Bine ati venit pe situl Publicatiei periodice independente CUVANTUL. Ziarul nostru este o tribuna la care au acces in masura egala toti cititorii lui, indiferent de sex, varsta, confesiune, convingeri politice, starea sociala.

PRIMA PAGINA

CERE SOCOTEALA PENTRU BANII PUBLICI

ONG

POLITIC

EVENIMENTE

INVESTIGATII

ELECTORALA 2009

APL

SONDAJE

CORUPTIE

GENDER

EDITORIALE

INTERVIUL SAPTAMIINII

30 INTREBARI de ACASA

SOCIAL

CITITORUL-ZIARUL-CITITORUL

CHESTIONAR

VECTOR EUROPEAN

PUBLICITATE

Vizitatorii nostri

web counter

Campania Cuvantului

Prietenii Cuvantului

Publicitate

Am dus la bun sfirsit majoritatea proiectelor preconizate

La intrebarile saptaminalului CUVINTUL raspunde Anatol Chirtoaca, primarul comunei Solonceni, raionul Rezina. Originar din Solonceni, de profesie - agronom. A lucrat agronom, inginer cadastral. Detine functia de primar din 2003. Casatorit, fiica este profesoara de limbi moderne la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Rezina, feciorul – student la Universitatea Libera Intrenationala din Moldova.

- Dle Anatol! Pentru ca suntem in decembrie, timpul bilanturilor, va rog sa faceti o trecere in revista a reusitelor administratiei comunei in anul 2010.

- Anume in anul curent am dus la bun sfirsit majoritatea proiectelor preconizate pentru perioada actualului mandat. Este vorba de reparatia gradinitei de copii din Solonceni si conectarea ei la reteaua de alimentare cu gaze naturale, reabilitarea gimnaziului Tarasova, schimbarea ferestrelor la gimnaziul Solonceni si aprovizionarea institutiei cu gaze naturale, reparatia bisericilor din ambele sate, reparatia curenta a drumurilor si alte lucruri actuale pentru comunitatea noastra.

- Atitea investitii intr-un an? Din cite stiu, bugetul public al comunei Solonceni este foarte modest...

- Aveti dreptate, bugetul comunei pentru anul curent a constituit la venituri si cheltuieli 2,66 mln lei, din care propriile venituri au fost de 223 mii lei. Aproape toate aceste resurse au avut o destinatie concreta: salarizarea si intretinerea institutiilor bugetare. In bugetul comunei practic nu am avut resurse pentru investitii.

- Si totusi, ati realizat atitea proiecte...

- Elaborarea proiectelor pentru reparatia gradinitei de copii din Solonceni si a gimnaziului Tarasova au fost platite de Lafarge Ciment (Moldova) SA. Peste 80 la suta din costul lucrarilor (la ambele obiecte), care s-au cifrat la 1 mln 257 mii lei au fost acoperite de Fondul de Investitii Sociale din Moldova, restul – din contributia comunitatii.

- De obicei, cind vine vorba de contributiile localitatilor in proiecte de acest tip, anumite sume se aloca din fondul disponibil al bugetului raional. Comuna Solonceni a beneficiat de asemenea sustinere?

- Pentru aceste doua proiecte din bugetul raionului ni s-au alocat 118 mii lei pentru gradinita din Solonceni si 112 mii – pentru gimnaziul din Tarasova. In total Consiliul raional a alocat in perioada 2003-2008 comunei noastre 253,6 mii lei, iar in ultimii 3,5 ani - circa 570 mii lei.

Dar sa revenim la cele realizate. Pentru constructia retelei satesti de aprovizionare cu gaze SA ”Moldova-Gaz” a alocat 1,5 mln lei, la care satenii au mai adaugat propria contributie in marime de 386 mii lei, plus 96,5 mii lei – pentru proiectarea gazoductelor.

Iar proiectul de schimbare partiala a ferestrelor de la cladirea gimnaziului Solonceni in valoare de 194 mii lei a fost finantat de Guvernul republicii. Reparatiile in ambele biserici s-au facut numai cu resurse adunate de la populatie si sponsorizari din partea agentilor economici. Inca o data m-am convins cit este de buna si activa lumea in satele noastre. Asi vrea sa le multumesc tuturor celor care din putinele surse de care dispun au contribuit la renovare.

- Va rog sa detalizati aceasta afirmatie...

- Inainte de a proceda la realizarea fiecarui proiect, noi convocam adunari ale cetatenilor, la care informam oamenii ce vrem sa facem, de ce resurse avem nevoie si de unde le putem acumula, care ar trebui sa fie contributia comunitatii. Mai apoi membrii focus-grupurilor formate la adunarile cetatenilor mergeau de la casa la casa, lamurind oamenilor inca o data ce vrem sa facem si care ar trebui sa fie rolul fiecarei familii in realizarea proiectului respectiv. In cazul gradinitei si a gimnaziului, tonul l-au dat colectivele acestor institutii. Asi vrea aici sa mentionez rolul deosebit al colectivului gimnaziului Tarasova, director dna Anastasia Galbur, asociatiei parintilor si pedagogilor nou-formata, presedinte Irina Zaiat, de asemenea sefei gradinitei de copii din Solonceni dna Liuba Lupascu impreuna cu colectivul asociatiei parintor si educatorilor, presedinte Vera Chirtoaca, iar mai apoi Victoria Zaiat, care au decis la adunari ca membrii corpurilor didactice sa depuna in contul contributiilor pentru reparatii cite 300 de lei, lucratorii tehnici – cite 150, pensionarii – cite 50 de lei, dar si fiecare parinte si-a luat obligatiunea sa depuna cite 300 de lei. Astfel, destul de operativ s-a adunat suma necesara.

In aprovizionarea cu gaze naturale a satului un rol deosebit l-a jucat asociatia „Solonceni-gaz” in frunte cu Andrei Cotruta, dar si SRL „Orhei-Gaz”, unde responsabil de localitatea noastra este dl Victor Cojocari. Am mentionat deja ca pentru implementarea acestui proiect SA ”Moldova-Gaz” a alocat circa 1,5 mln lei. Dar pentru ca gazele sa ajunga la consumatori o parte din cheltuieli, mai precis 482,6 mii lei, urmau sa fie acoperite de insisi beneficiarii. Sincer vorbind, cunoscind posibilitatile financiare ale consatenilor, eu ma cam indoiam ca vom reusi timp de citeva luni sa adunam aceasta suma. Asociatia s-a ispravit, totusi, cu sarcina pusa si acum lucrarile sunt in toi. Speram ca pina la sfirsitul anului, la retelele de aprovizionare cu gaze vor fi conectate circa 130 de gospodarii din cele 420 cite sunt in Solonceni.

- Mai sus ati pomenit si de biserici. Care a fost rolul administratiei comunei in reparatia locaselor sfinte, or se stie ca posibilitatile autoritatilor publice in acest domeniu sunt limitate?

- Impreuna cu membrii consiliilor eparhiale - starosta bisericii Tarasova dna Claudia Stici si starosta bisericii Solonceni Ecaterina Creciun, Dumnezeu s-o ierte, si cu preotii din Solonceni si Tarasova Ion Cusnir si Dumitru Tiron, am organizat colectarea resurselor financiare si a materialelor necesare pentru reparatia bisericilor. Si in aceste cazuri lumea a fost foarte receptiva, fiecare a donat cit l-a lasat inima si buzunarul. De exemplu, Lucia Cernei din Tarasova a donat 500 de euro, Veaceslav Gladuneac – 6500 lei, Ion Cernei – 2500 lei, Victor Guzun si Artur Rotaru -– cite 2000 lei, mai multi pensionari au dat cite o mie de lei.

Astfel comunitatea din Tarasova a adunat pentru reparatia locasului sfint 90,5 mii lei. GT "Mardare Igor", manager local Victor Godzun, au oferit tehnica si materiale la reparatia bisericii si o suma de 3000 lei. In mod deosebit merita sa fie mentionat dl Vasile Belous, liderul gospodariei „Vagadi-Agro” din Alcedar, dar care este originar din Tarasova. Cu propriile mijloace dumnealui a construit la intrarea in sat o rastignire, iar in centru, linga biserica – un monument in memoria victimelor represiunilor staliniste, pe care-l vedeti in imaginea alaturata, mai donind si pentru reparatia bisericii materiale in suma de 4 mii de lei.

La fel s-a intimplat si la Solonceni. SRL "Forever", manager local dl Alexei David, impreuna cu angajatii, au ajutat cu tehnica si mina de lucru.Vasile Grati a donat 17 mii, Nicolae Zaiat – materiale in suma de 2500 lei, Serghei Zaiat – 2000, iar feciorul sau, Ion – 1000 de lei, Victor Chirtoaca - materiale in suma de peste 4000 lei. In total s-au adunat 58 mii lei, cu care s-a facut reparatia interioara a bisericii.

Si daca a venit vorba de biserici, vreau sa mai remarc un lucru. Actuala biserica din Solonceni, cu hramul „Inaltarea Sfintei Cruci” a fost deschisa in anul 1884. Dar mai inainte, dupa cum am aflat din documentele de arhiva, la noi a mai fost o biserica, din lemn si care avea hramul „Sfintul Nicolae” (22 mai). Pina acum tot satul serba hramul la 27 septembrie, cind se sarbatoreste Inaltarea Sfintei Cruci. Si, desigur, in aceasta zi toti asteptau oaspetii acasa, rar cine se ducea la biserica. Sfatuindu-ne cu preotul, consiliul eparhial si consatenii, am decis ca hramul satului sa-l sarbatorim de Sfintul Nicolae, iar in ziua Inaltarii Sfintei Cruci toata lumea sa vina la slujba si sa marcheze hramul bisericii.

- Care-s relatiile administratiei comunei cu agentii economici din teritoriu?

- Foarte bune. Tot cimentul necesar pentru reparatia bisericilor (peste 22 tone) a fost donat de Lafarge Ciment (Moldova) SA, iar nisipul (peste 100 de tone) – de SRL „LPCV”, intreprinderea lui Constantin Ursachi din Mateuti – cu 500 kg de var. Trebuie sa mentionez ca SRL ”Forever”, condusa de dl Damian Macari, este o intreprindere de succes, care ofera posibilitati nu numai localnicilor, dar si satenilor din imprejurimi de a-si completa considerabil veniturile. In anul curent, de exemplu, cotasii au primit ca plata de arenda cite o tona de cereale, iar in sezon participantii la recoltarea porumbului cistigau zilnic cite 150-250 de lei de persoana.

- Vreau sa va rog sa va referiti succint la prioritatile administratiei comunei Solonceni pentru anul viitor.

- Trebuie sa schimbam usile, o parte din ferestre, sa reparam sala sportiva de la gimnaziul din Solonceni. Conform devizului de cheltuieli, care a trecut deja si expertiza, pentru aceste lucrari vom avea nevoie de 317 mii de lei. Trebuie sa continuam constructia gazoductului pina la gimnaziul si gradinita din Tarasova. In platforma mea electorala era prevazuta si construirea in ambele localitati a cite o oprire pentru pasageri. La Tarasova oprirea deja este amenajata, iar la Solonceni sper s-o construim pina la urmatoarele alegeri locale. Cu sursele cetatenilor si ale agentilor economici din localitate, pe locul fostei biserici de lemn din Solonceni, vrem sa inaltam o capela. Si, desigur, vor continua lucrarile de conectare la gazoduct a gospodariilor din Solonceni.

Profitind de ocazie, vreau inca o data sa aduc multumiri tuturor celor care m-au sustinut la realizarea proiectelor destinate renovarii satelor noastre si prin contributia lor au sprijinit dezvoltarea, caci datorita satenilor nostri harnici, inimosi si gospodari avem posibilitate sa schimbam infatisarea localitatilor pentru binele tuturor, pentru binele urmasilor nostri.

Deoarece suntem in pragul frumoaselor sarbatori de iarna, le doresc tuturor Craciun fericit, un an bogat si multa fericire in case.

Pentru conformitate,Tudor Iascenco, 17 decembrie 2010

Cu ce se mindreste primarul de Mindresti

Tudor Suiu, primarul comunei Mindresti, s-a nascut la 13 octombrie 1951 in satul vecin Baceni (azi Codru). A absolvit Filologia la Universitatea Pedagogica din Balti si a lucrat profesor de limba si literatura romina la scoala medie Mindresti. Este, poate, unul din cei mai longevivi angajati in administratia publica locala din regiunea Orhei, ocupind functii (inclusiv cea de primar) in primaria data inca incepind cu anul 1977. In anul curent a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii”.

- Domnule Suiu, v-ati nascut intr-un sat cu o denumire frumoasa si originala – Baceni. Cum s-a intimplat ca s-a ajuns la toponimul Codru?

- E o localitate cu oameni cumsecade, cu multe traditii frumoase. In toponimica au intervenit „eliberatorii” nostri de dupa 1812, care au schimonosit-o asa ca-ti era jenant s-o pronunti. Atunci, la o adunare a satului, s-a decis schimbarea numelui localitatii in Codru.

- Cu ce griji traiesc consatenii Dvs?

- Comuna din care fac parte cele doua localitati, Mindresti si Codru, are o populatie de aproape 5000 de oameni. Preocuparea principala a locuitorilor este agricultura. Taranii sunt asociati in citeva societati agricole, care se straduie sa aplice tot mai pe larg tehnologii noi. Se planteaza vii si livezi moderne, avem frigidere pentru pastrarea fructelor si legumelor, o ferma de ovine unde se foloseste mulsul mecanizat, ferme de pasari. La Mindresti activeaza SA „Noroc”, o fabrica moderna de vinuri. Avem multe intreprinderi care presteaza servicii, inclusiv de morarit, extragerea uleiului. Doua intreprinderi produc de citiva ani fortan, pavaj, o intreprindere prelucreaza lemn pentru constructie. In teritoriu functioneaza un gimnaziu si un liceu, doua gradinite, doua biblioteci, un centru al medicilor de familie cu cinci medici. Avem benzinarie, statie de imbuteliere a gazelor lichefiate, doua stadioane, inclusiv unul pentru minifotbal. La moment, pe cimpuri se finalizeaza aratul de zable, localnicii se pregatesc pentru iarna. Situatia e una mai favorabila decit in alte primarii, dar avem si destule probleme.

- Activati de 30 de ani in administratia publica locala, din care 23 de ani in calitate de primar. Cum Va reuseste sa mentineti simpatia oamenilor?

- Trebuie sa construiesti de la bun inceput niste relatii de cumsecadenie, oneste cu comunitatea. Pentru locuitorii satelor noastre este important ca primarul sa fie om gospodar, capabil sa rezolve problemele comunei, dar nu sa inventeze motive. Daca nu esti in stare sa misti lucrurile inainte, numaidecit vei fi penalizat de alegatori.

- In ce masura ati reusit sa realizati programul pentru actualul mandat?

- Am reusit cite ceva. Dar trebuie sa spun ca meritul nu-mi apartine numai mie, dar si consiliului comunal, agentilor economici, reprezentantilor ONG-urilor locale, cu care activam in comun. Am continuat colaborarea cu FISM si alti donatori. Mai inainte, cu ajutorul acestui fond am reparat doua scoli, am realizat citeva microproiecte. De data asta am asfaltat un kilometru de drum care ne-a tinut 900 mii lei, constructie la care si-au adus contributia primaria, populatia, dar si agentii economici. Acum trei ani am fagaduit ca voi scoate satul din bezna. La moment avem iluminare pe o distanta de 2 km pe strada 31 August, aproape 2 km - pe strada Stefan cel Mare, este iluminata strada Eminescu pe o distanta de aproape un kilometru, de asemenea teritoriile primariei, caminului cultural, liceului. Au fost pietruite strazile 8 Martie, Ion Mindru, au fost renovate trei strazi in regiunea staduonului: Cosbuc, 1 Iunie, Livezilor, in cartierul Podis a fost reparata capital str. Tineretului, de la gimnaziu pina la marginea satului Codru. La interventia administratiei publice locale, cu suportul Ministerului Transporturilor au fost renovate drumurile Telenesti-Cucoaia, Mindresti – Hiriseni, inclusiv arterele rutiere principale din Mindresti si Codru.

- Mindrestii aveau inainte mari probleme in ce priveste aprovizionarea cu apa potabila...

- Inca din 2004 am inceput sa ne ocupam intens de aprovizionarea cu apa potabila a celor doua localitatii. S-a materializat un proiect pentru ambele sate. In anul curent a fost construita o sonda arteziana cu componentele necesare, acum se duc lucrari de finalizare a apeductului la Codru.

La Mindresti lucrarile au fost deja finalizate si fiecare cetatean are posibilitate sa se conecteze la apeduct.

- Aprovizionarea cu gaze naturale este cel mai vulnerabil punct in programele electorale ale primarilor nostri...

- A fost construit gazoductul Telenesti-Mindresti, proiectul fiind elaborat de primaria noastra in parteneriat cu primaria Ciulucani. In paralel a fost elaborat proiectul gazoductelor de presiune medie si joasa si peste o saptamina in Mindresti gazele naturale urmeaza sa ajunga la prima casa. In perioada care a mai ramas pina la Anul Nou si in 2011 ne vom ocupa de conectarea gospodariilor la gazoduct.

- Ati fost decorat recent cu ordinul „Gloria muncii”. In contextul criticilor aduse presedintelui interimar Mihai Ghimpu ca ar fi decorat masiv si chipurile uneori nejustificat prea multa lume, ce ne puteti spune?

- Despre mine si faptele mele asi prefera sa vorbeasca alti oameni, inclusiv locuitorii comunei noastre. In rest, consider ca societatea noastra are foarte multi oameni valorosi, care si-au dedicat intreaga viata, s-au consumat pentru binele altora. Meritele lor trebuie apreciate si stimulate de catre stat. Mai exista si o alta conotatie: factorul educational – moral. Este o situatie fireasca caracteristica oricarui stat normal. Napoleon numea decoratiile cu dispret „nasturi” si socotea ca daca i-ai dat cuiva un asemenea nasture, trebuie sa-i ceri in schimb sa-si dea viata pentru tine. Slava Domnului, la noi e o alta parere despre distinctii si intrucit acestea sunt acordate in cadru legal, merita s-o porti cu mindrie.

- Cu ce se mindreste indeosebi primarul de Mindresti?

- Cu viata care n-a fost irosuta in zadar. E foarte greu sa traiesti daca te invirtesti in jurul unor neadevaruri ori jumatati de adevaruri, ale unor promisiuni care nu esti in stare sa le indeplinesti. Ma bucur ca am trei copii si deja trei nepoate. Cea mai mare nepoata este in clasa a VIII-a, iar cea mai mica nu are inca anul. Ma bucur ca dinsele sunt bine si au stofa, care le va permite sa intre in viata cu incredere. In rest, traiesc cu aceleasi griji ale consatenilor mei si daca viata ar porni de la inceput, cred ca asi alege acelasi destin - sa fac bine.

Ion Cernei, 3 decembrie 2010

Dirk Schuebel: Republica Moldova este perceputa ca un partener apropiat al UE

Dirk Steffen Schuebel s-a nascut in 1966 in Berlin. A studiat economia la bastina sa. Dupa reunificarea Germaniei si-a inceput activitatea in serviciul diplomatic al Germaniei. In structurile diplomatice ale UE activeaza mai bine de 10 ani, mai intii in cadrul misiunii UE in Ungaria, ulterior a servit ca sef al Departamentului Politica, Mass-Media si Informatie in delegatia Comisiei Europene din Ucraina.
Ambasadorul Dirk Schuebel este al doilea sef al delegatiei UE in Republica Moldova dupa Cezare de Montis. In functia data a inceput sa activeze in noiembrie 2009. Casatorit, tata a unei fetite.
Excelenta sa a acordat un interviu pentru presa in cadrul Zilei Informationale Europene, care a avut loc la Balti pe data de 29 octombrie c., activitate desfasurata sub genericul: „Asistenta UE produce schimbari vizibile la nivel local”.
- Domnule Schuebel, s-a schimbat vectorul sarcinilor UE pentru Republica Moldova dupa inceperea negocierilor privind semnarea unui nou acord Republica Moldova - Uniunea Europeana la inceputul anului curent?

- De fapt, sarcinile delegatiei noastre in Republica Moldova s-au schimbat dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009. Cu incepere de la 1 ianuarie a. c. noi suntem una din cele 55 delegatii pe care UE le-a deschis in toata lumea. Da, avem in fata noastra noi sarcini, data fiind necesitatea obtinerii a mai multa informatie pentru sprijinirea negocierilor privind semnarea unui acord de asociere a Republicii Moldova la UE. Asta inseamna ca noi trebuie sa prezentam la timp rapoarte detaliate cu privire la toate evolutiile societatii moldovenesti.

- Dle Schuebel, ati activat in cadrul unei delegatii similare in Ucraina, care de asemenea poarta negocieri de aderare la UE. Care sunt diferentele si asemanarile intre cele doua tari la aceasta etapa de negocieri cu UE?

- Exista mai multe asemanari in legislatie si traditii ramase ca mostenire de la fosta URSS. Teritoriul Ucrainei este mult mai mare decit al Republicii Modova, dar asta nu este un dezavantaj, deoarece intr-o tara precum Republica Moldova reformele pot fi petrecute mai repede decit la vecinii dvs. Pina in prezent si Republica Moldova si Ucraina au avut o agenda clara proeuropeana si obiectivul ambelor tari este aderarea la UE.

- Cum apreciati declaratiile guvernantilor nostri despre perspectivele de aderare a Republicii Moldova la UE, abolirea regimului de vize pentru cetatenii moldoveni, sustinerea financiara a Republicii Moldova etc?

- M-as retine sa fac astfel de comentarii deoarece am venit aici sa discutam despre proiecte originale finantate de UE si care au facilitat mult viata persoanelor in etate, a celor cu dezabilitati, etc. Totusi remarc, ca perspectivele de aderare ale Republicii Moldova sunt clare dat fiind faptul colaborarii intensive a Ministerului moldovean de Externe cu Comisia respectiva a UE. Reamintesc, ca politica europeana de vecinatate, care cuprinde si Republica Moldova, constituie o prioritate a politicii UE. Tara dvs este perceputa ca un partener apropiat al UE. In curind vor urma negocierile privind Acordul de comert liber, aprofundat si comprehensiv.

- Care ar fi perspectiva sustinerii financiare a Republicii Moldova pentru viitor?

- UE a sporit considerabil asistenta financiara pentru Republica Moldova, volumul ei majorindu-se pina la 90 milioane euro in 2010 si va constitui anual pina la 100 milioane lei pina in anul 2013. Mai avem disponibile fonduri pentru Parteneriatul Estic, pentru consolidarea fondurilor investitionale. Este important ca aceste fonduri sa fie obtinute de catre parteneri moldoveni in cadrul proiectelor pe care noi le propunem.

- Are, in opinia Dvs, Republica Moldova posibilitati de asimilare a acestor sume?

- Cred ca da, cu conditia ca partenerii moldoveni sa dea dovada de abilitati si dorinta de a schimba esential destinul patriei lor. Dar depinde mult si de transparenta si functionalitatea organelor de administratie publica locala.

- Care este scopul Zilelor Informationale Europene 2010 in Republica Moldova?

- Zilele Informationale care au loc azi la Balti, iar la 12 noiembrie - la Cahul, trebuie sa sensibilizeze opinia publica moldoveneasca in ce priveste realizarile noastre comune, de asemenea si posibilitatile oferite de intensificarea colaborarii intre UE si Republica Moldova.

Pentru conformitate, Ion Cernei, 5 noiembrie 2010

In imagine: Excelenta sa ambasadorul Dirk Steffen Schuebel

Cetateanul sa stie: votul sau este important si trebuie sa voteze constient

Recent, Initiativa Civica „Pentru un Parlament Curat” (ICPC) formata din 7 organizatii neguvernamentale, intre care Centrul Independent de Jurnalism, Asociatia Presei Independente, Centrul de Investigatii Jurnalistice, Asociatia pentru Democratie Participativa, Centrul de Analiza si Prevenire a Coruptiei, Centrul de Promovare a Libertatii de Exprimare si a Accesului la Informatie “Acces-info” si Fundatia Soros-Moldova, au lansat campania „Cunoaste-ti candidatul!”, in cadrul careea vor monitoriza integritatea candidatilor la alegerile parlamentare din 28 noiembrie c. si va fi intocmita o lista a candidatilor compromisi. Astazi Cornelia Cozonac, presedinta Centrului de Investigatii Jurnalistice, organizatie ce face parte din ICPC, raspunde la un set de intrebari despre scopul si eficienta acestei campanii, dar si despre concurentii electorali si programele lor.

- Cit de eficienta a fost campania „Cunoaste-ti candidatul!” din anul trecut si ce impact credeti ca va avea campania din anul acesta?

- Campania pentru un Parlament Curat, lansata in 2009, a fost o premiera pentru Moldova. Sapte organizatii neguvernamentale, intrunite in cadrul Initiativei Civice pentru un Parlament Curat, au monitorizat listele electorale ale partidelor politice si au pregatit pentru alegatori lista candidatilor incompatibili cu functia de parlamentar. Este o initiativa inspirata din experienta societatii civile din alte tari din Europa. Un grup de jurnalisti selectati de doua organizatii de media au verificat „faptele” candidatilor de pe listele partidelor din perspectiva a 7 parametri: 1. avere necorespunzatoare veniturilor declarate; 2. traseism politic; 3. utilizarea resurselor administrative in folos personal sau de partid; 4. utilizarea pozitiei de serviciu in interes personal, de familie, protectionism, trafic de influenta; 5. maladministrare, in special cazurile in care Moldova a fost condamnata la CEDO, in urma carora a fost prejudiciat bugetul de stat, impozite/amenzi neachitate; 6. comportament impotriva statului de drept si 7. imaginea publica a candidatului.

Anul acesta au ramas aceleasi criterii. Noutatea este ca daca anul trecut nu au fost monitorizati liderii partidelor, pentru ca le-am dat posibilitatea sa curete listele partidelor pe care le conduc, anul acesta am decis sa-i monitorizam si pe ei.

Noi ne propunem mai intii de toate sa informam cetatenii despre cei care vin sa le ceara votul, pentru ca este important ca alegatorul sa stie pentru cine isi da votul. In niciun fel nu vom indemna alegatorii sa voteze sau sa nu voteze pentru o formatiune sau alta. Decizia ii apartine alegatorului. Insa este important ca alegatorul sa nu fie indiferent, sa mearga la vot si sa voteze constient, cu ochii deschisi. Pentru ca este foarte important sa oprim accesul in Parlament a unor persoane pentru care calitatea de deputat este folosita ca scut fata de aplicarea legii, ori ca platforma de trafic de influenta sau este, pur si simplu, produsul oportunismului politic. Or, acest lucru poate fi facut de cetateanul cu drept de vot, care trebuie sa-si cunoasca candidatii si sa fie constient pentru cine isi da votul. Sondajele de opinie ne arata ca moldovenii considera politica drept cea mai corupta parte a vietii sociale, iar politicienii conduc in topul coruptiei. Acesti oameni politici, cu care, lumea crede, ca ar trebui inceputa curatenia, nu ajung in mod samavolnic la conducerea tarii. Ei sunt alesi chiar de catre cetateni, care se pling in sondaje ca se sufoca de atita coruptie. Unii chiar au fost votati in mod repetat, desi acuzatiile contra lor au tot tinut intiietatea in paginile ziarelor. Cum sa stimulam cinstea, daca nu facem diferenta intre cei corupti si cei onesti?

