reglementat de o multime de acte normative, care, s-ar parea, exclud orice posibilitate de a le incalca. Arhitectul Ion Perciun, care are o experienta de peste douazeci de ani in domeniu, ne-a desenat schema privind principiile urbanismului si amenajarii teritoriului, care abea a incaput pe doua pagini A4. Potrivit lui, procesul de constructie a unui imobil, de la idee si pina la darea in exploatare a obiectului, are vreo zece etape, in cadrul carora autoritatile publice si structurile lor pot autoriza urmatorul pas numai daca cel anterior a corespuns in totul legislatiei in vigoare. Consilierul orasenesc Anatol Cuzuioc insa sustine ca aceasta procedura greoaie si complicata nu protejeaza domeniul public de abuzuri si faradelegi, ci, dimpotriva, ofera posibilitati largi functionarilor necinstiti sa faca „business”.
Acum patru ani in republica s-a facut o incercare de a demola acest sistem. In cadrul proiectului BIZPRO-Moldova, finantat de Guvernul SUA, in 15 centre raionale, inclusiv Rezina, au fost deschise Ghiseuri Unice, misiunea carora era sa simplifice relatiile si sa reduca maximal dependenta cetatenilor si a oamenilor de afaceri de functionari. Eforturile si cheltuielile pentru fondarea acestor institutii s-au dovedit a fi aproape zadarnice. Autoritatile din Rezina, din start au „corectat” activitatea Giseului Unic, reiesind din propriile „standarde”, lucru ce a compromis totalmente rolul si misiunea institutiei.
Cazul Gangal
La 5 octombrie 2005 Primaria Rezina a desfasurat o licitatie conditionata de arenda unui teren public cu suprafata de 0,0673 ha, situat chiar la intrarea pe bulevardul Sciusev, destinat pentru „obiecte de odihna pentru copii de virsta prescolara”. Alaturi se afla doua institutii de invatamint, piata comerciala a orasului, spitalul raional, policlinica, alte intreprinderi de comert, etc. Desi multi oameni de afaceri ar plati bani grei pentru a obtine un lot in zona data, la acea licitatie, conform documentelor primariei, s-a prezentat un singur ofertant: Alexandru Gangal. Primarul Mihail Cut declara licitatia drept nula si, prin negocieri directe, ii ofera lui A.Gangal terenul in arenda pentru o perioada de 20 de ani, contra unei taxe anuale de 1800 lei.
In decizia Consiliului orasenesc privind expunerea la licitatie a terenului dat se concretiza ca ofertantii sunt obligati sa prezinte comisiei de licitatie proiectele „obiectelor de odihna pentru copiii de virsta prescolara” si planurile lucrarilor de amenajare a teritoriului, verificate si coordonate de catre specialisti licentiati. In contractul de arenda funciara, semnat peste un an (regulamentul ofera pentru perfectarea si semnarea contractului o perioada de cel mult trei luni), „obiectul de odihna pentru copii” nu mai figureaza. In schimb, apare punctul „Partile contractante isi asuma obligatia sa nu divulge prevederile prezentului contract”.
In autorizatia de constructie, eliberata peste aproape doi ani (!?), deja de noua conducere a primariei, este vorba de „un centru de oficii” (constructie provizorie) cu dimensiunile 10x10, in doua nivele, cu o zona de agrement de 573 m2.
La sfirsitul anului 2009, A. Gangal cere Consiliului orasenesc sa-i vinda lotul arendat ca „teren aferent centrului de oficii, proprietate privata”. Primaria aproba cererea si propune consiliului s-o satisfaca. Dar majoritatea consilierilor, inclusiv si ex-primarul Mihail Cut , nu accepta proiectul primariei pe motiv ca aceasta constructie ar fi nelegitima. A.Gangal, la rindul sau, considera neintemeiata decizia consiliului. „Prin certificatul de urbanism semnat de ex-primarul M.Cut si ex-arhitectul orasului A.Udrea, dar si autorizatia de constructie pe care am primit-o deja de la actuala conducere, administratia orasului a legiferat constructia „centrului de oficii” si refuzul de a-mi vinde terenul aferent este neintemeiat”, a declarat dumnealui dupa sedinta consiliului, dind de inteles ca isi va cauta dreptate in instanta.
Terenuri „la pachet”
La 1 iunie 2006, primaria Rezina a desfasurat o licitatie de dare in arenda pe trei ani a unui lot de pamint din teritoriul pietei comerciale a orasului, pentru instalarea unor constructii provizorii (gherete). Consilierul orasenesc Alexandru Visnevschi, care a fost de fata la acea licitatie, sustine ca participantii au fost preintimpinati ca vor trebui sa instaleze gherete de acelasi tip si de aceeasi marime, confectionate din materiale identice. Toti au cazut de acord. In vara lui 2009, cind termenul de arenda a terenurilor practic expira, arendasii au demarat lucrarile de constructie… a unor cladiri capitale, cu fundatii, subsoluri, pereti capitali, etc. Lumea a inceput sa se indigneze, spunea A.Visnevschi, dar arendasii au motivat ca lucrarile au fost autorizate de primarie si institutiile de resort. Gheorghe Zgureanu, specialist la primarie pentru constructii si gospodaria comunala, ne-a declarat ca respectivele constructii sunt nelegitime si cei care le inalta au fost preintimpinati. Anatol Babcinetchi, proprietarul unuia din aceste imobile, insa, ne-a spus ca dispune de certificat de urbanism si autorizatie de constructie eliberate de primarie anume in baza proiectului pe care il realizeaza. Solicitat sa comenteze cazul, consilierul orasenesc si raional, arhitectul-pensionar Ion Perciun, a mentionat ca „autorizarea de catre primarie a acestor constructii este ilegala, deoarece obiectele date nu figureaza in planul urbanistic general al orasului. Modificarea planului se face numai de Consiliul orasenesc, care nu a examinat o asemenea chestiune. Si daca schema de amplasare nu a fost aprobata in modul prevazut de lege, nu a fost format si introdus in Registrul de Stat nici bunul imobil respectiv. Inseamna ca certificatele de urbanism si autorizatiile de constructie sunt ilegale. Mai ales ca acestea avizeaza niste constructii capitale, pe cind contractele de arenda a terenurilor prevedeau instalarea unor gherete provizorii”.
Acelasi Gh.Zgureanu si inginerul cadastral Petru Lujan ne-au replicat vizavi de obiectiile arhitectului Perciun: „Dar unde-i scris ca un obiect cu fundament solid, pereti din cotelet sau beton, in 2 sau 3 nivele nu poate avea statut de constructie provizorie? Daca consiliul va dori, orice constructie poate fi demolata", au declarat respectivii.
Curioasa pozitie, se indigna vizavi de aceasta declaratie consilierul Anatol Cuzuioc, „ei emit acte ilegale, facindu-si interesele, iar consilierii trebuie sa traga ponoasele. Or, va inchipuiti cum ar fi apreciata de comunitate o decizie a consiliului care ar viza demolarea unor edificii in care s-au investit mijloace solide, munca si timp!”.
Apropo, in proiectul „Regulamentului privind amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor cu caracter provizoriu”, elaborat de angajatii primariei Rezina la indicatia Consiliului orasenesc si care urmeaza inca sa fie examinat si aprobat, in categoria constructiilor cu caracter provizoriu sunt incluse „constructiile de importanta redusa ce se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit aducerea rapida a terenului in starea initiala si sunt de dimensiuni reduse…, au o durata de existenta limitata, precizata prin autorizarea de construire (chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice etc)”.
Cazul fratilor Namolovan
In aceeasi zona, tot pe terenuri arendate, la poarta pietii comertiale, fratii Alexandru si Serghei Namolovan au ridicat doua cladiri in trei nivele. In una deja activeaza un magazin de marfuri electronice, a doua, potrivit stapinilor, este destinata pentru „agrementul tinerilor si a copiilor”. Alexandru a confirmat ca ambele terenuri au fost luate in arenda prin negocieri directe cu primaria, deoarece la licitatiile respective nu s-au prezentat si alti ofertanti. Pentru 50 si respectiv 60 de metri patrati, primaria le-a stabilit o taxa anuala de arenda de cite 500 de lei. Pentru comparatie vom mentiona, ca anul trecut, primaria a scos la licitaie de arenda un lot de 12m2, situat chiar alaturi de imobilele fratilor Namolovan. Doritori au fost multi si pina la urma terenul a fost dat in arenda contra unei taxe anuale de 30 mii lei. Alexandru ne-a aratat proiectele cladirilor si o mapa voluminoasa cu documente avizate cu o multime de semnaturi si stampile, mentionind ca ambele cladiri au fost inaltate cu permisiunea administratiei orasului, in baza unor autorizatii eliberate de institutiile abilitate.
