PRIMA PAGINA CERE SOCOTEALA PENTRU BANII PUBLICI ONG POLITIC EVENIMENTE INVESTIGATII ELECTORALA 2009 APL SONDAJE CORUPTIE GENDER EDITORIALE INTERVIUL SAPTAMIINII SOCIAL CITITORUL-ZIARUL-CITITORUL CHESTIONAR VECTOR EUROPEAN PUBLICITATE Vizitatorii nostri Campania Cuvantului Prietenii Cuvantului Publicitate

De ce ignoram frumosul si bogatiile din preajma? Recent am fost vizitata de prietenii mei din Lituania, pe care nu-i vazusem mai bine de 15 ani. Am hotarit sa-i invit intr-o mica calatorie pe un itinerar din raionul Soldanesti, apreciat de multa lume de peste hotare, dar mai putin cunoscut de bastinasi. …Microbusul pornea din statie in 10 minute. Condrumetii mei, cu chipul radiind de bucurie, erau in asteptare. Se auzeau frinturi de fraze, vociferarile celor 4 adolescenti cocotati pe bancheta din spate. Ultima a intrat in autobuz ghidul nostru, o domnisoara draguta, care din primele clipe ne-a cucerit cu zimbetul ei de Mona-Lisa. La ora programata, ne-am pornit in calatoria, care avea sa dureze 5 zile. Inceputul a fost minunat. Povestea de dragoste a lui Norocel si a Panusei, care au trait pe Valea Zanovei, de prin partile Soldanestiului, a dat calatoriei noastre o nota de nostalgie romantica. Trecind peste riusorul Ciorna, aveam sa aflam ca, pe vremuri, apele mari si tumultoase ale lui preluau luntrile negustorilor, care coborau in josul Nistrului si le aduceau pina la cetatile locului, cu marfuri trebuincioase. Primul popas l-am facut la Glingeni, in casa-muzeu a renumitului actor Mihai Volontir, cunoscut departe peste hotarele tarii. Apoi, pasii ne-au purtat pe cararuse batatorite pina pe culmea stincilor milenare, de unde se deschid privelisti incintatoare: un imens spatiu tesut din lumina si culoare, tivit pe la margini cu serpuiri de albii preistorice. Printre colinele verzi se intrezareau, ici-colo, turme de oi. Valdis, prietenul meu, impresionat de peisajul mioritic, si-a dorit sa cunoasca indeaproape modul de preparare a brinzei de oi, produs ecologic curat, faima caruia a ajuns si in Europa. La stina din apropiere ne astepta baciul cu istorioarele lui hazlii, mamaliguta coapta la cuptoras, brinza de oi si scrobul aburind. Drumul avea sa ne duca mai departe, pina la vechile sapaturi arheologice din preajma Alcedarului, unde a fost cetatea cu renume, pe care o regasim si in analele stiintifice. Copiii ne asteptau deja cu lucrari de artizanat, confectionate de ei din panusi, lemn, roca. Figurinele pline de farmec s-au vindut ca piinea cea calda. Mai apoi, calea noastra a urmat spre Vadul-Rascov - vechi tirg, situat pe malul stravechiului Tiras. Ajunsi in aceasta frumoasa si pitoreasca localitate, am fost invitati pe o terasa plutitoare, unde am savurat din zeama de peste si placintele cu poalele in briu, pregatite de gospodine. Asa cum se obisnuieste prin partile locului. Tot aici, calatorii aveau sa afle, ca pamintul acesta a dat viata unor scriitori cu renume, iar urmasii bastinasilor au ajuns pina la Holywood. Urmatoarele 3 zile, aveam sa le petrecem, cazati in casutele construite in stilul sec. XVII – XX, situate la poalele dealurilor stincoase, care se inalta triumfator deasupra timpului. Eram la Socola. Aici am gasit un cerc al amatorilor de sport alpin si deltaplanerism, care desfasurau diverse concursuri, inclusiv pentru cel mai bun pescar. Excursiile prin grotele din stinci ne-au adus o veritabila satisfactie or, ne-au amintit de aventurile din copilarie. Ziua o petreceam pe mica plaja din apropiere, iar serile ne adunam in jurul rugului. Gazdele ne delectau, demonstrindu-ne indeletnicirile stramosilor nostri, cintindu-ne doine populare si invitindu-ne la dansuri din batrini. Calatoria a continuat la Stejarul lui Stefan cel Mare, manastirea Cuselauca si manastirea Dobrusa. La revenire, oaspetii ne-au intrebat ce se intimpla iarna pe meleagurile acestea. Le-am povestit cu lux de amanunte despre frumoasele obiceiuri de iarna, vinatoarea de iepuri, pescuitul pe ghiata Nistrului, sezatorile de la gura sobei. De ce atunci fugiti de frumusetea si bogatia care va inconjoara si care va apartine? - s-au mirat ei. Nu am gasit ce sa le raspund. …Aerul incandescent, aidoma sticlei topite se scurgea lent peste intunericul noptii de vara. Oaspetii mei, dupa o zi caniculara petrecuta la Socola, se odihneau in odaia vecina. Admiratia lor pentru locurile pitoresti de pe malul Nistrului, mi-au reintors increderea in perspectivele dezvoltarii turismului rural. Si atunci meleagurile noastre vor fi inundate de turisti, veniti sa ne admire frumusetile si sa investeasca in utilizarea eficienta a acestor bogatii, spre satisfactia lor si binele bastinasilor... Aurica Nicon, 20 august 2010 Cine-i erou, dar cine-i terorist... Moscova oficiala a mai demonstrat o data veridicitatea zicalei ca naravul nu se schimba odata cu parul. De data aceasta drept motiv a servit recentul decret al presedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, privind conferirea "Ordinului Republicii" membrilor grupului "Ilascu". Mai intii a reactionat Tiraspolul, care a declarat ca decorarea "asasinilor si teroristilor" din grupul "Ilascu" este o provocare, calificind acest pas drept “un act de incurajare a terorismului din partea conducerii Moldovei”. Apoi a intervenit diplomatia de la Moscova. “Rusia, care este mediator in procesul de negocieri privind reglementarea transnistreana, constata cu ingrijorare intensificarea unor semnale alarmante despre accentuarea unor tendinte periculoase in mediul politic al Moldovei, care submineaza eforturile de restabilire a increderii si stabilitatii pe Nistru”, sustine Ministerul rus de Externe. Declaratia Moscovei socheaza prin cinismul si obraznicia ei. Astazi deja toata lumea stie ca republica moldoveneasca transnistreana a fost creata de Moscova pentru a mentine tinara Republica Moldova in spatiul ei de influenta si a nu-i permite apropierea de Uniunea Europeana; ca razboiul de pe Nistru din 1992 anume in aceste scopuri a si fost declansat si dirijat de aceleasi structuri ale Federatiei Ruse care patroneaza si conflictele interminabile din Caucaz, Asia Mijlocie, alte regiuni. Atunci, in 1992, 33 de patrioti moldoveni au fost arestati la Tiraspol, pe teritoriul R.Moldova, de catre serviciile secrete ale Federatiei Ruse(!?). 