- Cit de deschise au fost partidele? Si-au curatat listele de candidatii compromisi, ca vedem si anul acesta in listele partidelor aceleasi fete, mai ales ca despre unii presa a scris de nenumarate ori si cu dovezi documentare ca nu sunt tocmai curati.

- Partidele, cu exceptia PCRM si PPCD, au fost deschise, chiar au apreciat initiativa pe care am lansat-o, doar ca atunci cind le-am prezentat listele cu cei compromisi, au reactionat in mare parte bolnavicios. Partidele au avut ocazia sa conteste informatia prezentata de Initiativa sau sa excluda candidatii respectivi de pe lista lor. Cu toate acestea, nici un partid politic nu a retras vreun candidat din lista celor compromisi. Am avut chiar promisiunea unui lider de partid ca va trece un candidat din primii 10 de pe lista pe un loc neiligibil, insa nu si-a respectat promisiunea. Ulterior, cel putin doua persoane care au intrat in lista neagra au fost promovate si la conducerea ministerelor. Acum, majoritatea celor care anul trecut au intrat in listele negre sunt din nou pe listele partidelor.

- Unii lideri de partide au invinuit ICPC de partinire, ca nu ati fi suficient de documentati?

- Sigur ca liderii partidelor care au avut candidati in lista neagra si vor avea si in actuala campanie nu vor fi incintati si vor cauta sa ne invinuiasca de multe. Eu pot sa spun cu toata siguranta ca jurnalistii utilizeaza si sunt obligati sa prezinte toate probele documentare pe care le folosesc la monitorizare. Profilurile facute de jurnalisti sunt verificate de o echipa de referenti, formata din persoane din diferite domenii, dupa care acestea trec prin sita unui grup de juristi si apoi urmeaza decizia de a include in lista neagra, care pentru fiecare candidat se ia de comun acord cu toti membrii ICPC. Lista neagra va fi publicata intro brosura care va fi distribuita prin localitati de grupe de voluntari, va fi publicata in toate mediile de informare care vor manifesta interes si va fi plasata pe diferite portaluri web. Apropo, listele negre din cele doua campanii electorale din 5 aprilie si 29 iulie 2009 pot fi gasite pe site-ul www.moldovacurata.md si pe site-ul www.investigatii.md. Invinuiri au fost si ca utilizam documentele Curtii de Conturi sau a altor institutii de stat care vizeaza anumite incalcari ale anumitor persoane, dar ca nu au fost pornite urmariri penale si ca persoanele respective nu au fost condamnate. Aceste documente sunt ale unor institutii de stat. Daca procuratura sau CCCEC nu au pornit cercetari in privinta celor vizati in rapoartele CC e o problema aparte. Noi spunem asa cum se arata in document ca persoana a fost vizata in legatura cu anumite incalcari constatate de CC. Deja organele de drept trebuie sa ne spuna de ce nu au verificat si nu au venit cu un raspuns clar asupra ilegalitatilor comise. Cetateanul trebuie sa-si faca o concluzie despre un candidat sau altul care a fost vizat in mai multe rapoarte ale CC sau ale altor institutii de stat. Anul trecut, de exemplu, am constatat ca mai multi deputati si-au procurat apartamente in centrul Chisinaului in conditii avantajoase: la preturi mult mai mici decit pretul de piata. Si asta in conditiile in care atunci cind au venit in Parlament ei aveau deja locuinte. Deci nu erau dintre cei saraci, dar nu au ezitat sa utilizeze functia pe care o detineau pentru a se pricopsi cu inca un apartament. Unii chiar le dau acum in chirie si scot bani buni din afacerea asta. Omul de rind insa nu are asa posibilitati. Din punct de vedere legal s-ar parea ca e totul corect, dar din punct de vedere moral se pare ca nu. Si aici cetateanul trebuie sa faca o concluzie. Daca demnitarul cutare a utilizat functia sa in interes personal sau de grup si a tras foloase nemeritate, atunci este clar ca nu a venit in Parlament pentru a lucra in interesul cetateanului. Si cetateanul trebuie sa fie constient ca poate sa nu-l mai lase pe un asemenea politician sa vina din nou la o functie publica. Deaceea, campania pe care o desfasuram este mai intii de toate un program de combatere a coruptiei politice, dar si o campanie de mobilizare a cetatenilor ca sa-si foloseasca votul pentru a se apara de coruptie.

Multe semne de intrebare am avut si la verificarea declaratiilor pe avere. Unii se declara atit de saraci incit iti vine sa le plingi de mila, dar se plimba in masini luxoase, care costa cit venitul familiei pe trei sau mai multi ani. Unii chiar au si facut donatii generoase, de sute de mii de lei, la partidele pe listele carora candidau. Unele donatii la fel depaseau venitul lor anual. Si atunci ne intrebam: de unde acesti bani? Cel mai probabil ca resursele respective vin din alte surse, nu tocmai legale sau din donatii de la anumiti oligarhi, care stau in umbra. Credeti ca cineva ar da bani de dragul partidului? Eu una nu cred. Toti cei care sponsorizeaza partidele isi vor recupera inzecit, inmiit sumele donate ulterior, cind reprezentantii partidelor vor fi la guvernare. Deaceea, cred, ca este important ca cetateanul sa fie vigilent, sa nu se lase cumparat de politicieni.

- In ultimii ani jurnalistii care activeaza in cadrul Centrului de Investigatii Jurnalistice au dezvaluit mai multe scheme de coruptie si protectionism inchegate sub umbrelele politicienilor si a guvernantilor nostri. Cite dintre aceste investigatii au servit drept motiv pentru intentarea unor dosare penale? Numiti citiva protagonisti ai schemelor dezvaluite de mass-media care au ajuns pe banca acuzatilor si au fost trasi la raspundere.

- Presa a dezvaluit multe scheme de coruptie, cu probe si nume ale unor demnitari, dar nu s-a intimplat nimic dupa asta: nu au urmat demisii si nici procese zgomotoase. In cazul unor persoane au fost pornite dosare penale, dar ele s-au pierdut pe undeva sau au ramas sa zaca in sertare. Unii dintre protagonistii materialelor de investigatie chiar au fost promovati in functie. Ii vedem si acum in listele electorale.

- In declaratia lor preelectorala liderii PDM afirma ca isi pun sarcina sa construiasca „o Moldova unita, fara coruptie si nepotism, cu o justitie corecta”. Cum apreciati aceasta afirmatie in contextul investigatiilor publicate de CIN si in care erau dezvaluite cazuri de implicare a liderilor acestei formatiuni, inclusiv D. Diacov, in actiuni de manipulare a justitiei cu scopul de a scoate de sub acuzare unii activisti de partid certati cu legea?

- Este adevarat ca in ultimii ani anumiti fruntasi ai PD au fost vizati in investigatiile CIN, dar si ale jurnalistilor de la diferite publicatii. Au fost investigatii legate de sanatoriul de la Cahul in care era implicat un reprezentant al democratilor, iar in ce priveste raionul Rezina, au fost mai multe investigatii legate de primarul de la Papauti, Leonid Balan, care prin sentinta Judecatoriei Rezina a fost condamnat in baza art.327 alin. (1) CP RM, (decizia fiind mentinuta in vigoare de Curtea de Apel, mai 2008, si Curtea Suprema de Justitie, in octombrie 2008) la amenda de 400 unitati conventionale si cu privarea de dreptul de a ocupa functii de raspundere in organele administratiei publice locale si centrale, pe un termen de 5 ani. Atunci mai multe persoane ne-au spus ca Balan ar fi avut protectia conducerii PDM si datorita acestui fapt a plecat din functie atunci cind a dorit (ianuarie 2010). Potrivit documentelor de care dispunem, la plecare el si-a asigurat si o indemnizatie de concediere de circa 26 mii lei. De curind am aflat ca L. Balan a fost numit sef al stafului electoral al PDM pentru raionul Rezina, deci, daca punem cap la cap mai multe lucruri, putem sa ne dam lesne seama de ce organele de drept erau, la modul practic, in imposibilitate de a-l face pe fostul primar de Papauti sa respecte legea. In ce priveste lozincile privind lupta cu coruptia – este evident ca sunt lozinci electorale. Eu, de exemplu, nu am vazut pina acum actiuni reale ale reprezentantilor acestei formatiuni, ca de altfel, si ale altor formatiuni politice, indreptate spre deconspirarea celor corupti, combaterea coruptiei la nivel inalt, perfectarea legislatiei in asa fel, incit coruptia sa nu prolifereze. Din pacate, vedem deja de multi ani ca politicienii sunt buni la declaratii in campania electorala si uita de ele de indata ce se vad in fotoliile de deputati sau in functii de conducere in diferite structuri ale statului. La moment, cetateanul care merge la vot este cel care decide. Numai cetateanul, printrun vot constient, cum ziceam si mai inainte, poate decide cine trebuie sa-i reprezinte interesele, cine, cu adevarat, poate face ca lucrurile in tara noastra sa mearga bine. Pe de alta parte, cetateanul este cel care ulterior trebuie sa urmareasca ce face politicianul sau partidul pe care l-a votat si, respectiv, sa-i ceara socoteala. In asa fel si cetateanul participa la guvernare si el trebuie sa stie ca acesta este dreptul lui pe care trebuie sa-l foloseasca.

In imagine: Cornelia Cozonac.

Pentru conformitate, Olga Ceaglei, 29 octombrie 2010

Liceul Teoretic „A.S.Puskin” – mesager al integrarii tarii

Miercuri, 20 octombrie, Liceul Teoretic „A.S.Puskin” din Rezina a marcat 10 ani de la fondare. La solemnitatea organizata la liceu cu aceasta ocazie au participat reprezentanti ai autoritatilor publice raionale si orasenesti, Ambasadei Federatiei Ruse in R.Moldova, muzeului „A.S.Puskin” din Chisinau, ai colectivelor de munca din oras, fosti absolventi. In cadrul sarbatorii in liceu a fost deschis muzeul dedicat creatiei lui Aleksandr Puskin. Reporterul CUVINTUL-ui i-a solicitat un interviu managerului-sef al institutiei, dl Anatolie Caraivan, laureat al premiului „Omul Anului”, decernat de saptaminalul CUVINTUL.

- Dle Caraivan, V-asi ruga sa faceti, mai intii, o prezentare succinta a istoriei institutiei, care, din cite stiu, depaseste cu mult perioada de un deceniu.

- Liceul Teoretic „A.S.Puskin” a fost fondat in baza fostei scoli medii nr.2 din Rezina, istoria careia incepe in 1951. Initial scoala era medie incompleta, iar din 1953 este trecuta in categoria scolilor medii. Dupa trei ani, scoala rusa si cea moldoveneasca sunt unite intr-o singura institutie – scoala medie ruso-moldoveneasca, care a functionat cu acest statut doua decenii. La inceputul anului de studii 1976-77 institutia a fost divizata in doua scoli de sinestatatoare. Asa ca noi consideram drept an al fondarii scolii medii cu predare in limba rusa din Rezina anul 1975. In iulie 2000, printr-o hotarire de Guvern, institutiei noastre i se atribuie statutul de liceu teoretic, cu doua profiluri: real si umanitar. Din 2003 liceul poarta numele marelui poet rus Aleksandr Sergheevici Puskin, care i-a fost conferit prin decizia Consiliului Raional Rezina.

- De obicei, la zile mari lumea e deprinsa sa se vorbeasca de fapte mari. Care momente din activitatea liceului, in opinia Dvs, ar putea fi atribuite la aceasta categorie?

- Unul din principiile de baza ale institutiei noastre este de a educa astfel tinerele generatii, ca ele sa se adapteze usor la realitatile timpului si ale societatii. Se lucreaza mult cu elevii pentru a-i pregati ca sa sustina bine examenele de bacalaureat. Rezultatele ne bucura. In zece ani avem 370 de absolventi si toti au sustinut cu succes BAC-ul, lucru pe care noi il consideram deosebit de important.

A doua directie este lucrul cu pedagogii or, actualele programe de studii sunt destul de complicate. Noi facem totul ca pedagogii sub aspect profesional sa paseasca in pas cu cerintele timpului. Un rol deosebit il joaca festivalul maestriei pedagogice, care a devenit la noi o traditie. Festivalul contine mai multe elemente, inclusiv lectii publice, la care asista nu numai colegii de institutie, dar si functionari de la DGITS, reprezentanti ai administratiei publice locale, parinti etc.Pedagogii isi demonstreaza materialele didactice pe care le pregatesc singuri, isi impartasesc experienta de utilizare a lor.

Si inca un moment asi vrea sa-l remarc. In partea stinga a Nistrului nu sunt licee cu predare in limba rusa si multi elevi din Ribnita prefera sa invete la noi. Or, diploma de BAC le deschide calea in institutiile superioare de invatamint nu numai din R.Moldova, dar si din alte tari. Din acest punct de vedere liceul nostru contribuie mult la integrarea tarii, apropierea malurilor Nistrului.

- Motivul principal de mindrie al oricarei institutii de invatamint sunt, de regula, discipolii...

- Desigur, si noi avem foarte multi discipoli cu care ne mindrim. De exemplu, in sistemul bancar al Republicii Moldova, la posturi de raspundere, muncesc Maxim Borodai, Serghei Tcaci, Dmitri Rotari. Vladimir Zastavnitchi actualmente activeaza la Curtea Constitutionala, Stanislav Cotaga este seful serviciului de informatii si securitate din raionul Rezina. De asemenea nu pot sa nu amintesc de Olga Kleiankina, care a inceput sa invete la noi din clasa a V-ea, venind impreuna cu parintii de undeva din Siberia. Dupa absolvirea sectiei gimnaziale a sustinut examenele la un liceu din Cluj-Napoca, Rominia, apoi tot acolo a absolvit Academia de Muzica, devenind o cintareata de succes. Maxim Kartunov, alt fost elev de-al nostru a absolvit Universitatea „D.Mendeleev” din Moscova, facultatea de chimie, iar in prezent este profesor la aceeasi facultate. Nespus de mult ne mindrim cu Alexandra Taracanova, care in prezent este studenta in anul III, facultatea de bio-chimie a Universitatii de Stat din New York (SUA), iar sora ei mai mare lucreaza in SUA jurista. Cu ocazia aniversarii liceului Alexandra ne-a trimis prin internet o scrisoare de felicitare, multumindu-ne pentru tot ce a obtinut in peretii institutiei noastre.

- Dupa ce a-ti vorbit cu atita mindrie de discipoli, ar fi cazul sa-i pomeniti si pe dascalii lor, care au contribuit si continua sa munceasca pentru a creste personalitati...

- 18 ani muncesc in acest colectiv, in care m-am regasit ca pedagog si m-am format ca manager. Asi putea vorbi la nesfirsit de fiecare membru al colectivului, dar stiind ca spatiul de ziar este foarte restrins voi pomeni doar citeva nume: Efimia Gonciar, director-adjunct, Galina Proca, profesoara de limba rusa, Larisa Abacumova, profesoara de matematica si fizica, Galina Ostapenco, invatatoare la clasele I, Tatiana Maliuta, profesoara de limba romina s.a. Si daca a venit vorba de profesori, nu pot sa nu pomenesc numele lui Nicolae Iansin, care toata viata a lucrat in scoala rusa din Rezina, multi ani a fost directorul ei si, intr-un fel, a pus bazele liceului nostru.

- Cu ce griji traieste in prezent administratia si colectivul didactic al liceului „A.S.Puskin”?

Datorita autoritatilor raionale si orasenesti in anul curent am reusit sa reparam acoperisul cladirii liceului si sistemul termic, am reconstruit blocul sanitar. In continuare speram sa solutionam si alte probleme. Pentru laboratorul de chimie, de exemplu, am primit eprubete, dar nu si reactive. Cele de care dispunem sunt vechi si periculoase pentru utilizare.

Vom continua modernizarea procesului educational prin implementarea tehnologiilor didactice noi, acordind o atentie deosebita formarii la elevi a unor calitati civice si morale adecvate timpului.

Pentru conformitate, Ion Perciun, 22 octombrie 2010

Posta este un serviciu necesar tuturor

- Doamna Liuba Popenco! Aveti studii superioare in pedagogie si jurisprudenta, dar, pina acum, nu ati avut tangente cu domeniul postelor. Recent ati fost confirmata in functia de directoare a Centrului de Posta Rezina. In primul rind, felicitari! Ati reusit deja sa intrati in tema? Care este misiunea serviciului postal in ziua de azi?

- Multumesc. Lucrez in aceasta functie de o luna. In acest rastimp am aflat multe lucruri noi, dar cel mai mult m-a frapat entuziasmul si optimismul angajatilor. Deja am reusit sa reparam incaperile centrului, sa largim intrucitva spectrul serviciilor si sa marim numarul clientilor nostri.

Astazi factorii postali distribuie la domiciliu diverse ajutoare banesti destinate persoanelor defavorizate, incaseaza de la populatie plati si taxe pentru serviciile prestate de diferite intreprinderi si institutii. Insa misiunea noastra principala ramine distribuirea pensiilor, abonarea si distribuirea publicatiilor periodice, vinzarea accesoriilor postale, primirea si achitarea mandatelor postale. De asemenea primim si trimitem un numar mare de colete atit in teritoriul tarii, cit si peste hotare. Adica, posta este un serviciu necesar tuturor cetatenilor.

- Criza economica a afectat si Posta? Care sunt sursele de venit ale centrului?

- In timp de criza in primul rind sufera sfera serviciilor. La noi criza s-a rasfrint cel mai mult asupra sectorului abonarea si distribuirea editiilor periodice. Daca acum citiva ani majoritatea intreprinderilor, institutiilor, dar si cetatenii abonau cite 2-3 editii pe anul intreg, acum aboneaza 1-2 si pe 2-3 luni. Odata cu scaderea capacitatii de plata a populatiei, desigur scade si volumul serviciilor solicitate. Si totusi, raminem optimisti.

Cit priveste veniturile, pot sa va spun ca in primul semestru volumul lor a crescut cu 3,1%. S-au imbunatatit considerabil indicatorii la parametrii corespondenta simpla nationala si cea internationala, expedierea coletelor postale. In acelasi timp s-au redus considerabil veniturile de la corespondenta recomandata, alte surse. Evident ca s-au micsorat si cheltuielile intreprinderii.

- Cum decurge abonarea la presa periodica? In raionul Rezina, care sunt cele mai solicitate editii?

- A luat start campania de abonare a presei pentru anul 2011, dar continuam sa abonam inca si pe ultimele luni ale anului curent. Planurile noastre sunt mari si in aceasta campanie sunt incadrati toti angajatii. Suntem constienti de faptul ca e mai usor a lucra cu contingentul actual de cititori, decit a coopta persoane noi. Si totusi, lucram pe ambele fronturi. In aceasta ordine de idei merita sa fie mentionati mai ales lucratorii oficiilor postale Tarasova, Busauca, Horodiste, Pripiceni-Razesi.

Printre cele mai solicitate publicatii continua sa ramina CUVINTUL, care la noi in raion are cei mai multi cititori – peste 2400, de asemenea “Farul Nistrean”, “Natura”, “Timpul”, a crescut numarul abonatilor la revistele pentru copii “Alunelul”, “Noi”, “Tropotel si Tropotica”. Vreau sa indemn locuitorii raionului sa aboneze si in continuare aceste si alte editii indragite, in care poate fi gasita multa informatie utila pentru toate categoriile de populatie.

- Este cunoscut faptul ca de la o localitate la alta numarul cititorilor presei periodice difera foarte mult. Nu credeti ca acest tablou reflecta in mare parte si calitatea muncii angajatilor oficiilor postale?

- Lucratorii nostri sunt cointeresati sa aiba cit mai multi abonati si clienti, pentru ca de asta depind veniturile centrului si salariile angajatilor. Bunaoara, fiecare factor postal are o anumita sarcina in ce priveste abonarea publicatiilor periodice. Si noi urmarim cu strictete ca aceste sarcini sa fie indeplinite. Un rol deosebit in acest domeniu il joaca colaboratoarele centrului Serafima Starosta si Ala Luca.

- La 9 octombrie lucratorii postali isi marcheaza sarbatoarea lor profesionala. Cu aceasta ocazie ce a-ti dori sa le transmiteti colegilor de munca?

- Cu ocazia Zilei Mondiale a Postei si Zilei lucratorilor postali din Moldova, transmit tuturor lucratorilor postali, dar si clientilor nostri cele mai sincere felicitari, urari de bine si sanatate. In ciuda tuturor dificultatilor, sa ramina mereu energici, optimisti si sa realizeze cu succes toate intentiile frumoase.

Ion Perciun, 8 octombrie 2010

Rodica Birsan: "Educatia nu trebuie supusa unor experiente oarbe"

Dna Rodica Birsan (in imagine) este profesoara de limba si literatura rusa la Liceul Teoretic „Vasile Anestiade” din Saratenii Vechi. A absolvit Colegiul Pedagogic din Orhei si Facultatea de filologie rusa la sectia fara frecventa a USM. Pe parcursul a 40 de ani a muncit in calitate de invatatoare, profesoara, sefa de studii si director-adjunct al liceului. Este fondatoarea si directoarea muzeului de istorie si etnografie din Sarateni, amplasat in incinta liceului. In paralel, este membra a comitetului de conducere al Uniunii republicane a apicultorilor, presedinta asociatiei raionale a apicultorilor din Telenesti.

- Doamna Rodica, de ce ati ales aceasta profesie?

- Cred ca din pasiune, dar si raspunzind poruncii mamei noastre sa facem carte. Dinsa considera ca omul fara carte este un om nenorocit. Mama purta numele Sofia, care in limba greaca inseamna „intelepciune”. Nu stia carte, dar era intruchiparea intelepciunii populare. Tata urmase scoala primara romineasca, care facea cit 10 clase sovietice. Mama a plecat in lumea celor drepti in floarea virstei, lasind ca testament porunca sa invatam. Si eu cu sora mea i-am indeplinit vrerea. De ce am ales anume limba rusa ca obiect de predare? De atita ca mi-a placut. Studiind si predind multi ani limba si literatura rusa, deprinzindu-ma pe parcursul anilor sa si gindesc si ruseste, continuu sa fiu un patriot inflacarat al plaiului natal.

- Profesia de pedagog se socoate in ultimul timp una cam demodata, dar si "demonetizata". Multi studiaza in institutiile cu profil pedagogic, insa putini vin la sate. De ce se intimpla asa?

- Procesul de "demonetizare" a pedagogiei a inceput nu de ieri ori de alaltaieri. Tin minte satul Mindresti acum 40 de ani, cind eu am venit la lucru ca tinara specialista. Erau niste soferi in colhoz care cistigau de doua-trei ori mai mult decit un invatator la scoala. Erau mai imbracati, lesne puteau sa-si ridice case acoperite cu tabla zincata. Ne priveau de sus si cu aroganta, o situatie umilitoare pentru noi. Pentru a supravietui cumva invatatorul era nevoit sa caute si alte surse de existenta. Salariile modeste niciodata nu au asigurat pedagogului de la noi un trai decent. Pentru a iesi din situatie el mai trebuia sa tina niste animale, sa cultive porumb, fasole, cartofi etc. Recititi cartea lui Paul Goma „Din calidor”, unde el descrie munca parintilor sai la Mana, care in afara de pedagogie trebuiau sa fie si agronomi, si medici. Desi invatatorii din perioada interbelica aveau un salariu bun. Cum ar fi fost Rominia interbelica, dar nu-si umilea invatatorul precum regimul sovietic. Parintii lui Goma nu trebuiau sa umble cu vaca de curmei pentru ca sa duca un trai decent. Maresalul Alexandru Averescu, eroul Marasestilor, care a fost si prim-ministru, era fecior de taran, care si-a construit cariera facind carte din gros.

- Majoritatea absoluta a guvernantilor nostri tot sunt de la tara...

- Scolile satesti s-au tinut si se tin pe entuziasti. Plus la asta, educatia la sat, de regula, se face in familie, scolii revenindu-i sarcina de a completa cei sapte ani de acasa. Renasterea nationala tot o datoram invatatorului de la sat, care trebuia sa spuna adevarul despre Mihai Eminescu si Ion Creanga, Cetatea Neamtului si Manastirea Putna, Stefan cel Mare si multe alte lucruri tainuite de regimul sovietic. Satul nostru, dar si educatia copiilor, s-a tinut mult pe traditii pastrate si transmise cu sfintenie din generatie in generatie.

- Ce credeti ca ar trebui de facut pentru a reintoarce scolii si pedagogului autoritatea de alta data?

- Cred ca nu-i bine ca la noi procesul educatiei este supus unor reforme si experiente continue si prost gindite. Invatamintul nu se face cu ordonante. Mai tineti minte istoria cu Vasile Tarlev care la mijloc de an scolar s-a apucat sa introduca studierea limbii ruse din clasa I? Mai nesocotita hotarire de guvern nici ca-ti poti inchipui!

Profesorul mai trebuie sa fie remunerat normal. In educatie tonul trebuie sa-l dea familia. O dovada ar fi chiar experienta satului Saratenii Vechi, care detine intiietatea in raion dupa numarul de persoane cu studii superioare.

- Unii sustin ca pe an ce trece interesul copiilor fata de carte descreste...

- Eu nu asi fi atit de categorica. Dimpotriva, asi putea demonstra ca comunitatile noastre in multe privinte se orienteaza anume dupa invatatori. Desigur, dupa pedagogii cu autoritate, care au grija permanenta de reputatia lor.

- Apicultura este o pasiune sau un mod de completare a veniturilor familiei?

- La prisaca peste 80 la suta din lucrari se efectuiaza vara, adica in timpul concediului. In rest, traiesc cu grijile liceului...

Ion Cernei, 1 octombrie 2010

Vadim Lelic: "Cu mostenirea lasata era imposibil sa faci minuni"

Vadim Lelic s-a nascut in1972 la Telenesti. Absolvind Facultatea de Istorie a Universitatii Pedagogice „Ion Creanga” din Chisinau, s-a antrenat in afaceri. In iunie 2007 a fost ales primar de Telenesti.

- Domnule Vadim Lelic! Am chestionat mai multi oraseni, care mi-au spus ca la viitoarele alegeri locale tot pentru Dumneavoastra vor vota. Asemenea aprecieri la noi cam rar auzi...

- Acum doi ani am vizitat Polonia, fiind oaspetele burgomistrului de Butom, un oras de marimea Telenestilor, localitate de o frumusete neobisnuita, unde am vazut multe lucruri nastrusnice. De exemplu, cladirea primariei era vopsita doar pe jumatate. „De ce?”- am intrebat pe burgomistru. Ca locuitorii sa tina minte cum a aratat aceasta mai inainte, mi-a raspuns dinsul cu ironia caracteristica polonezilor. Paradoxul era ca acest orasel pina in 1945 se afla in teritoriul ce apartinea Germaniei. Dupa razboi etnicii germani au fost deportati dincolo de Oder, polonezii luindu-le locul. Pina la 1992, adica pina la venirea in functie a burgomistrului respectiv, orasul era gospodarit precum o gospodarie picata ca mostenire. Burgomistrul nu era bastinas, isi luase sotie de acolo. Si intrucit localnicilor care plecau la invatatura de aici le era rusine sa spuna de unde-si trag obirsia, noul sef al administratiei a decis sa faca totul ca localnicii sa se mindreasca cu bastina lor, fapt care i-a reusit. M-am gindit dupa discutia cu acel burgomistru ca ar trebui sa intreprind ceva similar si la Telenesti. Cu mostenirea lasata de predecesori era imposibil sa faci minuni, asa ca am inceput sa caut finantatori. Mai intii am adus in casa fiecarui cetatean apa potabila de calitate, de care beneficiaza non-stop. Am solutionat problema salubrizarii, odinioara cea mai dificila. Am demarat lucrari de gazificare si amenajare, am deschis un centru de plasament. Scurt pe doi - nu am pierdut in van nici o zi. Si daca munca mea a ajuns sa fie apreciata, inseamna ca acesti 3 ani nu au trecut in zadar.