„Noi am investit in dezvoltarea orasului, am creat niste locuri de munca, prestam servicii necesare populatiei”, spunea Alexandru. „Acum aud vorbe ca cladirile au fost ridicate nelegitim si ca trebuie demolate. Si cine va cistiga din asta? Poate ar fi mai bine ca autoritatile sa se intoarca cu fata spre cei care vor sa faca ceva in oras, dar nu sa le puna bete-n roate la fiecare pas”, a mai adaugat A.Namolovan.
Cazul Sardari
Pina in 2009 piata comerciala a orasului Rezina, unde activeaza citeva sute de intreprinderi si oameni de afaceri, a fost gestionata de diferite structuri ale cooperatiei de consum, care, inca in perioada sovietica, primise acest teren de circa 1 ha in folosinta. Dar dupa ce piata a ajuns in gestiunea „Colprodcoop”-ului, o ramasita a Uniunii raionale a asociatiilor de consum, lumea era foarte nemultumita de antisanitarea si dezordinea, dar si de afacerile dubioase care se savirseau acolo. „In primavara anului 2005, spune Efimia Sardari din Rezina, am auzit ca administratia pietei vinde loturi pentru gherete comerciale. Sfatuindu-ne cu sotul, am decis sa ne construim si noi cite o ghereta, ca sa avem unde face un ban cind vom iesi la pensie. Pentru amplasarea gheretelor am platit la Uniunea cooperatiei de consum patru mii de lei. Pavel Cenusa, presedintele uniunii (astazi „Colprodcoop”) ne-a spus ca isi asuma toate grijile pentru perfectarea documentelor. Dar cind am venit dupa proiecte, dinsul ne-a trimis la primarie. Iar dupa ce am cheltuit vreo trei mii de dolari pentru proiecte, certificate de urbanism, autorizatii de constructie, fel de fel de expertize P.Cenusa ne-a prevenit ca vom putea deschide gheretele doar daca ne va permite „Colprodcoop”-ul, caruia va trebui sa-i achitam in continuare o taxa pentru arenda terenului. Atunci am inteles ca Cenusa, cu ajutorul celor de la primarie, pur si simplu, ne-a dus de nas. Pe noi si inca pe citiva naivi alde noi”, spune E.Sardari. Dinsa are o mapa plina cu documente „legiferate” de primarul de atunci al Rezinei, Mihail Cut, arhitectul orasului A.Udrea, specialistul pentru reglementarea regimului proprietatii funciare P.Lujan, inspectorul de stat in constructii E.Rusu, cei care, de fapt, trebuiau sa curme din start aceasta afacere or, „Colprodcoop”-ul nu putea sa arendeze terenurile care nu-i apartineau.
Cind proprietarii constructiilor au facut scandal, administratia orasului a incercat sa dreaga cumva busuiocul, cum s-ar spune. Primaria elibereaza o autorizatie de constructie, iar Consiliul orasenesc adopta in martie 2006 o decizie prin care „legifereaza chioscurile comerciale (constructii provizorii), proprietate a cetatenei Efimia Sardari”.
Solicitati sa comenteze istoria data, viceprimarul Pavel Moraru, specialistul in constructii si gospodaria comunala Gheorghe Zgureanu, juristul primariei Lilia Raileanu au strins din umeri, mentionind ca „Colprodcoop”-ul nu era in drept sa arendeze terenurile pe care le primise in folosinta temporara. Am incercat sa aflam si pozitia lui Pavel Cenusa, dar dinsul a refuzat sa raspunda la interpelarile redactiei, facind trimitere la legea despre secretul comercial. Iar membrii actualului Consiliul orasenesc Rezina, la care E.Sardari s-a adresat cu intrebarile „Ce sa fac mai departe? Cine imi va intoarce banii cheltuiti in „afacerea” cu „Colprodcoop” si Primaria Rezina?" au sfatuit-o „sa-si caute dreptatea in judecata”.
„Cine imi va restitui cheltuielile?”
„In iulie 2008 am depus o cerere la primaria or. Rezina sa mi se ofere un teren pentru amplasarea unui chiosc pe str. Voluntarilor, pentru a oferi populatiei consultatii juridice, mentioneaza intr-o plingere catre Consiliul orasenesc Stepanida Druta, antreprenor si consilier raional de Rezina. Tot atunci am achitat biroului de proiectari din Rezina 1250 lei pentru intocmirea schemei de amplasare a chioscului. Apoi i-am platit 500 de lei lui Petru Lujan, inginer cadastral la primarie, pentru formarea bunului imobil. Peste aproape un an lotul dat a fost scos la licitatie, concursul fiind cistigat de alt solicitant. M-am adresat la primarie de mai multe ori, dar asa si n-am inteles cine imi va restitui cheltuielile?”.
Solicitati sa explice de ce Stepanida Druta a platit pentru serviciile care trebuiau achitate de primarie, Gheorghe Zgureanu si Petru Lujan au motivat ca atunci primaria nu avea bani si s-a procedat astfel pentru a urgenta lucrarile. Potrivit celor doi, ulterior, la licitatie, sumele date sunt incluse in pretul lotului, dar S.Druta n-a dorit sa participe la licitatia respectiva. Dinsii nu au gasit ce sa raspunda la intrebarea cine ii va restitui femeii cele doua sume.
Cele mai multe loturi se instraineaza prin negocieri directe
In perioada 2003-2007 autoritatile or. Rezina au vindut 116 terenuri, dintre care numai 16 – prin licitatie. Alte 70 de terenuri au fost date in arenda, dintre care doar 13 – prin licitatie. Nu s-a schimbat esential situatia nici dupa alegerile din 2007. Totodata, cea mai mare parte a imobilelor scoase la licitatie de vinzare si arenda au fost comercializate sau transmise prin negocieri directe, la preturi mult mai mici decit cele reale, in multe cazuri beneficiari fiind demnitari sau persoane apropiate administratiei orasului. In continuare, pe multe dintre aceste terenuri au aparut cladiri capitale, chiar si in doua-trei nivele, dar nimeni nu a intervenit si nici nu a incercat sa stopeze constructiile nelegitime. Apropo, in 2006, primarul de Soldanesti N.Roman a fost condamnat la 8,6 ani de inchisoare pentru ca, potrivit anchetei, ar fi vindut citeva loturi de pamint, prin contracte directe, fara acordul Consiliului orasenesc si ar fi eliberat citeva certificate de urbanism si autorizatii de constructie false. Respectivul sustine ca toate tranzactiile s-au facut conform legii, dar a fost condamnat la comanda, pentru ca s-ar fi pus in poara cu demnitari din partidul de guvernamint.
Cum functionarii „apara” interesele orasului
In ultimii ani, din cauza unor probleme de ordin cadastral, Primaria si Consiliul orasenesc Rezina nu mai ies din judecati. Mai multi agenti economici sunt nevoiti sa-si revendice drepturile la terenurile aferente proprietatilor private in instantele de judecata. Acestea sustin ca toate problemele li se trag de la faptul ca „nu au fost destul de receptivi la propunerile demnitarilor”.
SRL „Covcor” inca in 2004 s-a adresat autoritatilor orasului cu cererea sa i se vinda terenul aferent obiectelor de productie procurate. Mai intii, sub diferite motive, administratia orasului a tergiversat examinarea cererii. In cele din urma chestiunea a ajuns in agenda Consiliului orasenesc, care, in februarie 2009, a obligat primaria sa satisfaca cererea SRL „Covcor”. Peste o jumatate de an, vazind ca nimeni nu se gindeste sa indeplineasca decizia consiliului, SRL „Covcor” a actionat administratia orasului in judecata. Instanta i-a dat cistig de cauza, mai obligind consiliul sa-i achite intreprinderii un prejudiciu moral de 5 mii de lei si sa-i compenseze cheltuielile de judecata (7 mii lei). In loc sa indeplineasca verdictul judecatii, primaria apeleaza cu recurs la Curtea de Apel Chisinau, care, printr-o decizie irevocabila, lasa in vigoare decizia instantei de fond. Pina la urma administratia orasului a fost nevoita sa-i vinda intreprinderii terenul aferent la pretul in vigoare in 2004 si sa-i mai achite prejudiciul in valoare de 13 mii lei. Consilierii Igor Mardari, Iurie Ureche, Alexandru Visnevschi, Anatol Cuzuioc s.a. au fost de parerea ca aceasta suma trebuie restituita in buget din buzunarul celor vinovati, opinie sustinuta de majoritatea colegilor lor.