5 dintre acestia au fost judecati de o instanta neconstitutionala si condamnati la diferite termene de inchisoare, iar Ilie Ilascu - la moarte prin impuscare. Vina lor a constat in faptul ca au demonstrat devotament si credinta Patriei lor in momentul de grea cumpana si au pus interesele nationale mai presus de cele personale. Apropo, in iulie 2004, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut in fata intregii lumi ilegalitatea condamnarii membrilor grupului "Ilascu". Republica Moldova a fost condamnata pentru ca nu a asigurat respectarea drepturilor cetatenilor sai, iar Rusia - pentru comportamentul inuman fata de acesti oameni aflati la datorie. Federatia Rusa nici pina acum nu a indeplinit hotarirea CEDO. In loc sa se pocaiasca de cele intimplate, Moscova continua sa calce pe aceeasi grebla. Ca sa vezi logica! Militarii si cazacii rusi, care au venit inarmati cu armament rusesc pe teritoriul statului suveran si independent Republica Moldova sa apere interesele unui regim-marioneta criminal si nelegitim, sunt eroi si pot fi decorati cu cele mai inalte distinctii ale statului-agresor! Iar bastinasii, care s-au ridicat sa-si apere pamintul, independenta si integritatea statului lor, idealurile nationale, manifestind curaj, dirzenie si sacrificiu sunt “asasini si teroristi”(!?) Urmind aceasta logica toti cei care in anii celui de al Doilea Razboi Mondial au luptat pe teritoriul sovietic, contra cotropitorilor hitleristi, ar trebui trecuti in mod automat in categoria teroristilor? Pe de alta parte, asi fi curios sa aud ce ar cinta oficialitatile Federatiei Ruse in caz ca Chisinaul ar trimite niste unitati de militari si voluntari sa apere interesele unor comunitati moldovenesti situate in teritoriul FR… Mai multa lume, cu care am discutat zilele acestea, considera ca reactia Moscovei la decorarea grupului "Ilascu" este intr-un fel conditionata si de comportamentul autoritatilor moldovenesti, care si pina la 1992, dar si dupa, nu au putut, dar nici nu au prea dorit sa depaseasca calitatea de slugi ale Moscovei. In timp ce membrii grupului "Ilascu" si alte mii de patrioti, in cele mai grele momente, isi sacrificau libertatea, familiile, iar uneori si viata, cei de la cirma tarii treceau fara remuscari peste interesele si idealurile nationale, asigurind cu fidelitate republicii statutul de vasal credincios al metropolei. Presedintele interimar Mihai Ghimpu incearca sa schimbe lucrurile. Mesajul actiunilor sale, inclusiv al decretului despre decorarea grupului "Ilascu", in opinia mea, este foarte simplu: cel care vrea sa fie respectat trebuie, mai intii, sa se invete sa respecte pe altii… Tudor Iascenco, 13 august 2010 Copacul pe care cresc ciori Nu demult m-a sunat o ruda si-mi spune ca fiica lui de 5 ani il chinuie cu o intrebare la care el nu poate da un raspuns convingator. Poate incerci tu, m-a rugat dinsul. Fiica-sa astepta de-a gata pe fir: - Domnu' Ion, cum se cheama copacul pe care cresc prasade? - Prasad! - Dar cel pe care cresc cirese? - Cires! - Dar cum se cheama copacul pe care cresc ciori? Am incercat sa-i explic ca ciorile isi fac doar cuiburi in copaci, dar nicidecum nu cresc acolo. Copila insa o tinea una si buna: - Cum se cheama copacul pe care cresc ciori? Dupa jumatate de ora de osinda am inteles ca noi vorbim in limbi diferite. Apoi, meditind asupra acestui fapt, am ajuns la concluzia ca viata noastra este plina de asemenea fenomene, evenimente, situatii carora de cele mai multe ori nu suntem in stare sa le dam o explicatie plauzibila. Iata un sir de exemple. 1. Devizul de cheltuieli pentru constructia unui castel de apa la Mindresti prevedea 1 milion de lei. O firma a cistigat licitatia, obligindu-se sa-l construiasca cu 500 mii de lei. Cind sonda era aproape gata, se rup sfredelele si ramin la adincimea de aproape 150 de metri impreuna cu tuburile si pompa. Beneficiarii se gindeau ca vor aparea probleme serioase, ca vor fi impusi sa majoreze cheltuielile. Constructorii insa, fara a spune o vorba, au sapat alaturi alta sonda cu castelul de apa respectiv. Lumea se tot intreaba, care ar fi fost devizul real de cheltuieli pentru obiectul dat, dar nimeni asa si nu le poate raspunde. 2. Seful unui serviciu desconcentrat in teritoriu pleaca surprinzator in concediu medical, fara sa lase vre-un ordin vs. de cel care-l va inlocui, fara sa lase stampila, careva dispozitii. Cum procedam daca apare o situatie de urgenta? 3. Un coleg de facultate, ajuns acum mare om de afaceri, mi se lauda ca are amanta o studenta cu vre-o doi ani mai mica decit fiul sau. Am incercat sa-i spun sa se astimpere, dar el nici nu vroia sa auda. La un moment am ajuns ca tot eu sa-i pling de mila. Intr-o zi feciorul ii declara ca se insoara si in calitate de mireasa i-o prezenta pe studenta cu pricina! Colegul mai nu plingea la telefon: “Pilorama mea (dinsul si-a avut in vedere sotia,) de cu seara le-a asternut un cearsaf alb, iar dimineata nu mai putea de bucurie, spunindu-mi: uite ce fata cumsecade a gasit baiatul nostru! Bine-bine, dar ce sa fac eu mai departe? ma intreba dinsul si eu nu stiam ce sa-i raspund. 4. In timpul unei vizite a lui Vladimir Filat in teritoriu, doua studente cu mictofoane cit ele de mari l-au chinuit vre-o zece minute cu intrebari de tipul ce crede premierul despre ceea ce a declarat speakerul Mihai Ghimpu si vicespeakerul Serafim Urechean la adresa sa. Am incercat sa le explic ca pe spectatori i-ar interesa mai mult pozitia premierului vs. de problemele agriculturii, integrarea in UE, reconstructia drumurilor, etc. Ce pricepi mata in jurnalistica!? s-au zburlit la mine cele doua reportere, inchizindu-mi gura. 5. La judecatoria Telenesti am fost martorul unui caz. La usa judecatorului citeva persoane asteptau examinarea unui dosar penal in care un ginere era invinuit ca a incercat sa-si violeze soacra. Nevasta acestuia o probozea pe mama-sa: “Ce ai cautat in casa la noi daca stiai ca la betie el nu-i in toate mintile!?” Ulterior pozitia fiicei s-a dovedit a fi hotaritoare si faptasul s-a ales cu vre-o doi ani cu suspendare. 6. Intr-un sat de codru, acum citiva ani, doi faptasi de 17 si respectiv de 19 ani au violat o batrina de 77 de ani, oarba. Trezindu-se dimineata, batrina descoperi cu surprindere ca i s-au intors vederile. Medicii-specialisti nu au putut sa-mi explice fenomenul, spunind doar ca asta putea sa se intimple si din cauza stresului prin care a trecut femeia. Negasind morala pentru acest “Apropo”, am telefonat la rude sa aflu daca au gasit, totusi, raspunsul la intrebarea “Cum se numeste copacul pe care cresc ciori?” - Plop, - mi-a raspus triumfatoare copila. Ion Cernei, 23 iulie 2010 Sa fie ultimul regret? M-a socat articolul publicat in revista comunitatii ruse din Canada „Americanca”, din 20 mai 2010, pe care l-am citit indata ce am aterizat in Toronto. Articolul se numeste „Moldavscaia obscina provintii Ontario (MOPO)” (adica Societatea moldoveneasca din provincia Ontario). Mai jos, sub fotografia mare a unei doamne e scris: "Maria Tonu – Prezident MOPO" si adresarea, scrisa in limba rusa, in care se comunica (voi traduce): “Stimati concetateni! Va aducem cu bucurie la cunostinta ca noi am fondat societatea