PRIMA PAGINA CERE SOCOTEALA PENTRU BANII PUBLICI ONG POLITIC EVENIMENTE INVESTIGATII ELECTORALA 2009 APL SONDAJE CORUPTIE GENDER EDITORIALE INTERVIUL SAPTAMIINII SOCIAL CITITORUL-ZIARUL-CITITORUL CHESTIONAR VECTOR EUROPEAN PUBLICITATE Vizitatorii nostri Campania Cuvantului Prietenii Cuvantului Vizitatori Publicitate

Stop violenta in familie! Joi, 29 aprilie, in incinta scolii medii Cobilea, raionul Soldanesti s-a desfasurat un seminar informativ pe tema prevenirii si eliminarii violentei in familie. Alexandru Catana, pedagog social si moderatorul activitatii (in imagine), alaturi de Angela Ababei, coordonatoarea proiectului, au expus pe larg si sub cele mai diverse aspecte in fata a circa 60 de parinti cauzele care duc la violenta domestica, modalitatile de eradicare a acestui fenomen. Informatia propusa a fost un punct de pornire ca impreuna sa se contribuie la prevenirea si combaterea unor asemenea fenomene negative ca violenta in familie. Reporter "C", 7 mai 2010 Violenta in familie se va pedepsi cu pina la 15 ani de inchisoare Violenta in familie va deveni subiect al Codului Penal si se va pedepsi cu pina la 15 ani de inchisoare. Un proiect de lege in acest sens a fost votat recent, in prima lectura, de Parlament. Dupa cum informeaza INFOTAG, proiectul prevede ca sub incidenta definitiei de "violenta in familie" cade orice actiune sau inactiune ce provoaca suferinta fizica sau psihica unui membru al familiei. In functie de gravitatea cazurilor, aceasta se pedepseste cu munca neremunerata in folosul comunitatii de la 150 pina la 240 de ore sau cu inchisoare de la 2 la 15 ani. In urma depunerii unei cereri la organul de urmarire penala, victimele violentei in familie pot obtine in 24 de ore o ordonanta de protectie. Aceasta obliga agresorul sa stea departe de locuinta victimei, indiferent de forma de proprietate si de victima insasi, de a nu contacta cu copiii ei, precum si de a trece un examen medical privind starea psihica si dependenta de droguri/alcool. Ordonanta se elibereaza pentru maxim trei luni, dupa care poate fi prelungita prin hotarirea unei instante. Ea este expediata imediat sectiei de politie si asistentului social din zona resedintei victimei si banuitului. Politia va fi obligata sa desemneze subdiviziunea responsabila de domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie. Colaboratorii acesteia vor asigura protectia victimelor violentei in familie si vor supraveghea executarea ordonantei de protectie. Potrivit ministrei Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, Valentina Buliga, "proportiile violentei sunt foarte greu de estimat, odata ce au loc in cadrul privat al familiei. Femeile sunt in general jenate sa vorbeasca despre abuzul in familie, din cauza prejudecatilor societatii. Putinele studii in domeniu indica insa o situatie alarmanta", a spus Buliga. Reporter „C”, 7 mai 2010 Stop violenta! Stop traficul de fiinte umane! Teatru la Ciniseuti Doua din trei victime ale traficului de fiinte umane spun ca au plecat peste hotare din cauza saraciei si pentru ca erau batute si umilite in propria familie, arata datele oferite de PNUD Moldova. In rindul tinerilor cei mai vulnerabili la tot felul de probleme sunt absolventii orfelinatelor si cei care provin din familiile sarace. Voluntarii Centrului de Informare si Documentare pentru Drepturile Copilului au apelat la o metoda interactiva pentru a-si informa semenii despre riscurile traficului de fiinte umane si a violentei in familie, si anume forumul teatral. Saptamina trecuta, in fata a peste o suta de copii ai scolii-internat din satul Ciniseuti, raionul Rezina a fost jucata o piesa, bazata pe o istorie reala. „Nina! Ce mai vrei? Da-i 20 de lei fetei ca sa mearga dupa tigari! Nu mai am bani! Da-i 20 de lei! Tu nu ai piine in casa da vrei tigari! Amu! Sa stii ca-s ultimii bani din casa!” Ludmila Stihar, voluntara Centrului reda subiectul piesei jucata in scena: „Este vorba despre o familie care se confrunta cu lipsa de bani. Tata este alcoolic, plus la asta este violent in familie. Are o fata care are si ea nevoile ei. Mama a hotarit sa plece peste hotare. Mai tirziu a plecat si fiica insa fara sa se informeze si in consecinta a devenit victima a traficului de fiinte umane.” In timpul spectacolului copiii din sala puteau interveni si schimba firul piesei. Iata doar citeva dintre solutiile oferite de ei: „Fiecare copil are problemele lui, trebuie sustinut de parinti. Nu e bine mama sa-si lase copilul si sa plece peste hotare sa faca bani.” „In familia aceasta barbatul trebuia sa mearga la sotie sa o roage frumos sa-i dea bani. Mai bine o trimitea dupa hrana”. „Nu trebuia sa-i dea bani, trebuia sa-i spuna: du-te si lucreaza, cistiga-ti banii si cumpara-ti tigari” In timpul spectacolului Nicolae de 15 ani a fost cel mai activ dintre cei prezenti. Baiatul zice ca piesa reda perfect situatia din familia lui: „La mine acasa e tot asa”. Desi a inteles care sunt riscurile migratiei ilegale, Nicolae spune ca isi doreste sa plece peste hotare. Promite insa sa se informeze inainte de a face acest pas: „Am sa plec peste hotare si imi voi cauta de lucru. Vreau sa devin lemnar sau dansator”. - Dar inainte de asta ce ai sa faci? - Am sa anunt neamurile, parintii, vecinii. Si Doina, colega lui Nicolae zice ca acest continut al piesei nu-i este strain: „De exemplu, o fata de la mine din sat s-a dus in Turcia si dupa asta cind a venit toti o aratau cu degetul, ca e asa si asa, ca amu a venit inapoi si se vrea gospodina. Diferite lucruri de astea. Cred ca in alte sate se face la fel. Trebuie sa nu indepartam persoanele care au fost abuzate ca sa nu se separeze de celelalte persoane”. Dar iata si parerea unui profesor despre mesajul piesei si impactul acestuia asupra copiilor: „Noi vorbim cu copiii de realitatile acestea. Noi le explicam si avem brosurile astea, da... realitatea pina ajunge la ei e cam greu. Toate problemele sunt acasa, pentru ca daca este baza materiala este si educatie. Si este tot. Sunt foarte putin oameni care muncesc. Ceilalti stau acasa si sunt nevoiti sa faca ce nu trebuie”. Viorica Cretu, coordonatoare de proiect la PNUD Moldova spune ca absolventii scolilor-internat sunt de 10 ori mai mult expusi riscului de a deveni victime ale violentei sau traficului de fiinte umane, decit absolventii scolilor obisnuite: „Pentru ca un copil din scoala obisnuita are o familie, are un cerc de rude, un cerc de siguranta daca putem sa-i spunem asa, la care poate apela. Copilul din scoala-internat, chiar daca el are probabil parinti, totusi vine dintr-o familie vulnerabila care nu este capabila sa-i acorde suportul necesar si din aceasta cauza el este mai vulnerabil la tot felul de probleme, alcoolism, droguri, exploatare, violenta, inclusiv si problema traficului”. Cercetarile arata ca foarte putine sunt cazurile de violenta si trafic oficial inregistrate si asistate. Oamenii arareori solicita sprijinul specialistilor pentru ca le este frica sau rusine, pentru ca nu au suficienta informatie sau pentru ca accesul la serviciile de asistenta din partea expertilor este limitat. Materialul a fost realizat in cadrul proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”, implementat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA), Misiunea in Moldova a Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM), Misiunea in Moldova a Organizatiei pentru Cooperare si Securitate in Europa (OSCE). Diana Raileanu, Europa Libera, 2 aprilie 2010 Copiii declara STOP! violentei Copiii de la scoala-internat din Ciniseuti s-au inclus cu toata fiinta in spectacolul prezentat de actorii teatrului FORUM din Chisinau, sositi la ei in ospetie datorita proiectului „Protectia si reabilitarea victimelor traficului de fiinte umane si violentei in familie”, realizat de PNUD Moldova. Ei au aflat multe lucruri noi si modele de comportament nonviolent, or violenta asupra partenerului nu este innascuta. Prin imitatie, copiii extrag valori, cunostinte si comportament de la parinti, deoarece pentru ei anume familia serveste drept model. Specialistii afirma ca in doua din trei cazuri cu partenerele sunt violenti tocmai cei care au crescut in familii unde era aplicata violenta. De asemenea, vor sti ca violenta psihologica raneste la fel ca si cea fizica si ca aceasta inseamna folosirea amenintarilor si a comportamentelor menite sa produca teama. Astfel, prin ridicarea vocii sau pastrarea unei taceri prelungite, precum si prin utilizarea cuvintelor si actiunilor, ofensatorul distruge increderea si imaginea de sine a victimelor, care de cele mai dese ori sunt femeile si copiii. Viorica Cretu, coordonatoare de proiect, a precizat pentru „C”, ca proiectul este parte componenta a programului de granturi mici, care are drept sarcina sustinerea ONG-urilor in a promova politici de informare, prevenire si asistenta a victimelor care au fost supuse violentei. Potrivit celor prezenti in sala, spectacolul a avut un impact pozitiv, deoarece, dupa cum au declarat-o si copiii, comportamentul oricarui individ poate fi schimbat printr-un nou proces de invatare. Text si foto de Natalia Golub, 2 aprilie 2010 Intre bine si rau - o tragedie nationala De la "nu-i" si de la"n-am" toata ziua "hir" si "ham", zice o vorba populara. Astfel ca saracia este cea care deschide larg poarta pentru mai multe nenorociri: violenta domestica, plecarea pentru perioade indelungate din familie in cautare de lucru, infidelitate conjugala si destramarea familiilor, copii care cresc fara grija, mila si educatia parinteasca, drame ce vor avea ecou inca multe zeci de ani inainte. In cadrul proiectului "Informarea multilaterala, obiectiva si impartiala a cetatenilor din regiunea Orhei, in special din raioanele Rezina si Soldanesti, despre riscurile si consecintele nefaste ale traficului de fiinte umane si ale violentei in familie - instrument eficace de combatere a acestor vicii", proiect implementat de catre saptaminalul CUVINTUL si postul "Impuls TV" (Soldanesti) in parteneriat cu ADR "Habitat" am chestionat un numar de peste o suta de persoane pentru a contura mai bine spectrul problemelor si gradul de informare a populatiei. Respondentilor li s-a propus sa raspunda la 10 intrebari legate de plecarea cetatenilor peste hotare, plecare ce adesea are drept radacini saracia, lipsa locurilor de munca, iar de aici drept consecinte betia, violenta in familie, neglijarea copiilor etc. Analizind raspunsurile obtinute, am constatat ca problema este una foarte raspindita si duruta, dar in acelasi timp multi nu vad cine si cum ar putea schimba situatia sau nu doresc ca aceasta sa se schimbe. Or, plecarea masiva a cetatenilor la munca peste hotare, paradoxal, dar este, in acelasi timp, si o salvare, si o catastrofa atit la nivel national, cit si pentru fiecare familie in mod individual. Partea buna este posibilitatea de a face un ban, a vedea si alta lume si a capata o experienta de viata si de munca, iar pentru tara - bani sub forma de remitente si mai putini someri care sa ceara Guvernului reforme radicale, mai putini pensionari si familii sarace care sa protesteze in legatura cu veniturile mizere, pentru ca o parte tin copiii celor plecati peste hotare si, pe linga acesti copii, au si ei defoc, hrana, bani de cheltuiala. Partea rea e mult mai extinsa si cuprinde o adevarata tragedie nationala, cu sute de aspecte, care se vor face resimtite inca multe zeci de ani inainte. Asadar, la primele doua intrebari "Care credeti ca sunt problemele principale cu care se confrunta femeile in ceea ce priveste statutul lor in societate?" si "Din care cauze femeile nu au parte de sanse egale cu barbatii?" aproape toti respondentii (intre care majoritatea femei) au notat faptul ca, in virtutea prejudecatilor istorice ca femeia trebuie sa fie condusa, protejata, multe femei au in subconstient sentimentul de inferioritate fata de barbati; ca acestea sunt considerate inferioare barbatilor ca specialiste sau ca factori de decizie s.a.m.d. De mentionat ca o mare parte din respondenti au utilizat in raspunsurile la aceasta intrebare sintagme ca "sexul tare" cu referire la barbati si "sexul slab" cu referire la femei, ceea ce tot este o prejudecata ce se cere depasita de societatea noastra. Pe locul doi in lista problemelor cu care se confrunta femeile a fost mentionata lipsa locurilor de munca sau a unui salariu din care sa se poata trai. Pe locul trei - violenta in familie, cauzata cel mai des de betia barbatului. Aceasta insa se explica prin faptul ca o parte din cetateni percep violenta numai ca maltratare (bataie) a femeii, considerind certurile permanente, pedepsirea copiilor ca ceva "suportabil", daca nu chiar normal. Au mai urmat raspunsuri gen "femeile sunt mai slabe de caracter" (decit barbatii), "femeile sunt lipsite de unele drepturi", "nu sunt intelese", "nu sunt ocrotite de lege". Iata cit priveste lipsa de drepturi tocmai ca stam destul de bine, problema e ca aceste legi bune nu sunt intotdeauna respectate si nimeni nu e tras la raspundere pentru faptul ca sub diferite motive refuza sa ofere un credit unei femei, prefera sa angajeze intr-o functie (mai ales de sef) un barbat, chiar daca femeia care candideaza este mult mai pregatita profesional, mai responsabila s.a.m.d. Pe de o parte, asemenea cazuri nu sunt reclamate de catre femei, iar pe de alta - ele sunt foarte greu de dovedit. Ba nici cultura respectiva de aparare a acestor drepturi in judecata nu exista la noi. La intrebarea: "Credeti ca e mai bine: sa-ti deschizi o afacere proprie ori sa mergi la munca peste hotare si de ce?"raspunsurile au fost univoce: "Sa-ti deschizi o afacere proprie". Argumentele erau ca peste hotare nu ai aceleasi drepturi ca la tine in tara, ca prin straini nu esti in siguranta, ca afacerea proprie poate asigura intreaga familie cu locuri de munca, este de lunga durata si o poti lasa mostenire copiilor, ca astfel femeia devine lider etc. E adevarat ca multi respondenti si-au continuat raspunsul cu remarci gen "pentru a deschide o afacere e nevoie de finante, idei, experienta si daca nu le ai, trebuie sa pleci peste hotare pentru a le obtine"; "e prea mare la noi birocratia", "fara mita nu deschizi nimic si esti impinsa sa pleci peste hotare". O persoana pensionara a opinat ca e mai bine sa pleci peste hotare, dar impreuna cu sotul/sotia. In continuare le propuneam respondentilor sa nominalizeze cazuri de violenta in familiile rudelor, prietenilor, vecinilor, prin ce s-au manifestat anume: cearta, batai, interdictii... si sa numeasca motivele ce provoaca aceste manifestari de violenta. Majoritatea cred ca violenta apare de la betie si