- S-ar putea spune ca V-ati indeplinit programul electoral?

- Nu am reusit sa realizam deocamdata tot ce tine de infrastructura si de drumuri. Am construit doua stadioane in oras - unul pentru maturi si altul pentru copii. Pe data de 22 septembrie, in colaborare cu FISM, incepem materializarea unui proiect care prevede constructia unui centru multifunctional pentru oamenii in etate. Ideea imi apartine dat fiind faptul ca in Telenesti sunt foarte multi batrini solitari, de care comunitatea trebuie sa aiba grija. In cadrul acestui centru batrinii nostri vor beneficia de o cantina sociala, o spalatorie pentru rufe si o baie. In asa mod as putea face mai lejera si mai demna viata acestor oameni.

- Orasul Telenesti arata ca un santier de constructie.

- La gimnaziul „Mihai Eminescu” se schimba toate geamurile; la gradinita nr. 2 geamurile deja au fost schimbate la nivelul II si in zilele urmatoare trebuie sa continue aceste lucrari la nivelul I; sunt pavate trotuarele pe o suprafata de 4000 metri patrati, inclusiv in centrul urbei; vor fi schimbate bancile in parc; cu bani de la bugetul de stat va demara reparatia strazii Renasterii pe o distanta de 800 de metri. A fost deschisa gradinita nr. 3, unde au fost amplasati deja 50 de copii. Au fost iluminate o parte din strazi, au fost instalate containere pentru gunoi. De fapt, proiectul de salubrizare a demarat in anul 2009, cind au dost construite primele 15 platforme. In anul curent numarul acestora se va tripla. Am mutat gunoistea orasului in alt loc, teritoriul fiind ingradit, iar pe locul fostei gunoisti vom sadi in toamna curenta un parc. Inainte acolo era un dezastru, fiindca gunoistea era amplasata chiar in virful dealului si ani la rind gunoiul era dus de vint in oras. Spre noua gunoiste a fost construit un drum de acces, au fost angajati trei paznici, care gestioneaza cu receptionarea deseurilor.

- Precum mi s-a spus, proiectul ce tine de salubrizare este unul de durata si vizeaza nu numai orasul Telenesti...

- Am procurat multa tehnica de salubrizare, care nu trebuie sa stationeze. Am cistigat un proiect de 5 milioane de lei in cadrul Programului de Dezvoltare Regionala. In sapte sate din raion vor fi aplasate platforme unde gunoiul va fi selectat si transportat la o gunoiste autorizata aflata la 6 km de oras, aproape de Banesti. Mai am un vis - sa construiesc o fabrica de procesare a deseurilor menajere. Am vazut asemenea intreprinderi in orasele europene si in SUA. Am mai obtinut prin Fondul Ecologic un proiect de jumatate de milion de lei pentru a construi 25 de platforme si sa cumparam 100 de containere. Cred ca vom economisi la tender ceva bani si vom mari numarul de platforme. Mai greu ne-a fost pina i-am deprins pe localnici sa achite serviciile de salubrizare. Acum avem peste 1000 de contracte perfectate privind prestarea acestor servicii.

- Pare-se ati fost unicii in republica care ati beneficiat de proiectul PNUD privind salubrizarea...

- La finalizarea proiectului ne-a vizitat in luna martie o delegatie condusa de Lori Udovicci, loctiitorul Secretarului General al ONU, directorul regional din Europa si tarile CSI Carina Imonen si sefi ai unor reprezentante ONU pentru mai multe tari din Europa. Le-am povestit despre implementarea proiectului si am reusit sa-i convingem ca nici un cent din banii alocati pentru dezvoltarea serviciilor de salubrizare nu s-a cheltuit fara rost. De aici a si inceput conlucrarea mea strinsa cu aceste structuri. Avem inca multe planuri de colabaarre in perspectiva cu PNUD si FISM.

- Daca orasenii va vor mai acorda un mandat, ce planuri mai aveti?

- In anul viitor vrem sa solutionam problemele legate de evacuarea apelor reziduale, constructia unei statii de epurare. Este nevoie de investitii de peste 10 milioane, dar sper ca le voi gasi. Iar viitorul mandat, daca il voi avea, il voi dedica preponderent reparatiei drumurilor.

- Familia Dumneavoastra ar saluta inca un mandat?

- Sotia imi spune in permanenta ca mandatul cel mai eficient este unul de scurta durata. Dar, pina la urma, telenestenii vor decide cui sa incredinteze mandatul de primar mai departe.

Ion Cernei, 10 septembrie 2010

In imagine: Vadim Lelic tinind o prelegere in sala de conferinte a bibliotecii Congresului SUA. Octombie 2009.

Vladimir Vlas: Scautismul nu are nimic in comun cu pionieria

Vladimir Vlas s-a nascut la 23 aprilie 1962 la Biesti. A absolvit colegiul pedagogic din Orhei in 1983 si Facultatea de Istorie a USM in 1991. Din 1983 activeaza la scoala din Biesti, mai intai ca invatator, apoi profesor de istorie, director-adjunct pentru activitatea extrascolara. Din 2003 este directorul Liceului Teoretic Biesti. Din anul 2005 Vladimir Vlas este presedintele Miscarii Nationale a Scautilor.
- Domnule Vlas, discutia despre miscarea scautilor am gasit-o oportuna chiar la inceput de an scolar pentru ca inca nu s-a racit cenusa rugurilor de la Oxintea, raionul Dubasari, unde nu demult ati avut o intrunire internationala. Cine sunt scautii? De ce ati facut optiunea pentru scautism si nu, sa zicem, pentru pionierie?

- De la declararea independentei Republicii Moldova incoace chestiunea privind o noua organizatie a copiilor a facut destule dureri de cap mai ales pedagogilor implicati in activitatea extrascolara. Initial se vorbea despre transformarea organizatiei de pionieri in una apolitica, drept insemn al careea sa fie o cravata cu cele trei culori ale drapelului national. Pana la urma am decis sa nu inventam din nou bicicleta, dar sa aderam la Miscarea Scout aparuta in Marea Britanie in anul 1907 la initiativa colonelului Robert Baden-Powel, miscare care s-a extins ulterior in toata lumea si activeaza cu succes pana in zilele noastre. „Scout” inseamna „cercetas” din engleza. Participant la razboiul anglo-bur, Baden-Powel a ajuns la concluzia ca tinerii recruti nu sunt pregatiti pentru viata. Deaceea, pensionandu-se, a initiat o miscare a copiilor si adolescentilor. Menirea organizatiei era de a educa copiilor deprinderi de a supravietui in diverse conditii, a le da o buna pregatire psihologica bazata pe credinta, dragostea de patrie, respectul fata de aproapele. Apropo, organizatii de scauti au existat in Romania de pana la 1940, acestea numindu-se cercetasi, iar regele Carol II a fost un timp patronul acestei miscari. N.Krupskaia, initiatoarea miscarii de pionieri din Rusia sovietica, a plagiat conceptia si devizele scautismului, substituind credinta in Cel de Sus, una din cele trei conditii ale Miscarii, cu credinta in comunism si idolii acestuia.

Primele organizatii de scaut in republica noastra au aparut in 1997, umila mea persoana fiind organizatorul grupului de la Biesti. Nu avem nimic cu organizatiile de pionieri. Suntem o organizatie non-politica, neguvernamentala, misiunea noastra e sa crestem oameni pregatiti pentru viata – buni crestini, patrioti, responsabili.

- Mass-media noastra au cam trecut cu vederea intrunirea scautilor din vara trecuta de la Oxentea. Ce a fost acolo?

- La sfarsitul lui iulie-inceputul lui august la Oxentea a avut loc Jamboreea a II. Jamboree se numea intrunirea unor triburi africane, unde se discutau probleme importante pentru viata lor, termin imprumutat de parintele miscarii Robert Baden-Powel si care semnifica intrunirea internationala a Miscarii Scautilor. Am avut ca oaspeti un scaut din SUA, unul - din Olanda, 17 - din Germania, 38 - din Ucraina, 4 - din Rusia, 9 - din Armenia, cate 4 - din Azerbaigean si Georgia, 1 - din Tadgikistan. Pe parcursul a 9 zile au activat cateva ateliere de lucru, unde s-a discutat despre rolul miscarii in mentinerea pacii si preintampinarea conflictelor locale, atentionarea populatiei privind problemele ecologice, am organizat cateva activitai in orasele si anume: oraselul-extrim, unde am efectuat actiuni de supravietuire a copiilor in conditii-limita, oraselul–turism si alpinism, oraselul-divertisment, cu exercitii de logica si diferite activitati de recreare, oraselul-activitate, unde copiii trebuiau sa-si confectioneze singuri suvenire despre participarea la jamboreea data. Am mai organizat o excursie si am initiat activitati sociale in Oxentea: am curatit un izvor, am ajutat batranii solitari din sat la munci in gospodarie, am asanat malul Nistrului dupa inundatii.

- Cum este organizata Miscarea Scautilor din Republica Moldova?

- Miscarea are sapte zone, inclusiv zona Orhei. Avem in republica peste 22 de organizatii din care fac parte aproape 3000 de elevi. Daca la campuri si jamborei capatam noi deprinderi si discutam problemele Miscarii, apoi in viata de toate zilele le materializam in practica: ajutam batranii solitari, participam la diferite activitati sociale, de ordin ecologic, etc. Apropo, trebuie sa spun ca miscarea timurovista in URSS a avut la baza nu numai cartea lui A. Gaidar, dar si actiunile unei organizatii de scauti, care activa inca inainte de revolutia socialista la Tver si care participa la diferite masuri de ordin social.

- Cum se prezinta zona Orhei a scautilor in cadrul Miscarii nationale?

- Trebuie sa spunem ca principala forta motrice a grupului de scauti este liderul. In afara de grupul de scauti de la Biesti, care este cel mai numeros, grupuri similare activeaza la Tantareni, Breanova, Ciocalteni. Mai inainte am avut 14 grupuri de scauti in zona Orhei, acum unele s-au desfiintat pentru ca liderii au plecat la munci peste hotare. Scopul nostru este sa cream asemenea grupuri in toate institutiile de invatamant.

- Care este cea mai neordinara actiune a scautilor nostri?

- In fiecare an, de Pasti, scautii moldoveni duc stafeta Focului Haric adus de la Ierusalim in toate bisericile din localitatile Moldovei.

- Ce i-ati sfatui pe copiii si maturii care doresc sa devina scauti si lideri de grup?

- Este o organizatie voluntara si tine de dorinta fiecaruia sa intruneasca cele trei conditii: spiritualitate, dragoste catre aproapele si respect fata de sine. Daca iti iubesti tara, credinta stramoseasca, doresti prosperare plaiului si neamului tau si ai dorinta sa faci schimbari in viata semenilor - intra in randurile scautilor. Noi, liderii, vom avea toata grija ca aceste organizatii sa activeze intru binele poporului si al Patriei.

Pentru conformitate, Ion Cernei, 3 septembrie 2010

In imagini: Vladimir Vlas la o intrunire internationala; primirea in randul scautilor; jamboreea de la Oxentea.

"Calitatea si promovarea adecvata pot salva piata vinului moldovenesc"

Sergiu Vesca s-a nascut in anul 1978 la Budai, sat din zona Codrilor, cu traditii de vinificatie de secole. In 1999 a absolvit Facultatea Tehnologie a Vinificatiei de la Universitatea Tehnica din Moldova. A activat la Institutul National al Viei si Vinului, apoi in calitate de director al fabricii de vinuri din Ulmu, raionul Ialoveni. Acum 10 ani a revenit la Budai, unde a infiintat o gospodarie taraneasca, avind peste 30 ha de podgorii. Este presedinte al Asociatiei republicane a producatorilor de struguri.

- Sergiu, te-ai intors relativ nu demult dintr-o vizita de stagiere in Italia. Ce ai vazut acolo?

- Am vizitat mai multe firme vinicole din Tirolul de Sud, o regiune din nordul Italiei, cu populatie preponderent austriaca, anexata de la Austria dupa primul razboi mondial. Ne-am aflat mai mult in localitatea Tramin, patria renumitului soi Traminer, naturalizat si in R. Moldova acum 50 de ani. Vizita a fost organizata de catre Biroul din Chisinau al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) in cadrul unui proiect de eradicare a saraciei. Calitatea vinurilor italiene pe care le-am degustat nu ne-a fascinat deloc. Ale noastre sunt mai bune. O spun ca specialist care activeaza in domeniu mai bine de 10 ani. Insa am ramas profund uimiti cum statul sustine producatorii autohtoni

- Si cum anume? - E destul sa te prezinti la primaria localitatii si sa declari ca ai abilitatile respective sa pornesti o afacere in domeniul vinicol ca sa beneficiezi mai intii de consultanta, apoi si de subventii. Cel care porneste o afacere in vinificatie poate miza ca jumatate din investitiile facute vor fi subventionate de stat. Statul este cointeresat sa apara astfel de afaceri pentru ca producatorii de vinuri sunt cei mai siguri platitori de TVA, care acolo constiuie 20%. Adica, statul oricum isi intoarce banii.

- Este adevarat ca fermierii italieni au anumite cote de producere a struguror? - Da, fermierul italian poate sa produca nu mai mult de 10 tone de struguri la hectar. Statul garanteaza ca aceasta productie sa fie achizitionata la pretul de la 1 pina la 6 euro, in dependenta de soiul strugurilor. Daca roada este mai mare, strugurii in plus sunt inlaturati. In Italia cea mai mare parte a vinului se produce in gospodarii taranesti, cu maturizarea acestuia in butoaie de stejar, dupa ce produsul este imbuteliat.

- Care e starea de lucruri in gospodaria pe care o gestionezi? - Este relativ buna daca am tine cont de faptul ca roada pare a fi satisfacatoare. Numai ca fabricile inca nu s-au rasplatit pentru strugurii pe care i-am livrat anul trecut.

- In contextul a ceea ce se intimpla cu exporturile de vinuri moldovenesti ce ne-ai putea spune? - Ca presedinte al Asociatiei republicane a producatorilor de struguri cunosc starea de lucruri de la firmele rusesti care comercializeaza vin moldovenesc si care stiu bine ca vinul nostru este de calitate. Apropo, vinurile moldovenesti sunt testate la 20 de parametri de calitate, pe cind vinurile din alte tari - numai la 5-10 parametri. In relatiile noastre din acest domeniu cu Rusia este mai multa politica decit economie. Moscova foloseste fiecare fleac pentru a ne santaja. Statul nostru nu a depus destule eforturi ca sa promoveze productia si brandurile de vinuri. E nevoie de un program complex de promovare de lunga durata nu numai in Rusia, dar si in alte tari. Daca toata lumea ar sti ca procentul de fenilbutilat depistat de expertii rusi in vinul moldovenesc ar putea fi mortal numai in cazul daca omul ar consuma dintr-o data peste 250 tone de vin, atunci, desigur, ar ride de pretentiile declarate ale lui alde Oniscenko.

- Cum vei proceda in continuare daca cei de la fabrici nu-si vor onora datoriile? - Voi produce vin acasa conform tehnologiilor moderne si-l voi vinde direct din gospodaria mea. E adevarat ca voi lucra cu cantitati mai mici si voi pune miza pe calitate.

- Piata impune consumatorilor cantitati enorme de bere si votca. E o situatie normala? - Nicidecum, mai ales ca vinurile ramin totusi singura bautura alcoolica naturala. Am avea nevoie de un program bine chibzuit de promovare a vinurilor si pe piata interna, ca moldoveanul sa inteleaga rostul, dar si avantajele consumului vinurilor autohtone.

Ion Cernei, 13 august 2010

Judie Wurm: „Cotiujenii Mari e a doua mea bastina”

Mii de cetateni ai Republicii Moldova incearca sa-si gaseasca fericirea prin alte tari. In acelas timp, cetateni de pe alte meleaguri prefera sa-si faca cariera in Moldova. Din America de Nord, statul Ohio, de exemplu, la Cotiujenii Mari a venit sa munceasca in calitate de profesoara Judie Wurm. In continuare publicam un interviu realizat cu oaspetele de peste ocean.

- Care era ocupatia Dvs in America?

- In decursul a 5 ani, inainte de a veni in Moldova, am fost profesoara de geografie.

- Cum ati ajuns sa colaborati cu Corpul Pacii, prin intermediul caruia a fost posibila delegarea la noi?

- Corpul Pacii este o organizatie a Guvernului SUA si functioneaza deja de vreo 50 de ani. Mergem in multe tari. Eu personal demult mi-am dorit sa fiu voluntara in Corpul Pacii. Am scris o aplicatie, a fost un proces lung pentru a fi acceptata. Iar odata selectata, am ales sa plec in Republica Moldova.

- Care sunt obectivele Corpului Pacii?

- O sarcina a acestei organizatii este sa promovam prietenia in lume. Poporul american doreste sa studieze diferite culturi din lume si este foarte cointeresat sa afle si despre cultura moldovenilor, iar bastinasilor dvs sa le povestim despre tara noastra. De exemplu, eu sunt profesoara de limba engleza, dar suplimentar desfasor activitati cu tineretul. Incerc sa contribui la imbunatatirea programului de predare in scoala din Cotiujenii Mari a limbii engleze.

- Care sunt drepturile si obligatiile Dvs in cadrul acestui proiect?

- Prima sarcina a mea tine de predarea limbii engleze. Celelalte obligatiuni sunt mai lejere si au tangenta nemijlocit cu lucrul pe care iubesc sa-l fac, dar ma stradui sa fac ceva benefic pentru populatia de aici. De exemplu, am decis sa initiez activitati cu copiii cu dizabilitati de la centrul „Pacurasii” din Cotiujenii Mari. Am mai elaborat un proiect legat de ecologie.

- Ce stiati despre Moldova?

- Am stiut detalii despre amplasarea geografica a republicii, fiindca sunt profesoara de geografie. Mai eram la curent ca Moldova a fost parte din Uniunea Sovietica, cite ceva din cultura. Insa nu am stiut deloc ce este hora sau mamaliga.

- Cind ati ajuns in tara noastra?

- Am venit aici in iunie 2008. Echipa era constituita din 21 de profesori de limba engleza.

- Care au fost primele Dvs impresii?

- Eu sunt din statul Ohio, care se aseamana mult cu Moldova. M-am convins ca Moldova este o tara foarte pitoreasca si frumoasa.

- Cum ati ajuns sa fiti profesoara de engleza anume la Cotiujenii Mari?

- In primele 3 luni, am stat in satul Costesti din raionul Ialoveni si am desfasurat un training. Era necesar, deoarece eu am fost profesoara, dar nu de engleza si nu am stiut multe metode de predare a limbii straine. Acolo, am invatat mai bine ce strategie trebuie sa folosesc in timpul lectiilor.

Doamna Ludmila Jovmir, care de multi ani este profesoara de engleza la Cotiujenii Mari, a fost si ea la acel training. Mai apoi, dumneaei a devenit si partenera mea din aceasta scoala. Noi am colaborat intru binele elevilor si al scolii.

- Cum V-au primit oamenii in sat?

- Lumea de aici este foarte ospitaliera. Eu stiu ca nu sunt primul american, care vine aici si oamenii sunt foarte deschisi cu noi. Vorbesc cu mine, sunt foarte amabili, veseli. Voi organizati petreceri foarte frumoase.

- Ati mers la vreo petrecere din sat?

- Da, am fost, dar demult. Am mai participat si la diferite sarbatori. Noua, americanilor, ne place cum faceti nuntile. Si noi, in America, jucam nunti, dar la voi exista anumite traditii, care prezinta un deosebit interes pentru noi. De exemplu, ne-a placut cum intrati cu mireasa, cum este ea imbracata si cum este jucata zestrea miresei. In SUA facem nunta, de obicei, de la 19 pina maximum la orele 22 sau 23, dar voi jucati pina dimineata.

- Cum a decurs prima lectie in liceu?

- M-a impresionat cum este desfasurat primul sunet in prima zi de scoala. M-a uimit ca toti vin la scoala cu flori. Iar in timpul lectiei copiii sunt foarte activi. Am observat ca elevii din Moldova nu se tem sa vina in fata unui auditoriu, in timp ce cei din America sunt mai rusinosi. De exemplu, daca am spus ca in timpul lectiei vom memoriza o poezie sau un cintec, ca mai apoi sa-l cintam, elevii din America nu ar dori sa faca aceasta in fata cuiva. Copiii de aici sunt mai deschisi, mai curajosi. Ei au grija unul de altul, sunt ca o familie si aceasta e foarte bine.

- Elevii din scoala unde activati actualmente corespondeaza cu colegi de-ai lor din America?

- Da, neaparat. In special, anul trecut, am trimis citeva scrisori in America si, desigur, am primit raspunsuri. Am facut schimb si de fotografii. Pentru elevii mei din SUA a fost foarte interesanta aceasta colaborare.

- Ce V-a placut, in mod deosebit, in aceasta scoala?

- Dupa cum am mentionat deja, mi-a placut cum aici se organizeaza primul sunet si, desigur, cum, saptaminal, fiecare clasa face o dare de seama.

- Ce ati aflat nou de la profesorii din scoala?

- Spre exemplu, de la doamna Ludmila Jovmir am aflat cum putem sa facem lectiile interesante, captivante, ca elevii sa nu se plictiseasca. In acest scop noi am lucrat mult impreuna, aplicind diferite resurse, inclusiv carti. La noi, in SUA, eu m-am obisnuit ca in timpul lectiei sa utilizez calculatorul, dar aici nu sunt astfel de conditii si noi facem ce putem, reiesind din posibilitatile oferite.

- Unde ati fost cazata?

- In satul Cotiujenii Mari am locuit la doamna Maria Caraman. A fost o gazda foarte minunata, a avut grija de mine pe parcursul a 2 ani. Ea este foarte credincioasa. Mi-a placut foarte mult cum gateste. Cred ca in SUA ma voi intoarce ca o gospodina mai buna.

- Care din bucatele nationale V-au placut cel mai mult?

- Cel mai mult imi place mamaliga cu brinza, dar mi s-au dat pe gust si placintele, sarmalele, borsul si zeama. Noi nu gatim mincarea asa de naturala ca la voi. La fel, din bauturile voastre, imi place vinul rosu, de casa.

- Ati mai calatorit si prin alte localitati ale Moldovei?

- Da, in aceasta primavara am mers la Comrat, fiindca cultura de acolo este putin diferita. Am mai mers la Balti, deoarece acolo, in satul Corlateni, am o prietena. Cu profesoara mea de limba romina de aici, doamna Diana Leorda, am fost in excursie la Saharna.

- Oamenii de aici se deosebesc de cei din America?

- Desigur. Chiar daca cu multi nu ne cunoastem personal, toti se saluta cu mine, imi raspund la binete.

- Ce ati reusit sa realizati pe parcursul a doi ani, in Cotiujenii Mari?

- M-am manifestat mai activ la centrul „Pacurasii”, unde am colaborat cu doamna Viorica Camila. Am organizat diferite programe cu elevii de acolo, mai amenajind si o biblioteca, destinata copiilor cu dizabilitati. Noi am elaborat un program de voluntariat "Hai sa citim impreuna". Altfel spus, elevii de la liceu pot sa mearga acolo pentru a citi o carte.

Am mai avut multe activitati de arta, am format o echipa mare, care a dorit sa pictam unele portiuni din liceu. Acest gen de pictura se numeste "Miorala". Noi am desenat pe pereti ceea ce este caracteristic culturii nationale a Moldovei. Vreau sa spun ca elevii sunt foarte talentati.

- Daca ati mai avea posibilitatea sa veniti in Moldova, care ar fi motivul pentru care V-ati intoarce?

- O sa vreau sa vizitez prietenii de aici. M-am atasat foarte mult de oamenii din Cotiujenii Mari. Pot sa afirm ca aceasta localitate a devenit a doua mea bastina, imi este foarte-foarte draga.

Consemnare: Oxana Popa, stagiara, studenta la Universitatea de Stat din Moldova, 23 iulie 2010

In imagine: Judie Wurm.

Piata trebuie sa fie indicatorul dezvoltarii societatii

La intrebarile saptaminalului CUVINTUL raspunde Alexandru Visnevschi, managerul-sef al Intreprinderii Municipale”Piata comerciala a or. Rezina”. Are studii pedagogice superioare, dar soarta l-a adus in comert, lucru de care zice ca nu regreta. La piata din Rezina activeaza de 14 ani. Acum citeva luni, in fata a sapte concurenti, a cistigat concursul pentru postul de manager-sef al I.M. „Piata oraseneasca a or. Rezina”. Considera ca in conditiile unei economii libere, anume piata trebuie sa fie etalonul si indicatorul principal al dezvoltarii societatii.

- Dle Visnevschi! In ultimii ani CUVINTUL a scris de mai multe ori despre situatia deplorabila de la piata comerciala din Rezina. La inceputul anului curent, in sfirsit, Consiliul Orasenesc s-a incumetat, totusi, sa incerce sa schimbe lucrurile, trecind aceasta intreprindere din subordinea cooperatiei de consum in cea a administratiei orasului. Dumneata activezi de mai mult timp la piata in calitate de agent economic, iar de citeva luni si in functia de administrator al noii Intreprinderi Municipale „Piata comerciala a or. Rezina”. Cum crezi, ce a pierdut si ce a cistigat orasul si raionul in urma acestei reorganizari?

- Afirm cu toata responsabilitatea ca in rezultatul acestor reorganizari si piata, si orasul, si raionul nu au pierdut nimic. Un specialist de la Ministerul Economiei, pe care l-am invitat sa ne ofere careva consultatii vizavi de metodele si principiile de reorganizare a pietei ne-a spus ca asa haos si dezordine n-a mai vazut nicaieri. Citiva ani in urma conducerea „Colprodcoop”-ului din Rezina s-a adresat la primarie cu un demers sa-i permita sa reconstruiasca piata si, din cite stiu, propunerea a fost acceptata. Dar mai departe de vorbe lucrurile nu au mers. Atit doar ca anul trecut a fost reparat veceul, lucru care seamana mai mult cu o spalare de bani, or lucrarile au fost facute de mintuiala, cu materiale-ramasite adunate de pe undeva.