moldoveneasca din provincia Ontario, societatea celor ce se trag din Republica Moldova si locuiesc in Provincia Ontario. Sper sa primiti aceasta veste cu mare bucurie si inima deschisa si sa va implicati in activitatea societatii cu fapte concrete”. Acum haideti sa vedem ce „fapte” are de infaptuit societatea. Anterior, in “Literatura si Arta”, intr-un articol semnat de aceiasi doamna Tonu e scris despre un cenaclu mic, iar in “Americanca” este vorba despre formarea societatii moldovenilor din intreaga regiune Ontario… Potrivit autoarei, MOPO isi pune in fata inclusiv urmatoarea sarcina: unirea tuturor celor veniti (descalecati?) din Moldova pentru a consolida, dezvolta traditiile nationale, a pastra limba si cultura nationala. Acum sa meditam putin asupra acestor sarcini. E scris: „pentru a-i uni pe toti cei ce se trag din Moldova”. Bine. Dar, de cind oare rusofonii si-au asumat grija sa-i invete pe moldoveni limba, sa le ajute sa-si pastreze traditiile? Si, principalul, sa-i consolideze? De cind acestea ne-au indragit atit de mult limba noastra cea romina, pe care, aflindu-se aici, in Moldova, zeci de ani, refuza s-o invete cel putin la nivel de comunicare elementara? Ori poate altul este scopul „obscinei”? Sa se uneasca pentru a pastra acele obiceiuri si traditii, acumulate prin impunere de vechiul sistem sovietic,de „bunelul” Lenin si „tatuca” Stalin, care au inventat o limba noua, numita “moldoveneasca”? Pentru a-i tine pe emigrantii moldoveni din Canada in tarcul lui Voronin si Stepaniuc? Ori poate cei cu ideea astfel concep traducerea in viata a “Proiectului moldovenesc”, o noua legenda inventata de PCRM pentru a duce lumea in eroare? Vazind ca proiectul nu prea are succes in republica, s-au gindit sa mearga cu propaganda la sutele de mii de moldoveni, alungati anume de comunisti in cautarea unei bucati de piine peste hotare. De fapt, “Proiectul moldovenesc” a fost inventat in 1924, inainte de formarea RASSM (aceeasi republica fantoma transnistreana, renascuta dupa 1990, de urmasii imperialistilor sovietici). Acest proiect se realizeaza astazi pas cu pas chiar daca comunistii nu mai sunt la putere in Republica Moldova. Si nu numai in RM. La Moldova 1 International auzi si vezi numai comunitati moldovenesti: in Italia, Germania, Montrea, etc, dar nu se spune nimic despre comunitatile rominilor basarabeni din aceste tari si care uneori sunt mai numeroase si mai active. Daca acceptam jocul de-a moldovenismul, nu-i exclus ca miine-poimiine sa raminem in genere niste undivizi fara etnie, nerecunoscuti de nimeni ori sa fim calificati ca reprezentanti ai “Marii Rusii”. Ginditi-va, fratilor! Asa cum suntem: buni, rai - singele apa nu se face!... Sa pastram tot ce-i al nostru si, in primul rind, valorile nationale: limba, alfabetul, tricolorul, traditiile si obiceiurile noastre national-rominesti. Sa ne unim in jurul acestor valori si nu sub niste lozinci straine, false! Iacob Istrati, Toronto, Canada, 9 iulie 2010 P.S.: Am scris aceste rinduri deoarece stiu ca saptaminalul CUVINTUL este citit de concetatenii nostri practic pe toate continentele (www.cuvintul.md). Vreau de asemenea sa stiu ce se intimpla si ce gindesc basarabenii nostri care locuiesc in alte tari, cum apreciaza activitatile societatilor conationalilor sositi din R.Moldova. Putem coresponda prin intermediul e-mail-ului cuvintul@api.md Despre mitul „Reunirii” si crudele realitati Nu zic ba, in perioada sovietica am contribuit, fara sa-mi dau seama, la consolidarea mitului „reunirii” la 28 iunie 1940 a Basarabiei cu patria-mama URSS. Doamne, cu cita osirdie descriam, lucrind la gazeta „Cuvintul comunist”, bucuria copilului moldovean din bratele tanchistului-eliberator de pe turela tancului BT-7! Iar acasa tata, care avea un simt exploziv al umorului, citindu-mi articolele, ridea de se prapadea. „De ce rusii daca vor sa fericeasca pe cineva, apoi trebuie s-o faca neaparat cu tancul? De ce nu a venit atunci Vanea sa-i zica moldovanului nostru necajit si batut de romini: "Te-am eliberat, Ioane! Ia-ti, Ioane, pantalonii mei, pantofii de lac, Volga mea! Uita-te, si pe Liudmila mea ti-o dau, ca, tot eliberind lumea, am uitat de nevasta si gospodarie!". Ma tot tragea la ispite tata, caruia nu aveam ce sa-i raspund, pentru ca stiam doar atit cit imi dase scoala si cit permitea regimul. Realitatea, dupa cum am aflat apoi de la tata, de fapt, era departe de mit. Bunelul Costea, in ziua de 28 iunie 1940, fusese la Orhei si seara, venind acasa, i-ar fi spus ingrijorat bunicai: astea nu-s rusii de pina la 1917! Am dat de dracul! In realitate, la 28 iunie 1940 copiii basarabenilor tremurau de frica in fundul cuptorului, iar femeile tinere si fetele se ungeau cu funingine pe fata si se ascundeau de „eliberatori”. Acum cautam pretentii lui Carol al II-lea ca nu a opus rezistenta URSS precum a facut-o Finlanda. Dar Finlanda, timp de 20 de ani si-a irosit tot bugetul militar la constructia Liniei Manergeim! Pe cind Armata Romina nu era in stare sa opuna rezistenta masinii militare, careia doua decenii era subordonata intreaga economie sovietica. Credeti ca eliberatorii s-au apucat sa ne construiasca scoli si gradinite, fabrici? Dimpotriva, din piete si pravalii au disparut marfurile de odinioara, moldovenii multumindu-se numai cu oale de aluminiu, galosi si fufaici. Intre Cazanesti si Negureni a fost construit un aerodrom, unde au fost dislocate 60 de bombardiere usoare SU-2, care trebuiau sa atace Rominia. Mitul „reunirii” mai continea si alte povesti greu de extirpat din subconstientul moldoveanului nostru. De exemplu, povestea despre palma jandarmului romin. Nu zic ba, din cite am aflat apoi din documente, jandarmul romin era aspru. Dar, fara mandat, el nu avea voie sa intre in casa gospodarului cu perchezitie. Ce a urmat dupa venirea sovieticilor, e un vis de groaza pe linga chipul jandarmului necioplit. Au urmat sute de mii de victime: in razboi, in urma foametei organizate si a deportarilor masive din 1941 si anii de dupa razboi. Chiar in ziua de 28 iunie 1949 biroul politic al partidului comunist (bolsevic) din Moldova a adoptat hotarirea de a deporta 25 000 de familii de moldoveni in Siberia. Alta poveste e cea ca rusii ne-au invatat si ne-au facut oameni. In unul din satele noastre, acum vre-o 20 de ani am facut cunostinta cu trei frati Nicoara. Toti trei au fost luati pe front de catre rusi in toamna lui 1944. Doi din ei au nimerit in prizonierat la nemti si au scapat cu viata. Dupa razboi unul din frati a nimerit in zona americana de ocupatie a Germaniei, altul in cea britanica, iar al treila a ramas in armata rosie. S-au intilnit in 1990: cel care a nimerit la americani s-a facut profesor universitar undeva la Harward, avea o fiica tot profesor