In urma acestui litigiu bugetul public a mai fost prejudiciat de citeva zeci de mii de lei or, sase ani, pe motiv ca s-a aflat in litigiu cu autoritatile, SRL „Covcor” n-a achitat nici plata de arenda, nici impozitul pe pamint pentru terenul de 0,94 ha, aferent obiectelor de productie pe care le detine ca proprietate privata.
Consilierul Ion Perciun ne spunea ca a facut o interpelare catre primarie cerind sa i se prezinte registrul bunurilor imobile a terenurilor proprietate publica, dar si o informatie despre modul cum acestea sunt gestionate. „Am inteles ca asemenea registru nu exista, iar in gestionarea terenurilor publice domneste haosul”, ne-a spus consilierul.
O istorie similara s-a intimplat si cu SRL „Confectal”, care are in proprietate privata doua cladiri de productie. Terenul aferent la o cladire societatea l-a procurat mai inainte. In 2006 administratia intreprinderii a depus cerere sa i se vinda si terenul aferent celuilalt imobil, in marime de 1,79 ha. Autoritatile insa au decis sa-i vinda 0,30 ha, adica numai terenul pe care este amplasta cladirea, fara cai de acces, teritoriul adiacent necesar pentru deservirea si intretinerea imobilului. „Din cauza ca asa si n-am putut solutiona problema cu terenul aferent, am pierdut citeva proiecte foarte convenabile, in baza carora, in cladirea data puteam sa demaram producerea unor noi feluri de productie”, ne-a marturisit administratorul SRL ”Confectal” Anatolie Cataga. Mihail Cut, pe atunci primar de Rezina, motiva ca administratia orasului procedeaza astfel reiesind din interesele orasului or, pe terenul dat mai este un transformator electric, o fintina, care nu apartin SRL ”Confectal”. A.Cataga insa afirma ca la mijloc ar fi fost niste interese personale ale primarului, pe care dinsul nu a dorit sa le satisfaca.
Procesul de judecata dintre SRL ”Confectal” si Consiliul orasenesc continua trei ani. Initial judecatoria Orhei i-a dat cistig de cauza reclamantului. Examinind apelul primariei, Curtea de Apel Chisinau a intors dosarul la judecatoria Orhei, pentru a fi examinat de alt judecator, care a calificat cererea SRL „Confectal” drept neintemeiata (!?). Acum dosarul iarasi se afla la Curtea de Apel Chisinau.
Si mai sugestiv este cazul II ”Alex Sapaniuc”. In 2005 primaria a scos la vinzare subsolurile din citeva blocuri locative. O parte separata a subsolului blocului nr.8 din str. Basarabia a fost procurat prin contract direct cu primaria, (la licitatie nu au participat alti ofertanti), de II ”Alex Sapaniuc”. La 15 martie 2006, prin decizia 2/42 Consiliul orasenesc legalizeaza schimbarea destinatiei incaperii „din suprafata nelocativa in suprafata comerciala” si-i permite proprietarului „organizarea unei intrari separate”. Ulterior primaria ii elibereaza proprietarului incaperii si certificatul de urbanism, autorizatia de constructie a anexei (intrare separata) cu suprafata de 17,5 m2. In continuare insa lucrurile iau o intorsatura neasteptata: autoritatile orasului refuza sa legifereze anexa pe motiv ca terenul dat nu a fost trecut prin procedura de licitatie. Peste un timp Sapaniuc este informat ca terenul nu poate fi arendat deoarece face parte din proprietatea comuna a locatarilor blocului respectiv. Mai mult, proprietarul imobilului este chemat la comisia administrativa de pe linga primarie care il obliga sa lichideze intrarea in incapere, pe motiv ca aceasta ar afecta accesul in incaperea vecina ce apartine SRL”Frati”. Comisia de primire in exploatare a anexei, intrunita la cererea lui A.Sapaniuc in iunie 2009, constata ca aceasta constructie s-a facut cu respectarea tuturor exigentelor tehnice si administrative si nu afecteaza interesele cuiva. Membrii comisiei au semnat procesul-verbal de receptie finala a obiectului. In afara de A.Udrea, inspectorul de stat in constructii, care motiveaza ca SRL „Frati” ar avea pretentii fata de vecin.
Alexandru Sapaniuc sustine ca toate problemele sale au inceput acum citiva ani cind i-a incurcat ex-primarului M.Cut sa privatizeze la un pret simbolic un magazin, a scos la iveala alte afaceri dubioase in care erau implicati demnitari si functionari din administratia orasului si a raionului. In loc sa fie trase la rapundere pentru faradelegile si abuzurile savirsite, aceste persoane continua sa dicteze politica in administratia orasului si se razbuna pe toti acei care incearca sa le stea in cale, afirma A.Sapaniuc.
Daca organele de resort ar dori, ar gasi probe
In procesul investigatiei am incercat sa gasesc raspuns la intrebarea: cine si ce interes are, totusi, din aceasta debandada? O parte din persoanele nominalizate mai sus au afirmat ca la primaria Rezina se poate rezolva orice problema, difera doar taxele. Daca nu ungi, poti umbla mult si bine prin judecati. Respectivii ne-au spus chiar cine si cit ia pentru „serviciile” oferite, cit au platit unii dintre protagonistii cazurilor nominalizate mai sus pentru a-si realiza proiectele si a fi lasati in pace, precizind insa ca nu au asistat la aceste tranzactii, dar „lumea stie ce vorbeste”. Cu salariul modest de functionar parca-i posibil sa procuri in citiva ani case, apartamente, automobile, vapoare si alte imobile in valoare de zeci si sute de mii de euro? Si apoi cine-i nebun sa riste degeaba? intrebau, mai mult afirmind, conlocutorii nostri, mentionind ca daca organele de resort ar dori, fara mari probleme ar acumula probe suficiente pentru a-i pune la respect pe cei cu mina lunga.
Alexandru Namolovan, pe care, potrivit gurii lumii, „relatiile” cu conducerea orasului, l-ar fi costat cel mai scump, ne-a declarat ca „in Rezina nici n-ai cui plati, iar ceea ce se intimpla poate fi explicat mai degraba prin prostia functionarilor”. In alte orase apar intreprinderi, se fac investitii in sectorul de productie si in sfera sociala, iar in Rezina, dimpotriva, si intreprinderile prospere cindva se inchid, pentru ca autoritatile sunt preocupate doar de intrigi marunte si interese de gasca, a mai spus Alexandru.
In aceeasi ordine de idei, alti conlocutori au fost de parerea ca simplificarea legislatiei ar taia creanga de sub picioarele functionarilor corupti. Potrivit dumnealor, in domeniul cadastral sunt o multime de acte normative care pot fi (si sunt interpretate) in mod diferit, lucruri care si aduc la situatii de genul celor care s-au intimplat in Rezina.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei "Jurnalistii impotriva coruptiei", derulata de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul PNUD Moldova si National Endowment for Democracy.
In imagini: Aceste constructii se inalta pe un teren public arendat pe 3 ani, beneficiarii urmind sa instaleze gherete provizorii; Edificiile construite de fratii Namolovan sunt cele de pe planul doi, cu doua nivele si mansarda
Tudor Iascenco, 19 februarie 2010
Vamesii fara buzunare
Inimi de bovina, haine, incaltaminte, articole monumentale, electrocasnice, alte marfuri de larg consum, importate din Turcia, Italia, Polonia sau Spania, ajungeau in R. Moldova, timp de 2 ani, in perioada 2006-2008, fiind insotite de acte false, in care valoarea si cantitatea incarcaturilor erau diminuate. In consecinta, taxele vamale, acumulate la buget, erau reduse substantial. Saracirea bugetului, se pare, era direct proportionala cu imbogatirea vamesilor si a unor agenti economici, care, potrivit Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), reusisera sa elaboreze o schema criminala ce le-a permis introducerea in R. Moldova a unor cantitati mari de marfuri de larg consum in valoare totala de 27 mil. de lei.
Pentru prima data, aceasta schema a fost dezvaluita in octombrie 2008 de catre ex-directorul CCCEC, Sergiu Puscuta. El anunta ca „12 lucratori vamali, cu functii administrative de divers nivel, au fost eliberati din organele vamale. Functionarii sunt banuiti, iar doi deja au fost pusi sub invinuire pentru implicare directa si participare activa la tainuirea unor cazuri de contrabanda ce au adus statului prejudicii de peste 5 mil. de lei, cifra crescind pe parcursul examinarii altor episoade”.