de la faptul ca nu exista locuri de munca. Insa un numar mare de respondenti au nominalizat si motive ce tin de educatia si cultura partenerilor de viata: "lipsa respectului, dorinta barbatului de a-si afirma superioritatea, cearta culminind cu aplicarea fortei fizice asupra femeii"; "incompatibilitatea caracterelor"; "lipsa de cultura si educatie". Cit despre formele de manifestare a violentei, toti respondentii, ca si la prima intrebare, au numit cearta si bataia. Probabil, faptul ca sotul ramas fara lucru este permanent nervos si "se descarca" ironic pe sotia care aduce banul in casa de multi nu este considerat violenta. La fel ca si interzicerea sa-si cumpere o pereche de cizme sau o rochie noua, in timp ce el cheltuie pe tigari, bere sau internet ori interzicerea de a merge la parintii ei, la prieteni sau rude, a le vorbi. Intrebarea "Cine si ce ar putea face pentru minimalizarea acestor vicii?" a fost singura care i-a pus in incurcatura pe mai multi respondenti - o parte din ei n-au raspuns deloc. Cei insa care au raspuns vad iesirea din impas in mod diferit: "femeile insasi trebuie sa minimalizeze aceste vicii prin mai multa incredere in sine si incadrarea in toate domeniile societatii"; "statul sa ofere locuri de munca pentru toti si nu vor fi nici familii destramate, nici atita betie si violenta"; "oferirea spatiului locativ familiilor tinere pe gratis sau la pret redus" etc. Aceeasi persoana pensionara de care aminteam mai sus a recunoscut, referindu-se la plecarea peste hotare in cautarea unui loc de munca: "E bine sa plece. Fiica si ginerele cistiga bine la Moscova, au acum apartament, masina, copiii au computer, telefoane, haine la moda, noi, pensionari fiind, n-am fi putut face reparatii euro in apartament, instala si plati caldura, minca normal daca nu ne tineam nepotii". Din nou au existat si raspunsuri cum ar fi "organele legislative sa adopte legi prin care sa recunoasca egalitatea sexelor". Aici greseala consta in faptul ca egalitatea de gen este recunoscuta in toate legile noastre, categoric. Noi avem nevoie de mecanisme, bune practici, obisnuinte etc, care sa nu permita incalcarea acestor legi. Bunaoara, in alte tari, daca o femeie a candidat la un post alaturi de barbati si i s-a dat prioritate barbatului, ea nu va ezita sa se adreseze in judecata, incercind sa demonstreze ca a fost discriminata pe criterii de gen (adica pentru faptul ca e femeie si nu e barbat). Urmatorul bloc de intrebari din chestionar a vizat migratia cetatenilor la munci peste hotare, cum au cheltuit banii cistigati, in grija cui au fost lasati copiii si cum sunt acestea ingrijiti? Banii sunt cheltuiti pentru constructia, reconstructia sau procurarea de locuinte si pentru studiile copiilor. Dar majoritatea respondentilor au mentionat in acelasi timp ca, in rezultatul plecarii unuia sau a ambilor soti la munca peste hotare multe/foarte multe familii s-au destramat. Copiii au fost lasati acasa fie cu unul dintre soti, fie la bunei, rude, mai rar singuri sau la oameni straini. Atunci cind ramin cu mama, tatal sau cu buneii, ei beneficiaza de mai multa dragoste, grija si afectiune, dar se poate intimpla ca parintii aflati peste hotare sa trimita mai putini bani pentru intretinerea acestor copii ori chiar de la un timp sa nu mai trimita deloc. In schimb atunci cind copiii ramin in grija unor straini sau rude indepartate, banii pentru intretinere vin regulat, dar sufera mai mult sufletul copilului. Majoritatea respondentilor au subliniat ca acesti copii fac lucruri de care poate parintii, daca ar fi alaturi, i-ar feri: fumeaza, consuma droguri, alcool, incalca legile si chiar comit crime grave. Ei se maturizeaza inainte de vreme, cresc fara educatie si dragoste parinteasca, nu au un sprijin moral atunci cind au cea mai mare nevoie de el, pierd legatura sufleteasca cu parintii lor. Iar in caz de divort in genere ramin cu sufletul schilodit pentru toata viata, iar situatia lor materiala se inrautateste. Pentru conformitate: Elena Roman, 26 martie 2010 De Ziua internationala a Femeii Isi invata consatencile sa fie gospodine Feodora Nasu, timp de 30 de ani, a confectionat un numar impunator de lucrari care impodobesc cabinetul de educatie tehnologica de la gimnaziul Samascani, dar si casele iubitorilor de arta populara din raion. Toate fetele din sat au deprins lucrul de mina de la profesoara lor. Absolvind scoala medie, Feodora Nasu, cu caracteru-i ambitios, merge la colegiul pedagogic din Lipcani, deoarece numai aceasta institutie era unica pe timpuri care oferea studii si in domeniul menajului, lucru ce si-l dorea foarte mult tinara. Dupa aceasta, Feodora a continuat ascensiunea in lumea cunostintelor, inscriindu-se la facultatea de filologie a Universitatii Pedagogice din Balti. Dar destinul si l-a legat tot de satul de bastina. Si-a intemeiat o familie si s-a angajat la scoala din localitate profesoara de limba romina si educatie tehnologica. Peste putin timp, din initiativa dumneaei, infiinteaza si un cerc numit simbolic „Miini dibace”. Talentul doamnei Nasu a captivat multe eleve dornice de a poseda croseta. Mai mult, printre tinerele amatoare, in cerc se inscrie si un baiat, Mihai Belous, care a renuntat la sculele lemnariei pentru ca doamna profesoara Feodora Nasu altoia in sufletele acestor tineri o deosebita dragoste fata de tot ce e frumos. Lucrarile doamnei Nasu sunt cunoscute in tot raionul Soldanesti gratie expozitiilor si festivalurilor raionale la care dumneai participa regulat si de la care de multe ori s-a intors acasa cu mentiuni. In cabinetul unde sunt expuse lucrarile mesteritei iti fascineaza privirea mileuri de toate dimensiunile si modele diferite, flori (in imagine), articole de vestimentatie, jucarii, confectionate cu croseta, iconite cu chipul Maicii Domnului si a lui Iisus Hristos. Dar cite case sunt impodobite cu asemenea miniaturi superbe! Dorinta dnei Feodora Nasu este sa cultive dragostea de arta populara aplicata la cit mai multa lume. Cum sa nu-i reuseasca, daca un sat de fete invata de la ea sa fie gospodine? Tatiana Vrajitoru, 5 martie, 2010 "Va dorim cite un 8 Martie in fiecare zi" Doua luni in urma parintele Klaus, parohul bisericii catolice din Orhei si unul din cititorii pasionati ai CUVINTUL-ui mi-a facut cunostinta cu Anna si Mihaela (in imagine), doua calugarite venite sa serveasca aici in locul Davidei si Mihaelei, alte doua slujitoare ale Domnului care, conform statutului congregatiei lor, isi terminasera misiunea. Intr-o buna zi cele doua surori mi-au dat un mesaj pe e-mail, in care au remarcat ca au citit un material despre problemele bolnavilor de HIV-SIDA si s-au aratat interesate de a-i ajuta pe acesti suferinzi. Le-am gasit in casa pe care calugaritele o inchiriaza nu departe de biserica. O casa bine ingrijita, cu un mobilier modest si un computer conectat la internet. Maica Anna este de loc din Tirolul de Sud, teritoriu care a trecut la Italia dupa Primul Razboi Mondial. „Desi Musolini a dorit sa ne faca italieni, inchizindu-ne scolile de limba germana, am reusit sa pastram limba si traditiile", ne spune maica. S-a nascut intr-o familie cu multi copii si posibil ca ar fi ramas in satul natal, la poalele Alpilor, daca unul din prietenii familiei, preot misionar, nu aducea niste reviste editate de acestea. "A venit timpul