universitar, care se deplasa la ore cu elicopterul propriu; cel nimerit in zona britanica a plecat in Australia, unde s-a facut inginer si proprietarul unei mine de metale colorate, avind peste 1000 de angajati. Iar fratele demobilizat din armata rosie eliberatoare a muncit toata viata tractorist (!?). Acu va intreb: daca rusii ne-au scos din mocirla si ne-au facut oameni, ce l-a incurcat pe fratele Nicoara, ramas la bastina, sa atinga performantele fratilor sai? Nu rezista nici povestea cresterii bunastarii poporului moldovenesc in perioada sovietica. Or, toti acesti ani, cei care au scapat de foamete si deportari, au trait intr-un deficit total. Daca colhozurile erau niste gospodarii de succes, de ce in citiva ani din ele nu a ramas piatra pe piatra, ca de altfel si din industria moldoveneasca? Or, daca a pierit Imperiul Britanic, nici una din colonii nu a avut de suferit, dimpotriva, acestea au cunoscut o dezvoltare economica surprinzatoare. Decretul presedintelui Mihai Ghimpu, un romantic in politica moldoveneasca, vizavi de ziua de 28 iunie a pirlit lina si a creat indigestie multor falsi binevoitori ai poporului nostru. De fapt, Mihai Ghimpu n-a descoperit ceva nou, dar a constatat un adevar binecunoscut astazi de toata lumea. Recunoasterea acestui adevar este pur si simplu un act istoric si nu are nimic in comun cu actualele relatii ale statului suveran Republica Moldova cu alte tari, inclusiv Federatia Rusa si Rominia. Dar unii incearca „sa faca politica” in baza acestui decret, prostind lumea pentru a obtine careva dividende politice in lupta pentru putere. Vizavi de ceea ce scriam odata in „Cuvintul comunist” ma indreptatesc asemeni patriarhului Teoctist, caruia ii scoteau ochii ca ar fi participat la miscarea legionara: eram tinar, multe nu le pricepeam, iar adevarul era bine ascuns si pazit. Pina la urma insa timpul le pune pe toate la locurile lor. Si cu cit acest lucru se intimpla mai repede, cu atit mai bine pentru beneficiari... Ion Cernei, 2 iulie 2010 De transparenta se teme doar cel cu musca pe caciula Buna dimineata, stimati cititori! Si iarasi sunt impus sa constat ca Rezina continua sa ramina un raion al lucrurilor triste. In editorialul din numarul trecut scriam despre un fenomen negativ care pe an ce trece pune stapinire tot mai mult pe sistemul nostru de invatamint – coruptia. De la ministru pina la ultimul elev recunosc ca aceasta molima a prins radacini adinci in scolile noastre, dar nimeni nu se apuca sa faca ordine, desi avem in republica circa 30 de organe de control. Saptamina trecuta, Angela Ursachi, reprezentanta din Rezina a oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de stat, bazindu-se pe zvonurile despre sumele exorbitante pe care le platesc absolventii liceelor, dar si gimnaziilor pentru examene si notele dorite, s-a adresat in mod oficial procuraturii sa verifice aceste zvonuri si s-o informeze despre rezultatele investigatiei. Procuratura, in loc sa-si faca obligatiunile, a expediat copia scrisorii directorilor liceelor, adica, fiti atenti cine va sapa. La „Alexandru cel Bun” au reactionat foarte original la semnalul de la procuratura: Angela Ursachi a fost chemata in fata colectivului pedagogic sa raspunda pentru ca defaimeaza tot corpul didactic. Cind a venit vorba despre niste sume concrete adunate de profesorii de la liceu, unul dintre ei a tabarit asupra camerei de luat vederi care fixa mersul „discutiei”. Dupa ce reportajul despre acest incident a fost pus pe postul TV ”Elita”, dar inclus in programul „Mesager” la Moldova 1, reprezentantul Guvernului abordind doar fenomenul ca atare, fara a invinui careva persoane concrete, Directia generala Invatamint, Tineret, Sport Rezina a convocat luni de urgenta toti directorii la o consfatuire secreta la Rezina. Zic secreta, pentru ca jurnalistii, cu votul tuturor directorilor (!?) au fost dati afara de la intrunire. Daca fenomenul vinzarii-cumpararii examenelor si notelor n-ar exista, de ce domnii directori s-ar teme atit de mult de transparenta si ar secretiza, prin votare (!?) o sedinta de rutina? In ziua ultimului sunet din a.c. profesorul Nicolae Proca de la LT ”Alexandru cel Bun” a trecut pe la redactia CUVINTUL-ui. Povestindu-ne foarte emotionat despre discipolii sai din clasa a XII-a, cu care petrecuse impreuna toata ziua si care, in opinia sa, a fost o clasa de exceptie, cu care a gasit limbaj comun in toate problemele, dinsul a mentionat cu regret ca intr-un domeniu pozitiile sale si ale absolventilor difera. Eu, spunea profesorul, sunt categoric impotriva cadourilor scumpe facute de parinti si elevi profesorilor, comertului cu notele si examenele, dar, mi se pare ca asa si n-am izbutit sa-i conving de aceasta si pe absolventii mei. Ei, mi se pare, au ramas cu parerea ca in ziua de astazi pozitia mea nu mai este actuala si ca pentru a avea succes trebuie sa reusesti sa faci bani din orice, a adaugat cu regret profesorul. Pentru mine profesorul si medicul intotdeauna au fost PERSONALITATI DE EXCEPTIE ale societatii. Aceasta perceptie mi-a ramas, probabil, de la primul director din scoala in care am invatat si pe care tot satul il considera etalonul omeniei, cumsecadeniei, onestitatii. In ansamblu si in prezent am ramas pe aceleasi pozitii. Iar incidentele descrise mai sus, vreau sa cred ca sunt niste anomalii. Furtunile magnetice le-au intunecat mintile la citiva, iar ceilalti au ridicat mina din solidaritate corporativa... Tudor Iascenco, 25 iunie 2010 Biserica si politica Zilele trecute Vladimir Voronin, liderul comunistilor din Republica Moldova, s-a plins Patriarhului Moscovei si Intregii Rusii ca biserica din Moldova se implica in politica, lucru care va duce la "caderea autoritatii” ei. Autorul scrisorii mentioneaza ca "societatea moldoveneasca pe parcursul mai multor ani este martora a spectacolului politic, jucat de personalitati cu o reputatie dubioasa, care tind spre conducere"."Este ofensator pentru credinciosi faptul ca aceasta farsa este jucata cu participarea implicita a conducatorilor de virf ai Bisericii Ortodoxe a Moldovei si a slujitorilor bisericesti care li se supun", scrie V.Voronin, citat de INFOTAG. Potrivit lui, Biserica Moldovei "se transforma in ochii societatii intr-o structura angajata, care, in numele unui onorariu, este gata sa renunte la valorile eterne si sa recurga la dezbinarea societatii, sa semene discordie si opunere. Perfidia si cinismul unor politicieni in parte, care speculeaza pe seama Ortodoxiei si a autoritatii ei este un lucru cunoscut, nu este ceva nou. Dumnezeu ii va judeca! Dar ne descurajeaza complet pozitia conducerii Mitropoliei Moldovei. Cum a putut conducerea de virf a acesteia sa se implice in aceasta aventura? Ce se intimpla cu Biserica