Puscuta mai anunta ca investigatiile demarasera in mai 2008, intre timp devenind clar ca shemele asigurau „intrarea in Moldova a masinilor de tonaj si introducerea tainica a marfurilor, prin crearea conditiilor de eludare a posturilor vamale, declararea valorii diminuate a marfii in vama, comunicarea cu rea-vointa despre alt gen de marfa importat”.
Dosarul inimilor de bovina
Potrivit lui Puscuta, la 29 mai 2008, la postul vamal Giurgiulesti-Galati, ofiterii CCCEC au documentat trecerea frontierei R. Moldova de un autocamion “Renault” cu remorca, avind numere de inmatriculare poloneze. Camionul era incarcat cu 20 de tone de inimi de bovina, importate din Polonia la pret de 1,10 USD per kg, valoarea totala a carnii constituind 217 mii de lei. Masina traversase frontiera evitind controlul vamal si achitarea taxei pentru import. Puscuta numise citiva colaboratori vamali, printre care Oleg Afatarli, sef al sectiei tranzactii economice a Postului vamal Cahul-Oancea, si Veaceslav Sandu, inspector vamal la postul vamal Giurgiulesti-Galati.
Masina cu inimi de bovina a fost retinuta la un depozit din Chisinau, fiind identificate si persoanele carora le era destinata marfa. CCCEC anuntase ca a identificat o grupare organizata care utiliza societati fantome si companii off-shore pentru atribuirea unui aspect legal schemelor frauduloase. S-a constatat atunci ca recompensele transmise vamesilor pentru fraudarea unei singure incarcaturi variau intre 3000 si 10 000 USD.
Puscuta a platit cu demisia
La o luna dupa deconspirarea acestor scheme, pe 19 noiembrie 2008, Sergiu Puscuta a fost demis din functie, dupa care, despre dosarul vamesilor nu s-a mai auzit nimic timp de 2 ani. Mai multe voci „din umbra” afirmau ca directorul CCCEC ar fi platit cu functia anume din cauza deconspirarii acelor scheme, sau, mai bine zis, din cauza intereselor din jurul afacerilor cu vamesi corupti, firme fantoma si marfuri de contrabanda. Numirea, peste o saptamina, in functia de director CCCEC a ex-directorului SIS, Sergiu Burduja, nu a adus nimic nou in acest caz, tacerea planind peste dosar pana la 24 decembrie 2009, cind CCCEC a anuntat ca a finalizat urmarirea penala in care sunt vizati 19 colaboratori vamali, pusi sub invinuire pentru comiterea unor infractiuni, inclusiv de contrabanda, spalare de bani si complicitate la crearea unor organizatii criminale.
Si peste doi ani de la demararea anchetei, CCCEC declara ca a documentat aceleasi 100 de cazuri si ca ar fi existat 3 grupuri criminale, in cadrul a trei Birouri Vamale, care substituiau facturile comerciale reale, eliberate de exportatorii straini, cu acte false, utilizind datele a 15 firme delicvente (SRL "Redser-Grup", SRL "Har-Lux", SRL "Dalaero", SRL "Retard-Grup", SRL "Slancom-Grup", SRL "Cramet-Com", SRL "Chirnir-Com", SRL "Orion", SRL "Aras-Comtrans") si facilitind intrarea in R. Moldova a unor cantitati mari de marfuri si produse in lipsa unui control fizic, a unor declaratii depuse la Autoritatea Vamala si fara achitarea taxelor de import.
CCCEC constatase ca trei colaboratori din cadrul aparatului central al Serviciului Vamal (SVM), care in 2006-2008 detineau functii de specialist al Sectiei supravegherea valorii in vama, audit operational, inspector superior al Sectiei fraude vamale, ulterior sef Sector investigatii operative al Sectiei interventii operative, erau implicati in activitati de contrabanda.
Lipsa probelor concludente si pertinente
Cazul celor 19 vamesi, mediatizat intens la sfirsitul anului 2009, parea sa fie exemplul cel mai concludent de combatere a coruptiei din Serviciul Vamal. Ce a fost de fapt? Dosarul vamesilor se afla in prezent la Procuratura Anticoruptie. Procurorul Adrian Popenco a confirmat cele relatate de CCCEC, precizind ca, dupa initierea urmaririi penale, citiva vamesi s-au aflat in arest preventiv, dupa care instanta de judecata a permis cercetarea lor in stare de libertate. Potrivit lui Popenco, procurorii au cerut SVM suspendarea din functie a vamesilor cercetati penal. „Acum se efectueaza actiuni de urmarire penala pentru a stabili circumstantele infractiunii. Sunt acumulate probe care ar permite asigurarea repararii prejudiciului cauzat de infractiune.” Procuratura Anticoruptie nu a estimat de cit timp ar mai avea nevoie pentru a incheia investigatiile.
Solicitat printr-un demers oficial, directorul SVM, Tudor Balitchi, ne-a readresat la CCCEC, refuzind sa raspunda la intrebarile Ziarului de Garda legate de activitatea anterioara si curenta a vamesilor cercetati penal. Balitchi a refuzat sa dezvaluie daca a existat sau nu o ancheta interna in cazul vamesilor cercetati si ce a demonstrat ea. Potrivit unor surse din cadrul SVM, reticenta noului director ar putea fi legata de faptul ca unii colaboratori vamali din asa-zisul grup criminal identificat de CCCEC, dupa ce au fost suspendati din functii, fiind investigati in cadrul dosarului de contrabanda, au fost restabiliti prin decizii definitive ale Curtii Supreme de Justitie (CSJ). Astfel, la 1 aprilie 2009, CSJ a pronuntat o decizie irevocabila privind restabilirea in functie a lui Eugeniu Gorea, care contestase in instanta decizia SVM din 14 iulie 2008, prin care fusese disponibilizat. Gorea a cerut restabilirea sa in functie si incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca. Potrivit dosarului, Gorea fusese disponibilizat in temeiul unei sesizari a Procuraturii Generale (PG), inaintata in legatura cu intentarea, la 30 iunie 2008, de catre CCCEC, a cauzei penale nr. 2008036486, in care se invoca faptul ca, in 2006-2008, un grup de agenti economici au transportat peste frontiera R. Moldova marfuri si produse in proportii deosebit de mari cu folosirea frauduloasa a documentelor. Se spunea in actele procurorilor ca „savirsirea de catre acesti agenti economici a infractiunilor de contrabanda a fost facilitata de colaboratori SVM, printre care si Gorea”. Din continutul ordinului rezulta ca, la baza concedierii, a stat sesizarea PG nr. 01-GA-11/08-40283 din 11 iulie 2008, care spunea ca urmarirea penala este intemeiata pe informatia potrivit careia, in 2006-2008, unii colaboratori vamali, printre care si Gorea, folosindu-se de situatia de serviciu, au favorizat trecerea peste frontiera R. Moldova, prin contrabanda, a marfurilor in proportii deosebit de mari si in mod repetat de catre agentii economici, in special, in cazul intimatului, urmatoarele firme: SRL „Har-Lux”, SRL „Dalaero”, SRL „Retard Grup”, SRL „Cramet-Com” si SRL „Redser Grup” (n.r. Anume aceste firme fusese anuntate de CCCEC atunci cind comunicase despre gruparea celor 19 vamesi.) Gorea a respins acuzatiile, iar din decizia CSJ aflam ca, inainte de concediere, SVM nu a efectuat o ancheta interna, care ar fi demonstrat culpabilitatea acestui colaborator.
In urma verificarii datelor din dosar, CSJ a specificat ca in cadrul cercetarii judiciare nu si-au gasit confirmare argumentele recurentului precum ca intimatul a incalcat grav disciplina de serviciu in organul vamal cu incalcarea legislatiei vamale. Instanta a confirmat ca au lipsit probe concludente si pertinente care ar stabili faptul favorizarii de catre Gorea la trecerea bunurilor in proportii deosebit de mari si in repetate rinduri peste frontiera de catre agentii economici indicati in sesizarea PG.
I-am cautat si pe ceilalti vamesi, despre care CCCEC anuntase ca ar fi facut parte din gruparea respectiva. Directia personal a Biroului Vamal Cahul ne-a informat ca Oleg Afatarli nu mai lucreaza, fiind cercetat intr-un dosar de contrabanda. „El nu se mai afla in R. Moldova”, ne-au spus angajati ai Serviciului personal. Procurorul Popenco ne-a confirmat ca Afatarli „este fugar, fiind dat in cautare internationala”.