cind trebuia sa iau o descizie importanta in viata. Trebuia sa aleg intre profesia de invatatoare, casatoria cu un baiat pe care l-am iubit cu adevarat si misiunea de slujitoare a Domnului. Am ales-o pe a doua", ne-a spus Anna. Maica Mihaela este originara din statul Orisa din India. „Parintii misionari catolici veniti la noi acum citeva sute de ani au reusit sa apropie de Mintuitor pe cei din castele mai joase, de care in societatea indiana se ferea chiar sa se atinga. Asa am devenit buni catolici, debarasindu-ne de complexul de inferioritate", a mentionat dinsa. O sora catolica trimisa in misiune in orice tara de pe glob trebuie sa primeasca smerita orice situatie. La Orhei surorilor le place or, dinsele considera ca aici lumea este deschisa si binevoitoare. Maica Anna ne-a spus: „Vrem sa ajutam pe cei suferinzi de HIV-SIDA, fiindca de asta se ocupa surorile noastre in toata lumea, a mai adaugat dinsa. Sora Davida, care pina nu demult a slujit la Orhei, face acum acest lucru in Papua-Noua Guineie. Deaceea am fi dorit ca aceste persoane sa ne contacteze la biserica noastra. Pentru ei, credem, cel mai dureros este socul prin care trec atunci cind afla ca sunt infectati. De cele mai dese ori ei ramin de unii singuri in fata sortii, ceea ce nu este bine”. „Ne bucuram ca aveti o sarbatoare a femeii. Originile acestei sarbatori au aparut din dorinta femeilor de a se solidariza in fata nedreptatii. Omagiati mamele, iubitele si fiicele intotdeauna, asa ca ele sa aiba cite un 8 Martie in fiecare zi”, a adaugat maica Anna la despartire. In imagine: maicile Anna si Mihaela Ion Cernei, 5 martie 2010 Stop violenta! Stop traficul de fiinte umane! Instruirea le va ajuta sa-si gaseasca un loc de munca 30 de persoane au sustinut examen si au obtinut certificate privind competenta profesionala in domeniul utilizarii calculatorului, bazelor contabilitatii si Contabilitatii automatizate 1-C in cadrul proiectului "STOP Violentei in familie! STOP Traficului de Fiinte Umane! START oportunitatilor de afirmare a Femeii!", implementat de Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) "Habitat" cu suportul financiar al PNUD. La moment inca 20 de persoane studiaza calculatorul, iar alte 2 grupe - leadersipul feminin si managementul afacerilor mici si mijlocii. La inminarea certificatelor beneficiarii au apreciat inalt aceste cursuri, mentionind ca gratie lor isi vor putea initia o afacere sau isi vor gasi un loc de munca. Toate femeile au apreciat confortul, pe care il ofera Internetul, Skype-ul, 1-C si alte programe insusite. Tot in aceasta perioada au fost oferite consultatii in domeniul initierii unei afaceri si aranjarii in cimpul muncii. Victimele traficului de fiinte umane si violentei in familie, sub protectia anonimatului, au avut posibilitatea sa comunice, sa vina cu propuneri si sugestii, sa primeasca consultatii. Trei victime ale violentei in familie au primit si inca mai continua sa primeasca consultanta si asistenta atit psihologica, cit si juridica. Beneficiarii au adus multumiri PNUD Moldova si AO ADR "Habitat" pentru oportunitatile oferite. In imagine: Un grup de absolvente impreuna cu profesorii Svetlana Rusu si Petru Ursu Reporter "C", 5 martie 2010 Cu eforturi coordonate, viciile pot fi combatute Conferinta „Conflictul si securitatea umana”, care s-a desfasurat recent la Rezina este una din activitatile realizate de Agentia de Dezvoltare Regionala „Habitat” in cadrul proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”. La conferinta au participat reprezentanti ai autoritatilor publice locale, sectorului asociativ, mass-media, bisericii, asistenti sociali etc (in imagine). Dupa o introducere in tema „Conflictul si securitatea umana” (Valeriu Rusu, director ADR „Habitat”) si o caracterizare psihologica a victimei si agresorului domestic (Svetlana Rusu, directoare de proiect) asistenta s-a inclus intr-o discutie controversata, dar care urma sa raspunda la intrebarea: „Cine si ce trebuie sa faca pentru a preveni violenta si traficul de fiinte umane si a diminua impactul acestor vicii asupra societatii noastre?” Potrivit avocatului Alexandru Zubco de la asociatia „Promo-Lex”, care in cadrul proiectului dat ofera populatiei din teritoriul raionului Rezina consultatii juridice gratuite, legislatia existenta in R.Moldova permite prevenirea si combaterea violentei in familie si traficului de fiinte umane, dar aceasta inca nu este utilizata eficient atit de autoritati, organele administrative, cit si de cetateni, inclusiv potentialele victime ale fenomenelor in cauza. Chiar si posibilitatile de a obtine consultatii juridice gratuite prin intermediul liniilor fierbinti, altor tipuri de asistenta nu sunt utilizate in masura deplina, a mentioant avocatul. Astazi in sate este o problema sa aduni lumea la careva intruniri, masuri de masa, a spus Ghenadie Lefter, primarul comunei Tareuca. Intre autoritati si populatie s-a format un vacuum, cauzat, probabil, de faptul ca lumea a pierdut increderea in structurile statului, in posibilitatile lor de a depasi situatiile de criza care de atitia ani domnesc in toate sferele vietii noastre. 90 la suta din cazurile de violenta in familie au la baza betia, care la rindul ei este cauzata de saracie, lipsa unor locuri de munca si a veniturilor stabile, migratia intensa, lipsa de informatie etc. In acelasi timp majoritatea cazurilor de violenta ramin ascunse, victimele tac si rabda pentru ca nu cred ca cineva le poate ajuta cu adevarat, iar pe de alta parte le este rusine „sa scoata gunoiul din casa”, a mai remarcat primarul. In opinia lui Alexandru Zubco vacuumul dintre autoritati si comunitate poate fi lichidat doar cu eforturile autoritatilor si structurilor lor din teritoriu. Un instrument eficace in aceasta ordine de idei, potrivit dumnealui, este legea cu privire la procesul decizional. Aplicarea creativa a prevederilor acestei, dar si altor legi, ar sparge ghiata neincrederii, ar cointeresa cetatenii sa se implice mai activ in solutionarea problemelor comunitatilor. Potrivit legii, in cazul unui conflict in familie deferit politiei agresorul este retinut pe 3 ore, dupa ce revine acasa. Credeti ca o asemenea interventie poate contribui la solutionarea problemelor victimei? - se intreba mai mult retoric Maria Cojocaru, asistenta sociala din Tareuca. In opinia dumneaei, echipele multidisciplinare, in care se pune multa speranta, ar putea face mult in ce priveste prevenirea si combaterea violentei in familie si a traficului de fiinte umane, dar membrii acestora trebuie instruiti si stimulati sa se implice mai activ in aceste activitati. In acelasi context, Svetlana Bivol, membra a ehipei multidisciplinare din Rezina, a spus ca pe parcursul anului 2009 au avut loc 15 sedinte ale echipei si de fiecare data au fost adresari pe probleme de violenta in familie. Ar fi bine, a spus dumneaei, sa avem in comisie si un psiholog. S-a mentionat de asemenea ca in prevenirea, medierea, dar si solutionarea conflictelor, inclusiv si celor din domeniile de referinta, un rol aparte l-ar putea juca consilierii locali, biserica, alte institutii si formatiuni locale. Martina Macinoi, asistenta sociala din Ignatei a povestit despre scopurile si obiectivele centrului comunitar unde copiii din familiile social-vulnerabile vor avea diverse