Ortodoxa a Moldovei? De cind ea isi permite sa se manifeste drept coparticipant la show-ul politic?", se intreaba Voronin, avind in vedere noul proiect al lui Valeriu Pasat, fostul ministru al Apararii si Serviciului de Informatii si Securitate, in prezent presedinte al Partidului Umanist, care vrea sa faca cariera politica cu sustinerea directa a Mitropoliei Moldovei si clerului sub pretextul introducerii predarii ortodoxiei in scoli. De fapt, Vladimir Voronin este foarte suparat pe Mitropolitul Vladimir si slujitorii bisericii nu pentru ca acestea fac politica - un lucru absolut impropriu bisericii, dar pentru ca ei “au tradat” Partidul Comunistilor si pe insusi Voronin, care intr-un timp se considera al doilea mitropolit al Moldovei. Cind Voronin si PCRM isi faceau autoritate pe contul reparatiei manastirilor si a bisericilor, lucrari infaptuite, de fapt, cu resursele din bugetul public si donatiile populatiei, ale agentilor economici, totul era bine? Cind preotii chemau de pe amvon alegatorii sa sustina in alegeri numai Partidul Comunistilor, toate celelalte formatiuni fiind numite antipopulare, societatea nu se diviza? Cind preotii, in calitate de consilieri aparau in autoritatile locale interesele PCRM, pentru ca numai astfel puteau miza pe sustinerea financiara a autoritatilor, nimeni nu se intreba “ce se intimpla cu Biserica Ortodoxa" si de ce reprezentantii ei fac politica de partea partidului care a distrus cele mai multe biserici si a exterminat zeci de mii de slujitori ai bisericii? Intrebarile pe care le pune in fata Patriarhului V.Voronin sunt niste intrebari pe care poate sa le puna numai un pacatos invins, dar care inca nu a inteles de ce ar trebui sa se pocaiasca. Deunazi vorbeam la aceasta tema cu un preot tinar, care era foarte entuziasmat de “proiectul Pasat” si sustinea ca biserica trebuie numaidecit sa fie alaturi de partidul de guvernamint. Aceleasi lucruri dinsul le propovaduieste si in fata enoriasilor. Raul semanat de guvernanti in ultimul deceniu deja da roade, de la care va avea de suferit (aici Voronin are, cred, dreptate) in primul rind Biserica. Tudor Iascenco, 25 iunie 2010 Se vind sau nu examenele si atestatele? Cum vine timpul examenelor, lumea revine la o problema mai veche pentru Republica Moldova – taxele pentru examene. Organele de resort, inclusiv Ministerul Educatiei, in fiecare an, declara sus si tare ca s-au intreprins toate masurile pentru a preveni coruptia in invatamint. Loretta Handrabura, viceministra Educatiei relata recent pentru mass-media: “Am facut teste personalizate, iar accesul in centrele de bacalaureat este limitat pentru toate categoriile de persoane, in afara de cele implicate in proces. De asemenea, in centrele de verificare accesul este strict limitat, nici noi – viceministrii, nu avem acces acolo daca nu suntem intariti dupa centrul dat. Atit domnul ministru, cit si restul conducerii ministerului am facut diferite apeluri catre parinti, candidati, ca sa nu tolereze si sa nu dea curs formulelor si coridoarelor care au fost active in anii precedenti pentru copierea si sustinerea cererilor de mita. Speram sa fi diminuat din fenomenul coruptiei la BAC, insa problema ramine in acele persoane, parinti care alimenteaza si sustin acest fenomen”. Angela Starinschi, purtatoarea de cuvint a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), la rindul ei, declara ca in perioada 2009-2010, Centrul a organizat 9 instruiri anticoruptie pentru 558 de persoane: ma-nagerii liceelor, institutiilor preuniversitare, angajatii din cadrul Directiilor de invatamint, presedintii asociatiilor parintesti din mun. Chisinau, cadrele didactice si elevii scolilor profesionale, colegiilor, in vederea diminuarii fenomenului coruptiei in cadrul examenelor de bacalaureat. In cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei este deschisa linia fierbinte cu numarul de telefon 257 257 la care pot fi reclamate cazurile de coruptie, manifestarile coruptionale sau alte actiuni ilicite. Centrul, accentua purtatoarea de cuvint, insista asupra reclamarii oricarui caz de colectare ilicita de mijloace banesti, incercari de a favoriza sustinerea probelor de BAC, presiuni din partea diferitor factori de decizie sau alte persoane interesate in acumularea de fonduri pentru diferite servicii si beneficii referitoare la examenele de absolvire si bacalaureat. Este de preferinta ca aceste cazuri sa fie reclamate inainte de consumarea lor pentru facilitarea interventiei CCCEC in documentarea si elucidarea completa a faptei cu atragerea la raspundere a persoanelor responsabile. In acelas timp lumea sustine ca parintii platesc bani grei pentru fiecare examen, sumele variind in dependenta de nota solicitata. Schemele scoala (liceu) – centrele de evaluare - minister, create cu ani in urma continua sa functioneze perfect, mi se destainuia, dupa ce a solicitat anonimatul, parintele unui absolvent de liceu. Nu platesc numai cei pe care nu-i intereseaza notele. In aceste scheme, de regula sunt implicate doar anumite persoane – unii diriginti ai claselor absolvente, examinatori, directori, controlorii lucrarilor, a mai remarcat dinsul. L-am intrebat daca si el a dat bani si ce suma anume. „Am dat, ca si toti ceilalti care vor ca copiii lor sa iasa cu o medie buna”, mi-a raspuns dinsul, precizind ca despre suma platita si persoana care a adunat banii va putea vorbi doar peste 5-10 ani. In caz contrar tot noi vom avea de suferit si nu cei cu mina lunga, a mentionat dinsul. In ultimii ani CUVINTUL a scris despre zeci de cazuri de coruptie, abuzuri, incalcari flagrante ale legislatiei. Citi dintre cei vizati au fost trasi la raspundere? m-a intrebat interlocutorul. N-am avut ce-i raspunde. Chiar daca in unele cazuri au fost intentate niste dosare penale, acest lucru s-a facut doar de ochii lumii, ca peste un timp, unul dupa altul sa fie clasate, sub diverse motive. Acelasi lucru l-am auzit si de la alti parinti. Unii vorbesc despre „cumpararea-vinzarea” notelor si atestatelor ca despre ceva obisnuit, absolut adecvat vremurilor noastre. Altii – cu indignare si suparare. Si la acestea le-am amintit de liniile telefonice de incredere si declaratiile organelor de resort de a face regula in acest domeniu. Interlocutorii mei au ris. Si parca pentru a le demonstra inca o data ca au dreptate, zilele trecute in Rezina s-a intimplat un caz. Angela Ursachi, sefa oficiului din Rezina al Guvernului R.Moldova, a adresat CCCEC si procuraturii Rezina un demers in care ruga sa verifice zvonurile despre colectarea abuziva de catre administratiile liceelor din Rezina a banilor de la elevi si parinti si in ce scopuri sunt utilizate sumele adunate. Potrivit Angelei Ursachi, cel mai operativ a reactionat procuratura