Veaceslav Sandu, inspector vamal la postul vamal Giurgiulesti-Galati, numele caruia fusese facut public, acum doi ani, de directorul CCCEC, Sergiu Puscuta, in contextul importurilor inimilor de bovina, continua sa fie „suspendat din functie”. Acesta ne-a spus ca in dosar lipsesc probele si ca este cercetat pe nedrept. „Nu am avut nicio treaba, am nimerit intimplator in acest dosar. Au fost interesele altcuiva”, afirma Sandu, precizind ca o decizie in acest dosar e putin probabila, „din lipsa probelor”.
Raport international respins de SVM
Am incercat sa suplinim refuzul directorului SVM de a ne comunica date referitoare la dosarul celor 19 vamesi, dar si despre coruptia din sistem, cu informatii din cadrul Raportului privind evaluarea SVM „Reforma cadrului de reglementare a activitatii de intreprinzator si a administrarii fiscale in Moldova”, efectuat de doua importante organizatii internationale. Desi Raportul nu a fost facut public de autoritati, pe motiv ca ar contine „abordari tendentioase”, Ziarul de Garda a intrat in posesia unor capitole integrale din acest studiu, elaborat in 2009.
In Raport este estimat impactul economic al coruptiei din SVM asupra bugetului national. „Pierderile de pe urma coruptiei se reflecta in venituri reduse din plata taxelor vamale si a TVA si cresterea preturilor in afaceri, datorita intirzierilor de la frontiera si a duratei devamarilor din interior”, se spune in document, precizindu-se ca majoritatea cazurilor de coruptie au loc prin subestimarea bunurilor declarate la vama.
Raportorii amintesc citeva dintre actiunile intreprinse la vame in scopul combaterii coruptiei: ghiseu unic, dispunerea neintirziata a unui functionar vamal, plata taxelor prin transfer bancar, uniforme fara buzunare sau interzicerea telefoanelor mobile la locul de munca al vamesilor. Acestea, insa, au avut efecte neinsemnate, deoarece colaboratorii vamali au gasit intotdeauna remedii de „alternativa”. Deseori, potrivit raportorilor, colaboratorii vamali utilizeaza serviciile brokerilor, dispusi sa gestioneze toti banii colectati sub forma de mita in pauza de masa sau la sfirsitul zilei. „Ofiterilor SVM le-au fost interzise telefoanele mobile la serviciu, pentru a preveni comunicarea care ar inlesni coruptia. Multi ofiteri si-au schimbat aparatele si numerele de telefon, pentru a duce la sfirsit activitatea coruptionala”, se spune in Raport.
Potrivit studiului, taxele neoficiale, foarte mari, la angajarea la munca in SVM motiveaza coruptia. „Mita pentru slujba e mai mare decit salariul”, apreciaza Raportul. Reducerea importurilor de asemenea forteaza mina angajatilor vamali ca „sa inventeze scheme noi de coruptie”. „Ziua e fara spor daca ofiterii vamali nu au obtinut cel putin 5000 de lei mita”, constata expertii. In Raport este prezentata o schema care demonstreaza modul in care, de obicei, este distribuita mita. Suma de 1000 de euro este repartizata in felul urmator: sef SVM regional – 50%, sef oficiu SVM – 10 %, supervizorul turei SVM – 10%, serviciul economic – 15 %, inspectorul de linie al SVM – 15%.
Luni si joi, ofiterii SVM primesc in jur de 1000 de euro mita, simbata, cite 100 de euro, iar in celelalte zile, aproximativ cite 300 de euro. Unul dintre obstacolele in fata coruptiei pare a fi politia, care a devenit geloasa pe usurinta cu care vamesii colecteaza mita. Astfel, posturile au fost suplinite cu politisti anume in zilele de luni si joi, pentru a prelua o parte din banii colectati de catre vamesi. Brokerii sunt parte integranta a unui lant de coruptie. Ei sunt un fel de filtru intre SVM si importatori. Filtrul creeaza senzatia de „securitate” in procesul de descoperire a coruptiei, desi toti stiu ca coruptia e la ea acasa acolo. Ofiterii SVM au relatii, uneori familiare, cu brokerii, pentru a camufla coruptia.
Veniturile bugetare ar putea creste cu o treime
Autorii Raportului calculeaza ca veniturile bugetare ale R. Moldova ar putea creste cu 25-30% daca nu ar exista coruptie in sistemul vamal, si asta in conditiile in care 70% din acumularile la buget le constituie taxele vamale si platile TVA. Pierderile de pe urma coruptiei se reflecta in venituri reduse din plata taxelor vamale si a TVA si cresterea preturilor in afaceri, din cauza intirzierilor de la frontiera si a duratei devamarilor din interior.
In cadrul SVM sunt circa 1800 de angajati, 160 – in Aparatul Central. Importurile si exporturile sunt supravegheate la 104 puncte de trecere a frontierei din cadrul a 8 birouri vamale. In fiecare an sunt efectuate circa 500 000 operatiuni vamale, 2000 de declaratii vamale sunt prelucrate in fiecare zi, acest lucru semnifica circa 250 de declaratii vamale pe ora. Anual, potrivit statisticilor oficiale, sistematizate de ASICYDA Word, sunt efectuate circa 900 mii de tranzactii vamale. In spatele acestor cifre sunt oameni mai multi dintre care, potrivit datelor privind perceptia coruptiei in sistemul vamal, si-au facut din meserie un business profitabil. Pe de alta parte, coruptia pare „avantajoasa” si pentru oamenii de afaceri, deoarece taxele ilicite sunt mai mici in raport cu cele oficiale. In aceste conditii, tacerea directorului SVM e mai mult decit suspecta, iar o eventuala condamnare a primei retele criminale, dupa cum o calificase CCCEC, pare un joc iluzionist.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei "Jurnalistii impotriva coruptiei", derulata de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul PNUD Moldova si National Endowment for Democracy.
Aneta Grosu, Ziarul de Garda, 12 februarie 2010
Copiii infectati cu HIV/SIDA - condamnati la discriminare pe viata
Ei nu pot avea prieteni, nu sunt primiti la gradinita sau la scoala. Citeva mii de copii din Moldova nu se pot bucura de copilarie pentru ca au fost diagnosticati cu infectia HIV sau provin din familii in care unul sau ambii parinti au aceasta infectie. Zi de zi copiii din aceasta categorie suporta rautatea si ostilitatea mediului in care incearca sa supravietuiasca. Potrivit statistilor medicale, in Moldova in jur de 2600 de copii traiesc in familii afectate de HIV.
Un stigmat care nu ofera sanse
HIV/SIDA nu se transmite prin aer, atingere sau sarut. Majoritatea oamenilor stiu, insa, ca e o boala incurabila si se feresc de persoanele infectate.
Cei mai multi parinti refuza sa accepte ca in scoala sau gradinita pe care o frecventeaza copilul lor sa invete si copii seropozitivi si fac tot ce le sta in puteri ca sa elimine „elementul periculos” din colectivitate.
Este si cazul lui Bogdan, un copil de numai cinci anisori, care a fost exclus cu forta din gradinita pe care o frecventa. Ca si majoritatea copiilor seropozitivi, baietelul a luat boala de la mama sa, la nastere. Familia a obtinut cu mare greu un loc la gradinita si facea tot ce ii sta in puteri ca baiatul sa creasca la fel ca si ceilalti copii. Visul, construit cu atita greu, s-a spulberat intr-o singura zi, cind un lucrator medical, intr-un exces de sinceritate, a divulgat cuiva diagnoza copilului. Noutatea s-a raspindit cu viteza fulgerului printre parintii celorlalti copii si a avut un efect de-a dreptul distructiv.
„Bogdan nu are ce cauta la gradinita, el este periculos pentru copiii nostri! Luati-l de aici!” - mama baiatului nu crede ca va putea uita vreodata aceste replici. Copilul a asistat la o scena care mai mult se asemana cu un epizod dintr-un film de groaza – mai mult de 20 de adulti suparati rau vociferau in cei mai duri termeni de parca ar fi avut in fata un criminal sadea.
Bogdan a fost nevoit sa paraseasca gradinita ce poarta numele celui mai prietenos personaj din povestile moldovenesti – „Guguta”, sub acoperisul careia nu s-a gasit loc pentru el.