ocupatii, posibilitatea de a obtine deprinderi utile pentru viata. Si Centrul de instruire si informare care urmeaza sa fie deschis in Rezina, gratie unui suport financiar de peste o suta mii de lei din partea PNUD si bugetului orasenesc, va contribui, in opinia viceprimarului Liuba Stavinschi, la solutionarea anumitor probleme ce tin de depasirea fenomenelor vizate. Participantii la conferinta au formulat un sir de propuneri pentru autoritatile locale si centrale, realizarea carora ar conduce la depasirea problemelor ce tin de violenta in familie si traficul de fiinte umane. *** Propunerile participantilor la conferinta "Conflictul si securitatea umana" Pornind de la premisa, ca nu este suficient sa identifici o problema, noi venim cu urmatoarele propuneri privitor la protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie pentru: Autoritatile locale si centrale: • promovarea educatiei pentru pace din perspectiva de gen si prevenirea conflictelor pe cale pasnica; • educatie parteneriala pentru viata privata; • implicarea elevilor si studentilor in activitati de constientizare a problematicii violentei in societate si impotriva femeilor la toate nivelele, precum si actiuni concrete de depasire a acestei probleme; • editare de manuale si publicatii sensibile la dimensiunea de gen si violenta genizata; • pregatirea profesorilor pentru a aborda problematica violentei. Mass-media: • campanii ample de informare a populatiei despre esenta si riscurile migratiei ilegale, de condamnare a fenomenelor, ce tin de traficul fiintelor umane si violentei in familie; • monitorizarea abuzurilor si violentelor de orice fel si orice gen; • programe de instruire a jurnalistilor privind dezvoltarea atitudinii sensibile fata de gen, modalitatile de reflectare in mass-media a acestor fenomene Biserica: • schimbare de discurs vis-a-vis de superioritatea barbatilor asupra femeilor; • sprijinirea infiintarii adaposturilor din resursele si locatiile, pe care le au la dispozitie. Sectorul asociativ: • coalitii ale organizatiilor neguvernamentale, care sa lucreze integrat pe solutionarea problemelor de trafic si violenta a fiintelor umane; • dezvoltarea programelor de instruire si constientizare asupra acestor probleme, adresate functionarilor publici, politicienilor, activistilor sociali; • programe de formare profesionala pentru domeniile, care au cerere pe piata muncii. Modalitati concrete de interventie: • servicii de asistenta pentru femeile abuzate; • Servicii de consiliere pentru barbatii violenti; • pregatirea / instruirea reprezentantilor institutiilor, care trebuie sa intervina in asistarea victimelor violentei (APL, politisti, judecatori, avocati, medici, psihologi); • politici si mecanisme de incurajare pentru agentii economici, care creeaza noi locuri de munca. Tudor Iascenco, 12 februarie 2010 Bogatiile se fac pe spatele robilor M-am intors zilele acestea din Rusia, de la munca, pentru o scurta perioada, am citit in CUVANTUL istorisirile unor moldoveni care au avut de patimit pe meleaguri straine si am hotarit ca am si eu ce spune, ba chiar mai mult decit altii. Acum m-am aranjat foarte bine, in toata ziua ma rog pentru stapin si familia lui sa fie sanatosi, sa aiba bani si sa le mearga bine. As putea sa tac si sa nu-mi bat capul, dar ma doare inima pentru baietii nostri, care, ca si feciorul meu, muncesc ca robii si adeseori sunt amagiti, ma doare inima pentru neamul nostru razletit si pentru tara noastra care nu-si bate capul de cetatenii ei. Am multi ani de cind ma duc in permanenta in regiunea Moscova, la cistig. Feciorul meu de vreo zece ori a lucrat tot in Federatia Rusa si din acestea de vreo patru ori s-a intors acasa fara nici un ban. Si eu de la inceput eram amagit. Cazi in diferite situatii si, daca esti ilegal, n-ai nici un drept, nu te poti apara. Conform legilor Federatiei Ruse migrantilor fara contract de lucru legal li se face inregistrare numai pe 3 luni, fara plata. Dar sunt si care fac business pe asta: ii amagesc pe cei nestiutori si le fac inregistrare falsa contra 500 - 1000 sau 1500 de ruble, dupa cum li-s poftele. Se intimpla sa si ai contract de munca, dar intreprinderea la care te angajezi a epuizat cota de atragere a fortei de munca straine, pentru ca prioritate au cetatenii rusi si cuantumul se tot micsoreaza si atunci migrantii sunt nevoiti sa se angajeze ilegal. Adesea ei nu stiu nimic altceva decit ca pe maistru il cheama Serioja, nici de la ce firma e, nici sa semneze vreun document oarecare, totul e la nivel de vorbe. Li se spune daca vine militia - sa se ascunda. Inainte de incheierea lucrarilor Serioja a disparut si nu ai unde-ti cauta dreptatea. Ai muncit de cum se ridica zorile si pina apune soarele, fara zi de odihna, ti-ai pierdut sanatatea si banii. Iata aici vroiam sa ajung. In Rusia lucreaza foarte multi moldoveni, dar noi nu avem acolo diaspora noastra, care sa ne ajute, cum fac toate celelalte popoare. Sa zicem, ti-au furat banii, documentele, te adresezi la Ambasada R.Moldova, iar acolo iti spun plateste 30 de dolari ca sa-ti facem pasaport alb, sa poti pleca acasa. De unde sa platesti, daca te-au pradat? Apoi, ambasada primeste in audienta doar pina la prinz si daca ai intirziat, stai sub gard pina a doua zi. Eu cred ca statul ii plateste ca ei sa ajute cetatenii in orice moment. Dar cine sa te ajute daca nu ti-au platit pentru lucru? Ceilalti nu pleaca acasa, ca noi, ramin pe loc si se adreseaza diasporei, aceasta ii sustine material tot acest rastimp si face presiuni ca sa li se achite banii cuveniti. Pe noi nu ne apara nimeni. Nici statul nu ne apara. Putin trimite avionul Ministerului pentru Situatii Exceptionale in orice colt al lumii, daca unui cetatean rus i s-a intimplat ceva. La noi, daca cineva isi pierde viata peste hotare, cum s-a intimplat nu prea demult cu fiul unui cunoscut, baiat tinar, numai absolvise academia, parintii au luat credit la banca de l-au adus sa-l inmorminteze acasa. Unde s-a mai vazut: presedintele tarii, Voronin, venea de atitea ori la Moscova, dar nu s-a intilnit cu moldovenii de acolo, sa-i intrebe de probleme si ce ar putea face pentru ei. Ceea ce a facut - a stricat relatiile cu Rusia! Da, se duc cetatenii nostri si in tarile europene la munca, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa platesti mii de euro si inca nu stii daca chiar te vor duce cei care au luat banii, pe cind ca sa ajungi in Rusia iti poate imprumuta un cumnat, un frate 100 de euro, cunosti limba, lucrezi 3 luni si vii acasa cu un ban, nu-ti distrugi familia. Asa ca statul nostru ar trebui sa stabileasca relatii speciale cu Federatia Rusa, ca sa putem acolo ocupa si functii interzise pentru migranti, sa fim aparati de lege, sa putem face mai usor un ban, ca tot aici, acasa, il vom investi. Sunt cazuri diferite cind oamenii isi pierd viata prin straini. Moldovenii nostri mai au oleaca de minte, nu se prea baga unde-i periculos. Tagicii, spre exemplu, se angajeaza mai mult sa darime, sa care molozul, dar patronii nu se ingrijesc de securitatea muncii ilegalilor, se intimpla ca-i prinde sub darimaturi cite 5-6 suflete odata. Ori alte accidente de munca, dar de fiecare data militia rusa ii declara vinoveti pe migranti. Muncitorii rusi cer alt salariu, conditii de lucru, zile de odihna, pe cind migrantii sunt