Cit priveste cistigurile...La momentul fondarii, Consiliul Orasenesc a depus pe contul intreprinderii 100 de mii de lei in calitate de capital social, ca sa avem cu ce porni activitatea. In cinci luni din aceasta suma nu am cheltuit nici un banut, dimpotriva, am suplinit-o cu citeva zeci de mii de lei. Deunazi consilierii au cerut sa le prezint o dare de seama despre primele luni de activitate. Le-am spus ca acum noi, desi nu am modificat taxele pentru servicii si administram doar jumatate din piata (cealalta parte deocamdata ramine in proprietatea „Colprodcoop”-ului, cu care suntem in litigiu), incasam pentru serviciile prestate 55 de mii de lei pe luna. Pentru comparatie vreau sa mentionez ca fostul stapin al pietei, conform unei declaratii facute in februarie de P.Cenusa, presedintele „Colprodcoop”-lui, incasa lunar de la toata piata in medie 42 mii de lei. Din suma adunata 10 mii le platim in buget (taxa de piata), cam tot atit ne costa paza de stat, vre-o douazeci de mii merg la salarizarea personalului, inclusiv impozitele si platile sociale, cu 5 mii achitam energia electrica, apa, salubrizarea, restul, circa 10 mii, ramin la contul intreprinderii. Aceste cifre demonstreaza ca chiar si in starea actuala intreprinderea este viabila, se poate autofinanta si dezvolta. Acum toate platile pentru servicii trec prin aparatul de casa. Cu ajutorul serviciului veterinar si celui sanitar ne straduim sa implementam regula ca pentru fiecare produs comerciantul trebuie sa aiba neaparat certificat de calitate. Am amenajat putin teritoriul. Am pus un cintar de control si vrem sa mai punem unul. Am instalat un panou cu toata informatia despre drepturile consumatorilor, tarifele pentru serviciile de piata etc. Dar cele mai serioase actiuni tin de viitor. Sunt convins, reorganizarile pe care le preconizam, numaidecit vor genera noi surse de venituri, care vor merge la dezvoltarea intreprinderii, dar si la completarea bugetului orasului. Eu vreau sa demonstrez ca si piata din Rezina poate fi transformata in una moderna, cu conditii normale de activitate si pentru comercianti, si pentru cumparatori.

- Va rog, descifrati mai detaliat intentiile...

- La momentul fondarii I.M. ”Piata comerciala a orasului Rezina” s-a discutat mult asupra propunerii de a trece la balanta ei si terenul, blocurile gradinitei de copii situate chiar alaturi, care a fost inchisa mai multi ani in urma, iar in 2004, printr-o hotarire de Guvern, i s-a schimbat destinatia in intreprindere comerciala. Pina la urma s-a ajuns la concluzia ca mai intii sa se transmita intreprinderii noastre doar un teren pentru amenajarea parcarii auto, ca sa eliberam de masini strazile adiacente pietei. Parcarea pentru circa 70 de automobile deja activeaza. Ni s-a oferit si posibilitatea sa amenajam intr-un bloc sediul intreprinderii. Dar aceasta varianta nu ne prea aranjeaza. Deoarece sta atitea ani fara stapin, imobilul se afla intr-o stare deplorabila si necesita sume serioase pentru a fi adus in ordine. Analizind situatia, am ajuns la concluzia ca trei blocuri ar putea fi reprofilate in hale specializate pentru comercializarea carnii, pestelui si lactatelor, al patrulea – pentru fructe si legume, in celelalte trei ar putea fi deschisa o sectie de confectii. Mai multi agenti economici sunt gata sa ia in arenda aceste blocuri si sa le repare cu propriile resurse ca apoi, o anumita perioada, sa le exploateze dupa destinatie.

In locul tarabelor actuale din teritoriul pietei vrem sa construim pavilioane de acelasi model, cu o amenajare exterioara similara. Am discutat cu oamenii ce activeaza in piata si majoritatea au cazut de acord sa-si asume cheltuielile pentru pavilioane. Desigur, unii vor reusi sa faca acest lucru mai operativ, altora le va trebui mai mult timp. Important este ca lumea intelege sarcina si-i gata sa contribuie plenar la realizarea ei.

- Tabloul descris pare oarecum nereal. Chiar totul sa fie atit de simplu?

- Ba nu, probleme sunt destule. Pina acum unii agenti economici pentru aceleasi servicii achitau plati diferite, uneori aproape simbolice. Am declarat ca toti vor activa in conditii egale, absolut transparente, lucru care nu le-a placut unora dintre cei favorizati pina acum. Au aparut plingeri pe la procuratura, fisc. Controlorii nu au stabilit careva incalcari.

Fara ajutorul politiei deocamdata nu putem convinge toata lumea sa parcheze automobilele la parcarea speciala si nu pe strazile adiacente pietei, unde creeaza fel de fel de incomoditati celor care locuiesc in zona data, dar si complica circulatia rutiera.

Dar cea mai mare problema tine de competenta administratiei orasului. Mai intii de toate noi trebuie sa cream conditii normale pentru sectorul agroalimentar. Dar pentru a purcede la realizarea planului expus mai sus, intreprinderea trebuie sa dispuna de dreptul de a gestiona aceste incaperi, cel putin pe o anumita perioada. Transmiterea fostei gradinite la balanta I.M. ”Piata comerciala a or. Rezina” tine de competenta Consiliului Orasenesc. Chestiunea se discuta deja la citeva sesiuni, dar nicidecum nu poate acumula numarul necesar de voturi. La ultima sedinta, de exemplu, cei mai multi „s-au abtinut”. Astfel am pierdut deja citeva luni si riscam iarasi sa intram in iarna comercializind produsele agroalimentare de la sol. Pe de alta parte, pina nu amenajam locurile de comercializare a produselor agroalimentare va fi complicat de reconstruit sectorul pentru marfuri industriale.

- O maxima sustine ca „cumparatorul intotdeauna are dreptate”. Dar ce zice administratia pietei din Rezina in aceasta ordine de idei?

- Daca nu ar exista cumparatori, nu ar fi nici vinzatori. Cu alte cuvinte, succesul si veniturile comerciantilor depind direct de cultura si conditiile de deservire a consumatorilor. La acest compartiment avem foarte mult de lucru. Foarte multi rezineni si ribniteni prefera sa procure carne si produse lactate de la piata din Soldanesti, unde conditiile de lucru sunt mai bune si asortimentul produselor este mai mare. Noi vrem sa oferim producatorilor agricoli locali posibilitatea de a-si comercializa surplusurile, in conditii avantajoase, la piata din Rezina. Astfel rezinenii nu vor mai fi nevoiti sa faca cheltuieli in plus de timp si mijloace pentru a se asigura cu cele necesare si sume importante de la comercializarea produselor in cauza vor ramine in raion.

In cele citeva luni de activitate am facut doar unii pasi pe calea reorganizarii. Actiunile principale tin de viitor. Vreau sa rog rezinenii sa mai rabde un pic. Cred ca impreuna cu administratia orasului si agentii economici din teritoriu vom reusi sa schimbam, totusi, situatia la Piata comerciala a or. Rezina si s-o aducem in rindul celor mai moderne din tara.

Ion Perciun, 16 iulie 2010

"Desi din timpuri indepartate, amintirile sunt vii si puternice"

Am cunoscut-o pe Irina Vianu in timpul unui stagiu pe care l-am facut impreuna cu alti jurnalisti, in cadrul Programului Community Connection, la San Diego, California, SUA. Era interpreta de romina si rusa. Desi are o virsta inaintata, Irina arata foarte bine: face sport, sofeaza si lucreaza cu program deplin. Si-a petrecut copilaria la Chisinau, iar dupa razboi a plecat in Rominia. In Basarabia nu a mai revenit.
Cornelia Cozonac: Draga Irina, sunteti de mai mult de 30 de ani stabilita in SUA, insa trecutul si, in special, copilaria va sunt legate de Basarabia. Ce va mai amintiti din acele timpuri?

Irina Vianu: Desi din timpuri indepartate, amintirile sunt vii si puternice. Am sosit in Basarabia in 28 iunie 1940. Veneam din Bucuresti, unde avansa fascismul. Provin dintr-o familie de evrei, parintilor le era teama ca evreii din Bucuresti ar putea avea soarta celor din Polonia, Germania, unde ei erau pusi in afara legii, lipsiti de dreptul de a lucra, de a invata, uneori batuti si, pina la urma, cum se stie, omoriti ca populatie de rasa inferioara...

In aceste conditii mama mea, care era de origine din Orhei, Basarabia, si care vizitase Uniunea Sovietica cu citiva ani in urma si constatase, cel putin asa ii spusesera rudele, ca evreii aveau drepturi egale, a insistat sa plece cu mine si bunica la Chisinau in seara cind Uniunea Sovietica a dat ultimatumul Rominiei, cerind cedarea Basarabiei. Am plecat cu ultimul tren care mergea din Bucuresti la Chisinau. Pe urma granita s-a inchis.Tatal meu a ramas la Bucuresti, iar noi am nimerit pina la urma in viltoarea nimicitoare a razboiului.

In anul care a trecut de la sosirea noastra si pina a inceput razboiul (22 iunie 1941) ne-am asezat in locul nou. Mama, care era medic ginecolog, a gasit de lucru si eu m-am dus la scoala, eram clasa a sasea. A fost foarte greu la inceput, caci nu stiam deloc ruseste, dar la sfirsitul anului scolar vorbeam rusa perfect. Deasemenea, imi facusem doua prietene, Lialia si Sylvia. Lialia, care era de origine germana, a plecat la un moment dat in Germania. Sylvia a fost deportata, impreuna cu parintii si sora ei. Tin minte, in dimineata cind m-am dus sa o caut, oamenii spuneau, cu teama, ca in acea noapte au fost deportati foarte multi oameni. Din toata familia lor nu mai era nimeni. As vrea sa stiu daca mai traiesc, dar nici macar nu tin minte numele lor de familie… am auzit ca dupa razboi mama si surorile s-au intors, dar tatal, care fusese despartit de familie, a murit undeva in Siberia…

C.C.: Cum v-a ramas in memorie Chisinaul?

I.V.: Imi aduc aminte de Chisinau vara, multi pomi cu fructe, si iarna, parcul cu statuia lui Puskin, si eu mergind spre scoala prin zapada, cu firele parului acoperite de promoroaca. Imi aduc aminte si de Chisinaul in care ne-am intors in 1945: numai ruine, unde fusese casa in care locuisem inainte de razboi era doar moloz…

C.C.: Va mai amintiti de prietenii pe care i-ati facut la Chisinau sau cei pe care i-ati facut perigrinind prin Rusia? Mai tineti cu cineva legatura?

I.V.: Sigur, in afara de Sylvia si Lialia mai era un baietel, Sura, blond. Cred ca ma placea, caci mergea peste tot dupa mine… Mai tirziu, dupa ce ne-am refugiat, in Caucaz, Asia Centrala, m-am imprietenit cu fete foarte dragute, Tosya si Tanya. Erau frumoase si vesele. Rideau de mine, imi spuneau “Typocica” ceea ce, am inteles, insemna ca sunt de la oras, nu ma descurc, de exemplu nu stiu sa spal rufe in riu sau sa merg mult pe jos. Odata m-au luat cu ele intr-un sat la 18 km de acolo caci acolo o matusa de-a lor avea smintina. Eu nu am rezistat pe drum, am ramas in urma, dar smintina tot am gustat. De atunci imi place cel mai mult pe lume smintina.

Apoi, cind m-am intors in 1945 in Chisinau, ma lua la dans un baiat, Jenia Maganyuk. As vrea sa stiu ce mai e cu el, sau cu fetele cu care am fost prietena…

C.C.: Sotul dvs., Raymond Vianu, a fost diplomat de cariera si a fost Secretar de Presa la Londra si la New York. Cum e sa fii sotie de diplomat? Discutati in familie anumite situatii politice? Va cerea sfatul?

I.V.: Sa fii sotie de diplomat al unei tari comuniste a fost foarte plictisitor, din cauza vremurilor respective. Sotiile de diplomati nu aveau voie sa se plimbe singure in oras, sa aiba relatii cu populatia locala (in cazul nostru, americani sau englezi), mai tirziu cind am avut copii mici, nu aveam voie sa angajez pe cineva localnic sa ma ajute cu copiii, asa ca eu eram aproape tot timpul acasa sau cel mult in parc cu copiii. Acum copiii mei, care-s maturi deja, sunt in America, unul e profesor universitar, informatica, si celalalt, designer, sunt la San Diego si, respectiv, la New York.

“Colegii” din Ambasada se denuntau unii pe altii pentru “cosmopolitism” (prin acest cuvint se intelegea “admiratie fata de orice in Occident”).

C.C.: Cum ati emigrat in SUA? Cit timp v-a trebuit sa va adaptati? Care este conditia emigrantului in SUA?

I.V.: A fost foarte greu sa emigram. Cind, in urma schimbarilor politice, am hotarit sa cerem sa emigram, au urmat 8 ani in care nu ni s-a dat drumul. Au fost ani foarte grei. Si eu si sotul meu ne-am pierdut serviciile. Eu lucram la revista Viata Economica la Bucuresti. Imi placea foarte mult ce faceam si am suferit mult ca nu am mai putut sa fac aceasta munca…

Cind, in sfirsit, am sosit in America a inceput alta perioada foarte grea. As spune ca oamenii care nu au o meserie precisa, pentru care exista o meserie asemanatoare in America, ci doar sunt oameni de cultura generala, nu isi gasesc locul in aceasta tara. Ca sa gasesti de lucru trebuie sa fii specialist, cu putina scoala sau cu studii inalte, dar specialist, si intr-o specialitate ceruta in America in momentul in care vii… Caci, sigur, cerintele se schimba mereu…Pentru noi, desi mai fusesem in America inainte, dar desigur in alte conditii, era ca si cum am venit pe alta planeta. A fost foarte greu. Sotul meu nu s-a putut adapta. A invatat contabilitate, nu a mers. Eu am facut orice la inceput, pe urma m-am ridicat, am gasit de lucru ca interpreta, ceea ce facusem de altfel si in tara, in paralel cu ziaristica.

Am observat ca de multe ori femeile sunt mai adaptabile (si) in emigratie si atunci se mentin la suprafata. De multe ori si in ce priveste limba, se descurca mai usor… In general, pentru un imigrant studiile sunt cheia succesului, studii la o universitate americana, intr-o specialitate ceruta aici. Daca esti foarte bun, reusesti in viata noua. Dar trebuie sa muncesti foarte mult si sa fii foarte bun.

C.C.: Sunteti stabilita la Los Angeles, linga Beverly Hills de multi ani. Ce va place si ce va displace aici?

I.V. : Losuiesc intr-o parte frumoasa a orasului, case mai vechi, arhitectura din anii ’30, multe flori, palmieri. Sunt aproape de Beverly Hills. Aici orasele trec din unul in altul si nu stii exact in care oras esti, in cadrul marei metropole Los-Angeles, care consta de fapt din vreo 70 de orasele. Populatia e de vreo zece milioane. Sunt parti foarte frumoase, linga ocean si sunt si cartiere sarace, in care se concentreaza inca cei de culoare, negri sau maro. Nu pentru ca nu au voie sa locuiasca in alta parte, ci pentru ca acolo s-au nascut, ori s-au asezat daca sunt imigranti. Sunt orase aproape numai chineze sau vietnameze. Sunt si cartiere cu foarte multi rusi si altele cu foarte multi armeni. Rominii se concentreaza ceva mai la sud, in judetul Orange. Sunt populatii importante de romini si in multe alte parti din tara.

C.C.: Urmariti ce se intimpla in Moldova?

I.V. : Tot timpul am urmarit ce se intimpla in Basarabia, desi aici nu este prea multa informatie despre Moldova. Acum, de cind am insotit si tradus pentru o delegatie din Moldova - grupul vostru, urmaresc mai mult, caci situatia politica se asociaza cu chipurile pe care le-am indragit, care au fost aici si care mi-au ravasit amintirile. E foarte interesant ce se petrece, sunt curioasa daca Moldova se va reintoarce la Rominia sau nu.

C.C.: Ce stiu americanii despre Moldova? Care sunt canalele de informare despre ceea ce se intimpla in Moldova si Rominia?

I.V.: Se stie foarte putin, ziarele scriu foarte putin. Numai cind sunt evenimente speciale, atunci se da ceva la tv sau se scrie in ziare. Nu stiu daca situatia e diferita pe internet (face book, twitter), nu prea urmaresc…

Cornelia Cozonac Los-Angeles-Chisinau, 9 iulie 2010

Mihai Savin: "La Jori viata nu sta pe loc"

La intrebarile CUVINTUL-ui raspunde Mihai Savin, directorul SRL ”Rusmiliud” din s. Jora-de-Mijloc, raionul Orhei, laureat al concursului „Omul Anului 2008”, desfasurat sub egida saptaminalului CUVINTUL si Asociatiei Producatorilor Agricoli „AsProAgro” Orhei.

- Dle Mihai, mai intii Va rog sa faceti o prezentare a gospodariei pe care o gestionati: suprafetele, genurile de activitate, componenta angajatilor etc.

- Gospodaria noastra lucreaza 760 de hectare, inclusiv 142 hectare de livada, 34 hectare de pepiniera in care producem material saditor, iar pe 584 de hectare cultivam culturi cerealiere.

Deservesc gospodaria 16 mecanizatori, 32 de muncitori, un brigadier, un agronom, un contabil si eu, directorul. In alte timpuri pentru ingrijirea acestor suprafete era nevoie de un personal de citeva ori mai mare.

- Ce schimbari s-au produs in ultimii ani in activitatea gospodariei? De ce?

- Ne reorientam de la producerea cerealelor spre pomicultura si producerea materialului saditor. In conditiile Moldovei livezile sunt mult mai rentabile, daca, desigur, sunt plantate cu soiuri moderne, inalt productive, sunt bine ingrijite si ai o piata buna de desfacere a productiei. Noi lucram intensiv in toate aceste domenii. Mai mult, avem pepiniera noastra, in care producem material saditor calitativ, fara de virusi si din an in an largim suprafata ocupata de pepiniera. O buna parte din puietii crescuti ii comercializam atit in republica, cit si peste hotare - in Bielarusi, Armenia, Rusia.

- Care sunt relatiile administratiei gospodariei cu angajatii si arendatorii si cum au evoluat ele in ultimii ani?

- Pepinieritul si pomicultura sunt traditionale pentru localitatile noastre. Dupa un timp de relativa degradare a acestor ramuri, acum se depun eforturi pentru revitalizarea lor. Toate gospodariile din comuna noastra pun accentul in activitatea lor anume pe pomicultura si viticultura, avantajoase si prin faptul ca permit deschiderea unor locuri noi de munca pentru consateni, permit sporirea veniturilor cotasilor si ale salariatilor. Salariul mediu al angajatilor nostri, de exemplu, depaseste 2 mii de lei, arendatorii primesc la cota cite 500 kg de griu.

- In viziunea Dvs, care sunt problemele principale cu care se confrunta astazi producatorii agricoli?

- Parcelarea excesiva a terenurilor agricole retine dezvoltarea sectorului agrar, mai ales a pomiculturii, viticulturii, altor ramuri care nu pot fi dezvoltate pe suprafete mici. Este nevoie de consolidarea terenurilor, dar acest proces decurge anevoios pentru ca nu exista o politica de stat bine gindita.

O problema foarte serioasa este lipsa unor piete constante de desfacere a productiei. Astazi concurenta pe piata este destul de mare. Productia noastra, in fond, este apreciata de consumatori, dar pentru a intra stabil pe piata externa trebuie sa invatam multe lucruri noi, incepind cu modalitatile de incheiere a contractelor, respectarea standardelor, pastrarea, ambalarea si respectarea termenelor de desfacere a productiei etc, etc.

Agricultura noastra, si mai ales pomicultura, viticultura, industria de pastrare si prelucrare a produselor agricole necesita investitii serioase. Citisem undeva ca la moment sectorul agrar din Moldova ar avea nevoie anual de minimum 4-5 miliarde de dolari. In anul curent, in bugetul tarii, pentru subventionarea sectorului agrar, au fost rezervati 300 milioane de lei, dintre care undeva 270 de milioane vor merge la acoperirea datoriilor ramase din anul trecut. Recent Guvernul a luat o hotarire de a subventiona producatorii agricoli cu cite 40 de lei la hectar. Asta inseamna ca la 760 de hectare gospodaria noastra va primi un ajutor de circa 30 mii de lei, cu care vom putea procura aproximativ 2,5 tone de motorina. Pentru comparatie voi mentiona ca motorina data ne va ajunge pentru a lucra doar 30 de hectare.

Statul nostru astazi, dar si in urmatorii 3-5 ani, nu cred ca va avea posibilitati de a majora investitiile in agricultura. Concetatenii nostri, cu mici exceptii, tot nu investesc in agricultura pentru ca considera acest lucru nerentabil. Investitorii straini sustin ca ar vrea sa vina la noi, dar li-i frica de instabilitatea politica si legislatia nesigura. Daca am reusi sa solutionam aceste probleme, am iesi din impas.

O problema aparte este pretul mare de cost al productiei noastre. Cheltuielile pentru producerea unei tone de fructe sau a unei tone de griu in Polonia si Moldova sunt aproximativ aceleasi. Numai ca cheltuielile producatorului polonez la 30-40 de procente sunt subventionate din fondurile de stat sau cele europene, pe cind producatorul din Moldova aproape totalmente le acopera din propriile surse. Plus la aceasta, capacitatea de cumparare a consumatorului polonez este de 7-10 ori mai mare decit a consumatorului moldovean. Iata de ce, deseori, la noi productia se vinde la un pret chiar mai mic decit pretul ei de cost. Asa se intimpla in ultimii ani, spre exemplu, cu merele, pe care fabricile de prelucrare le procura cu 30 de banuti kilogramul.

Aici asi mai putea pomeni si de dobinzile extrem de mari la creditele bancare, de preturile mari la sursele energetice, ingrasaminte, pesticide, la care producatorii agricoli mai platesc si taxa pe valoarea adaugata, fel de fel de accize s.a., care pina la urma fac munca agricultorului moldovean aproape nerentabila.

- Cum ar putea sustine, in opinia Dvs, producatorul agricol autoritatile centrale si cele locale?

- Cel mai mare ajutor pe care noi il asteptam din partea statului consta in crearea unor conditii favorabile pentru investitorii locali si straini, dezvoltarea infrastructurii complexului agroindustrial si promovarea productiei noastre pe diverse piete de desfacere de peste hotare.

- Care forta politica credeti ca ar putea realiza aceste sarcini?

- Eu cred ca de cel mai mare potential astazi dispun PLDM si PDM.

- Daca nu ati face agricultura, ce ati face?

- Am activat si in administratia publica locala. Dar in agricultura, totusi, cred ca ma simt cel mai confortabil.

- In ce domenii activeaza membrii familiei?

- Sotia este agronom si lucreaza alaturi de mine, feciorul si fiica mai mica - sunt studenti, fiica mai mare creste doi nepoti, iar ginerele lucreaza la Ministerul Afacerilor Interne.

- Cum apreciati activitatea celorlalte gospodarii din comuna Jora-de-Mijloc?

- In comuna noastra activeaza mai multe gospodarii agricole. Toate s-au reorientat spre agricultura intensiva, producerea produselor agricole cu valoare inalta. Numai in ultimii citiva ani agentii economici din comuna noastra au plantat 367 hectare cu livezi si 269 hectare cu vii de soiuri moderne, inalt productive. Aceste cifre demonstreaza ca, in pofida tuturor problemelor, la Jori viata nu sta pe loc.

Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 2 iulie 2010

Sergiu Muravschi: "Nu ne-am ascuns dupa planuri strategice"

- Domnule Muravschi, acum trei ani Consiliul Raional Orhei a adoptat un Plan de dezvoltare sociala a raionului. A fost acesta o replica a planului „Satul Moldovenesc” lansat de comunisti?

- Nu am dorit sa ne ascundem in dosul unui plan strategic, de care sa nu raspundem. Noi, reprezentantii Aliantei „Pro-Europa” din Consiliul Raional am decis sa intocmim si sa ne asumam responsabilitatea pentru un plan realist, reiesind din posibilitatile reale ale primariilor, ale Consiliului Raional. Mai intii toti primarii localitatilor au facut cite un plan al lor de dezvoltare sociala pe perioada 2007-2011 si in baza acestor planuri, in cadrul Consiliului Raional am ales ceea ce este prioritar si am intocmit documentul in cauza, pe care l-am pus in aplicare. Ne-am inteles ca prioritar este dezvoltarea institutiilor scolare si prescolare prin constructia si renovarea sistemelor de incalzire, aprovizionarea centralizata cu apa potabila a localitatilor, gazificarea localitatilor si a institutiilor bugetare, modernizarea, renovarea institutiilor de sanatate publica din raion. Planul in cauza l-am generalizat, l-am adaptat la conditiile si posibilitatile raionului. A fost adoptat in noiembrie 2007 si am inceput sa lucram la realizarea lui.

- In ce masura acest plan a justificat asteptarile cetatenilor, care v-au ales?

- In 2008, care a fost cel mai reusit an din puct de vedere financiar, am investit in realizarea acestui plan aproape 62 milioane de lei. In anul 2009 criza financiara ne-a afectat mai mult. Totusi am reusit sa valorificam 42 milioane 500 mii din cei 45 milioane 700 mii de lei planificati. Asta inseamna ca 90 la suta din scoli si gradinite, incepind de la finele anului 2007 dispun de apeducte, in toate cantinele scolare avem apa calda. Din cele 64 institutitii scolare 33 aveau sobe. Acum numarul acestora s-a redus la 11, din care in sase se va construi incalzire centralizata.

Cu gradinitele este mai complicat. Din 56, in 18 mai avem inca sobe. In cei doi ani am folosit sursele financiare ale Consiliului Raional. In 2008 CR a alocat peste 11 milioane de lei, in 2009 – 8 milioane 700 mii de lei. Am convenit intotdeauna ca daca primariile aloca bani, apoi CR le va sustine, ceea ce am si facut.

- Ati incercat sa atrageti si investitii?

- In cazul gazificarii se colaboreaza de mai multi ani cu „Moldovagaz”, care a investit pe parcursul anului 2009 circa 12 milioane de lei la gazificarea a 11 localitati. In anul acesta societatea a investit circa 10 milioane de lei, fiind gazificate 10 localitati. In afara de asta au fost atrase si surse financiare de la populatie. Remarcam ca in cadrul investitiilor care le face „Moldovagaz” pe beneficiar il costa de doua ori mai putin decit in cazul altor proiecte. Acesta achita contributia de 2970 de lei, plus alte cheltuieli legate de numarul arzatoarelor, etc.

Se mai lucreaza cu Fondul de Investitii Sociale din Moldova - in anul curent urmeaza sa fie date in exploatare 12 obiecte.

- In ce domenii se investeste cel mai putin si de ce?

- In aprovizonarea cu apa potabila. Avem nevoie de investitii mari, fiindca proiectele mai contin in afara de conductele propriu-zise si sisteme de canalizare. Deaceea noi am folosit mai multe proiecte vechi de aprovizionare cu apa potabila, insa in cinci primarii avem proiecte noi, care prevad canalizare. In anul trecut am construit sisteme de apa potabila in 11 localitati, cu sonde de mare adincime si castele de apa, la finantarea carora s-a folosit si contributia cetatenilor. In anul acesta avem de valorificat un proiect de aprovizionare cu apa la Pohrebeni, obtinut de la Banca Mondiala, al doilea este proiectul obtinut de catre primaria Vatici de la Fondul Ecologic. A mai fost cistigat un proiect prin BERD de 6,2 milioane de euro, din care 4,6 milioane este grant, iar 2 milioane este credit care va fi achitat de Consiliul Raional pe parcursul a 15 ani. In acest proiect intra orasul Orhei si patru localitati satesti: Step-Soci, Budai, Seliste si Lucaseuca. In etapa a doua vor intra Isacova, Mana, Curchi, Vatici, Paharniceni, Piatra, Bolohani, Mitoc, Pelivan - in total 11 localitati.