Indiscretia medicilor naste adevarate tragedii
Cazul lui Bogdan nu este unul singular. Multi copii afectati de HIV au fost nevoiti sa „migreze” din institutie in institutie dupa ce lucratorii medicali au divulgat diagnoza lor. Pentru un oarecare alt pacient aceasta incompetenta a lucratorului medical ar putea trece nesimtita, in cazul persoanelor HIV pozitive aceasta atitudine poate da nastere unor adevarate tragedii.
„Legea prevede ca divulgarea informatiei privind statutul persoanelor HIV-pozitive se sanctioneaza cu amenda in valoare de la 50 la 70 de unitati conventionale. Insa pina acum nu s-a prea facut recurs la aceasta prevedere, in timp ce cazuri de scurgere a informatiei sunt o sumedenie”, sustine Igor Chilcevschi, presedintele Asociatiei persoanelor care traiesc cu SIDA.
Din cauza medicilor au avut de suferit si doi copii gemeni mama carora este HIV pozitiva. Desi erau absolut sanatosi, copiii nu erau priviti cu ochi buni de parintii colegilor lor de scoala. Astfel ei au trecut rind pe rind prin mai toate scolile din Balti. Aflarea lor in noua institutie se prelungea doar pina in momentul in care profesorii si parintii aflau despre starea sanatatii mamei lor si ii „rugau cu binisorul” sa se lase de carte. Pina a merge la scoala gemenii au fost nevoiti sa frecventeze o gradinita pentru copii cu retard mintal, singura din oras care i-a acceptat.
„Tinind cont de faptul ca HIV/SIDA nu se transmite decit prin contact sexual, instrumente taietoare, intepatoare si de la mama la fat, copiii seropozitivi nu prezinta niciun pericol pentru cei din jur. Nu e corect ca ei sa fie exclusi din mediul de joaca, instruire si din societate in general. De exemplu, cirozele hepatice B, C si Delta sunt mult mai periculoase, si au o cale de transmitere extrem de usoara”, sustine Silvia Stratulat, specialist la Centrul de Profilaxie si Combatere HIV/SIDA.
„Mi-i sila de tine!”
Un caz la fel de tragic este cel al Valentinei, o fetita de 11 ani, care a fost data afara din scoala deoarece parintii sai sunt purtatori de HIV. Si asta chiar daca fata e absolut sanatoasa!
Totul a inceput la scoala. La o pauza, ca multe altele, Valentina s-a certat cu o colega. Profesoara nu a cautat mult vinovatul si a facut repede „dreptate”. „Sa zici multumesc ca iti faci studiile la noi in scoala. Mi-i sila si de tine si de parintii tai iresponsabili, bolnavi de SIDA!” a strigat, asa ca sa auda toti, profesoara la Valentina.
„Dupa acest incident Valentina nu mai dorea sa mearga la scoala. Venea plingind acasa, cu note foarte slabe. Atunci am hotarit impreuna cu sotul sa plecam din acel oras si sa o dam pe fiica noastra la studii intr-un alt liceu. Acum suntem mai in siguranta si mai linistiti. O iubim mult pe Valentina, ea este tot ce avem mai scump, de aceea nu o sa permit nimanui sa ii provoace durere” spune mama fetitei.
„Atita timp cit nimeni nu cunoaste situatia din familia noastra nu ne paste nici un pericol, dar frica ca intr-o buna zi am lua-o de la inceput inca mai persista”, a spus tatal Valentinei.
Ca si alti parinti aflati in aceasta situatie, parintii Valentinei considera ca e nedrept ca fata sa fie discriminata. „Acesti copii nu prezinta niciun pericol. In orice familie sau institutie de invatamint unde este cel putin un caz de HIV, copilul este instruit cum sa-i protejeze pe cei din jur, cit si pe el insusi” spune mama fetei.
(nu) Toti copiii sunt egali
Legea cu privire la profilaxia infectiei HIV/SIDA garanteaza dreptul copiilor seropozitivi la educatie. In practica lucrurile stau exact invers de cele mai multe ori scoala refuza sa inroleze copilul. Reactia multor directori de scoala la aflarea vestii ca un copil sau parintii acestuia sunt infectati este sa-l excluda din scoala.
Ministerul Educatiei nu ne-a putut prezenta informatii concludente privitor la numarul copiilor seropozitivi care nu au acces la scoala sau au fost exclusi din sistemul de invatamint din cauza afectiunii pe care o au. Reprezentantul ministerului, Valentin Crudu spune ca informatii referitoare la numarul copiilor seropozitivi si scolarizarea acestora, este una secreta si este monitorizata de Centrul de Profilaxie si Combatere HIV/SIDA.
Parintii care nu au vrut sa renunte la normalitatea vietii scolare pentru copiii lor au vazut ce situatii monstruoase poate naste frica de HIV/SIDA.
" Am auzit ca unii copii au fost scosi din banca si goniti din clasa de ceilalti parinti, de colegi si de invatatori. Am auzit cum se spunea “La ce ar trebui sa invete, oricum va muri!", povesteste cu lacrimi in ochi mama unui copil seropozitiv.
De frica prejudecatilor si a rafuielii fizice unii parinti nici nu isi mai dau copiii la scoala.
Chiar daca reusesc sa fie inscrisi la studii, riscul abandonului scolar e foarte mare in rindul copiilor seropozitivi. Asta deoarece pe perioada aflarii lor la tratament spitalicesc ei nu au posibilitatea sa urmeze instruirea, iar dupa iesirea din spital niciun profesor nu se arata disponibil sa-i ajute sa recupereze materia.
Pina nu demult era problematica si asistenta medicala pentru aceasta categorie de copii. Problema a fost solutionata acum doi ani, odata cu deschiderea unei sectii specializate pentru copii HIV pozitiv si bolnavi de SIDA, in cadrul Dispensarului Dermatovenerologic Republican.
Pina la crearea sectiei, toti copiii HIV-infectati si cei nascuti de mame HIV-infectate erau internati in aceeasi sectie cu maturii HIV-infectati printre care erau utilizatori de droguri, fosti detinuti, prostituate si alte categorii care, deseori, au un comportament incompatibil pentru a se afla in preajma copiilor.
Se stie ca in familiile seropozitive se pot naste copii absolut sanatosi. Anul trecut in RM s-au inregistrat 102 nou-nascuti perfect sanatosi in familii in care unul din parinti sau ambii sunt infectati cu virusul HIV.
In tara noastra sunt in prezent peste 5000 de persoane infectate cu HIV, iar de la primele atestari ale maladiei au decedat 170 de oameni.
Investigatia a fost realizata cu sprijinul UNICEF
Natalia Porubin, Svetlana Panta, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 29 ianuarie 2010
Pacatele penale ale ex-ministrului Papuc
In anii 2000-2009 CUVINTUL, alaturi de alte ziare-membre ale Asociatiei Presei Independente, a publicat peste o suta de investigatii despre diverse cazuri de coruptie, protectionism, abuzuri, alte faradelegi savirsite de reprezentantii ramurilor Puterii, demnitari de rang local si national din Moldova. Din pacate, in majoritatea cazurilor, organele abilitate au ramas surde si mute la dezvaluirile jurnalistilor.
In anul curent vom reveni la temele abordate in investigatiile anterioare si care continua sa ramina actuale, vom continua sa scriem despre faradelegile comise de fostii si actualii guvernanti, actele de coruptie si utilizare frauduloasa a finantelor si patrimoniului public.
Pacatele penale ale ex-ministrului Gheorghe Papuc se trag din timpuri mai vechi, inca de pe cind lucra la Brigada cu destinatie speciala „Fulger”. Un control financiar la aceasta brigada a stabilit ca Papuc ridica lunar cite doua salarii, semnind in liste de plata diferite, iar cel putin 10 persoane care nu activau la „Fulger” ridicau regulat salarii. Dosarul penal pornit in baza acestor nereguli a tot fost plimbat prin instante, clasat, reluat si apoi clasat din nou cu iuteala fulgerului.