exploatati fara mila, nimeni nu se intereseaza daca s-a odihnit, daca a mincat - bogatiile se fac pe spatele robilor, numai asa. De aceea se intimpla ca unii cad de la etaj ori in alte accidente isi pierd viata. Odata, tin minte, dormeam imbracati intr-un vagonet pe scindurile goale, fierbeam niste cartofi acolo pe niste pietre. Unora li se intuneca inaintea ochilor de oboseala. Sunt si cazuri, desi rare, ca cinstesc, se incaiera la bataie si se omoara - depinde de intelectul fiecarui om, de cei sapte ani de acasa. La fel, si cazurile cind ramin fara bani sunt diferite. Acum veneam acasa, de Sfintul Ion si de la Slobodka am luat un taxi. Vad un om din Ciorna, care spune ca i-au furat toti banii si ii propune taxistului telefonul mobil in loc de plata. Mi-a povestit ca in tren a mers la restaurant, a servit ceva tare si s-a trezit cu buzunarul gol. Sunt oameni care special calatoresc cu trenul pentru a-i vina pe cei neatenti, ca sa le ia banii. Sunt si din cei care, inainte de plecarea trenului de la Moscova, intra in vagon, te scot in tambur, iti dau vreo doua, iti iau banii si n-ai cui te jelui. Eu ma folosesc de serviciile bancilor. Acolo, in Rusia, te prada si militia. Un prieten venea din Tiumen, primise banii si nu a dovedit sa-i depuna la o banca, a schimbat trenul la Moscova si acolo, in gara, militia l-a luat sa-l perchezitioneze de arme, narcotice, i-au gasit suma aceea mare de bani si i-au luat jumatate. Acum eu m-am aranjat foarte bine. Lucrez la o familie tinara, culta, bogata, care are si alti angajati. Am grija de gradina, dar cind pleaca imi incredinteaza toate cheile de la casa, ma respecta, se intereseaza daca nu duc lipsa de ceva. Ma ingrijesc si de sanatate: sa ma vedeti iarna dezbracat pe zapada sau vara la mare! Mi-au cumparat echipament sa joc cu ei hochei pe patinoarul din curte, vara facem alte sporturi. Am odaia mea, toate comoditatile. Dar totuna banul nu ma incalzeste, ma incalzesc relatiile cu oamenii si cite odata imi vine sa las tot, pentru ca imi lipsesc acele relatii - nu pot sta cu un frate, cu un prieten. Desi am bani, ca tot moldoveanul, mi-am sapat o parcela dincolo de gardul stapinului si mi-am sadit cartofi, sa-mi mai alin nostalgia de casa, de gradina mea. Adica, mi-i bine si as putea sa tac, dar va spun ca ma doare inima cind vad ca moldovenii nostri sunt razletiti, nu se ajuta unul pe altul, sunt invidiosi, daca unul a gasit de lucru nu-i cheama si pe altii, ca sa nu aiba mai mult decit el. Acum, un vecin imi zicea cu ironie: esti economist, ai lucrat in administratia intreprinderii, ai studii superioare, da ce-ai ajuns? Sluga. Ma roade si pe mine gindul ista dar, pe de alta parte, eu lucrez cinstit, imi cistig o bucata buna de piine, sunt stimat pentru munca mea si pentru calitatile de om. Ce sa fac daca in Moldova nu-i de lucru, economia nu se dezvolta. In imagine: Constantin Samanachi: „Acesta este locul meu de munca: printre flori” Constantin Samanachi, or. Rezina, 29 ianuarie 2010 Raiul promis s-a dovedit a fi iad adevarat In timp ce majoritatea trecatorilor o acuzau pe batrina ce sta chiar la intrarea in gara auto, injurind-o ca speculeaza pe durerile oamenilor, o femeie, destul de aranjata, de vreo 50 de ani, s-a apropiat si, dupa ce o imbratisa, ii mai dadu si ceva bani. Doamna era Irina L. de prin partile Soldanestilor si pina la sfirsitul vietii ei nu va uita bunatatea si ajutorul acestei batrine. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un sot cu care ma inteleg de minune. Practic, totul in gospodarie facem impreuna. Mai mult, cind eu ma retin, dupa lectii, la scoala, barbatul mai gateste si bucate, asteptindu-ma cu poarta deschisa, mi se destainuie Irina. Mai spune ca, desi ambii sunt din familii numeroase, timp indelungat nu au putut sa aiba si ei copii. Atit Irina, cit si sotul ei, au consultat multi specialisti, dar rezultatul era acelasi: nu veti avea copil. Urmindu-i sfatul unei batrine din sat, femeia a mers la mai multe manastiri. Citiva ani trecusera din momentul cind s-a decis sa mearga in locas sfint, si spera ca o va auzi Dumnezeu. Si Domnul a invrednicit-o: a nascut o fetita. Va puteti inchipui ce sarbatoare era in casa Irinei si a lui Ilie! Dat fiind ca s-a nascut in perioada sarbatorilor de iarna, bombonica de fata a primit numele de botez Cristina. ...Fata crestea ca in povesti, prin capacitatile sale ii uimea nu numai pe parinti, ci si pe cei din jur. Si la gradinita, dar si la scoala ii reusea, avea numai note mari. Parintii erau gata sa dea tot numai ca odorasul lor sa se realizeze. Pentru ei era important si faptul ca fiica nu crestea una rasfatata, grija parintilor rasplatind-o cu diplomele obtinute la olimpiade si concursuri, dar era de ajutor acasa. Si mai mult mama s-a bucurat ca fata s-a decis sa-i urmeze exemplul, alegindu-si profesia de pedagog. Dar tocmai plecarea fetei la studii a adus intunericul in casa. Nu era vorba ca parintii nu ar fi fost capabili sa achite taxa pentru contract. In timp ce iesea din incinta universitatii, impreuna cu o colega de scoala, Cristina a dat nas in nas cu un barbat. Acesta, dupa ce se saluta amabil cu tinerele, probabil, pricepind ca ar fi de la sat si deci nu prea detin informatiile corespunzatoare, le-a si intrebat daca nu doresc sa mearga la studii in Rominia. Indiscutabil, fetele, dupa ce s-au familiarizat cu „conditiile” care sunt stabilite acolo, au acceptat. Doar, potrivit ghidului, peste Prut si posibilitatile de a te afirma sunt mai mari, dar si cheltuielile pe care urma sa le suporte parintii erau mai mici. Barbatul, pentru a nu-si pierde victimele, le-a insotit pina si-au retras actele de la comisia de admitere. De bucurie ca se apropie de realizarea visului de a face studii avansate, la moment, incintate de povestile insotitorului, au mers cu tipul pina la autoturismul aceluia. Iata aici firul se rupe... Pe parcursul a mai bine de jumatate de an, Irina si Ilie nu aveau nicio stire despre locul aflarii fiicei. Zadarnice le erau adresarile la organele de mentinere a ordinii publice: doar nimeni nu stia nimic despre modul disparitiei fetei. In una din zilele, cind Irina se intorcea din deplasarile sale in capitala in cautarea fetei, ajunsa la gara, pentru a mai trage o bura de aer, Irina a iesit din autobuz si s-a asezat pe o banca. De obosita ce era, nici nu observase linga cine-si gasi loc. Tusa Madalina, femeie trecuta prin diverse situatii, observind ca femeia de alaturi este mai mult ca distrusa, ii zise: „Ai o durere mare la suflet, draga mea, dar nu plinge...” Aceste cuvinte parca o zguduise pe Irina. Dar ea nu-si pierdu cumpatul si, unde o intreaba pe batrina la ce anume se refera. Iti cauti copilul, o taie tusa, si-i unica ta fata! Desi stia mult despre tot felul de ghicitoare si prezicatoare, care urmaresc doar scopul de a se pricopsi cu bani, Irina nu s-a impotrivit sa se dea la o parte si sa o asculte pe noua interlocutoare. Cu atit mai mult ca aceasta ii vorbea lucruri, de parca o cunostea de cind haul. Cica, fiica-ta a disparut, dar nu de una singura, ci cu o prietena a ei, cu una cu care isi petrecea tot timpul. Dar aceia a tradat-o, si a parasit-o, ii spunea tusa Madalina. E o fetita smolitica, plinuta, e din satul vecin, dar se stie bine cu fata ta, continua batrina. Sa te duci sa o cauti, si sa stii ca dupa