- Care e starea de lucruri in privinta renovarii obiectivelor de sanatate publica?

- In 2009, impreuna cu sursele Consiliului Raional, care este fondatorul institutiilor de sanatate publica au fost valorificati circa 4 milioane de lei. In anul curent in cadrul proiectului „Energetica - 2” am obtinut un imprumut de 2 milioane de euro de la Banca Mondiala, cu stingerea lui pe parcursul a 15 ani si vom construi un sistem nou de incalzire la maternitate, sistem de aprovizionare cu apa calda si rece. La Centrul Medicilor de Familie se vor folosi 8 milioane de lei din resursele proprii pentru aceleasi lucrari. In anul curent la reparatia si renovarea institutiilor de sanatate vor fi valorificati 11 milioane de lei. In opt oficiii ale medicilor de familie din sate se face reparatie capitala sau curenta. Zilele trecute am finisat constructia capitala a Centrului de Sanatate de la Chiperceni. In zilele urmatoare va demara reparatia Centrului de Sanatate de la Teleseu, in suma de 2 milioane de lei. In afara de aceasta am alocat 700 mii de lei pentru renovarea sectiei boli infectioase de la spitalul raional.

- Ati vorbit mai putin despre investitiile in sfera sociala in anul 2010...

- In anul acesta vom investi 110 milioane de lei in gazificare, aprovizionare cu apa, proiectele finantate in comun cu FISM, care vor fi estimate la 11 milioane de lei. Mai sunt investitii din bugetul statului in suma de 8 milioane de lei.

- Ce s-a reusit si ce nu, in opinia Dvs, la materializarea acestui plan?

- Nu vom reusi pentru anul curent in proportie de 100% aprovizionarea cu apa potabila, de asemenea nu vom reusi sa construim sisteme de incalzire centralizata in 8-10 gradinite de copii. Nu am reusit reparatia drumurilor, portiunile cele mai afectate urmind sa fie reparate doar cosmetic din contul celor 1,9 milioane de lei din impozitul rutier.

Ion Cernei, 25 iunie 2010

Lilian Danilov: "Instruim ONG-urile si autoritatile publice pentru colaborare"

Lilian Danilov s-a nascut in 1976 in satul Siscani, raionul Nisporeni. A absolvit facultatea de istorie a Universitati Pedagogice „Ion Creanga” dupa care a facut doctorantura in sociologie la Academia de Stiinte a Moldovei. Din 1998 pe parcursul a mai multi ani a fost cadru didactic la ULIM, USM si Universitatea Pedagogica „Ion Creanga”. Din 2001 a initiat niste activitati instructive in domeniul drepturilor omului in satul Vasieni, raionul Telenesti, dupa care a participat la elaborarea si implementarea mai multor proiecte de dezvoltare comunitara la Vasieni si la Siscani. In prezent activeaza in calitate de sef al departamentului de dezvoltare investitionala in Sectia Economie a Consiliului Raional Telenesti si preda sociologia la Universitatea de Stat din Moldova. Casatorit, tata a unui baiat de 8 ani.

- Dle Lilian Danilov, in ultimul timp ati organizat mai multe seminare pentru functionarii publici, primarii si activistii ONG-urilor din localitatile raionului Telenesti. Care este scopul si rostul acestor activitati?

- Scopul acestor seminare este consolidarea relatiilor intre autoritatile publice si ONG-uri. Or, sunt mari rezerve la acest capitol. Am organizat patru ateliere de lucru, primul avind ca tema cadrul legal al ONG-urilor si a fost destinat functionarilor publici pentru ca acestea sa cunoasca cum se monitorizeaza activitatea ONG-urilor conform legislatiei, cum se realizeaza in comun niste proiecte comunitare. Ne-am orientat spre promovarea sectorului asociativ din rai-on. In primul rind am facut pagina WEB a raionului mai interactiva, interesanta si utila, am inceput sa editam un buletin electronic, care apare din luna martie c. si contine anunturi, informatii despre evenimente, programele de finantare care sunt eligibile, de asemenea despre diverse proiecte de succes. Adica scopul acestor seminare a fost comunicarea mai eficienta si instruirea.

- Primele seminare au scos la iveala si unele probleme, scapari?

- La inceput nu am acordat atentie initierii functionarilor, primarilor in tehnologiile informationale, pentru ca buletinul si pagina WEB sa fie utilizate cit mai eficient si cit de mai multa lume. Acum organizam asemenea instruiri pentru functionarii publici. Am desfasurat deja trei ateliere de lucru si, se vede, vom mai avea unul, care va fi orientat spre organizarea echipei de lucru pentru elaborarea proiectelor de dezvoltare comunitara.

- Cine este auditoriul si cum reactioneaza acesta la activitatile desfasurate de Dvs?

- Grupul-tinta sunt functionarii publici, primarii si reprezentantii ONG-urilor care vor sa initieze relatii de colaborare. Atitudinile sunt foarte diferite. Unii primari sunt foarte deschisi pentru colaborare, altii, dimpotriva, sunt foarte pasivi. Poate de atita ca nu cunosc importanta si avantajele acestui domeniu pentru comunitate. De regula, cei care au anumite succese in activitatea lor sunt foarte deschisi, cei care nu le-au avut sunt mai pesimisti si inerti. Deocamdata vad ca lumea este multumita.

- Ion Tulbure, primarul de Tirsitei imi spunea ca ati intocmit planul strategic de dezvoltare a comunei sale. Ati mai facut asemenea planuri si pentru alte localitati?

- De fapt, am inceput sa lucrez la aceste planuri inca din 2005, cind am facut un plan pentru satul Siscani, raionul Nisporeni, bastina mea. In 2008 am facut un asemenea plan in mod voluntar pentru Vasieni, iar anul acesta am realizat trei planuri strategice pentru trei comunitati: Ciulucani, Chitcanii-Vechi si Tirsitei. Planurile sunt elaborate in mod participativ, adica la elaborarea lor participa comunitatile respective prin intermediul discutiilor de grup. Mai organizam si un seminar de planificare de patru zile, dupa care planul este propus consiliului local pentru aprobare. De fapt, planurile sunt o cerinta care le permite comunitatilor sa fie eligibile pentru diverse programe si proiecte de dezvoltare finantate de organisme nationale si internationale. E un consens comunitar cind la elaborarea acestui plan participa 20-25 de persoane.

- Care este impactul impelementarii acestor proiecte la Vasieni si la Siscani?

- In baza acestor planuri autoritatile si comunitatile acceseaza mai usor fonduri, devin mai eligibile pentru diferite programe de dezvoltare. Insasi comunitatea se implica mai activ in implementarea proiectelor cistigate. In rezultat comunitatile in cauza se dezvolta mai dinamic.

Ion Cernei, 18 iunie 2010

Florin Stoiean: "Procesul se va desfasura in limitele admise"

In legatura cu intentia administratiei Lafarge Ciment (Moldova) SA de a utiliza mai masiv, in calitate de combustibil de alternativa, diverse deseuri, saptaminalul CUVINTUL i-a solicitat domnului Florin Stoiean, directorul uzinei Lafarge Ciment (Moldova), un interviu pe care il publicam in continuare.

- Domnule Stoiean! Mai intii Va rugam sa faceti o prezentare succinta a proiectului: ce deseuri prevedeti sa utilizati in calitate de combustibil alternativ si in ce cantitati?

- Utilizarea combustibililor alternativi reprezinta o practica intilnita pretutindeni in industria cimentului. In Europa toate uzinele de ciment utilizeaza combustibili alternativi. In acest context, Lafarge Ciment (Moldova) a venit la Ministerul Ecologiei cu initiativa utilizarii combustibililor alternativi in cuptorul rotativ al uzinei. In prima etapa se prevede utilizarea doar a cauciucurilor uzate, datorita faptului ca am proiectat si instalat un dispozitiv specializat de introducere si incinerare totala a lor in cuptorul uzinei. Cantitatea totala de utilizare a cauciucurilor reprezinta de la 2% pina la 10% din cantitatea de combustibil utilizat.

In urmatoarea etapa a proiectului vom lua in considerare posibilitatea de utilizare a altor combustibili alternativi, cum ar fi: uleiuri uzate, deseuri menajere sortate, deseuri textile si lemnoase. Cu alte cuvinte, vom utiliza numai deseuri care poseda valoare energetica si contin doar componenti chimici care nu vor modifica compozitia chimica, calitatea produsului final si mai ales nivelul emisiilor in atmosfera. Este important de mentionat faptul ca tratarea acestor deseuri se realizeaza printr-un control foarte strict si riguros pentru ca procesul sa se desfasoare in limitele admise.

- Care vor fi modalitatile de colectare, transportare si stocare a acestor deseuri?

- Cauciucurile uzate vor fi colectate doar de pe teritoriul Republicii Moldova de catre o firma specializata. Pe teritoriul uzinei va fi amenajat un mic depozit, care va fi dotat cu toate echipamentele de protectie (anti-incendiu), semnalizat specific si monitorizat continuu, unde periodic se vor livra cauciucurile uzate. Intentionam sa optimizam fluxul de livrare astfel incit sa utilizam cauciucurile imediat ce sosesc in uzina si de aceea depozitul va fi de dimensiuni foarte reduse.

- Acum citiva ani s-a facut o incercare de utilizare in calitate de combustibil alternativ a cauciucurilor uzate. Specialistii de la uzina, dar si unii ecologisti sustineau ca procesul va fi unul inofensiv din punct de vedere ecologic si sanitar. Analizele ulterioare au dat peste cap aceste afirmatii. Acum de ce credeti ca lucrurile vor merge altfel, impactul ecologic si sanitar al acestui proces asupra teritoriului nu va fi unul negativ?

- In anul 2005 in colaborare cu Ministerul Ecologiei si cu laboratorul Inspectoratului Ecologic de Stat am efectuat un test cu utilizarea cauciucurilor uzate ca si combustibil alternativ, procentul de utilizare fiind acelasi ca si cel planificat pentru testul urmator (2-10%). In acea perioada nivelul emisiilor de praf, datorita starii electrofiltrelor, era peste limitele admise. Masuratorile au fost efectuate cu utilizarea cauciucurilor cit si fara utilizarea cauciucurilor: rezultatul a fost acelasi.

In anii urmatori a fost depusa o munca colosala pentru modernizarea si optimizarea procesului tehnologic, si anume:

- a fost modernizat filtrul cuptorului pentru a reduce emisiile de gaze si praf;

- a fost instalat un alt arzator, care a imbunatatit considerabil procesul de ardere a combustibilului si a dus la reducerea emisiilor;

- la cuptor au fost instalate doua analizoare de gaze, care controleaza procesul de ardere a combustibilului.

In urma acestor actiuni, anual, are loc monitorizarea de catre un laborator independent a corespunderii limitelor stabilite a emisiilor de gaze si praf. Rezultatele obtinute in urma acestor imbunatatiri ne permit sa afirmam ca vom avea indici mult mai buni la testele programate.

- Da, in Europa exista o multime de uzine de ciment care utilizeaza in calitate de combustibil si deseurile de productie, inclusiv ale industriei chimice. Dar acest lucru se face in conditiile unei monitorizari foarte severe din partea organelor de resort statale, sectorului civil, unor structuri de profil independente. In Republica Moldova situatia este alta. Regiunea Rezina-Ribnita se considera una din cele mai poluate din punct de vedere sanitar si ecologic din republica. (Mai multe date confirma aceste presupuneri). O mare parte din populatie si dintre autoritatile locale cred ca de vina sunt cele doua uzine de ciment, uzina metalurgica, etc. Citeva incercari de a convinge ministerele de resort sa efectueze un studiu al situatiei si sa prezinte populatiei o informatie veridica despre starea reala de lucruri, impactul acestor surse asupra mediului si sanatatii populatiei, masurile de imbunatatire a situatiei nu au dat rezultatul scontat. Faptul aprofundeaza neincrederea populatiei din teritoriu atit fata de autoritati, cit si fata de autorii unor proiecte de tipul celui in cauza. Cine si cum va monitoriza implementarea proiectului dvs, cit de credibila va fi informatia despre efectele utilizarii deseurilor asupra teritoriului?

- La noul test industrial, la fel ca si la cel precedent, vor fi invitati reprezentanti ai laboratorului Inspectoratului Ecologic de Stat si ai Ministerului Ecologiei pentru masurarea emisiilor de gaze si praf. In zona sanitar-ecologica este monitorizata si se va monitoriza in continuare calitatea aerului cu ajutorul statiei HIDROMETEO, care se afla in satul Mateuti. Rezultatele testului vor fi disponibile pentru public.

- Care va fi eficienta economica a acestui proiect pentru uzina?

- Combustibilii alternativi reprezinta pentru noi o modalitate de reducere a costurilor in acest context economic dificil. Pentru ziua de astazi este prea devreme sa vorbim despre o eficienta economica, deoarece sistemul de colectare si sortare a deseurilor pe teritoriul Republicii Moldova nu este pus la punct. Din acest motiv procentul de substitutie a combustibilului traditional cu cel alternativ va fi foarte scazut. Suntem deschisi sa contribuim cu experienta noastra si sa oferim ajutor, consiliere, pentru imbunatatirea acestui sistem. Prin acest demers putem spune ca astazi incepem sa construim pentru ziua de miine.

Lafarge co-proceseaza deseuri de peste 25 de ani in Europa, in tari cu legislatie foarte restrictiva si puternic reglementate, insa suntem incurajati permanent de catre autoritatile de reglementare. Suntem optimisti si increzatori ca si aici, in Moldova, lucrurile evolueaza in aceeasi directie.

Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 11 iunie 2010

In imagine: Florin Stoiean, directorul uzinei Lafarge Ciment (Moldova).

"Punem accentul pe calitate si durabilitate"

In anul trecut vinzarile Lafarge Ciment (Moldova) SA s-au cifrat la 540 milioane de lei. Salariul mediu al angajatilor a atins cifra de 8247 lei. Intreprinderea a varsat in buget 88,8 milioane de lei, iar sponsorizarile au constituit 2,14 mln. In ultimii cinci ani in dezvoltarea si modernizarea uzinei de ciment din Rezina Compania Lafarge a investit 40 mln Euro. Acestea-s principalele rezultate ale activitatii societatii raportate la Adunarea generala a actionarilor societatii si mediate recent de directorul general al intreprinderii Frederic Aubet la conferinta de presa traditionala.

Domnul Frederic Aubet a mai remarcat ca in perioada de referinta au mai fost inregistrate si alte performante. De exemplu, mai bine de 500 de zile intreprinderea a activat fara accidente de munca si se depun eforturi ca si in continuare a mentine aceasta stare de lucruri. Drept recunoastere a angajamentului sau fata de clienti, Lafarge Ciment (Moldova) SA a cistigat primul sau "Mercuriu de Aur" in cadrul concursului national pentru marca comerciala a anului 2009.

S-a obtinut o dezvoltare continua a colaboratorilor nostri prin schimb de experienta in cadrul uzinelor din Grup ce activeaza in Austria, Rominia, Germania, Serbia, Rusia, Franta.

Pentru implicarea continua in programe sociale pentru comunitatea din Republica Moldova in iulie 2009 Lafarge Ciment (Moldova) SA a fost premiata cu Diploma Guvernului Republicii Moldova pentru suportul oferit comunitatilor in urma inundatiilor din 2008.

Referindu-se la obiectivele pentru anul curent, directorul general a accentuat ca Grupul Lafarge isi propune sa obtina ca Lafarge Ciment (Moldova) SA sa devina cea mai sigura intreprindere din industria sa, stabilind la Rezina o cultura safety de lunga durata si de calitatea cea mai inalta.

Alta sarcina este reducerea de costuri, mentinerea performantelor la un inalt nivel industrial si asigurarea unei dezvoltari de durata lunga a uzinei Rezina.

Se prevede de asemenea focalizarea eforturilor pe orientarea catre client si inovatie, diferentierea gamei de produse pentru a aduce consumatorilor din Moldova cele mai bune produse.

Administratia intreprinderii ramine fidela angajamentului sau pentru dezvoltarea durabila, de a lucra in continuare cu comunitatile locale si nationale in cadrul mai multor proiecte.

In acelas context, Leonid Nicorici, director activitati corporative la intreprindere a remarcat ca Lafarge Ciment (Moldova) SA a anuntat doua saptamini in urma lansarea unei serii noi de produse, aliniate la standardele europene de calitate, care vine sa inlocuiasca gama de produse existente. Aceste produse reprezinta o inovatie pentru piata Republicii Moldova, ce are ca scop beneficiul utilizatorului final in ce priveste usurinta alegerii si a lucrului.

In afara de aceasta, in conformitate cu angajamentul Grupului, formula noilor produse contribuie la reducerea emisiilor CO2, a mai adaugat Leonid Nicorici.

“Prin abordarea noastra curajoasa, necatind la timpurile provocatoare, prin care trece lumea astazi, noi am reusit sa cream cu succes un produs capabil, prin eficienta si calitatea sa, sa contribuim la cresterea economica a tarii. Noi suntem constienti de faptul, ca Moldova urmeaza sa implementeze un plan ambitios de infrastructura si acesta este aportul nostru la debutul acestei reconstructii”, a mai mentionat Frederic Aubet, directorul general al Lafarge Ciment (Moldova) SA.

CUVINTUL precizeaza: Lafarge este prezenta pe piata Republicii Moldova din 1999, dupa achizitionarea celui mai important producator de ciment din tara – Fabrica de ciment din Rezina. In prezent, Lafarge detine 95,31% din capitalul social al Lafarge Ciment (Moldova) SA, numarind 350 angajati si inregistrind o cifra de afaceri de 540 mln MDL in 2009.

Lafarge este lider mondial in materiale de constructii, detinind pozitii de top in toate domeniile in care activeaza: Ciment, Agregate si Betoane, Gips. Cu 78000 angajati in 78 de tari, Lafarge a inregistrat vinzari de 15.8 mlrd Euro in 2009.

In 2010, precum si pe parcursul ultimilor 6 ani, Lafarge a fost clasata printre “Primele 100 cele mai durabile corporatii din Lume”. Cu cel mai mare Centru de Cercetari in industria materialelor de constructii, Grupul Lafarge plaseaza inovatia in centrul prioritatilor sale, promovind constructiile durabile si creativitatea arhitecturala.

Reporter "C", 11 iunie 2010

In imagine: Frederic Aubet, director general Lafarge Ciment (Moldova) SA

Luna de sanatate si securitate la intreprinderea Lafarge Ciment (Moldova) SA

Al treilea an consecutiv, Lafarge Ciment (Moldova) SA organizeaza in iunie “Luna de sanatate si securitate”. Actiunea include o serie de evenimente: training-uri, simulari, intilniri si inaugurari, activitati interne si parteneriate externe, concursuri, etc, a relatat pentru CUVINTUL Frederic Aubet, director general al Lafarge Ciment (Moldova) SA.

Potrivit dumnealui, Lafarge Ciment (Moldova) SA va gazdui un concurs de desene “Graffiti jam” pentru elevii scolilor din vecinatatea uzinei, menit sa atraga atentia copiilor asupra comportamentului sigur in timpul vacantei: acasa, la odihna, oriunde.

Un alt aspect al activitatilor din cadrul acestei luni este atentionarea tuturor asupra problemei accidentelor rutiere in tara noastra si asupra necesitatii conducerii in siguranta a mijloacelor de transport.

Evenimentele mentionate au ca scop cresterea nivelului de constientizare a angajatilor, subcontractantilor si comunitatilor invecinate cu privire la aspectele de sanatate si securitate la locul de munca, pe drumurile publice si acasa.

Aceste evenimente vor fi organizate ca parte a "Lunii de Sanatate si Securitate", care va avea loc pe toata durata lunii iunie in toate unitatile Lafarge din intreaga lume, in cele 78 de tari, in care Grupul detine operatiuni.

Directorul general a accentuat ca pentru Lafarge, securitatea angajatilor si subcontractantilor sai este o prioritate absoluta. Deja una din cele mai sigure companii din industria sa, Lafarge si-a stabilit doua obiective simple si ambitioase:
* sa obtina rata "zero accidente fatale" si rata “zero boli ocupationale”;
* sa aiba cele mai bune performante in domeniul sanatatii si securitatii dintre grupurile industriale globale.

Reporter “C”, 11 iunie 2010

"Agricultorului macar sa nu i se puna piedici"

- Domnule Harghel, in calitate de sef al Directiei raionale Agricultura Telenesti, cum apreciati starea de lucruri in ramura acum, in plina primavara?

- Avem 23139 hectare care trebuie sa fie insamintate cu culturi de primavara. S-a terminat semanatul mazarii, ovazului, lucernei, se finalizeaza semanatul florii-soarelui, care va ocupa 6500 de hectare, e in toi semanatul porumbului. Avem 11400 hectare rezervate pentru porumb, inclusiv 400 de hectare – pentru siloz. La timp s-a efectuat curatitul in vii si livezi si legatul vitei in uscat. Aceste plantatii ocupa in raion aproape 4000 de hectare. In sere creste rasada de tutun si legume si asteptam timpul oportun pentru plantarea in sol deschis. Agentii economici s-au asigurat cu ingrasaminte minerale si pe un sfert din suprafetele ocupate cu culturi de toamna s-a efectuat deja hranirea suplimentara. Semanaturile de griu de toamna sunt intr-o stare normala.

- Cu ce probleme mai stringente se confrunta agricultorii la moment?

- In anul curent statul subventioneaza mai putine pozitii in sectorul agrar decit in anii trecuti. Eu vorbesc de fertilizanti, tehnica agricola. S-a schimbat si modalitatea de subventionare a agricultorilor, care va fi facuta prin intermediul asociatiilor de ramura. Astfel la moment din raionul Telenesti numai cinci agenti economici au depus actele corespunzatoare spre a fi transmise Agentiei de Plati formata in cadrul Ministerului Agriculturii.

- In republica continua infiintarea acestor asociatii. Dar in raionul Telenesti ele deja exista?

- Avem o asociatie a producatorilor de struguri care-i condusa de Sergiu Vesca, proprietar de la Budai si o asociatie a producatorilor de cereale in frunte cu Sergiu Gaina, liderul cooperativei de productie „Chitcani”. Mai multi producatori particulari incearca sa revigoreze cresterea tutunului si cred ca vom fonda o asociatie si in acest domeniu. Mai planificam sa organizam asociatii ale producatorilor de carne si de lapte. Alti producatori fac parte din diverse asociatii regionale, care activeaza destul de productiv.

- In primavara curenta se planteaza vii si livezi?

- Spre deosebire de anii precedenti in primavara curenta nu s-a plantat niciun pom, niciun butas. Motivul principal este, cred eu, ca in anul curent plantarile multianuale nu au fost subventionate. Pe de alta parte, in beciurile producatorilor de struguri este o cantitate mare de vinuri care nu au putut fi vindute. Credem ca conducerea republicii trebuie sa se gindeasca asupra acestei stari de lucruri.

- Plantatiile agricole din raion in fiecare an sufera mult din cauza ploilor cu grindina. Ce se face pentru a minimaliza aceste pierderi?

- Serviciul antigrindina nu este asigurat cu resursele necesare pentru a putea face fata situatiei, inclusiv in raionul Telenesti. Din cite stiu, acest serviciu ar avea nevoie de circa 16 mln de lei, iar Guvernul poate aloca doar o parte din aceste sume. Eu cred ca aceste resurse ar trebui gasite chiar in fondul de subventionare a agriculturii. Noi avem nevoie de cel putin trei statii antigrindina. Speram ca acestea vor activa, totusi.

- In afara de consultantii ACSA, care este o organizatie neguvernamentala, cine se mai ocupa de implementarea tehnologiilor noi in agricultura raionului?

- In acest domeniu activeaza numai consultantii ACSA, cu care Directia raionala Agricultura conlucreaza foarte activ. Pe parcursul iernii-primaverii s-au organizat mai multe lectii si seminare pentru producatorii agricoli, anual se implementeaza cite 4-6 proiecte noi. Eficienta acestor activitati creste pe an ce trece.

- Se experimenteaza si in ce priveste agricultura ecologica?

- Da, SRL „Noctilunca” a fermierului Vasile Popa de la Negureni incearca de citiva ani sa faca ceva in acest domeniu. Insa nu este atit de simplu. Producatorul trebuie sa dispuna de o multime de certificate pentru care trebuie sa plateasca o groaza de bani, dar si sa piarda mult timp si nervi. Cred ca statul, daca vrea sa-i ajute pe cei ce doresc sa faca ceva nou si bun - agricultura ecologica, dar si agricultura in general, ar trebui macar sa nu le puna piedici, adica sa excluda maximal orice bariere birocratice.

- Care-s perspectivele imediate ale agriculturii in raionul Telenesti?

- In satele unde procesele agricole pot fi mai usor mecanizate, interesul fata de acest sector este in crestere. Mai greu e in zona de codru, unde predomia munca manuala, ingrijirea plantatiilor cere mari cheltuieli. Dar si acolo apar plantatii noi de vii si livezi, unde se aplica tehnologii mai performante. Deocamdata agricultura ramine ramura principala a raionului, dar si a republicii.

In imagine: Vasile Harghel

Pentru conformitate, Ion Cernei, 7 mai 2010

Petru Dohocher: „Un primar trebuie sa fie patriot al bastinei”

Petru Dohocher, primarul de Vatici, s-a nascut la 4 iulie 1967 in aceeasi localitate. A absolvit colegiul de pomi-legumicultura din Tiraspol. Dupa satisfacerea serviciului militar a lucrat in gopsodaria agricola din localitate in calitate de ajutor de brigadier, apoi brigadier. Din 1991 incoace a fost lider agricol, om de afaceri, iar in 2003 a fost ales primar in comuna Vatici. Isi face studiile la o facultate de drept, specialitatea drept constitutional. Este presedinte al Asociatiei primarilor din raionului Orhei din 2007. Casatorit, tata a patru fete.

- Domnule Dohocher, in ce conditii ati devenit presedinte al Asociatiei primarilor din Orhei?

- Inca in 2003, cind am fost ales primar de Vatici ne-a adunat la Orhei Evgheni Pisov, pe atunci presedinte al raionului si ne-a spus ca nu ar fi rau sa organizam o asociatie a primarilor. Atunci, s-a ridicat Veaceslav Strisca, primarul de Pohrebeni, care a declarat ca o asemenea asociatie a fost organizata mai inainte si ca nu este cazul de inventat apa calda si bicicleta. La propunerea lui Strisca atunci o parte din primari au si iesit din sala. Conducerea comunista a raionului a format, totusi, o asociatie, alegindu-l in fruntea ei pe Victor Rusnac, primarul de Zorile. In 2007 Rusnac a pierdut alegerile. In toamna aceluiasi an s-a pus problema alegerii noului presedinte al asociatiei. Au fost propuse trei candidaturi. Am luat chiar din prima runda 70 la suta din voturi. Insa trebuie sa remarc ca ar fi mai bine daca asociatia ar avea si un director executiv, cu birou, salariu, etc. Astfel asociatia ar putea lucra mult mai eficace pentru binele comunitatilor.