Rezina, care imediat a expediat copia scrisorii directorilor liceelor: adica, fiti atenti din care parte bate vintul! Directoarea Liceului „Alexandru cel Bun” din Rezina, dna Ludmila Romanov-Ceban afirma ca toti profesorii, dar si parintii elevilor din clasele absolvente au luat cunostinta de Regulamentul Ministerului Educatiei, care interzice orice acumulari de bani de la parinti pentru organizarea examenelor in institutiile de invatamint si ca la liceul dat asemenea practici nu exista. Poate ca si la alte institutii situatia este la fel. De ce atunci lumea tot mai insistent vorbeste ca la noi examenele si atestatele se vind si se cumpara? Cine ar putea, totusi, confirma sau infirma acest lucru, pentru a pune punct odata si pentru totdeauna in aceasta istorie? Tudor Iascenco Tudor Iascenco, 18 iunie 2010 Interesele si imaginea autoritatilor Din peste 70 de chestiuni introduse in agenda sedintei recente a Consiliului Orasenesc Rezina au fost considerate drept prioritare si puse in discutie, in primul rind, trei proiecte de decizie care vizau desemnarea reprezentantilor consiliului si ai primariei in procesele de judecata intentate de cetateni si agenti economici impotriva administratiei orasului. Vreo 40 de minute alesii locali nicidecum nu puteau gasi cine le-ar „apara” cel mai bine „interesele” in judecata. Pina la urma s-a ajuns la concluzia ca primarul sa angajeze urgent un „avocat bun” care sa reprezinte in instanta consiliul. Cel mai mult insista pe aceasta varianta consilierul Mihail Cut si majoritatea colegilor l-au sustinut. Nimeni (in afara de consilierul Ion Perciun) nu si-a pus intrebarea: dar despre care si ale cui „interese” este vorba? Cum au aparut aceste litigii si face oare ca ele sa fie „aparate” cu atita insistenta in judecata? Ce onorar va lua pentru servicii acel „avocat bun” si are consiliul dreptul moral de a cheltui acesti bani? Daca organele de resort ar fi analizat obiectiv si nepartinitor actiunile administratiei or. Rezina de la 2003 incoace si esenta preocuparilor acesteia, dar si a „intereselor” pe care demnitarii le-au promovat si le mai apara, cred ca ajungeau la concluzii demne de Codul Penal. Din pacate, la noi realitatile corespund intocmai zicalei „Obraznicul maninca praznicul”. Asa-numitii aparatori ai intereselor orasului in realitate au adus si mai continua sa aduca localitatii si bugetului ei doar prejudicii. Anterior CUViNTUL a descris detaliat esenta litigiilor cu SRL „Confectal”, SRL „Covcor”, cu cetateanul Alexandru Gangal, cum au fost comercializate zeci de terenuri si alte imobile publice. Din materialele de care dispune redactia este clar ca autoritatile orasului au adoptat multe decizii incalcind legislatia si CUViNTUL a demonstrat multe dintre aceste cazuri. Nici primaria, nici Consiliul Orasenesc nu a contestat acele publicatii, ceea ce inseamna ca nu au avut ce reprosa. in acelas timp, si la unii, si la altii nu le ajunge indrazneala sa recunoasca faptul ca, premeditat sau din nestiinta au gresit. in loc sa se pocaiasca si sa corecteze singuri greselile pe care le-au comis, ei continua sa-si deformeze imaginea in fata orasului. Apropo, in decembrie trecut instanta a impus Consiliul Orasenesc sa achite SRL „Covcor”, pentru tergiversarea formarii unui bun imobil si vinzarea terenului aferent obiectelor de productie, o recompensa morala in marime de 5 mii lei si 7 mii lei – cheltuieli de judecata. Majoritatea consilierilor atunci a fost de parerea ca aceasta suma trebuie sa fie achitata de vinovati. Comisia consultativa a consiliului a fost imputernicita sa stabileasca cine-i vinovat de cele intimplate si persoanele date sa fie puse la respect. La sedinta de marti Alexandru Visnevschi, presedintele comisiei, a fost intrebat cum a fost indeplinita acea decizie. Dinsul a mentionat ca „de vina au fost functionarii primariei in frunte cu primarul”... Tudor Iascenco, 11 iunie 2010 Meritul de a fi Om E imposibil sa descrii in cuvinte portretul oricui, dar mite al unei personalitati atit de multilaterale cum e dl Tudor Iascenco, pe care fiecare din echipa noastra il are alaturi de decenii. De aceea tot ce veti citi mai jos pare inexact, searbad, saracacios, banal comparativ cu realitatea. Si totusi... "La inceput era Cuvintul...", este motto-ul ziarului nostru. Pentru noi toti factorul prim de a alcatui pe parcursul atitor ani o echipa a fost in primul rind dl Tudor Iascenco. A trecut toate treptele muncii redactionale. Prin ani, detine o colectie impunatoare de probleme pe care le-a depasit, dar si povesti despre colegi si intimplari fericite sau haioase. Ziarist dotat, combativ, in fiece clipa neinfricat de partea adevarului, asa cum il intelege dinsul la etapa data, aparind intotdeauna interesul cititorilor, angajindu-se in batalii doar cu argumente. Si, absolut fara exagerare, in fiece clipa de partea echipei sale, indiferent daca era pe timpurile cind 18 ani a condus ziarul raional "Farul Nistrean" sau de la 1996 incoace, de cind sta in fruntea unui saptaminal independent, la care echipa veche l-a urmat in corpore. Voi lucrati, lasati ca eu ma clarific cu problemele - ne spunea si ne spune intotdeauna, cind suntem atacati pentru materialele bataioase, care nu plac vreunui ce se crede in afara criticii. De o harnicie cu totul aparte. Mereu in proces de instruire si autoperfectionare, ademenindu-ne spre noi performante si valori. Merituos si prin stofa sa de publicist cu citeva carti la activ, dind dovada si de inalt patriotism, dar si de calitati remarcabile de cercetator. Lider si manager innascut. Ne vrea performanti, dar si este mereu gata sa ne promoveze. In redactie domneste permanent o atmosfera cu adevarat binevoitoare, prieteneasca, lucrativa, de ajutor reciproc si incredere totala. Si nu numai in redactie, ci si in tipografia pe care o conduce si o mentine necatind la timpurile grele, ambele colective devenind ca o familie reusita, unde te prezinti in fiecare dimineata cu bucurie si de unde pleci seara linistit acasa, fara sa te ademeneasca un alt loc de lucru, eventual mai bine platit. Spirit tinar, reformator, perfectionist si inovator, astfel ca ziarul la baza conceptiei caruia a stat si pe care-l conduce de 15 ani se studiaza la facultatile de jurnalism ale universitatilor din tara, anual ne vin la stagiere zeci de studenti, in repetate rinduri a organizat "scoli ale tinarului ziarist" in teritoriu, iar noi, colaboratorii dumnealui, auzim mereu de la colegii de breasla, ca e un noroc sa lucram cu Iascenco. A vazut lumea pentru a prelua experienta din tarile dezvoltate si ne-a ajutat si pe noi, i-a ajutat si pe alti colegi de breasla s-o faca, elaborind proiecte pentru a ne instrui, a ne perfectiona, a face ziaristica de calitate, a