aceia o sa-ti gasesti si copilul. Ai sa ma pomenesti, daca o sa vrei. „M-a mirat ca batrina nu a cerut nici o para si nici nu a vrut sa ia banii pe care i-am propus”, mi se destainuia Irina. Venita acasa, Irina i-a povestit sotului despre cele intimplate. Sincer, sotul nu credea in spusele batrinei, dar, pentru a o sustine pe nevasta-sa in cautarea copilului, i-a spus ca o sa incerce sa-l contacteze pe un amic al sau, angajat in organele de drept. In scurt timp, Irina si Ilie au detectat numele prietenei fiicei lor si au batut la poarta acesteia. Aceia nici nu banuia cine-s vizitatorii, dar, de indata cum numai fu luata la intrebari de omul legii, care, probabil, i-o mai fi spus si vreo minciuna, aceea a incercat sa se indreptateasca ca nu poarta nicio vina de cele intimplate. Fiind presata, ea a recunoscut ca au fost racolate, dar, in virtutea unor anumite circumstante, a reusit sa revina acasa. Nu fara a fi batuta bine. Cele doua saptamini de cautari in sfirsit au dat rezultat. I-a costat bani mari, dar Irina si Ilie sunt bucurosi ca si-au scos fata din iadul in care nimerise. Principala grija a lor acum e sa o trateze pe fata, care se teme sa iasa din casa. Nu ca ar fi urmarita de cineva: mizeria prin care a trecut au facut-o sa se retraga in singuratate. Isi gaseste refugiu in cartile pe care le are si din care nu a putut invata ca pe lume sunt si oameni rai, chiar daca tu ii consideri prieteni. De cite ori trec pe linga gara si o vad pe tusa Madalina, neaparat trec si o multumesc pentru sprijinul acordat, imi spune Irina, care mai recunoaste ca „in special noi, mamele, le acordam putina atentie fetelor noastre, le credem mari, dar ele mai spera intr-o viata usoara si sunt gata sa sara in git barbatului care-i promite raiul din povesti...” Consemnare: Victor Sofroni, 22 ianuarie 2010 Cine nu poate face bani acasa - nu poate nici peste hotare Iata inca doua marturii despre peripetii legate de munca la negru peste hotare, primite de la cititorii nostri. Eu am fost de multe ori la lucru peste hotare: si in tari europene, cum ar fi Cehia, de exemplu, dar mai mult in Rusia. Va spun eu: omul care bea aici - bea si acolo, care nu poate face bani aici - nu poate nici acolo, caruia nu-i merge - nu-i merge nicaieri. Dar multi nimeresc in niste situatii ca mai bine statea acasa, mai mult folos aducea familiei. Odata, la Moscova, ne-am dus cu un pamintean, Grisa, din Putuntei, la o piata, linga un metrou (daca as avea harta metrourilor, mi-as aminti cum se numeste). Mergem noi prin piata aceea si vedem un barbat descult (era vara). Ne-a atras atentia, ne-am oprit poate sa-i dam vreun ajutor ceva. - Mai Vasile, ce faci tu aici?! - il apuca mirat de brat Grisa, cind l-a recunoscut, ca era de la dinsul din sat. Femeia te asteapta de doi ani, crede ca esti pierdut! Stiti, omul era pus in asa situatie, cind merge si la prostie, si la omenie, si la tot. Vasile era un necajit care chiar nimerise in robie si nu stia cum sa scape. Eu la orice femeie de aici din piata daca ma apropii imi da o patlagica, si un harbuz imi da, ne spunea el (va spun ca i-au dat, ne-a servit si pe noi), si cu omul ista care sta cu mina intinsa ma am de bine, si el imi da daca ajung la nevoie. Am 250 de dolari pe luna, dar militia mi-a luat documentele si nu pot sa ies sa ma duc nicaieri din piata asta - ma tem, ne spunea Vasile parca impacat cu situatia lui. Noi cu Grisa ii zicem: haideti sa ne gindim cum sa facem poate sa te ajutam sa scapi de aici. In timpul ista vine un moldovean de-al nostru, vajnic si hotarit si ne spune: baieti, la incarcat carton! Am aflat ca tot moldoveanul nostru s-a inteles cu militia ca sa le ia documentele la alde Vasile, ca sa-i poata exploata. De astea sunt multi prin pietele din Moscova. Ei string acest carton pentru dinsul si il incarca pentru o sticla de rachiu. Femeilor care lucreaza la rusi ori la iugoslavi (in pietele din Moscova si din regiune) li se plateste. Care lucreaza la armeni, gruzini ori la moldoveni sunt deseori amagite, pentru ca acestea sunt din natii care au trait multe zeci de ani sub asuprire si au fost mintiti, li s-a cultivat psihologie de sclav, de aceea asupresc si ei pe altii si-i amagesc. Desigur, asta asa, in linii generale, pentru ca oameni buni sunt peste tot. Si moldovenii nostri de obicei sunt pretuiti pentru bunatatea si cumsecadenia lor. De exemplu, mi-am facut un prieten la Moscova, psiholog de profesie, care ma invita periodic in ospetie, cind lucrez acolo. Altadata, imi amintesc, ma intorceam cu trenul din Cehia, flamind-mort, nu pusesem in gura nimic de-o zi si o noapte. Eram cu basarabeni de-ai nostri, am intrat in vorba cu un romin, era foarte cumsecade, macar ca am refuzat, spunindu-i ca nu avem cu ce-i plati, a insistat sa ne serveasca si sa mincam sa ne saturam. Dar alta vreau sa spun: cind trecem granita, moldoveanul nostru tot cu paharul in mina si atunci ba controlorii se anina si te mulg de bani, ba se gasesc altii mai hitri si ti-i fura. Ion Mustea, orasul Orhei Eu o singura data am fost la munca in Rusia, la Leningrad. Sotia era categoric impotriva, dar ramasesem fara lucru si m-am rugat de o ruda indepartata sa ma ia, pentru ca el lucra acolo de multi ani, stia cum sa gaseasca de lucru. Dupa 3 luni, m-am intors acasa cu 700 de dolari, desi nu beam decit o bere pe saptamina, nu fumez, mincam doar salam ieftin de care numai la ciini sa-l dai, traiam in vagonetul de pe teritoriul constructiei si nici prin gind nu mi-a trecut sa merg la femei. O parte din bani el si i-a oprit lui si era normal sa fie asa, pentru ca m-a luat si mi-a gasit de lucru, dar nu stiu cit anume ne-au platit si cit si-a luat. De fapt, ar fi putut sa nu ia nimic - feciorul lui student a trait in gazda in apartamentul nostru din Chisinau 9 luni fara nici o plata. Nu asta insa m-a jignit pina in adincul sufletului. Cind ne-am urcat in tren la Chisinau, el a luat vreo 8 sticle de plastic cu vin si le-a pus in bagajele mele, cica la el nu incap. Am fost impotriva, presimteam ca nu e ceva curat la mijloc, dar nu era sa ma bat cu dinsul, daca n-a vrut sa le ia inapoi. Cind a venit controlorul si le-a gasit, a intrebat ale cui sunt bagajele, eu am spus ca-s ale mele, el a inceput sa ma faca cu ou si cu otet pentru vinul cela, ca pe ultimul alcoolic (desi chiar nu sunt bautor), m-a impus sa-l vars in veceu, iar el era de fata si, in loc sa-si asume vina si raspunderea, imi facea semne de la spatele controlorului sa nu ma supun, apoi a mai turnat gaz in foc, zicind ca-s politist de profesie si sa ma ierte. Controlorul a inceput sa-si bata joc si mai tare. Putea sa mi se opreasca inima de ciuda si de rusine, pentru ca nu stiam daca sa spun ori nu al cui e vinul, sa zic ori nu ca nu am lucrat niciodata in politie. Om batrin, care toata viata s-a straduit sa nu incalce nici o lege, stateam si rabdam, pentru ca am vazut ce potlogar era cel care m-a luat cu dinsul si urma inca sa lucram impreuna. Sfatul meu este acesta: inainte de a va porni la drum, informati-va ce aveti voie sa treceti si in ce cantitati peste granita cu Ucraina fara nici o plata, peste granita cu Rusia, altfel ori va confisca acele marfuri, ori va mulg controlorii de bani, ori va pot invinui si de coruptie, daca nu-ti nimeri cu suma. Intrebati de o ruda in care aveti incredere (pentru