- Oricum am impresie ca in ultimul timp incercati sa inlocuiti opozitia disparuta in cadrul Consiliului raional, bombardind organul reprezentativ cu declaratii si interpelari...

- Incepind cu anul 2007 noi, primarii, intervenim cu diferite declaratii si interpelari, incercind a dinamiza activitatea Consiliului, fiindca, deocamdata, intre primarii si organul reprezentativ raional nu exista o conlucrare eficienta. Am scos la iveala niste situatii elementare, de care ne ciocnim in fiecare zi. Spre exemplu, din deciziile ultimei sedinte a consiliului am aflat ca unele primarii au fost premiate. Dar nu-i clar pentru ce anume li s-au decernat premii, conform caror criterii s-a facut selectia. Am mai rugat sa fim invitati la sedintele comisiilor consultative, unde am putea sa anuntam si opinia noastra. Trebuie sa remarc ca mai bine de 80% din membrii Consiliului Raional sunt din orasul Orhei si nu prea cunosc situatia din sate, in orice caz mai bine decit noi. De regula, la sedintele Consiliului Raional noi, primarii, suntem pusi in fata faptului implinit, fiindca chestiunile sunt examinate in comisii. La sedintele in plen doar se voteaza si multi dintre cei prezenti habar nu au ce sta in spatele deciziilor adoptate.

Le-am mai propus consilierilor raionali sa constitue o comisie care sa examineze situatia reala din satele raionului si, impreuna cu autoritatile de pe loc, sa determine prioritatile fiecarei localitati. Acest document ulterior ar putea sta si la baza repartizarii finantelor destinate pentru nevoile localitatilor.

Am solicitat de asemenea ca la implementarea proiectelor investitionale in localitatile raionului consiliul sa contribuie cu 5 la suta din costurile acestora. S-a adoptat insa o alta decizie: Consiliul sa acopere 30 la suta din suma contributiei strinse in localitate. Se stie ca, daca este vorba de constructia unor retele de aprovizionare cu apa, canalizare, gaze etc este usor a stringe contributia. Dar cind vine vorba de un centru multifunctional de plasament pentru persoane in virsta si tineret, pe care trebuie sa-l construim la Vatici ori de reparatia acoperisului cladirii scolii este mai greu de convins satenii sa dea bani.

- Totusi am inteles ca V-ati ciocnit cu anumite interese cind ati incercat sa implementati proiectul finantat de Fondul Ecologic National...

- Este vorba de un proiect in valoare de 4.650 000 lei obtinut de la Fondul Ecologic National, care include constructia unui apeduct, retelei de canalizare si a statiei de epurare a reziduurilor. Am solicitat de la Consiliul Raional 250 mii lei, bani care trebuiau sa fie alocati la constructia de drumuri in sat tot in cadrul acestui proiect. Insa la comisia de specialitate au discutat problema fara sa ma cheme, mai mult decit atit, au sunat la Ministerul Ecologiei sa se intereseze pentru ce se aloca suma nominalizata. Mi s-au cerut o multime de documente, inclusiv contractul cu stampila umeda. Le-am prezentat toate aceste acte. Iar cind m-am dus sa iau banii, la Fondul Ecologic mi s-a spus ca mi-au retezat 80 mii lei. „Asemenea cazuri sunt foarte rare, trebuie sa le "multumesti" celor de la Orhei pentru ca te-au „ajutat”, mi-a spus nu fara ironie viceministrul Mediului.

- Ce include acest proiect?

- 2,5 km de apeduct, 6 km retele de canalizare si statia de epurare.

Am avut deja licitatia de selectare a antreprenorului si cred ca in maximum 10 zile vom demara lucrarile.

- Sunteti la al doilea mandat. In ce masura ati reusit sa Va indepliniti promisiunile electorale?

- Am fagaduit oamenilor din satele comunei noastre apa calitativa in fiecare casa. Primul a fost un proiect ecologic in suma de 100 mii lei plus cotributia populatiei. La Tabara a fost construita o portiune de apeduct. Acolo sunt niste izvoare destul de puternice, de la care si am tras apa in gospodarii. Peste un an am reparat acolo o portiune de drum de 1,5 km. A fost reparata sala de sport a scolii. Tot la Tabara, in cadrul unui parteneriat cu o scoala Waldorf din Germania, am construit gradinita de copii, proiect care a costat 2 milioane lei. In 2007 am facut un apeduct la Curchi. De fapt, avem apa contorizata in toate trei satele.

- Odata ce conduceti Asociatia primarilor, puteti sa ne spuneti ce calitati trebuie sa aiba un primar bun...

- Acesta trebuie sa fie un patriot al localitatii si, odata ajuns primar, sa inteleaga ca grija lui suprema este grija de comunitate. Personal am mers la alegeri in calitate de candidat independent din principiu.

Imi iubesc bastina pentru ca vad in ea imaginea mica a Republicii Moldova. Avem in teritoriu doua manastiri, un cimitir militar, locuri pitoresti specifice pentru zona de codru. Cu regret, nu avem agenti economici puternici, cu exceptia unei sectii de prelucrare a lemnului. Viile noastre au fost de soiurile Lidia si Hoah, care acum nu au cautare pe piata, de aceea mari suprafete au ramas paragina. Dar vrem sa schimbam mai intii infrastructura satelor – drumuri, apeducte, gazoducte etc, lucruri care ulterior vor contribui si la relansarea economiei comunei, dezvoltarea infrastructurii de producere.

Ion Cernei, 16 aprilie 2010

"Imi doresc sa schimb Mentalitatea comunitatii"

Vladimir Cotruta, primarul satului Vasieni s-a nascut in 1949 in aceeasi localitate. In anul 1976 a absolvit Scoala de iluminare culturala „Elena Sirbu” din Soroca, dupa ce a predat muzica la scoala din localitate pina in 2007, cind a fost ales primar.

- Domnule Cotruta, ati "intrat in istorie" prin faptul ca ati obtinut premiul „Polobocul de aur” consecutiv la citeva sarbatori ale vinului de la Telenesti. Dupa ce ati fost ales primar, nu mai participati la Ziua vinului. S-a intimplat ceva?

- Nu s-a intimplat nimic deosebit. Vasienii sunt un sat de codru, cu vechi traditii in domeniul vinificatiei. Cind eram pedagog promovam traditiile in particular, acum o fac in cadrul primariei. La noi nu s-a taiat nici o tufa de vie de Traminer, Aligote, alte soiuri europene. Satenii le pastreaza, le ingrijesc in pofida oricaror greutati. Inchipuiti-va, fabrica de vinuri de la Leuseni este datoare satenilor nostri jumatate de milion de lei! Totusi, lumea nu vrea sa se dezica de vii, care sunt unica noastra bogatie. Apropo, am acasa numai o tufa de vie de soiul Plavae, renumitul soi de vin moldovenesc de care bea insusi Stefan cel Mare. Prin anii 80 ai secolului XIX in Basarabia a fost o invazie de filoxera, care a distrus toate soiurile autohtone. Insa la Vasieni Plavaia a scapat si am reusit s-o transmitem de la o generatie la alta pina in zilele noastre. Acum voi incerca sa inmultesc prin clone soiul in cauza.

- Ati candidat independent la functia de primar. In ce masura ati reusit sa realizati programul electoral?

- Apa si drumurile au fost cea mai mare problema a satului Vasieni. Intr-o mahala, cu doi ani in urma, in genere nu era apa. Acum in sat este in toi constructia apeductului. In anul curent am construit doua tronsoane de drum – unul de 2 kilometri, altul de 800 de metri. In anul trecut am plombat drumul asfaltat din sat si am asfaltat curtea bisericii. Inainte de Paste am conectat la apeduct primele 60 de familii, pina in toamna preconizam sa aducem apa la aproape 100 de case.

- Care ar fi niste proiecte de perspectiva?

- In primul rind, gazificarea localitatii - proiectul a fost finalizat deja. Cred ca in toamna vom incepe constructia gazoductului.

- Care este starea de spirit intr-un sat de codru? Unul din capii raionului relata ca satele din aceasta zona ar fi cele mai afectate de criza, somaj...

- Cea mai mare nenorocire e ca a inghetat o buna parte din vii, situatie care va avea impact negativ asupra roadei din anul curent. Noutatea mai buna e ca un fermier a plantat zece hectare de livada noua. In sat avem 700 de cotasi. Si de la noi pleaca lumea la munca peste hotare, dar, de regula, numai barbatii, si la munci sezoniere. Spre deosebire de alte localitati, in ultimii trei ani la noi nu am inregistrat divorturi. Dar nici copii abandonati nu avem.

- Vasieni a fost unul din primele sate din Moldova unde s-au implementat proiecte de dezvoltare comunitara. Au contribuit acestea la scimbarea mentalitatii oamenilor?

- Da, am realizat citeva proiecte, experienta care ne permite sa adunam mai usor unele contributii, satenii participa mai activ cu munca voluntara la reparatia drumurilor, altor obiecte comunitare. Apropo, la scoala am schimbat tot mobilierul si podelele inca in 2007, cind numai am venit la primarie.

Dar schimbarea mentalitatii este, totusi, un proces destul de anevoios. Multa lume inca mai asteapta ca cineva s-o dirijeze, sa gindeasca si sa-i aduca totul de-a gata. Cred ca misiunea mea, dar si a multor primari care au venit in fruntea unor localitati dupa alegerile din 2007 este sa facem tot posibilul pentru schimbarea mentalitatii comunitatii.

- La alegerile urmatoare veti candida din nou?

- Inca nu am decis. Cred ca la un post precum este acesta trebuie sa simti daca mai esti in putere sa faci ceva.

Ion Cernei, 9 aprilie 2010

"Nu poti fi bogat intr-o tara saraca"

Iacob Paladi s-a nascut la Saratenii Vechi, raionul Telenesti. In anul 1982, dupa absolvirea colegiului zootehnic, devine sef de brigada la Fabrica avicola din Banesti. Peste sapte ani este avansat ca sef al sectorului din Ratus al fabricii nominalizate, iar in 1996, in spatiile fostei ferme de lapte-marfa din Saratenii-Vechi deschide prima sectie a propriei intreprinderi individuale. Incepind cu anul 2008 intreprinderea poarta denumirea „Avicola Sarateni”.

Laureat al concursului „Omul anului”, editiile 2004, 2008, si 2009, care se desfasoara in regiunea Orhei sub egida saptaminalului CUVINTUL. Casatorit, tata a doi copii. - Dle Paladi, cum apreciati starea de lucruri in ramura dupa ce guvernul a incercat sa faca ordine pe piata de carne de pasare?

- Deocamdata nu vad careva rezultate pozitive. Dar sunt optimist si cred ca masurile intreprinse vor da efectul dorit. Pina acum producatorul autohton nu era protejat deloc.

- Cind a fost cel mai greu pentru intreprinderea pe care o conduceti?

- Cred ca atunci cind ne-am constituit ca intreprindere aparte. Deconectari in lant de energie electrica, preturi enorme la premixuri si nutreturile combinate...

- Cum va descurcati cu nutreturile la moment?

- Arendam la Tintareni peste 400 ha, pe care cultivam porumb, soia, floarea-soarelui cu folosirea tehnologiilor performante. Adica de citiva ani avem nutreturile noastre.

- Personal preferati si alta carne decit cea de pasare?

- Numai pe cea de pasare si in exclusivitate produsa la noi. Asa procedeaza si angajatii nostri, deoarece stiu ca este carne sanatoasa. Nu folosim conservanti, stimulatori de crestere fiindca nici nu este nevoie.

- Cum e sa fii om bogat la Sarateni?

- Radical ne deosebim de acei care s-au imbogatit peste noapte din niste afaceri ilegale. Noi tot ce avem am obtinut prin munca noastra, zi de zi. Veniturile fabricii nu le-am pus in buzunar, ci le-am investit in dezvoltarea intreprinderii, deschiderea unor locuri noi de munca. Si daca a venit vorba de avere, sa va povestesc un caz. Odata la intreprindere a ars o incapere. Necajit cum eram, m-am plins tatei. "A ars la tine pentru ca a fost ce sa arda", m-a consolat el. Si apoi, nu te poti simti niciodata bogat intr-o tara saraca. Nu simt ca asi trai mai bine decit altii. Un protagonist al unei telenovele braziliene vorbea ca ei, patroni fiind, deseori flaminzeau numai ca sa achite salariul angajatilor. Nu asi exclude o asemenea situatie si la noi. Cel de Sus ne-a dat niste aptitudini, posibilitati si eu nu pot sa le valorific decit impreuna cu oamenii si pentru oamenii cu care muncesc. Apropo, cu multi dintre membrii colectivului am lucrat impreuna la sectia din Ratus a fabricii de pasari din Banesti.

- Ce calitati trebuie sa intruneasca un angajat de la „Avicola-Sarateni”?

- Trebuie sa fie un profesionist si un gospodar bun, sa lucreze ca la dinsul acasa.

- Ce i-ati sfatui pe tinerii care, dupa ce absolvesc facultatile de zootehnie sau veterinarie cauta cistiguri prin strainatati?

- Sa faca carte fundamental. Sa nu piarda nici o zi fara rost la stagierile de productie, ca sa devina specialisti buni. Caci un specialist bun intotdeauna isi va gasi de lucru si va fi bine platit si in Moldova.

- Ce vis neimplinit aveti?

- Am vrut sa fac facultatea la vremea mea, dar nu am reusit. A trebuit sa invat singur. Am o biblioteca buna cu literatura de specialitate, abonez multe reviste de profil. Avicultura, ca si oricare alta ramura, cere completarea in permanenta a cunostintelor si experientei.

Ion Cernei, 12 martie 2010

Galina Colun:”Pun valoare pe insistenta si responsabilitate”

FISIER BIOGRAFIC:

Locul nasterii - or. Orhei.
Studii – universitare si postuniversitare.
Functia – sefa Directiei Generale Finante a Consiliului raional Orhei.
Starea familiala – casatorita, un fiu.
Distinctii: Medalia „Meritul Civic” (august 2009).

CREIONARI LA PORTRET

iubesc cind imi daruie...
lacramioare si lalele
daca parfum, atunci...
Marc Iacobs, Cacharel cel mai preferat autor...
Paulo Coelho
cea mai frumoasa voce...
Tina Terner, Igor Talkov, Nelly Ciobanu
pot privi repetat...
filme cu Sofi Loren, Oleg Mensikov
in prietenie...
respect — sinceritatea
detest — falsul

- Doamna Galina Colun! Nu aratati a fi o sefa din cele clasice, rigide. Cum ati reusit sa Va formati aceste calitati de munca, de viata?

- Ma bucur ca soarta mi-a harazit sa exercit aceasta functie. Chiar de la inceput asi vrea sa mentionez citeva momente foarte importante. Eu nu lucrez numai cu acte normative, legi, cifre etc ci, in primul rind, cu oamenii. Comunicarea cu ei ma face sa fiu implinita, realizata, mereu in cautare, ca ce este mai important decit posibilitatea de a contribui la atenuarea unor probleme si de a darui speranta cuiva? Cind pot, o fac cu daruire si dragoste.

- Cine sunt oamenii care V-au influentat, in afara de parinti?

- Am avut a invata cite ceva de la fiecare om intilnit in viata. Cea mai mare prestatie asupra mea au avut-o insa profesorii de la facultate, Academia de Administratie Publica, care, prin talentul, pasiunea si eforturile pe care le-au depus m-au indemnat sa inteleg, ca menirea mea este sa raspund la necesitatile, exigentele si imperativele timpului. O influenta destul de mare asupra formarii mele ca specialist a avut dl Gheorghe Rosca, cel care pe parcursul a mai bine de 25 de ani a fost sef al Directiei raionale, apoi judetene Finante, acum pensionar. Ne-a impartasit o experienta extraordinara de activitate cu oamenii. Cind am in fata o problema pe care n-o pot rezolva, ma intreb ce ar fi facut dl Gheorghe Rosca in locul meu ca sa depaseasca situatia. A mai muncit in calitate de sef-adjunct dna Svetlana Ianciuc, o femeie de o inteligenta rara si probitate morala deosebita, de la care am invatat multe.

- Uitati de serviciu cand sunteti acasa? - Se spune ca e fericit omul cind de la serviciu alearga spre casa si de acasa alearga la serviciu. Cred ca aceasta se refera si la mine.

- Ce motivatii aveti pentru a renunta la timpul personal in favoarea unor interese publice?

- Timp liber nu prea am, decit putinul pe care mi-l dedic, rasfoind o carte, un ziar sau trebaluind la bucatarie, alintindu-mi-i pe cei apropiati cu ceva delicios.

Interesul public presupune cu adevarat achizitia timpului – poate cea mai mare achizitie ce urmeaza a fi facuta fara echivoc. Acesta e un credo al meu, in caz contrar nu poti simti pulsul activitatii.

- Care latura a caracterului D-stra o apreciati cel mai mult?

- Dintre toate trasaturile de caracter pun valoare pe insistenta si responsabilitate. Cu ele - insistenta si responsabilitatea - poti obtine ceva in viata. Sunt categoric impotriva celor care gindesc ca prin superficialitate sau noroc, poti deveni profesionist.

- De unde vine aceasta forta de a schimba lucrurile?

- Chinezii spun ca daca vrei sa schimbi lumea – incepe-o de la tine. Se vede ca forta vine din ereditate, in special, de la tatal meu, care a avut o mare pasiune pentru munca si viata. Exemplul lui m-a marcat si mie nu mi-a ramas decit sa-mi profilez si sa urmez propriul drum.

- Ce spuneti mai usor: „da” sau „nu”?

- In pofida functiei si a profesiei mai frecvent rostesc „probabil” sau „posibil”. Imi place sa rotungesc „unghiurile” si sa nu fiu atit de categorica, dar sunt si exceptii, cind spunt promt „nu” sau „da”.

- Ce lectii V-a oferit viata?

- Lectia pe care mi-a oferit-o viata este munca. Prin munca am ajuns aici si nu consider ca sunt privilegiata, doar onorata de aceasta functie responsabila. Munca si implicarea plenara pot oferi bucuria succesului. Nu ma refer doar la mine, ci si la echipa cu care lucrez, majoritatea fiind femei foarte straduitoare.

- De ce ati ales finantele?

- Finantele pot fi orientate spre nevoile de ameliorare, de dezvoltare, ele fiind o veriga importanta in vederea realizarii provocarilor generale din societatea actuala. Toate cele enumerate au impact asupra oamenilor, calitatii vietii lor. Realizarea celor propuse poate fi privita in ansamblu. Finantele ofera oportunitati de schimbare spre bine, dar mai este ceva: omul, mentalitatea lui. La acest capitol mai avem de lucrat.

- O femeie poate reusi orice?

- Poate reusi multe prin dragoste si daruire. Poate ajunge pina la sufletul omului si acesta este sublimul. O femeie poate face viata mai frumoasa, plina de sens si coloratura.

- Banii influenteaza caracterul omului?

- Cu parere de rau – da! Acolo unde sistemul de valori este subred sau fragil – influenta poate fi nu ce-a mai buna. Banii valoreaza si influenteaza acolo unde este spirit, creativitate, echilibru. In primul caz banii pot distruge. In al doilea – crea si inalta.

- Este o diferenta intre imaginea D-stra publica si cea de sotie, mama?

- Cred ca da. Imaginea publica imi solicita conturul femeii tari, puternice. In calitate de mama si sotie am nevoie singura de ocrotire, sustinere, umar puternic alaturi si multumesc Domnului ca le am.

In imagine: Galina Colun tine pulsul finantelor din raionul Orhei

Ion Cernei, 5 martie 2010

Manevre enigmatice pe drumuri inzapezite

Potrivit statisticilor politiei, mai bine de jumatate din cele 10 accidente rutiere, inregistrate de politia rutiera din Soldanesti anul acesta, s-au produs din cauza drumurilor impracticabile. Patimasilor nu le raminea decit sa injure iarna si drumarii. Dupa cum ne-a relatat si administratia statiei de asistenta medicala urgenta din Soldanesti, anume din cauza neingrijirii drumurilor, lucratorii medicali deseori ajung la solicitanti cu mari intirzieri.

Despre aceste si alte probleme legate de activitatea drumarilor si starea arterelor rutiere din raionul Soldanesti reporterul „C” a dialogat cu Mihail Gandrabur, directorul SA „Drumuri-Soldanesti”.

- Dle Gandrabur! In ce masura criza financiara a afectat intreprinderea dumneavoastra si cu ce indici ati incheiat anul 2009?

- Pe parcursul anului trecut, colectivul intreprinderii a executat lucrari in volum de 3,5 mln lei, cu circa 50 de mii mai putin ca in 2008. In pofida crizei, autoritatile publice locale au achitat lucrari in valoare de 1 mln lei.

- Pentru toate lucrarile vi s-a platit?

- Noi am executat toate comenzile, dar administratia de stat a drumurilor a achitat doar 75 la suta din costuri, la sfirsit de an acumulind o datorie de vreo 500 mii lei.

- Imi amintesc ca anterior colectivul SA “Drumuri-Soldanesti” intrunea vreo 100 de persoane. Actualmente, rindurile angajatilor s-au rarit. Care este potentialul uman, dar si cel tehnic al intreprinderii?

- Comparativ cu situatia de acum vreo zece ani, numarul angajatilor s-a redus in jumatate. Desi volumul de lucru a ramas acelasi. La noi, in special mecanizatorii, deservesc mai multe unitati tehnice, care in procesul tehnologic nu sunt utilizate concomitent. De ceva timp nu mai suntem antrenati la tratamentul superficial al arterelor rutiere, lucrari la care erau antrenati multi lucratori si tehnica.

- Ar putea anul curent sa fie unul mai favorabil pentru drumari, daca luam in calcul faptul ca noua guvernare intentioneaza sa sporeasca investitiile in reparatia capitala a drumurilor?

- Pentru anul curent, am preconizat sa contractam cu Consiliul raional executarea unor lucrari in valoare de aproximativ 360 mii lei. Cam tot atit va costa si comanda inaintata de superiorii nostri de la Chisinau. In genere, noi suntem in stare sa indeplinim lucrari de intretinere si reparatii curente in suma de pina la 5 milioane lei. Din pacate, administratia publica de nivelul doi nu prea doreste sa incheie contracte.

Pe de alta parte, intreprinderea se confrunta cu mari dificultati - este sub nivel baza tehnico-materiala. tehnica este uzata.

- Cu exceptia celor doua autoturisme Volga si Renault, ce ati mai procurat in timpul de la urma?

- Pe parcursul a mai bine de douazeci de ani noi nu am cumparat nici un agregat. Suntem nevoiti sa cirpim ceia ce avem.

- Nu innoiti tehnica pentru ca nu aveti bani sau nu vi se permite?

- Volumele de lucrari efectuate de intreprindere sunt neinsemnate pentru a acumula banii necesari pentru consolidarea bazei tehnico-materiale, innoirea parcului tehnic. In aceeasi situatie se afla si colegii din alte raioane. Cele 13 autogreidere distribuite in republica au fost platite din bugetul de stat.

- Ati mentionat deja ca autoritatile locale nu prea colaboreaza cu intreprinderea Dvs. Care ar fi motivele: lipsa finantelor, preturile serviciilor ori calitatea lucrarilor?

- Probabil, mizeaza pe fortele proprii. In anul curent nici o primarie nu a semnat cu noi contracte de prestare a serviciilor. Preturile noastre, cred, sunt accesibile.

- In cadrul unei sedinte-fulger la presedintele raionului s-a mentionat ca SA "Drumuri-Soldanesti" in decembrie, la curatatul drumurilor locale, ar fi efectuat lucrari de peste 100 mii lei. Sa fie asa sau e vorba de vreo eroare?

- Intr-adevar, in decembrie, in special la curatatul drumurilor, colectivul a efectuat lucrari in valoare totala de 120 mii lei. Curatatul unui km de drum, cu latimea de 6 metri, costa circa 124 lei...

- Reiesind din aceste cifre ar insemna ca mecanismele intreprinderii au deszapezit drumuri cu o lungime totala de circa o mie de km. Daca luam in calcul faptul ca in teritoriu sunt circa 200 km de drumuri locale, rezulta ca toate acestea au fost curatate de cel putin cinci ori. Dar conform datelor oferite de meteorologi, in decembrie 2009 am avut doar vreo 6 zile cu precipitatii (!?). Dar si atunci multe drumuri au ramas mai multe zile impracticabile, multe sectoare au fost curatate de gospodarii locali.

- Noi am muncit mult si la tratarea drumurilor cu material antiderapant, lucrare care costa 160 lei/km. Multe lucrari au fost efectuate anterior, cind am pregatit drumurile pentru perioada rece a anului. Dar de cite ori oamenii si agregatele noastre sunt chemate sa actioneze in rolul de salvatori a unitatilor de transport nimerite in diverse accidente?! Nu zic, avem si destule probleme, neajunsuri, dar in conditiile actuale de saracie este foarte anevoios sa-i impaci pe toti.

Victor Sofroni, 19 februarie 2010

Sistemul nostru este extrem de birocratizat

Astazi la intrebari raspunde Mihai Bunescu, antreprenor din or. Rezina. S-a nascut in 1974, in s. Ghiduleni, Rezina. Un timp a lucrat in telecomunicatii. In 1998 a plecat la munca peste hotare. A revenit in Rezina peste 10 ani, initiindu-si propria afacere. Laureat al concursului „Tinarul anului 2010”, desfasurat sub egida primariei Rezina si a saptaminalului CUVINTUL.

- Asadar, ati decis sa plecati peste hotare. De ce?

- Dar de ce au luat drumul pribegiei sute de mii de moldoveni? Din cauza saraciei si a instabilitatii. Tocmai ma casatorisem si trebuia sa-mi pun familia la cale.

- Si cum te-ai descurcat?

- Am plecat in Italia, la Roma. La inceput mi-a fost foarte greu, fiindca nu cunosteam limba, legile, moravurile bastinasilor. Incetul cu incetul m-am acomodat. Primii doi ani am fost salahor la constructii. In acest timp am studiat bine sistemul italian de organizare tehnologica si executare a lucrarilor de constructie si administratia firmei la care eram angajat mi-a incredintat functia de sef de santier. Aveam o echipa de 3-5 lucratori cu care asiguram constructia sau reparatia obiectului de la inceput pina la darea in exploatare. In 3 ani am construit diferite obiecte, mai cu seama vile, am reparat multe apartamente. Am avut si un obiect mai deosebit – un complex de edificii pentru ambasada statului Katar la Roma.

Apoi am hotarit sa incerc sa lucrez de sine statator. Am format o brigada de constructori moldoveni, singuri cautam de lucru si executam comenzile, care tineau, mai ales, de reparatia apartamentelor. Era mai greu ca la firma, dar cistigam mai bine. Cind am implinit zece ani, m-am zis: gata, merg acasa, la familie.

- In Moldova procesul de autorizare a unei constructii este foarte anevoios, necesita mult timp, mijloace, nervi. Dar in Italia?