deveni profesionisti concurenti pe piata mediatica. Familist exemplar. Model de cumsecadenie si omenie, prietenos, atent, ia problemele celor apropiati (dar si pe ale subalternilor, caci si noi venim toti nu numai cu bucuriile, dar si cu grijile si dificultatile noastre) ca pe cele personale, intotdeauna gasind cum sa te ajute, sa te sprijine, sa te imbarbateze. Pe toti ii aduna in jurul sau cu optimismu-i nesecat. Are atitea prieteni, ca Doamne-Doamne! Acestea au devenit si prietenii redactiei. Are si dusmani. Dar nici unul din ei nu a devenit dusmanul vreunuia dintre noi. Se intimpla sa-l dojenim ca face bine celor care-i doresc raul - ne raspunde ca trebuie sa credem in oameni ori da din mana in sens ca lasa de la el; ori ca promoveaza concurentii - ne spune ca asa e mai bine pentru noi, daca vrem ca ziarul sa fie un business si sa ne mentinem in forma. Modest, mult prea modest. La meritele pe care in adevar le are in fata ziaristicii nationale nu numai prin calitatea mesajului combativ si progresist pe care il practica, dar si prin exemplul si sprijinul oferit altor publicatii, prin lectiile predate studentilor, prin actul de promovare si sprijin moral acordat agentilor economici din regiune - sa ne amintim doar de concursul "Omul anului", aflat la a 14-a editie - ar merita mult mai multe distinctii decit poseda, inclusiv de stat. Si daca vorbim de modestie, aceste rinduri apar fara acceptul dumnealui. Iar pentru textele de felicitare pe care a fost rugata "pe secret" redactorul-sef sa le plaseze in numarul curent, nu ne-ar ajunge pagini. Asta pentru stat 62 de ani este virsta oficiala de pensionare. Pentru dl Tudor Iascenco este doar o treapta ordinara pe scara vietii. Ii uram omagiatului cu toata sinceritatea si stima pe care i-o purtam sa se bucure de sanatate trainica inca multi-multi ani alaturi de minunata sa familie pe care o adora: sotia, cele doua fiice, doi gineri si nepotelul, rude, fini si prieteni devotati, sa contabilizeze noi si noi succese, sa se bucure de respectul si aprecierile pe care le merita din plin, iar noi sa avem fericirea sa-i fim subalterni inca 62 de ani inainte. Echipa saptaminalului CUVINTUL, 4 iunie 2010 La inceput a fost... Iascenco Nu cred ca exista un jurnalist bun in tara noastra care sa nu stie cine este Tudor Iascenco. Directorul unuia din primele ziare independente din Moldova, fondator si primul presedinte al Asociatiei Presei Independente (API), jurnalist de investigatie care a descoperit mai multe cazuri si scheme de coruptie, fraude si delapidari a banilor publici, laureat al unor prestigioase premii in domeniul jurnalismului... Toate acestea, dar si alte date si fapte reale din viata domnului Iascenco stau la baza respectului pe care i-l poarta generatii de jurnalisti, la formarea profesionala a carora a contribuit din plin. Breasla jurnalistica ii recunoaste in egala masura autoritatea de profesionist adevarat, cit si autoritatea de om corect, coleg onest si responsabil. Cei care il cunosc pe Tudor Iascenco nicidecum nu vor sa creada ca acest om energic, activ si plin de idei si planuri profesionale a ajuns la asa-numita virsta a pensionarii. Nici eu nu cred, pentru ca oamenii ca domnul Iascenco sunt in afara virstei. Pe cei ca domnul Iascenco nu ii preocupa contabilizarea anilor impliniti, ci a realizarilor intru binele oamenilor si a promovarii adevarului pe care il aduce meseria de jurnalist adevarat. Realizari au fost multe, si mai multe urmeaza. La multi ani, domnule Iascenco! Cu respect, Petru Macovei, director executiv al Asociatiei Presei Independente (API) din Republica Moldova, 4 iunie 2010 Multstimate dle Tudor Iascenco Tinem sa Va adresam cele mai sincere si calduroase felicitari cu prilejul zilei de nastere, aprecieri pentru efortul de a promova si sustine business-ul mic si mijlociu si pentru tot ce faceti intru prosperarea tarii si a neamului. Va dorim inca 62 de ani inainte sa fiti sanatos si viguros, ca sa Va puteti bucura din plin de succese si de toti cei dragi inimii. Cu respect, Mihai Zavtur, directorul SRL "Surinmih" si Sergiu Hanganu, directorul complexului turistic "Hanul lui Hanganu" din Lalova, 4 iunie 2010 Generatia salvatoare... sau inca o data despre blestemul rupturii de neam La 10 martie 2000 am publicat in saptaminalul CUVINTUL eseul „Blestemul rupturii de neam”, care a avut o rezonanta mare printre cititori. Unii mai tin minte problema abordata in acel eseu si considera ca ar fi bine ca ziarul sa revina la tema. Atunci scriam ca un reprezentant al Uniunii Europene pe nume Ivan (cu accentul pe prima silaba) remarca in cadrul unei emisiuni televizate ca Europa stie ca moldovenii si rominii sunt de aceeasi etnie, insa trateaza Rominia si Moldova ca doua state aparte. Rominia, spunea oficialul, in timpul apropiat probabil, se va integra in Comunitatea Europeana, iar Moldova, fiind o zona instabila, va trebui inca mult sa astepte. Atunci, dar si acum, ma framinta intrebarea: cine si de ce a blestemat basarabenii, rupind acest pamint din trupul Tarii? Sa ne amintim principalele etape ale acestei rupturi. 1) 16(29) mai 1812. Bucuresti. Printul grec Dimitrie Moruzi, dragoman al Portii Otomane si care facea partizanat in folosul Rusiei, cedeaza Imperiului Rus Basarabia – cea mai frumoasa si manoasa parte a Moldovei. Desigur, nimeni nici nu s-a gindit sa intrebe opinia locuitorilor din teritoriu vizavi de aceasta ruptura. 2) 4 aprilie 1878. Paris. Marile puteri ale Europei accepta anexarea de catre Rusia a judetelor Cetatea Alba, Ismail si Cahul din sudul Basarabiei. Fireste, fara a cere opinia basarabenilor. 3) 23 august 1939. Moscova. URSS semneaza cu Germania Pactul Moldotov-Ribbentrop, prin care se impart zonele de influenta si peste un an Basarabia este ocupata de imperiul sovietic. Fara a intreba, desigur, si parera basarabenilor. 4) 5 martie 1944. Yalta. SUA, URSS si Anglia reimpart Europa. Basarabia din nou este cedata Rusiei (URSS). Tot fara a intreba si opinia basarabenilor. 