ca e bine sa stie cit mai putina lume ca v-ati dus la cistig), rugati copilul sa intre in internet, intrebati la un serviciu vamal, dar numaidecit informati-va, ca sa scoateti o problema. De obicei, omul cind nu stie ce-l asteapta inainte este infricosat, emotionat, se gindeste numai daca se va ispravi cu lucrarile, daca nu va nimeri la militie, citi bani va cistiga, ce va face el fara sotie si sotia fara el. De departe se vede cu usurinta ca e speriat si dezorientat si poate deveni usor jertfa diferitor sarlatani. Linistiti-va si ginditi-va la pasul pe care trebuie sa-l faceti mai intii, apoi la al doilea, la al treilea, pe rind. Pentru ca Dumnezeu, daca da zi, se ingrijeste singur de ea. Cind iti ajunge, atunci iti vedea problemele si le veti rezolva. Si cind va intoarceti acasa, nu-i numaidecit sa cumparati computer de la Leningrad sa-l aduceti copilului, sunt si aici, si camere video, si aparate foto si nu-s mai scumpe. Cel mai bine e sa trimiteti cea mai mare parte din bani acasa printr-un sistem bancar, pentru ca prin trenuri sunt din acestea care calatoresc special pentru a-i fura pe cei care se intorc de la cistig. Se aseaza linga tine, intra in vorba, povesteste vrute si nevrute cum chipurile a fost si el, si l-au pradat in tren, si te sfatuie, si ti se baga sub piele, pina pierzi vigilenta. E o prostie sa dai banii insotitorului de tren "la pastrare" - tot ii platesti si lui, dar risti sa ti-i inlocuiasca cu bancnote false. Ion G. Asteptam si alte marturisiri pe adresa redactiei: or. Rezina, str. Pacii, 38. Stop violenta! Stop traficul de fiinte umane! Un cititor il ajuta pe altul Continuam sa primim de la cititori marturii despre peripetii legate de munca la negru peste hotare. Cei care ne-au scris spera ca istoriile le vor folosi altor concetateni sa se fereasca de spertari ori sa nu se aventureze in actiuni carora nu le pot face fata. Iata citeva dintre marturisiri. Principalul e sa ai intotdeauna o anumita suma in rezerva, spre exemplu, de mincare pe vreo saptamina si de un bilet pina in Moldova, daca, desigur, esti in Rusia si nu in Europa. Acesti bani trebuie sa fie intr-un loc de nadejde, nu sa-i porti la tine, ca te poate opri militia si sa ti-i ia. De exemplu, poti sa-i lasi la gazda, daca ai incredere, ori sa-i lasi la bastina, la parinti, la o sora ori la o prietena. Eu i-am lasat la vechiul loc de munca, in contabilitate si m-am inteles ca, in caz de necesitate, le sun si mi-i trimit chiar in ziua aceea. Acolo, pe loc, poti sa arendezi o celula intr-o banca, drept ca te va costa suplimentar, in schimb te asiguri ca nu vei ramine in strada fara nici un ban. Agnesia *** Eu am fost in regiunea Leningrad - cam cu vreo 7 ani in urma. Mereu se intimpla ca mergi pe drum si de odata militianul iti ordoneaza: cu fata la zid, picioarele in parti si miinile sus! Ma supuneam, desi imi era foarte neplacut, pentru ca toata viata am lucrat in organe si acum vedeam cum se simt cei privati de libertate. Militianul iti scotoceste prin buzunare, scoate tot si, daca vrea, poate sa-ti ia banii. Mie niciodata nu mi-au luat nimic si nici nu m-au luat la militie. De fiecare data imi inapoiau cheile, documentele si banii, zicind: ato vasi denghi. In primul rind, m-a pazit Dumnezeu. Pentru ca odata era cu mine si un vecin, cu legitimatie de politist (eu aveam legitimatie de pensionat din organe), pe el l-au luat la post, iar pe mine m-au lasat in pace. Un tovaras al meu zicea ca principalul e sa nu porti documentele la tine, te vor lua la post, te vor zdupaci, apoi iti vor da drumul si ai sa scapi de deportare, poti sa lucrezi mai departe. Altfel te deporteaza fara sa-ti dea voie sa primesti banii pentru ce ai lucrat si sa-ti iei lucrurile. Nu dau sfaturi nimanui, pentru ca totul depinde de ce fel de om esti tu si cu ce fel de om te-ai intilnit in persoana militianului. Eu purtam documentele intotdeauna cu mine si consider ca repatrierea nu e cea mai mare nenorocire care ti se poate intimpla. La militie pot sa te caliceasca in bataie si cu asta ai sa te alegi. Banii insa aveam sa-i pierd chiar in centrul Chisinaului. Nu stiam ca atunci cind te intorci de peste hotare trebuie numaidecit sa te intilneasca cineva din ai tai si, cu cit mai multi, cu atit mai bine. Am coborit din tren in gara centrala din Chisinau si am luat un troleibuz sa ajung la gara auto. Pina in urmatoarea statie, s-au aninat de mine doi vlajgani ca, cica, n-am platit pentru calatorie. Le arat tichetul, troleibuzul opreste in statie si ei ma trag jos in fata monumentului lui Kotovski. Ma someaza sa ne dam mai la o parte, ca adica sa nu ma faca de rusine in vazul lumii, ca n-am platit in troleibuz. Le arat din nou tichetul, dar imi dau seama ce vor si nu ma las tirit din statie. Apuca de geanta, chipurile, sa mi-o confiste ca sa o recuperez dupa ce oi plati amenda. Aveam in ea doar haine de lucru si le zic: luati-o! Ei isi dau seama ca nu-i nimic pretios acolo si incep sa ma traga mai cu putere spre mijlocul pietei din spatele statiei, pe unde nu merge lumea. Se vede ca Dumnezeu a fost cu mine si de data aceasta, am scos telefonul mobil sa sun politia, dar tot atunci am zarit venind la vale o masina a politiei rutiere si, fara a sta pe ginduri, am pasit pe carosabil, cu miinile in parti si am oprit-o. Le-am aratat documentul ca sunt din organe si i-am rugat sa ma ia o distanta oarecare, ca s-au aninat de mine huliganii (acestea intre timp se indepartau cit puteau de repede sa se ascunda in supermarketul de alaturi). Asa m-am multumit sa mai merg la cistig, pentru ca cite am vazut acolo, Doamne-Doamne, vai de capul omului care are un pic de cultura si de respect de sine. E foarte greu sa nu se fringa si sa devina neom. Iurie Condurache *** Daca v-ati gindit sa va duceti in Rusia la cistig, sa stiti ca moldovenii nu sunt bine vazuti acolo. Numai tagicii sunt mai prejos decit noi - ei se angajeaza doar la lucrari necalificate: sa darime, sa care cu roaba, sa faca ordine dupa incheierea constructiei. Ai nostri de obicei se aranjeaza la lucru prin cunoscuti. Sunt unii care intr-adevar nu au invatat vreodata sa tencuiasca, sa puna teracota, dar se apuca de lucru. Vine stapinul, vede ce-a iesit si le spune: voi v-ati invatat la mine, ziceti multumesc ca nu pun pe cineva sa va traga o mama de bataie, mai vreti si plata? Sunt, insa, si specialisti foarte buni printre moldoveni, care lucreaza de multi ani calitativ si repede. Dar din cauza ca primele valuri ne-au facut faima rea, patronii nu ne au de oameni, chiar daca stapinul vine la obiect, suntem preintimpinati sa nu ne apropiem de el. Si la seful de echipa se rastea toata ziua ca la un ciine mama patronului, il facea cu cele mai urite cuvinte. Pe cind cei din tarile baltice se tin mindri, vin si sunt acceptati sa negocieze intotdeauna singuri cu patronul, cer o plata de doua ori mai mare decit moldovenii si li se da, pentru ca ei tot timpul accentuiaza: eu sunt specialist in cladit, sau in tencuit, in vopsitul geamurilor, incleiatul tapetului s.a.m.d., arata documentul si zice ca mai putin decit cu atita el nu lucreaza. Este respectat, de atita si i se da. Vladimir R. Asteptam si alte marturisiri pe adresa redactiei: or. Rezina, str. Pacii, 38 sau la telefoanele redactiei. Cuvantul, 1 ianuarie 2010 Arhiva tematicii GENDER publicata in anul 2009