- Acolo acest lucru este mult mai simplu. In Moldova sistemul de autorizare a constructiilor este extrem de birocratizat, oamenii sunt impusi sa piarda mult timp si bani prin instante pentru perfectarea unor acte absolut inutile. Mai multi cunoscuti de ai mei au incercat sa investeasca banii adunati peste hotare in diferite afaceri acasa, dar, ciocnindu-se de birocratia noastra, au scuipat si au plecat inapoi in strainatate. In Moldova foarte multe legi si acte normative sunt facute de functionari si pentru functionari, oferindu-le posibilitati nemarginite de a tine populatia intr-un sah continuu. In Italia tinerilor care vor sa-si inceapa o afacere timp de 2-3 ani li se ofera anumite facilitati la impozitare, ei beneficiaza de credite preferentiale, relatiile cu autoritatile, organele de stat sunt simple.

- Dumneata, totusi, ai ramas si ai pornit o afacere proprie…

- In Itaia sunt foarte populare fitness-cluburile. Toata lumea, de la mic la mare, frecventeaza aceste localuri de 2-3 ori pe saptamina. M-am gindit ca si in Rezina o asemenea afacere ar merge bine: in oras nu-i baie, sali unde lumea ar putea face sport. Astfel am inregistrat o intreprindere individuala care, in cadrul unui complex sportiv si a unei saune cu bazin de inot, presteaza servicii de intremare a sanatatii.

- Merge bine?

- Nu prea. Desi suntem in centrul orasului si unica intreprindere care presteaza asemenea servicii, iar costul abonamentelor este foarte modest, lumea nu prea da navala. Complexul lucreaza doar 3-4 ore in loc de 12 cit prevede programul. Nu cred ca la mijloc este saracia, cum zic unii. Multi tineri prefera sa toace 200-300 de lei pe seara in baruri in loc sa faca sport ori sa se ocupe cu alte lucruri utile. Probabil, la mijloc sunt niste deficiente de mentalitate, care, cu timpul, sper sa fie depasite.

- Adica ramineti optimist?

- Sper ca in Moldova, totusi, se vor produce schimbarile promise de actuala guvernare. Cel mai important este ca in tara sa fie create conditii favorabile pentru dezvoltarea businessului mic si mijlociu, ca oamenii sa poata initia niste afaceri care sa le asigure existenta. Mult depinde aici si de autoritatile publice locale, care la moment, din pacate, mai mult retin decit faciliteaza dezvoltarea afacerilor.

- Varianta electronica a CUVINTUL-ui este citita si de sute de moldoveni care continua sa-si cistige bucata de piine in strainatate. Ce-ai vrea sa le spui acestora?

- Eu stiu: intr-o masura mai mare sau mai mica, toti cei plecati de-acasa sunt macinati de dorul de bastina, parinti, familii etc. Dar nu pot afirma ca emigrantii sunt prea doriti in Moldova. Mai trebuie facute multe schimbari pentru ca tara sa se considere gata de a-i primi destoinic pe cei plecati. Dar, pe de alta parte, fara actualii emigranti Moldova nu va putea iesi din criza in care s-a pomenit. Majoritatea acestora au acumulat peste hotare resurse financiare, dar si o experienta avansata in diverse domenii de care este mare nevoie aici. Asa ca veniti acasa, fratilor!

Ion Perciun, 12 februarie 2010

"Cred in viitorul prosper al Rezinei"

- Dna profesoara Nadejda Pirtu! V-ati nascut si ati trait intreaga viata la Rezina. Acum, in ajunul aniversarii de 515 ani de la prima atestare documentara a bastinii Dumneavoastra, sunteti persoana tocmai indicata pentru un interviu. Prima intrebare ar fi urmatoarea: lumea zice ca in Rezina de astazi au ramas putini rezineni de origine… Cum credeti, toti locuitorii urbei tin la fel de mult ca si bastinasii la aceasta localitate?
- Au ramas putini, cam asa este. In perioada interbelica Rezina era o localitate patriarhala, divizata in doua parti: Rezina-tirg si Rezina-sat. Tirgul era populat preponderent de evrei, iar satul - de tarani moldoveni. Eu m-am nascut in Rezina-sat. Parintii si buneii erau bastinasi. Aici am facut scoala medie, incoace m-am intors dupa facultate si am lucrat profesoara de limba si literatura romina.
Evreii au parasit Rezina in citeva rinduri. Mai intii de nevoie, iar prin anii 70-80 ai secolului trecut multi au plecat in patria lor istorica. In locul lor au venit rusi, ucraineni, moldoveni de prin alte localitati etc. Aceasta s-a intimplat mai ales odata cu construirea uzinei de ciment.
- Un timp la noi nu se prea vorbea de perioada interbelica, de atita generatiile de dupa razboi nu prea cunosc acest segment al istoriei. Cum arata Rezina in copilaria Dvs?
- Orasul se intindea pe malul Nistrului: de la riuletul Valea Rezinei pina la prefectura (actualmente sediul filialei Rezina a SRL „Orhei-Gaz”). Mai la sud de prefectura, trei strazi paralele cu riul Nistru formau Rezina-sat, unde, dupa cum am mentionat mai sus, locuiau tarani care se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor si pasarilor. In oras activau mai multe intreprinderi de prelucrare a cerealelor, producere a mezelurilor, sapunului, uleiului, pentru vopsitul linii s.a. Strazile erau pavate cu caldarim. Casele, de regula, erau cu un etaj, cu obloane la ferestre, toate fiind aranjate la linia trotuarelor.
Mindria orasului era Gradina publica – proprietate municipala, de care ingrijea Ion Rusu, un specialist foarte priceput si pasionat de natura. Gradina publica, unde cresteau diferite specii de pomi decorativi si fructiferi, arbusti, fel de fel de flori, era locul preferat de odihna al rezinenilor. De-a lungul aleelor din primavara pina toamna tirziu infloreau florile, erau instalate banci. Duminicile acolo evolua fanfara lui Efim Caftanat, renumita in toata Rominia.
In oras erau citeva scoli, inclusiv scoala de meserii, scoala normala de fete si o scoala evreiasca. Evreii aveau o sinagoga, iar crestinii mergeau la biserica "Acoperamintul Maicii Domnului”, situata in partea de nord a localitatii, aproximativ pe locul unde se afla in prezent capela cu acelas nume. Biserica era impunatoare, avea doua turnuri, in unul dintre care era clopotnita. Curtea bisericii, cam de un hectar, era imprejmuita cu un gard din piatra, o buna parte fiind plantata cu pomi fructiferi. De la poarta si pina la pridvor ducea o alee cu latimea de vreo sase metri, de ambele parti ale careia cresteau flori.
Ultimul preot care a slujit in aceasta biserica a fost parintele Juscov, care in 1944 s-a refugiat peste Prut. Dascal era Chisleanu, care mai era si dirijorul corului bisericesc – o formatie destul de organizata si bine pregatita.
- Cum apreciati rolul scolii de atunci?
- Eu am mers la scoala in 1939. Pe atunci Moldova facea parte din Rominia Mare. Prima invatatoare me-a fost dna Isperescu, originara din vechiul regat. Era o femeie de vreo 30 de ani, de o cultura inalta si avea buna pregatire profesionala. Anume dinsa mi-a altoit dragostea de limba si literatura romina si profesia de pedagog.
Dupa 1944, cind au venit rusii, majoritatea invatatorilor erau din Transnistria. Si scoala se deosebea mult de cea romineasca. Dar incetul cu incetul ne-am deprins. Din promotia noastra au iesit multi specialisti de forta, oameni vazuti. Asi vrea sa-i numesc pe Elena Pecerita, Dumitru Bors, Efimia Iepure, Elizaveta Carlaban, Valeriu Tontici, fratii Valentin si Silvia Seremet s.a.
- De la inaltimea vietii Dvs, cum credeti ca ar trebui sa arate chipul moral, sa zicem asa, al unui rezinean, ca localitatea noastra sa dainue in veacuri?
- O localitate poate sa se dezvolte si sa dainuie numai daca are noroc de oameni vrednici, cinstiti si harnici, care tin la bastina si imaginea ei. Mult depinde, fireste, si de autoritatile publice locale. La acest capitol eu nu am pretentii fata de rezineni, dar autoritatile, cred eu, nu prea au cu ce se lauda. Rezina a avut multe traditii frumoase, care ar face cinste orasului si astazi, ar contribui la coeziunea comunitatii, apropierea oamenilor si mobilizarea lor la fapte frumoase. De ce nu s-ar reveni la sarbatorirea zilei orasului pe data de 6 mai, cind, in anul 1935, prin decret regal, Rezina a fost trecuta in categoria oraselor? Pe timpuri aceasta zi era serbata foarte frumos: se organiza iarmaroc, concerte, toata ziua in Gradina publica cinta fanfara lui Caftanat, toata lumea primea oaspeti, se veselea. Iar inainte de sarbatoare in localitate se facea ordine totala. Aceste festivitati contribuiau la educarea dragostei fata de localitatea natala, a grijii de averea publica. Poate si de atita pe atunci nu prea auzeai de furturi, batai, alte incalcari ale ordinii publice, la care astazi aproape ca nici nu mai atragem atentia.
- Cu ce se mindreste profesoara Nadejda Pirtu?
- Am muncit pe tarimul pedagogic 42 de ani. Daca s-ar aduna toti elevii mei, probabil, nu ar incapea in piata centrala a orasului. Cu multi dintre ei ma mindresc indeosebi. Este vorba de Valentina Racu, Ala Romanov si Angela Stog, care ulterior au devenit profesoare de limba si literatura romina si colege de serviciu, medicii Renata Iascenco si Andrei Craciun, Nicolae Luchian, ex-viceministru de finante, Nadejda Brinzan, deputat in primul Parlament al R.Moldova, Alexandru Caftanat, nepotul lui Efim Caftanat, inginer-constructor de forta s.m.a.
- Si astazi cum o duceti?
- Am o pensie de 896 de lei. Pentru comparatie vreau sa va spun ca numai pentru gazele naturale pe luna decembrie trebuie sa achit 784 de lei. Eu inteleg ca tara-i in criza. Dar cind te-ai uita, noi de zeci de ani nu mai iesim din criza. Nu cred ca statul apreciaza corect munca pedagogilor, rasplatindu-i cu asemenea pensii. De aici si criza de cadre din invatamint. Fiti de acord, un stat nu poate deveni puternic daca are o scoala proasta.
Dar nu ma pling. Cartile, carora le dedic tot timpul liber, ma ajuta sa ramin optimista si increzuta in ziua de miine. Cred in viitorul prosper al Rezinei si al Moldovei si ca generatiile viitoare vor avea ceea ce n-am avut noi…

Pentru conformitate: Ion Perciun, 5 febraurie 2010

Investitii mari - rezultate proaste

Acum citiva ani, CUVINTUL a oferit mult spatiu pentru promovarea in regiunea Orhei a proiectului Bizpro-Moldova/USAID care prevedea deschiderea, inclusiv cu concursul Asociatiei Producatorilor Agricoli „ASPROAGRO”, a patru Ghisee Unice. In cele din urma, gratie unor investitii solide, institutiile date au fost inaugurate. In interviul cu dl Victor Negruta, presedinitele APA „ASPROAGRO” Orhei, unul din promotorii activi ai Proiectului Bizpro-Moldova/USAID, ne-am propus sa revenim la soarta acestor institutii si rolul lor in simplificarea relatiilor dintre autoritati si cetateni, agentii economici, reducerea cheltuielilor de timp si mijloace financiare in procesul realizarii acestor relatii.

- Mai intii Va rugam, dle Negruta, sa amintiti cititorilor cu ce s-a ales republica si regiunea Orhei din Proiectul Bizpro-Moldova/USAID, finantat de Guvernul SUA.

- In anii 2005-2006, datorita suportului oferit de Proiectul Bizpro-Moldova/USAID, in 15 centre raionale din R. Moldova au fost deschise 15 Ghisee Unice, inclusiv 4 – in regiunea Orhei.

Ghiseele din Orhei si Soldanesti au fost luate in gestiune de catre APA „ASPROAGRO”, iar cele din Telenesti si Rezina – de catre Camera de Comert si Industrie, filiala Orhei.

Ghiseul Unic Orhei a fost deschis la 31 martie 2006 in baza unei decizii a Consiliului raional respectiv. Mai tirziu, conform deciziei Consiliului orasenesc Orhei, la Ghiseul Unic a aderat si primaria locala, iar printr-o decizie a Consiliului raional, Ghiseului i-au fost atribuite functii suplimentare. In prezent, Ghiseul Unic obtine avize aferente autorizatiei de functionare, certificatului de urbanism, autorizatiei de schimbare a destinatiei, efectuarea receptiei finale la initierea si finisarea lucrarilor, functionarea bazinelor acvatice si altor tipuri de autorizatii necesare pentru initierea si efectuarea activitatii de antreprenoriat.

- Care institutii fac parte din arealul partenerilor Ghiseului?

- Ghiseul Unic Orhei conlucreaza cu urmatoarele servicii statale: Centrul de Medicina Preventiva, Inspectia Ecologica Orhei, Directia Situatii Exceptionale Orhei, Arhitectura raionala si cea oraseneasca, Primaria Orhei, Comisariatul de Politie Orhei, Inspectia de Stat in Constructii, filiala SA ”Moldtelecom”, Compania Union Fenosa, SRL ”Orhei-Gaz”, Inspectia Muncii, Inspectoratul Fiscal Orhei, Inspectoratul Veterinar.

A fost elaborat un sistem electronic special, la care sunt conectate in retea 10 servicii statale, care au fost dotate cu echipament complet, necesar pentru functionarea Ghiseului: calculator, imprimanta, modem. In afara de aceasta, patru servicii statale au fost asigurate cu modeme speciale pentru realizarea conexiunii la programa ghiseului.

- Va rugam sa Va referiti mai detaliat la problemele cu care se confrunta aceste institutii si la eficienta activitatii lor.

- Prima si cea mai serioasa problema este lipsa unui cadru legal, care ar legaliza activitatea acestora. Multe piedici pun autoritatilor locale, serviciilor statale, unii functionari publici, certati cu principiile transparentei, incapabili de a se reforma si care vad in Ghiseu o institutie ce atenteaza la interesele lor.

Ghiseele Unice Rezina si Telenesti practic si-au incetat activitatea mai mult timp in urma. Spre regret, aceste institutii nu s-au realizat plenar din cauza unei monitorizari slabe din partea Camerei de Comert si Industrie, filiala Orhei, implicarea nedorita a autoritatilor publice din Rezina in activitatea Ghiseului. De exemplu, in functia de coordonator al Ghiseului din Rezina a fost numit un functionar angajat concomitent si intr-o structura de stat, lucru absolut inacceptabil. Or, scopul de baza al tuturor Ghiseelor Unice este minimizarea contactului intre solicitant si institutiile statale, administratia publica locala. Unde aceasta cerinta se incalca, mai devreme sau mai tirziu Ghiseele dispar! La Telenesti, de la inceput activitatea Ghiseului se baza pe eliberarea licentelor, ceea ce a fost o greseala. In rezultat Ghiseul din Telenesti a avut aceeasi soarta ca si cel din Rezina. Dupa ce autoritatile publice au fost private de dreptul de a elibera licente, Ghiseul a ramas fara baza financiara.

Ghiseul Unic Soldanesti s-a aflat intr-o perioada de stagnare. Dupa alegerile locale din 2007 activitatea lui parca s-a inviorat, dar apoi iar s-a inrautatit. Reprezentantii USAID considera ca la Soldanesti, dar si in alte centre raionale, autoritatile publice, cit si serviciile statale din teritoriu, arhitectul-sef, coordonatorul Ghiseului nu doresc, sau nu au interes, sa utilizeze plenar posibilitatile institutiei.

- Sa intelegem ca la Orhei totul este bine, ca nu exista probleme?

- Ba nu, si Ghiseul Unic Orhei, la moment, se confrunta cu probleme mari, desi tot timpul a fost considerat de USAID, BIZPRO, BIZTAR, alte institutii europene si din Republica Moldova drept cel mai bun din tara. Astazi, Ghiseul Unic Orhei receptioneaza doar cereri de nivel raional, numarul carora in ultimul timp, in legatura cu criza financiara, a scazut foarte mult.

- Descifrati motivele acestei situatii…

- Prima si cea mai esentiala este lipsa cadrului legal. A doua consta in nedorinta Primariei Orhei de a conlucra cu Ghiseul Unic. Reprezentanti ai USAID, BIZTAR, de cel mai inalt rang, incepind cu luna august 2009 si pina in prezent, nu o data s-au intilnit si au discutat la telefon cu dl primar Ion Stratulat despre modalitatile de conlucrare cu Ghiseul Unic. De fiecare data dumnealui promitea ca primaria se va conforma cerintelor, dar mai departe de promisiuni lucrurile nu au mers, ceea ce s-a reflectat foarte negativ asupra cetatenilor si antreprenorilor impusi sa piarda in zadar timp, finante si sanatate pentru a obtine documentele necesare.

In ultimele luni Ghiseul Unic Orhei receptioneaza doar cate 2-3 cereri pe luna, de nivel raional. Pentru satisfacerea unei cereri respectivii achita o taxa de aproximativ 200 de lei. Desigur, cu asemenea baza financiara Ghiseul care are nevoie lunar de minimum 6000 de lei, mult nu va putea exista. Pe de alta parte, in afara Ghiseului oamenii cheltuie de citeva ori mai mult timp si bani pentru a-si solutiona problemele.

Cu parere de rau, trebuie sa recunosc ca majoritatea Ghiseelor Unice din tara, ciocnindu-se cu problemele de ordin organizatoric-financiar, si-au sistat activitatea. Alta parte au fost transformate de catre autoritati in institutii care se ocupa de perceperea taxelor, fara a apara interesele antreprenorilor, care, platind bani, nu beneficiaza si de serviciile respective, dar sunt impusi, ca si mai inainte, sa alerge si sa perfecteze singuri actele.

- In viziunea Dvs, care-i iesirea din situatie?

- Fara un ajutor concret si urgent din partea statului, vom pierde si ceea ce a mai ramas din Ghisee. Adica, vor fi pierdute niste investitii foarte mari facute de organismele internationale, donatorii straini vor pierde increderea in tara noastra si in durabilitatea proiectelor pe care le finanteaza. Reforma Regulatorie oricum ramine actuala pentru R.Moldova, doar ca miine-poimiine va trebui de luat totul de la zero si de investit alte milioane in locul celor irosite in zadar.

P.S. Cind interviul era deja gata pentru tipar, dl Negruta ne-a comunicat ca la 13 ianuarie c. a avut loc o sedinta extraordinara la care au participat primarul de Orhei, Ion Stratulat si echipa sa, reprezentanti ai Proiectului BIZTAR, coordonatorul Ghiseului Unic si dumnealui. In urma dezbaterilor s-a ajuns la intelegerea ca, incepind cu 1 februarie 2010, toate cererile parvenite la primarie vor trece prin Ghiseu. La 19 ianuarie, coordonatorul Guseului, impreuna cu specialistii de la primarie, sub egida BIZTAR, au efectuat o vizita pentru schimb de experienta la Singerei. Am mare speranta, afirma Victor Negruta, ca in continuare Primaria Orhei va colabora activ cu Ghiseul Unic in ce priveste deservirea cetatenilor si antreprenorilor.

Pentru conformitate: Tudor Iascenco, 29 ianuarie 2010

"Profesionalismul si calitatile morale vor fi primordiale la formarea echipei noastre"

Prin Hotarire de guvern sef al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a fost numit Iurie Lupacescu, medic de specialitate, consilier PD in Consiliul orasenesc si Consiliul raional Orhei.

Iurie Lupacescu, 45 ani, s-a nascut in satul Moseni, raionul Riscani. A absolvit Facultatea de Medicina Generala a Universitatii de Medicina „N.Testemitanu”, fiind repartizat la Orhei. A activat in calitate de profesor la Colegiul de Medicina din Orhei si medic de sector prin cumul, medic de sector la spitalul raional, medic-terapeut la policlinica din Orhei. In ultimii ani a fost medic de familie. In cele doua organe reprezentative activeaza din anul 2007. Casatorit, tata a doi copii.

- Domnule Lupacescu, acum citeva zile ati fost numit in functia de reprezentant al Guvernului in teritoriu. Cum apreciati starea de lucruri in institutie, dar si in teritoriul incredintat Dumneavoastra de Guvern?

- De fapt, Oficiul Teritorial Orhei al Ministerului Administratiei Publice Locale a fost dizolvat odata cu ministerul respectiv, iar angajatii – disponibilizati. Transmiterea bunurilor oficiului s-a facut cam in aceiasi maniera ca si in ministerele de la Chisinau unde fostii ministri au plecat trintind usa, lasind haos si dezordine. Deocamdata in oficiu lucrez eu si secretarul-referent. Este foarte mult de lucru. Avem adunate aici un teanc de decizii adoptate de catre consiliile locale pe care trebuie sa le examinam. Ceilalti functionari ai oficiului urmeaza sa fie angajati prin concurs.

- Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va avea o alta structura fata de cea care a fost pina la lichidarea Ministerului Administratiei Publice Locale?

- Da, aici va lucra ceva mai putina lume. Conform Regulamentului, urmeaza sa fie angajati un sef-adjunct care va avea in custodia sa serviciile desconcentrate in teritoriu, un jurist-consultant, un secretar-referent si cite un reprezentant al oficiului in raioanele Telenesti, Rezina si Soldanesti. De asemenea va fi angajat un sofer. Misiunea noastra este sa supraveghem ca actele normative si deciziile emise de consiliile raionale si locale din cele patru raioane sa corespunda legislatiei in vigoare. Toti lucratorii vor fi angajati prin concurs. Simpatiile politice ale acestora ne intereseaza mai putin. Ei trebuie sa dovedeasca comisiei de concurs ca au abilitati si cunostinte temeinice in jurisprudenta, calitatile morale necesare, dar si vointa de munca.

- Cind va avea loc concursul de angajare?

- Cred ca saptamina viitoare. Avem deja citeva cereri parvenite din Orhei si Telenesti.

- Doi ani in urma guvernarea comunista a disponibilizat mai multi sefi ai serviciilor desconcentrate din teritoriu, care nu le conveneau, si au numit oamenii lor. Cum se va proceda cu acestea in continuare?

- Sunt la curent cu aceasta situatie. Cred ca Alianta pentru Integrare Europeana nu va purcede la disponibilizari in masa. Nu vom proceda precum comunistii. Vom supune, cred, angajatii serviciilor respective unor proceduri de atestare, pentru a ne convinge de capacitatile si competentele lor.

- Ati facut vizite in teritoriu dupa numirea in functie?

- Deocamdata ma ocup de problemele formariii echipei. Dar am avut discutii telefonice cu reprezentantii administratiei publice locale de nivelele 1 si 2 din cele patru raioane pentru a ma informa despre starea de lucruri din teritoriu.

- Sunteti consilier PD in Consiliul orasenesc si cel raional Orhei. Cind va veti depune mandatele?

- Cred ca pe parcursul unei luni.

Ion Cernei, 22 ianuarie 2010

"Un vin bun trebuie sa-l servesti cu oameni buni"

Andrei Hangan, directorul fabricii "Chateau Vartely" din Orhei, s-a nascut in anul 1972 in orasul Vadul-lui-Voda. A absolvit facultatea Tehnologia conservarii productiei alimentare a Universitatii Tehnice din Moldova si facultatea Management in administratia publica a Academiei de Administratie Publica. A mai activat in cadrul companiei McDonald's si la Casa de comert a SA „Franzeluta” din Chisinau. Dublu laureat al concursului „Omul Anului” desfasurat in regiunea Orhei sub egida saptaminalului CUVINTUL. Casatorit, tata a doi copii.

- Domnule Hangan, pe orice consumator il intriga denumirea companiei unde munciti. Ce semnifica „Chateau Vartely”?

- „Chateau”, se traduce din franceza „fortareata”, „castel”, in lexiconul vinificatorilor francezi mai inseamna si un teritoriu ingradit unde un proprietar intreprinde tot ciclul de producere a vinului, de la strivirea strugurilor (apropo, in patria lui Dumas strugurii se striveau cu picioarele goale) pina la imbuteliere. Francezii intotdeauna au produs si produc vinurile lor in aceste chateau-uri in cantitati reduse, pentru a putea controla mai lesne calitatea vinurilor.

„Vartely” vine de la „var”- „oras”, „cetate” in ungureste, notiune care conform Enciclopediei moldovenesti, editia anului 1975, sta la radacina cuvintului „Orhei”. Ne-am pus ambitia sa facem aici, in zona codrilor Orheiului, cu traditii seculare de vinificatie, un vin de calitate, dupa principiul chateau-ului francez. Il facem atit pentru piata locala, cit si pentru a fi exportat - acum in 14 tari, inclusiv in cele cu traditii de vinificatie: SUA, Belgia, Franta, Germania, Rominia.

Avem 250 hectare de vie care se afla in centrul si sudul republicii. Activam din anul 2004, producem anual 2,5 milioane sticle de marcile Cabernet, Sauvignon, Traminer, Merlot, Muscat Ottonel, Riesling, Pinot Gris si Pinot Noire... 65% din cantitati il constituie vinul rosu, 35% - vinul alb.

- Prin ce, totusi, deosebim vinul produs la "Chateau Vartely" de oricare alt vin produs in Republica Moldova?

- Daca pe eticheta e scris Sauvignon, apoi vinul e facut 100% din acest soi. Daca lotul de acest vin s-a epuizat, trebuie sa asteptam roada de Sauvignon a anului urmator din via noastra. Plantatiile noastre le ingrijim in mod special, asteptam nivelul de zahar din struguri sa corespunda parametrilor de rigoare.

- Vinurile "Chateau Vartely" sunt ceva mai scumpe ca altele de pe piata. Care este, totusi, pretul de facto al unul vin bun?

- O sticla de vin bun, maturizat pe parcursul a mai multi ani, poate costa zeci de euro, asa ca nu oricine si-l poate permite. Dar, la o sarbatoare in familie sau cu un prieten bun ar avea importanta marca, pretul vinului care-l servesti. Da, vinurile noastre sunt ceva mai scumpe, dar fiti de acord – face sa dai un ban in plus pe asa placere! De fapt, un vin bun trebuie sa-l servesti cu oameni buni.

- Personal consumati si vinuri ale altor producatori?

- Nu sunt colectionar si nu tin vin acasa. Servesc si vinurile altor producatori, dar imi plac mult vinurile produse la noi. Daca mai stii si cum sa-l bei, alta placere nu poate fi.

- Adaugati anhidrida de sulf in vinurile Dvs?

- Vinul nostru il fabricam conform unor standarde existente pe piata mondiala. Trebuie sa remarcam ca in inghetata, alte produse de cofetarie, in salamuri este turnata de 10 ori mai multa anhidrida decit in vinuri, insa pe nimeni nu-l doare capul, nu are mahmureala de pe urma consumului acestor produse. Nu se poate sa ai dureri de cap de pe urma consumului unui vin bun!

- Aveti si un complex turistic neobisnuit...

- L-am deschis in 2008. E un complex turistic de 5 stele. Avem patru case-hotel in stil moldovenesc diferit, care reprezinta stilurile arhitectonice ale celor trei zone ale republicii. Putem primi concomitent 32 de oaspeti. Mai avem un restaurant cu trei nivele si doua sali de degustare. Organizam degustari de vinuri de colectie cu branduri straine. Avem 55 de marci de vinuri pentru degustare din toata lumea, iar activitatile de degustare sunt prezentate de un somelier profesionist. Intr-un fel, popularizam cultura consumului vinului in Moldova, care deocamdata lipseste.