Sute de mii de lei la buzunar
Gheorghe Papuc, adus in Moldova de ex-presedintele Petru Lucinschi, a condus in perioada 1997-2000, Brigada cu destionatie speciala „Fulger”. Un control efectuat in anul 2000 de catre Sectia Control Financiar si Revizie a Ministerului Afacerilor Interne la Brigada de politie cu destinatie speciala „Fulger” a depistat ca prejudiciul adus brigazii de catre conducerea acesteia in perioada 1995-1998 a fost de peste 360 mii de lei. Un document din rezultatele controlului financiar, care initial era si in dosarul penal, arata clar sumele care au fost insusite in perioada iunie
 1997 - februarie 1998, perioada in care Gheorghe Papuc era comandantul brigazii. Astfel, potrivit documentului, in aceasta perioada, prin majorarea soldurilor pe listele de plata a salariului efectivului Brigazii „Fulger”, a fost trecuta, neintemeiat, la cheltuieli suma de 42.170 lei, bani insusiti de factorii de decizie din cadrul institutiei. De asemenea, din casa BPDS au fost ridicate in avans anumite zeci de mii de lei pentru procurarea pieselor de rezerva, a carburantilor, produselor alimentare pentru efectiv, bani, care ulterior au fost trecuti la cheltuieli. In perioada februarie 1998 – decembrie 1999, Papuc si-a atribuit plati suplimentare la salariu, ridicind lunar cite doua retributii de pe liste diferite. Plati suplimentare la salariu au incasat si alti angajati. In total, pentru aceste plati a fost transferata suma de 86.181 lei. Mai mult, unii dintre angajatii care au ridicat salarii duble nu au achitat o parte din impozitele pe venit la stat.
Salarii pentru angajati inexistenti
In timpul controlului s-a mai depistat ca, in perioada 1997-98, la Brigada cu destinatie speciala „Fulger”, cel putin 10 persoane care nu figurau in listele de personal isi ridicau regulat salariul. In modul acesta au fost achitati 137.400 lei. Delapidari de fonduri s-au facut si la capitolul achizitia produselor alimentare pentru „Fulger”, mai marii brigazii furind si din ratia soldatilor.
Fraude – da, vinovati – nu
Chiar daca au fost depistate mai multe nereguli, nicio persoana din conducerea Brigazii „Fulger” nu a fost trasa la raspundere. Volumul real al fraudelor poate fi mult mai mare. Asta pentru ca o buna parte din documentele contabile disparusera inexplicabil. Nici pentru acest fapt nimeni nu a purtat raspundere. Este adevarat ca, in 2000, urmare a controlului financiar, procuratura a pornit un dosar penal, in calitate de probe servind rezultatele controlului respectiv. In acest dosar, la inceput, potrivit unor surse din procuratura, Papuc figura drept unul din factorii de decizie care era banuit de insusire de fonduri si alte incalcari ale legii.
La scurt timp si dosarul cu pricina a fost trecut pe linie moarta. In februarie 2002, guvernarea comunista il promoveaza pe Papuc in functia de ministru al Internelor, iar in noiembrie acelasi an, seful statului ii confera gradul de general-maior de politie, pentru „rezultatele inregistrate de politie in lupta cu criminalitatea".
Dosar reluat la insistenta jurnalistilor
In anii urmatori, 2003 – 2004, jurnalistii de investigatie au reusit sa scoata de la naftalina informatia din dosarul in care figura si Gheorghe Papuc (vezi „Fulger si Papuc” pe www.investigatii.md). La o sesizare a Centrului de Investigatii Jurnalistice, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), condus pe atunci de Alexei Roibu, a raspuns ca „faptele expuse in articolul respectiv se cerceteaza in cadrul dosarului penal nr.2000038187”. Concomitent, CCCEC ne anunta, spre surprinderea noastra, ca „prin ordonanta Procuraturii sectorului Buiucani, mun.Chisinau din 13.02.2004, urmarirea penala pe acest dosar a fost reluata, cauza penala fiind transmisa dupa competenta CCCEC”. Numai ca bucuria unei reusite nu a durat mult. Ministrul Papuc a atacat in judecata mai multe publicatii, care au scris in acea perioada despre afacerile sale, procesele respective durind mai mult de un an.
Spalarea la fata
Chiar daca Papuc nu a cistigat procesele cu jurnalistii, de unde reiese ca presa a avut dreptate, organele de resort nu au investigat informatiile din materialele din presa. Intre timp, se schimba conducerea CCCEC si noul director, Valentin Mejinschi, ne informeaza, fara sa i-o cerem, ca in cadrul dosarului cu pricina „Gh.Papuc niciodata nu a avut statut de banuit sau invinuit” si ca „persoanele vinovate de incalcarile comise in activitatea financiara a BPDS „Fulger” a MAI nu au fost identificate”. Desi directorul CCCEC ne asigura ca dosarul se afla in gestiunea Departamentului Urmarire Penala si ca vom fi informati despre rezultatele anchetei, ulterior nu ni s-a mai spus nimic despre rezultatul final. Mai tirziu aveam sa aflam ca dosarul respectiv a fost clasat din nou. Este stiut ca toate operatiunile financiar-bancare se fac doar sub semnaturile conducatorului si a contabilului-sef, iar conducatorul institutiei este obligat prin lege sa poarte raspundere pentru gestionarea incorencta a banilor publici. Cum de CCCEC, care este specializat tocmai in anchetarea infractiunilor economico-financiare, nu a reusit sa gaseasca vinovatii in cazul delapidarilor de la Brigada „Fulger” este greu de inteles.
Azi un ou, miine un bou
Dupa cum vedem, poftele ministrului au crescut proportional in timp. De la zeci de mii de lei delapidati cu mai multi ani in urma, s-a ajuns la milioane. Deja, probabil, nu mai mira faptul ca ex-ministrul de Interne este acuzat ca ar fi fraudat bugetul de stat cu peste 40 mln de lei, asa cum a declarat recent actualul ministru de Interne Victor Catan, facind referire la rezultatele controalelor Curtii de Conturi. Ramine sa vedem, daca acum organele de drept sunt de-a dreptul independente si vor reusi sa duca pina la bun sfirsit cazurile in care este cercetat fostul ministru al Internelor.
Ministrul Afacerilor Interne, Victor Catan a invinuit recent fosta conducere a ministerului in frunte cu Gheorghe Papuc de delapidarea a 40 mln lei din banii publici, care au mers la Partidul Comunistilor. Declaratia a fost facuta in cadrul unei conferinte de presa. „Curtea de Conturi a stabilit ca din bugetul MAI au fost estorcati 40 de milioane de lei, bani care au fost folositi de Partidul Comunistilor”, a declarat ministrul Catan. Potrivit acestuia, banii au fost estorcati prin diferite metode, cum ar fi vinderea unor loturi de pamint din gestiunea Ministerului de Interne la preturi de nimic. Victor Catan a precizat ca vinovata de estorcarea acestor bani este, nemijlocit, fosta conducere a Ministerului de Interne, adica precedentul ministru si viceministrii sai. Publicatia „Timpul” a precizat, ca „fosta conducere a MAI a extras din bugetul ministerului peste 68 de milioane de lei”, potrivit rezultatelor finale ale auditului efectuat recent la minister de Curtea de Conturi. Declaratiile de acum o saptamina ale ministrului Victor Catan, precum ca delapidarile din banii politiei au constituit 40 de milioane de lei, reflectau doar rezultatele preliminare ale auditului, precizeaza „Timpul”. Fostul ministru al Afacerilor Interne Gheorghe Papuc respinge acuzatiile cu privire la delapidarile de fonduri din bugetul ministerului, calificindu-le drept aberatii.
In imagine: Seninatatea cu care ex-ministrul respinge acuzatiile, lasa de inteles ca dinsul spera sa fie scos basma curata si de data aceasta.
Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md, 22 ianuarie 2010
Dosare penale si protectie la comanda
In jur de 30 la suta din petitiile care au venit la Procuratura prin posta secreta erau adresari de a interveni in anumite cazuri sau de a porni dosare penale impotriva unor anumite persoane, a declarat Procurorul General, Valeriu Zubco la 9 decembrie 2009, in cadrul sedintei Clubului Jurnalistilor de Investigatie. In mare parte asemenea adresari parveneau de la primele persoane in stat, cele mai multe fiind de la presedintele tarii Vladimir Voronin si de la Consiliul Suprem de Securitate, a precizat Procurorul General. Dinsul a dispus Cancelariei PG sa verifice toata corespondenta cu girul secret si sa prezinte un raport pe fiecare caz in parte, astfel incit sa se vada de la cine si ce fel de indicatii au parvenit la Procuratura si cum s-a reactionat la acestea.
Zubco a adaugat ca vor fi investigate persoanele care au dispus anchetele la comanda unor suspusi, intrucit „nu e legal ca cineva, folosind situatia de serviciu, sa dea asemenea indicatii in interes personal”.