- Ce mai intreprinde compania pentru a ridica cultura consumului vinului produs la Dvs?

- In unele centre comerciale de la Chisinau apar consultantii nostri, mai ales inainte de sarbatori si cumparatorii le pot adresa diferite intrebari vizavi de combinatia vinurilor noastre cu diferite produse alimentare. E important sa primesti o informatie interesanta despre faptul ce ar trebui sa cumperi pentru masa de sarbatoare. Tindem spre un consumator cult, care ar intelege ca, combinind vinul bun si hrana delicioasa, poate primi o placere dubla.

- Care ar fi planurile firmei pentru viitor?

- In perioada iunie 2009 - mai 2010 intentionam sa livram 3.8 milioane de sticle cu vin. Am obtinut in 4 ani la diferite concursuri nationale si internationale 60 de medalii, iar vinul „Merlot rezerva” al doilea an intra in catalogul „1000 cele mai bune vinuri din lume” editat de Asociatia Oenologilor din Franta.

Ion Cernei, 15 ianuarie 2010

„Nemuritor este neamul, noi suntem doar solii lui trecatori”

Boris Gaina s-a nascut in 1947 in s. Chitcanii-Vechi, raionul Telenesti. A absolvit Universitatea Tehnica din Moldova, calificarea inginer-tehnolog in tehnologia vinificatiei si doctorantura la Institutul Unional de Cercetari Stiintifice in Viticultura si Vinificatie „Magaraci” din Ialta, Ucraina. Doctor habilitat in stiinte tehnice, profesor-cercetator, academician al Academiei de Stiinte a Moldovei.

A detinut diferite functii la Institutul Unional de Cercetari Stiintifice in Viticultura si Vinificatie „Magaraci” din Ialta, Institutul National al Viei si Vinului din R. Moldova si Academia de Stiinte a Moldovei. In prezent exercita functia de academician coordonator subsectia Stiinte Agricole a ASM, managerul Cartierului General al Academiei de Stiinte a Moldovei.

Autor si/sau coautor a 335 publicatii stiintifice, dintre care 30 in Franta, Italia, Cehia, Germania, Rominia, Bulgaria etc; a 9 monografii, coautor a 33 de brevete de inventii a 35 marci de vin, a 11 acte normative, a Legii Viei si Vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006, coautorul manualului „Cartea vinificatorului” (1992) si a citorva lucrari didactice.

Cavaler de Onoare al Uniunii Rabelais-Franta a viticultorilor si oenologilor din Chinon, 1, Personalitate a Anului 1993 din Lume in Enologie – Distinctie Internationala a Marelui Juriu din Paris, 1994; Premiul Academiei de Stiinte a Moldovei pentru monografia „Via, Vinul si Civilizatia”, 2000; Diploma Asociatiei Inventatorilor din Rominia, 2004; Diploma de Onoare si medalia de argint a AGEPI, 2005; Diploma Salonului International de Inventii din Geneva, 2006 etc. Vorbeste liber rusa si franceza.

1. Dle Boris Gaina, ce subintelegeti prin notiunea “acasa”?

- Notiunea „acasa” ne trezeste permanent sentimentul profund de „Vatra stramoseasca”, facindu-ne sa simtim caldura expresiei lui Grigore Vieru: „Mama si casa noastra”. Acasa ne sunt in totalmente radacinile noastre de neam.

2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul?

- In casa noastra primele lectii ni le-a predat mama. Restul cartilor mi le-a citit tata, cel care a absolvit scoala pedagogica din Orhei impreuna cu scriitorul nostru iubit Vasile Vasilache.

3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale?

- Parintii si buneii au creat bunuri materiale, au educat generatii, au cununat tineri, au botezat copii… Bunelul Alexandru Gaina a fost primul presedinte de colhoz in satul natal Chitcanii-Vechi, iar tatal, Serghei Gaina a fost invatator in scolile din satele Vadul-Leca si Negureni.

4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca?

- Pomul de Anul Nou, colindele de Craciun si hainutele noi la Sfintele Pasti.

5. ...si de copilarie?

- Bunicuta Marioara, care a leganat noua nepoti si nepotele, intre care si noi, cei trei frati ai familiei Gaina: Boris, Vladimir si Stanislav.

6. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul de bastina in ultimele decenii?

- Schimbari spre bine au generat procesele bazate pe tehnologiile informationale (computerizarea procesului educational in scoala, implementarea informaticii in contabilitate, accesul la internet si alte surse de cunostinte noi). Constructia frumosului pod peste riul Raut intre satele Negureni si Chitcanii Vechi. Reconstructia catedralei "Sfintul Gheorghe" din satul natal, in ograda careia doarme somnul de veci stramosul nostru Andrei Gaina.

7. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, numele unor personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare?

- Deputatul in Sfatul Tarii Andrei Gaina, care in 1918 a votat Unirea cu Regatul Rominia, pe parcursul anilor 1918-1940 a fost ctitorul bisericii si a scolii din Chitcanii Vechi, toata aceasta perioada a fost boierul satului, care a mobilizat satenii la fapte frumoase, demne de un mare gospodar. La fel, toti cei care au fost deportati in gulagurile sovietice - oameni absolut nevinovati, gospodari si cu verticalitate: tarani, pedagogi, preoti, militari, functionari etc; toti cei care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial, fiind mobilizati de Patria-mama Rominia sau de autoritatile sovietice; toti cei care au fost represati de KGB: adevarati patrioti al neamului, luptatori pentru independenta Moldovei, pentru limba romina, etc; toti cei care au adus active la imaginea satului natal: actrita Nina Mocreac-Voda, poetul Nicolae Esinencu, publicistul Tudor Topa, avocatul Boris Guzun, primul presedinte al cooperativei agricole Alexandru Gaina si multi altii.

8. Ce Va leaga de satul natal?

- Mama la cei 88 de ani frumosi, livezile si viile de pe podisuri, hirtoapele impadurite, scoala unde am cunoscut multe adevaruri, rudele si prietenii care cresc si educa copii, apele zbuciumatului Raut, pe malul caruia ne-am petrecut dulcea copilarie.

9. La scoala si la facultate ati fost printre activisti, sau printre disidenti?

- Am fost un elev activ, am participat la cercul de literatura romina, la cel de chimie si biologie. Am lucrat in brigada scolareasca si in brigada de masini si tractoare a colhozului (unde mosul meu iubit Iacob Lazar, fratele mamei si cel care timp de 30 de ani a fost conducatorul acestei brigazi mi-a predat primele lectii despre tehnica agricola). Am cintat in fanfara satului, am frecventat cercul de dansuri de la scoala si cel care activa la clubul din sat. Am cucerit multe premii la olimpiadele raionale si republicane - la biologie, chimie si limba franceza.

10. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra?

- Un prieten adevarat la nevoie se cunoaste. Calitatile indiscutabile ale prietenilor mei sunt: patriot al neamului, verticalitate, onestitate.

11. Considerati ca aveti calitati de lider?

- Nu, sunt un om obisnuit. Dar si un mare familist. Tin la tara mea Moldova: dupa sapte ani de studiu si activitate profesionala in Ialta, la Institutul „Magaraci”, dupa ani de stagiere in Franta si Elvetia am revenit in patrie, incepind totul din nou (serviciul, casa, scoala pentru copii, iar mai tirziu si universitatile). Sunt managerul Cartierului General al Academiei de Stiinte a Moldovei, coordonez cu activitatile institutelor din complexul agroindustrial al Moldovei.

12. Totusi, sunteti un cadru de conducere, coordonati multe activitati, deci, Vi s-au recunoscut calitatile de lider. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati?

- Rectorul Universitatii Tehnice din Moldova, academicianul Sergiu Radautan, care a si insistat in 1970 sa accept postul de asistent al catedrei de vinificatie de la UTM, iar in 1995 m-a promovat in membri-corespondenti ai Academiei de Stiinte a Moldovei. O scoala a vietii am primit-o de la Eroul Muncii Socialiste, membrul - corespondent al ASM Petru Ungurean, fondatorul primei scoli oenologice din Moldova, precum si de la profesoara Elena Datunasvili, conducatoarea scolii biochimice vitivinicole din Institutul ”Magaraci”.

13. Cu ce se mindreste indeosebi academicianul Boris Gaina?

- Cu copiii (feciorul si fiica) care au devenit inginer si respectiv medic, vorbesc liber engleza, franceza si rusa, au mostenit cele mai frumoase trasaturi omenesti de la mama lor Ecaterina, plecata in lumea celor drepti; cu cele trei nepotele si un nepotel, carora ma stradui sa le cultiv intelepciunea si dragostea de frumos; cu cele 12 monografii si peste 370 de lucrari publicate, 35 de inventii si cei sapte doctori in stiinte pregatiti; cu relatiile stiintifice si economice stabilite cu colegi din Franta, Germania, Italia, Cehia, Ungaria, Rominia, Bulgaria si cei din CSI.

14. Doua decenii nu mai contenesc discutiile controversate in jurul denumirii limbii oficiale si a istoriei R.Moldova. Cine, credeti, ar putea si ar trebui sa puna punct in aceste dispute?

- Buna intelegere a cuvintului eminescian: ”Suntem romini si punctum!” Academia de Stiinte s-a exprimat clar si argumentat: ”limba poporului nostru este limba romina”, lucru pe care unii nu vor sa-l inteleaga din lipsa de cunostinte sau din anumite interese. Aceasta disputa va persista in langajul oponentilor atita timp cit nu-i va lumina o raza de la Dumnezeu.

15. Care sunt principiile de viata ale academicianului Boris Gaina peste care nu poate trece in nici un caz?

- Principiul unitatii nationale, devotamentului fata de Neam si Patrie, egalitatii in drepturi a tuturor, indiferent de confesie, nationalitate, virsta si gen.

16. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata?

- Pai la moldoveni altfel nici nu-i chip!!!

17. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti?

- Viata nu este doar un spectacol de satira si umor, un concert de gala, o plimbare in sinul naturii… Iar cind ii pierdem pe dragi, vrem sa facem cit mai mult bine ca sa-l impartim si cu ei, cei plecati in Imparatia Domnului.

18. Ati facut in viata si politica?

- Nu m-a atras. Insa am sustinut politica renasterii nationale, revenirii la izvoarele limbii si culturii romine, unificarii statului nostru Moldova, integrarii in Uniunea Europeana.

19. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimele decenii?

- Apreciez intentiile de integrare europeana cu solutionarea in prealabil a exigentelor formulate pentru toate statele-candidate la aderare. Nu-mi place dispersarea fortelor politice progresiste, de dreapta, in lupta cu bolsevismul comunist inradacinat profund in mentalitatea unei parti ratacite a poporului nostru.

20. Credeti ca actuala guvernare ar putea scoate Moldova din mocirla politica, economica si sociala?

- Cred in guvernarea tinara, competenta, elevata, profesionista, tehnocrata si onesta; ea a lansat primii lastari, ea are o orientare proeuropeana si merita toata sustinerea.

21. Daca Cel de Sus v-ar da fericita ocazie sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta?

- As da nastere si as creste copii fericiti. As avea grija de ei. As emana mereu caldura necesara parintilor. As face mai mult bine!

22. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Gaina?

- Familia s-a creat pe fundalul necesitatii de-a continua neamul, de-a pastra vatra stramoseasca, „limba sfinta, limba vechilor cazanii…”, credinta noastra ortodoxa.

23. In momentele grele, pe cine Va-ti bizuit si cine V-a ajutat cel mai mult?

- Momentele grele se depasesc doar cu ruga sincera catre Dumnezeu; doar in aceste momente se cunosc prietenii. Ne bizuim pe propriile puteri, fiind incurajati de cuvintul mamei!

24. Cum preferati sa Va petreceti timpul liber?

- Muncind. Muncind mult. Asa au procedat parintii si buneii nostri. Asa suntem si noi. Teatrul, folclorul, poezia lui Grigore Vieru, proza lui Ion Druta, muzica lui Eugen Doga ne completeaza asa-zisul „timp liber”.

25. Cine, in opinia Dvs, Va cunoaste cel mai bine?

- Familia, colectivul unde am muncit si muncesc si fara de care nu m-as fi realizat. Iar mai bine decit toti ma cunoaste si ma povatuieste mama!

26. In casa familiei Gaina care bucate si bauturi sunt preferate?

- Bucatele de post: lejere, proaspete, gustoase, curative. Bautura neamului nostru a fost de-a pururea vinul. Aperitivul nostru din propriile pivnite este distilatul din struguri. Sucurile din struguri si mere sunt pentru nepoti, iar produsele fermentate - pentru cei ce cresc piinea noastra cea de toate zilele.

27. Nominalizati citeva momente cruciale din viata Dvs.

- Nasterea primului copil - a feciorului Victor; mai apoi si a multasteptatei fiicute - Veronica. Redeschiderea bisericii din satul natal. Obtinerea Premiului International ”Personalitate a Anului 1993 in Lume in Oenologie”, care mi-a fost inminat in Palatul Congreselor din Paris la 17 iulie 1994.

28. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R.Moldova ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana?

- Atitia ani, citi vor fi necesari ca sa atingem scopurile majore: unificarea tarii, eradicarea saraciei si a coruptiei, asigurarea unui nivel decent de trai, garantarea drepturilor constitutionale etc. Ar fi bine daca am reusi pe parcursul unui deceniu.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv?

- E necesar sa privim constructiv la aceasta problema ca s-o solutionam. Minoritatile trebuie sa isi cistige ceea ce li se cuvine. Dumnezeu a vrut ca noi, moldovenii, sa fim o polietnie.

30. Ce ati mai vrea sa transmiteti neaparat consatenilor, dar si tuturor cititorilor CUVINTUL-ui din regiunea Orhei?

- Plaiul nostru orheian are o istorie bogata - parte componenta a tezaurului intregului popor moldav. Ea se cere ocrotita si oglindita asa cum cere Sfinta Scriptura. Plaiul nostru este bogat in oameni cu sufletul mare: lor li se cuvine dreptul de-a crea viitorul in sensul intreg al cuvintului. Va mai indemn, cum facea poetul: „Stringeti piatra lucitoare ce din soare se aprinde”. Noi am facut tot ce am putut pentru a crea noi tehnologii in domeniul vitivinicol, biotehnologic si microbiologic care ne-au permis sa atingem performante apreciate in tara si peste hotare. Si daca am fost cu gindul la Dumnezeu, si daca am sacrificat timpul si energia, rezultatul nu a asteptat mult sa vina… Tot ce este mai bun se cere sa-l transmitem generatiei tinere. Ei ii apartine viitorul, tot ei ii vom incredinta soarta acestui plai. Si aici nu este loc pentru incertitudine si lipsa de curaj civic. Nemuritor este neamul, noi suntem doar solii lui trecatori.

Consemnare: Tudor Iascenco, 1 ianuarie 2010

"Suntem prezenti in jumatate din raioanele tarii"

Anatol Bucatca are 33 de ani si este managerul AO „Hilfswerk Austria” in Republica Moldova si directorul ADR-CENTRU.

S-a nascut in satul Teleseu, raionul Orhei. A absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, obtinind licenta la specialitatea „Statistica si prognoza economica”. Studii postuniversitare la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi, unde a obtinut certificatul de calificare al „Noii Scoli Economice” din Sankt-Petersburg, condusa de renumitul profesor Abalkin. In sectorul asociativ este prezent de 11 ani. Si-a inceput activitatea la Centrul de Investigatii Strategice si Reforme (CISR), in paralel fiind, timp de 5 ani, lector la ASEM. Si-a continuat activitatea in calitate de expert-economist in cadrul Programului de Asistenta a Fermierilor Privati (PFAP), Departamentul Politici si Advocacy, apoi, timp de 8 luni, in calitate de economist in Sectiua Economie a CR Orhei. In 2006 a devenit managerul AO „Hilfswerk Austria” in Republica Moldova, in martie 2007 a fondat ADR-CENTRU. A activat in calitate de expert independent in proiectele Bancii Mondiale, Comisiei Europene, PNUD, IFAD. A facut parte din grupul de experti care au elaborat conceptul dezvoltarii regionale pentru RM. Coautor a peste 30 de studii si 4 analize stiintifice publicate.

- Domnule Anatol, cum a aparut Agentia de Dezvoltare Regionala -CENTRU si care era misiunea ei?

- Am inceput sa fiu preocupat de tematica dezvoltarii regionale inca pe cind activam la CISR, sub conducerea regretatului Anatol Gudim, de la care am luat foarte multe cunostinte. Iar in 2006, cind m-am angajat in sectia Economie a Consiliului raional Orhei, s-a ivit oportunitatea sa implementam toate ideile noastre in practica. Domnul Evgheni Pisov, pe atunci presedintele raionului, a sustinut aceasta idee, care consta in crearea unei structuri independente capabile sa colecteze informatii reale, sa le structureze si sa elaboreze concepte de proiecte de atragere a investitiilor in raion. Aceasta idee a fost materializata cu suportul Hilfswerk Austria, unde am inceput sa activez la scurt timp. Am creat AO „ADR-CENTRU” cu acordul Ministerului Administratiei Publice Locale, in persoana ministrului Vitalie Vrabie, semnind contractul de parteneriat cu CR Orhei, care ne-a oferit la acea perioada spatiu pentru oficiu, iar Hilfswerk Austria a finantat dotarea Agentiei cu tot ce este necesar: mobilier, echipament, automobil, birotica etc. Odata creata, ADR-CENTRU a inceput sa activeze in cele patru raioane ale fostului judet Orhei, plus raionul Singerei, fiind implicata in proiectul „Educatie Profesionala si Dezvoltare Rurala” implementat de Hilfswerk Austria si finantat de Cooperarea Austriaca pentru Dezvoltare, care a demarat in 2007. Agentia raspunde de componenta Dezvoltare Rurala, fiind responsabila de Programul de Granturi Mici oferite pentru infiintarea afacerilor non-agricole in comunitati.

Pina la moment au fost finantate 43 de mini-proiecte. In paralel am inceput realizarea studiului despre sistemul comunal in spatiul rural. Informatia va fi utilizata pentru aplicarea la finantare. La moment elabaram Pasaportul Investitorului, prezentarea mediului de afaceri din regiune potentialilor investitori. Studiul va fi tradus in limba engleza si va fi prezentat Camerei de Comert din Austria.

- Care ar fi si alte activitati ale Agentiei demarate in ultimul timp?

- In luna decembrie, cred, vom anunta runda a treia de granturi, iar finantarea mini-proiectelor va fi deschisa in luna februarie. In scurt timp vom prezenta si un studiu care, cred, va fi publicat si in ziarul CUVINTUL, prima componenta fiind despre situatia tinerilor in spatiul rural, iar a doua componenta - dedicata analizei potentialului de dezvoltare a satelor.

Alta directie de activitate sunt studiile de fezabilitate, studiile de caz concrete efectuate in anumite zone si pe anumite teme. De exemplu, in colaborare cu primarul de Rogojeni, Soldanesti, Alexei Burlacu efectuam un studiu despre necesitatile financiare pentru a initia acolo niste activitati viabile si care ar fi impactul acestor investitii. Al doilea studiu va incepe in ianuarie. Ne gindim la un proiect ce ar viza renovarea drumului Rezina-Calarasi, dar si ar contribui la initierea unor noi afaceri in aceasta zona. Proiectul va fi realizat in parteneriat cu Ministerul Constructiilor si Dezvoltarii Regionale si administratia publica locala din Rezina, Orhei si Calarasi.

- Va ciocniti cu probleme de mentalitate cind incercati sa implementati cele preconizate?

- Cele mai mari probleme sunt neincrederea si indiferenta fata de ideile noastre. Or, pina acum oamenii au auzit atitea promisiuni goale! De fapt, mai greu a fost in primul an de activitate, treptat insa am reusit sa convingem partenerii nostri ca noi nu aruncam cuvintele pe vint. Desi inca nu intotdeauna suntem auziti, in special de administratia publica locala.

Am inceput programul de seminare cu tematica planificarii participative, primul seminar s-a desfasurat la sfirsitul lui noiembrie 2009, avind drept obiectiv identificarea si clasarea problemelor care exista la moment in raion. Cu parere de rau, doar jumatate din cei 38 de primari au venit la seminar. Si o buna parte din cei prezenti nu au manifestat prea mare entuziasm. Noi, totusi, incercam sa convingem cetatenii ca ei sunt in stare singuri sa solutioneze o mare parte din problemele comunitare. Si ca impreuna putem realiza multe lucruri importante si utile: ei au nevoie de noi pentru a atrage finante, iar noi avem nevoie de ei, pentru asigurarea durabilitatii proiectelor, un lucru foarte important pentru donatori.

- Aveti preconizat pentru viitorul apropiat si un program de dezvoltare comunitara.

- Da, avem ca idee un asemenea program pentru regiunea Orhei. Sper ca donatorul nu se va razgindi. Acest program va demara in raionul Orhei si va continua in celelalte 3 raioane.

In perioada octombrie-decembrie am organizat un ciclu de seminare de instruire privind metodologia de elaborare a proiectelor, prin care au trecut deja peste 140 de persoane. Acum de la acestea selectam noi idei de proiecte, pentru care apoi vom cauta surse de finantare.

- Ce rigori trebuie sa intruneasca cei care doresc sa colaboreze cu Agentia?

- Multi spun: dati-ne banii, ca noi stim ce sa facem cu ei. Dar banii nu cad din cer, trebuie sa depui eforturi si sa demonstrezi ca ii meriti. De exemplu, in Programul de granturi mici am elaborat niste criterii de preselectie, dupa care mergem cu vizite de monitoring in teritoriu si vedem realitatea si ce urmeaza de facut. Preselectia o facem in cadrul unei comisii constituite din expertii Hilfswerk Austria, ADR-CENTRU si cite un reprezentant din fiecare raion, delegat de Consiliul raional. Decizia de a finanta proiectul se ia in comun, fiecare membru al comisiei expunindu-si parerea vis-a-vis de beneficiar. Anul acesta am avut peste 50 de aplicatii, din care am finantat 23.

Exact in asa mod actioneaza si donatorii. Trebuie sa demonstrezi ca anume proiectul tau merita a fi finantat. Este o regula ne-scrisa: din 10 proiecte depuse spre finantare, doar unul are sanse de a fi realizat. La capitolul acesta, noi suntem mai norocosi, din 3 proiecte, unul precis ca este finantat.

- Agentia activeaza si in alte raioane?

- Nu, avem destule de facut in cele 4 raioane din regiunea Orhei. Insa AO Hilfswerk Austria, pe care o conduc, este prezenta prin proiectele sale in jumatate din cele 33 de raioane ale tarii. In afara de invatamintul profesional si dezvoltarea rurala, mai implementam proiecte cu diferite tematici, cum ar fi proiecte de educatie civica: proiectul Scolii de Vara cu tematica „Promovarea pacii si solutionarea conflictelor”, un program de trei ani, cu scoli de vara si invatamint la distanta pentru tineri specialisti si studenti de pe ambele maluri ale Nistrului.

Un alt proiect pe care l-am finalizat in octombrie 2009, a fost orientat spre motivarea populatiei sa iasa la alegeri, indiferent de viziunile sale politice. In 6 centre raionale si 13 sate am facut exercitii de simulare a alegerilor, implicind toti actorii comunitari: tinerii din scoala, APL, mediul de afaceri, cetatenii de rind.

O preocupare aparte a noastra este protectia copiilor. Din 2001 pina acum, organizatia pe care o conduc a finantat crearea a 5 centre de reabilitare a copiilor cu probleme de sanatate: 2 centre in Tiraspol, unul in Dubasari si 2 in Chisinau. Din ianuarie 2010, incepem un nou proiect in satul Pripiceni-Razesi, raionul Rezina, vom crea un centru de reabilitare raional.

Ca in fiecare organizatie internationala, avem si componenta de ajutor umanitar. Astfel, anul trecut, ca urmare a efectelor de seceta, am fost contractati de Cooperarea Austriaca pentru Dezvoltare sa asiguram hrana copiilor din scolile si gradinitele orasului Cantemir. In noiembrie, anul curent, am adus un lot de ajutor umanitar pentru spitalele din Orhei si Rezina.

Avem planuri multe atit la Chisinau, cit si la Orhei - ma refer la oficiile pe care le conduc.

- La care din proiectele realizate tineti cel mai mult?

La proiectele Agentiei cred… totusi sunt originar din aceste locuri si fiecare trage la bastina. Plus la toate, specialitatea, dar si realitatea actuala ma impun sa-mi directionez eforturile si ideile spre tematica dezvoltarii regionale si comunitare.

- Domnule Anatol, cum explicati fatul ca multi specialisti buni nou iesiti de pe bancile facultatilor, intelectuali adevarati, isi gasesc posibilitatea de afirmare numai in ONG-uri si nu in structurile de stat?

- Ca fost functionar public vreau sa zic ca stiu cum functioneaza sistemul birocratic moldovenesc care este un asasin de initiative. Plus la toate, este un sistem inchis, greu de inteles pentru cetatenii simpli, ofera putina informatie, ii lipseste transparenta. Toti acesti factori duc la fenomenul „batem pasul pe loc”. Sistemul nostru birocratic mai este si politizat la maximum, adica atribuirea functiilor dupa criteriul apartenentei politice influenteaza foarte mult activitatea autoritatilor. Alta cauza este motivatia functionarilor. Nu poti tine un specialist cu 1000 lei salariu lunar si sa astepti de la el dedicare totala serviciului. Cred ca functionarul public trebuie sa fie o persoana independenta, calificata, bine platita si bineinteles sa i se ofere stabilitate. Factorul politic inabusa cele mai multe idei si initiative in teritoriu, preocuparea functionarilor fiind alta decit cea de a sluji intru bunastarea poporului.

- Pe ce criterii au fost selectati angajatii cu care munciti?

- Am o echipa stabila de 12 persoane, 5 in Orhei, 7 in Chisinau. Cu majoritatea am lucrat in trecut, in alte proiecte. Unii au devenit parte a echipei prin concurs. Avem si doua persoane tinere, de pe bancile universitatii, care au progresat foarte mult in decursul unui an. In general in proiectele noastre avem peste 40 de salariati.

Vreau sa accentuez ca sunt mindru de echipa pe care am reusit sa o creez. Activitatea noastra nu este una usoara si toti membrii echipei constientizeaza acest fapt. Iar motivatia noastra nu este doar cea materiala, stim ca dupa noi ramine ceva, iar satisfactia profesionala, faptul ca am realizat ideile noastre cred ca e cea mai buna rasplata pentru noi. Munca noastra o puteti vedea pe cele 5 pagini web create de noi: www.hilfswerk-austria.md, www.adr-centru.md, www.grigorauca.com, www.cpi.md, www.hilfswerk-austria.md/euvotez

- Va dorim noi realizari spre binele regiunii Orhei si a tarii noastre in ansamblu.

- Va multumesc!

Ion Cernei, 1 ianuarie 2010

Arhiva INTERVIURILOR publicate in anul 2009

Copyright ® 2009 "CUVANTUL SRL"

principala     despre noi     arhiva     abonare     publicitate     contacte     mail