Presa si dosarele la comanda
Ani la rind, presa a semnalat despre nenumarate dosare la comanda pornite de organele de drept impotriva politicienilor din opozitie, persoanelor incomode Puterii si oamenilor de afaceri care nu se conformau cerintelor unor anumiti suspusi. Mecanismul functiona fara abateri.
Centrul de Investigatii Jurnalistice si ziarul CUVINTUL, spre exemplu, au adus in atentia opiniei publice, pe parcursul ultimulor ani, mai multe cazuri in care persoane suspuse dadeau indicatii procurorilor sau altor structuri de drept si cereau sa intervina pentru a opri urmarirea penala, pentru a incepe dosare impotriva unor persoane sau a pune la punct oamenii de afaceri. De fiecare data investigatiile jurnalistilor au fost trecute cu vederea, chiar daca au fost publicate documente, care atestau nelegiuirile comise de cei care tocmai erau platiti din banii publici sa vegheze respectarea legii in stat. Si in loc sa fie pornite dosare pentru imixtiune in justitie, protectionism si altele, era pornita vinatoarea impotriva celor care au scos la iveala nelegiuirile. S-au facut presiuni asupra autorilor investigatiilor si ziarelor care le-au publicat.
Protejatii
vicepresedintelui Parlamentului
In anul 2002, Vadim Misin, in calitatea sa de vicepresedinte al Parlamentului, cerea procurorului general de pe atunci Vasile Rusu, printro dispozitie in scris, sa intervina intrun caz in care patru angajati ai MAI erau cercetati penal. Si acesta nu a fost singurul caz in care Misin intervenea in cazul politistilor certati cu legea. Chiar daca ii cerea procurorului general sa se implice „in stricta conformitate cu legislatia”, tonul in care este scrisa dispozitia denota foarte clar ca Misin ii ordona acestuia sa solutioneze cit mai urgent cazul. Procuratura Generala a stopat investigatia si a initiat in ordine de supraveghere un control asupra corectitudinii procesului de ancheta in privinta celor patru ofiteri de politie. Ulterior, dupa mai multe tergiversari, dosarul in care erau cercetati politistii a fost clasat. Doi din cei patru ofiteri si-au continuat activitatea in cadrul Politiei municipiului Chisinau. Articolul in care aratam cum vicepresedintele Parlamentului incearca sa determine organele de ancheta sa renunte la urmarirea penala a ofiterilor de politie a generat o adevarata prigoana a procurorilor.
Procurorii din doua sectii ale PG, in care au ajuns indicatiile lui Misin si care urmau sa le execute, au fost interogati si intimidati, cerindu-li-se sa scrie explicatii in legatura cu aparitia „documentelor” respective in presa. Indicatia lui Misin, scrisa de mina pe o foaie cu antet, a fost calificata drept document secret. Drept urmare, au fost destituiti din functii un sir de angajati ai PG, banuiti ca ar fi facut public documentul ce-l demasca pe Misin ca practica protectionismul. In anul 2009, CEDO a condamnat Republica Moldova pentru faptul ca unui fost angajat al PG, concediat in urma scandalului legat de petitia lui Vadim Misin, i s-a incalcat dreptul la exprimare.
„Plecarea” celor incomozi
Investigatiile jurnalistilor au mai legat demiterea, in anul 2003, a procurorilor Ion Vizdoaga si Petru Bobu, care anchetau cazul disparitiei sefului adjunct al Departamentului Tehnologii Informationale, Petru Dimitrov, si al deputatului Vlad Cubreacov, de indicatiile unor persoane din conducerea tarii. Cei doi procurori au fost „plecati” pentru ca ar fi gasit dovezi ce atestau implicarea in afaceri dubioase a unor functionari din cadrul Ministerului de Interne. De altfel, rezultatele anchetei de serviciu, initiate de procurorul general, pe marginea activitatii celor doi procurori, asa si nu au mai fost facute publice. La fel, nu au mai fost finalizate anchetele in cazul disparitiei celor doi demnitari. La scurt timp, presa a scris, ca alti trei procurori - seful Sectiei militare, Nicolae Zavton, adjunctul sau, Ion Ungureanu, si procurorul militar al municipiului Balti, Ion Rosca, au fost destituiti la cererea sefului statului.
Petitiile lui Morei in numele sefului statului
Petitii de la conducerea tarii au continuat sa curga spre Procuratura si pe timpul cind procuror general era Valeriu Balaban. Seful unei gospodarii taranesti din raionul Rezina, Andrei Girlea, dupa ce a semnalat presedintelui Voronin despre mai multe nelegiuiri si abuzuri grave pe care le comiteau mai marii raionului, solicitind si o audienta la seful statului, s-a trezit cu controale peste controale din partea organelor de control si celor fiscale. Ulterior avea sa afle ca picioarele acestora cresteau chiar de la Presedintie si anume de la Consiliul Superior de Securitate. Drept confirmare serveste o indicatie trimisa Procurorului General de catre Ion Morei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate, care, la 23 decembrie 2005, ca, „in conformitate cu indicatia Sefului Statului”, „sa dispuneti examinarea legalitatii activitatii intreprinderii, fiind solutionata chestiunea tragerii la raspundere penala pentru samovolnicie”. „Despre masurile intreprinse informati catre 15.01.2006”, isi incheia indicatia Ion Morei (vezi imaginea). Dincolo de tonul ultimativ si ingerinta sa in activitatea procuraturii, secretarul CSS opera, dupa cum am constatat, cu falsuri, acoperindu-le cu numele sefului statului. Andrei Girlea ne-a spus ca asa si nu a mai ajuns in audienta la seful statului, desi a facut mai multe demersuri in acest sens. Din scrisoarea respectiva se vede clar ca altii au ajuns inaintea lui la seful statului. Evident, cei cu interese. Punerea organelor de drept si de control pe urmele lui Girlea nu era altceva, decit o metoda de a-l reduce la tacere.
Voronin impotriva
oamenilor de afaceri
La finele anului 2007, subalternii ministrului de Interne Gheorghe Papuc au pornit razboi impotriva agentilor economici privati, specializati in importul si comercializarea produselor pirotehnice. Politia a descins, in citeva rinduri, la cei citiva agenti economici din Chisinau, sigilind depozitele si magazinele, astfel incit unii au fost nevoiti sa-si intrerupa activitatea. La fel s-a intimplat si cu agentii economici din Balti. In lupta cu pirotehnistii privati s-a implicat si presedintele Voronin. Dupa ce a primit de la secretarul Consiliului Superior de Securitate, Ion Morei, un raport privind rezultatele controalelor la agentii economici din domeniul pirotehniei, in care nu era nici un caz concret de incalcare a legislatiei, el a cerut expres, printr-o tidula, ministrului de Interne, Gheorghe Papuc, si secretarului Consiliului Suprem de Securitate Ion Morei, ca „pina la intrarea legii indicate – de stopat orice activitate si folosire a produselor pirotehnice, inclusiv importul”(!). Surse din cadrul Politiei, ne-au spus ca pentru a-l motiva pe seful statului sa procedeze asa, intr-o noapte de octombrie, s-ar fi organizat focuri de artificii in regiunea resedintei sale, astfel incit el "sa inteleaga" care este pericolul pentru linistea cetatenilor. Avind indicatia lui Voronin de a sista activitatea intreprinzatorilor, MAI nu a mai tinut cont de lege. Intro dispozitie oficiala se mentiona foarte clar ca actiunile politistilor se fac si in baza „indicatiei Presedintelui Voronin, nr. 5565 din 24.10.2007”. Astfel businessul pirotehnic a fost pus la pimint.
Acestea sunt doar citeva din miile de cazuri de presiuni asupra oamenilor de afaceri facute direct de catre primele persoane in stat prin organele care sunt chemate sa vegheze respectarea legii si sa apere cetatenii. Acum ramine sa vedem daca cei care s-au dedat abuzurilor, vor raspunde pentru ceea ce au facut, iar noua echipa de politicieni va reusi sa faca lumina in toate cazurile in care persoane nevinovate au avut de suferit. Vrem sa credem ca si cei care au avut de patimit vor avea curajul sa spuna despre mecanismul care era utilizat pentru presiuni, abuzuri, preluare de business, distrugere de vieti, etc, astfel incit adevarul sa fie scos la suprafata. Asteptam ca si cei care au facut sluj la Palat vor avea curajul sa se pocaiasca.
Cornelia Cozonac, Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md, 1 ianuarie 2010
Arhiva INVESTIGATIILOR publicate in anul 2009
|