5) 1991. Malta. Presedintii SUA si URSS re-croiesc harta Europei. Materialele sunt arhisecrete, consecintele – destul de transparente. R.Moldova iarasi este lasata in zona de influenta a Rusiei. Nimeni, desigur, nici nu s-a gindit sa-i intrebe si pe moldoveni care sunt aspiratiile lor. Se spune ca blestemurile au putere pina in a saptea generatie. Durata unei generatii este de 25 de ani. Daca-i asa, atunci basarabenii nascuti dupa 29 mai 1987 fac parte din a opta generatie. Poate anume lor le este harazit sa scoata Basarabia de sub pecetea acestui blestem? Sa intelegem ca n-a mai ramas mult, doar vreo doi ani?... Dumnezeu sa le ajute! Ion Perciun, 4 iunie 2010 Stim a naste copii, dar nu stim a-i creste cu dragoste Ati vazut vreodata un copil de unu, doi sau trei ani sa glumeasca? Noi, "glumind" cu el, nu numai ca aratam ca niste nebuni, dar ar trebui sa fim si pedepsiti. Suntem in ajun de 1 iunie, Ziua Internationala de Protectie a Copilului. Vom cere guvernelor sa asigure tuturor copiilor dreptul la viata, la asistenta medicala, la studii etc, etc, etc. Trebuie sa-l asigure! Mai nou, am inceput sa vorbim despre violenta domestica si caile de prevenire a ei, tragerea la raspundere a parintilor care-si obijduiesc copiii sau le neglijeaza interesele. Dar cind am incerca sa ne analizam un pic mai atent propriile actiuni, Dumnezeule Doamne, pentru violenta pe care le-o aplicam copiilor nostri chiar de la nastere ar trebui sa fim pedepsiti de lege. Nu stiu daca se mai practica pe undeva, dar mamicile cu stagiu isi amintesc cum, la "Scoala mamei", cadrele medicale ne invatau sa hranim micutul la ore fixe si, daca s-a trezit inainte de ora cind credem noi ca el trebuie sa manince si plinge, sa-i dam apa, biberonul, sa ne jucam cu el... Asta in timp ce fiecare om e unic si are necesitatile sale personale in ceea ce priveste somnul, hrana etc. Mai raminea sa-l impunem pe bebelus ca-si faca treburile la ore fixate pentru toti copiii din tara. Alte "sfaturi destepte": "sa nu iai copilul in brate cind plinge, ca se invata in brate si n-ai sa poti face treaba". Da femeia noastra pune pe primul plan nu copilul, ci spalatul si dereticatul, lucrul in gradina, ca ce-o sa zica lumea? Iar pe barbat nu ca nu l-a invatat nimeni sa-si ajute sotia, dar il mai si atita ca ea "sta toata ziua acasa si nu-i gospodina, nu face o mincare ca lumea" (se are in vedere ca la mama-sa, cind copiii ii erau mari si de ajutor, nu de tinut in brate). Apoi, din primele zile de viata sa-l inveti pe copilas sa doarma aparte, in patuc si sa nu-ti bati capul ca se dezveleste si i-i frig, ca nu-ti simte caldura si dragostea si are somnul nelinistit. Vara, mamicile ies mai des din casa impreuna cu picii lor care deja nu mai merg in carucior. Micutul plinge ca vrea in brate si mama il bate in vazul lumii, striga la el sau se preface ca-l paraseste, iutind pasul. "Jucindu-ne" cu el, ne ascundem, sa vedem cum micutul se sperie! Trecatorilor li se rupe inima de jale, insa nu fiecare indrazneste sa-i tina o lectie tinerei ca, in timp ce ea face un pas, piciul face trei-patru. Oamenii straini si atmosfera necunoscuta el le simte ca pericole, in ochii lui maturii sunt niste uriasi. El mai repede isi pierde energia, flaminzeste spiritual. Astfel ca, luindu-l macar pentru putin timp in brate, il linistim, ii dam forte. Daca ati observat, atunci cind il luam in brate pe copil cind vrem noi, el sta doar citeva clipe si o zbugheste din nou la joaca. Pentru ca il luam cu dragoste si aceasta energie il satura, ii incarca bateriile imediat. In strada sau in ospetie, intilnesti cite o matusa "glumeata", care vrea "sa se joace cu copilul": da-mi mie ciocolata! Ia s-o bat eu pe mama ta: na! na! Stai ca te prind si-ti dau bataie! Asta nu-i mama ta, e mama mea! Micutul - in lacrimi, matusa - vesela, relatiile - stricate. O mama nechibzuita tinde sa nu jertfeasca nimic din placerile proprii pentru copilul ei. Mama vrea ospete, ca s-a plictisit sa stea acasa, iar pentru micut familia prietenei mamei lui este un mediu strain, unde el nu este tocmai binevenit (vrea bibelourile, rastoarna cescuta pe covor, plinge sau pur si simplu nu le este simpatic etc). Parintii nu-si dau seama ca piciului nu-i este interesanta galagia lor infernala, ca el oboseste cumplit. Exact aceeasi situatie e si cind parintii primesc oaspeti. Copilul este stresat, nervos, cere atentie si "isi face de rusine" parintii, care, la rindul lor, il pedepsesc si in timpul sindrofiei, si dupa. Oare nu era mai bine sa lasati copilasul in grija bunicilor pentru aceasta seara? Asemenea petreceri adesea lasa urme adinci in comportamentul copilului, incit am intilnit maturi care, din aceasta cauza, urasc sarbatorile. Si mai "destept" procedam cind ne luam copilasul prin autobuze. Micutul nu poate sa stea nemiscat doua ore in brate - muschii lui nedezvoltati obosesc repede; pe el nu-l intereseaza ce se vede prin geam - el nu stie ca de pomi si iarba trebuie sa te bucuri si nici nu dovedeste sa retina vreo imagine din mersul autobuzului. Mama e nervoasa, el plinge, este pedepsit, dar de supraoboseala nu poate sa adoarma. Adoarme tocmai cind deja trebuie sa coboare - este trezit din somn, scos afara transpirat, se imbolnaveste. Cind copilul e mai maricel, mama se stropseste la el ca nu asa maninca inghetata, ca se murdareste, ca ride prea tare, ca se rasuceste pe bancheta si incurca altor pasageri. In fine, ospetele parintilor sunt un calvar pentru copilul care-si insuseste ca el este mai rau decit altii, ca parintii lui devin violenti atunci cind iese cu ei undeva. Tinde sa-si limiteze spatiul, pierde increderea in sine. Sunt cei sapte ani de acasa, cind omul se formeaza ca personalitate, iar cei mai apropiati lui sunt nemilosi si violenti. Si mai afirma ca-l iubesc! Elena Roman, 28 mai 2010 Cumpana pregatita neamului nostru cindva Documentele istorice, ca si medaliile, au reversul lor, adesea nebanuit. Nu ne vom referi la cele ascunse sub sapte lacate, dar numai la citeva documente publicate in volumul II al culegerii de documente „Moldavskaia CCP v Otecestvennoi voine Sovetscogo Soyuza”, iesita de sub tipar in 1975. La 14 ianuarie 1945 generalul A.Okorokov, seful Directiei Politice a Fronului II Bielorus expediaza o telegrama generalului-colonel A.S.Scerbakov, seful Directiei Politice Generale a Armatei Rosii. „La cerinta Dvs comunic despre faptele de comportament eroic ale ostasilor moldoveni”,- astfel incepe raportul cu insiruirea numelor si circumstantelor in care s-au evidentiat cei nominalizati. La 25 ianuarie 1945 inca un raport de pe acelasi front este trimis lui Scerbakov cu proaspete descrieri ale faptelor de arme ale ostasilor moldoveni. Comunicarea se incheie cu alineatul: „Cazurile de curaj, barbatie si eroism manifestate de catre luptatorii moldoveni sunt numeroase. Ofiterii, sergentii si ostasii de alte nationalitati au o parere pozitiva despre comportamentul ostasilor moldoveni in lupta. Multi dintre acestea, care nu luasera parte la lupte, s-au evidentiat in timpul ultimelor actiuni de ofentiva, invrednicindu-se de inalte decoratii guvernamentale”. Peste o saptamina acelasi adresat primeste inca o telegrama cu continut similar: „Ca rezultat al studierii minutioase de catre organele politice a comportamentului ostasilor moldoveni in luptele de ofensiva s-a constatat ca majoritatea acestora lupta bine, executa cu precizie ordinele comandantilor, se ridica simultan la atac si merg curajosi inainte, manifestind curaj si barbatie”. Apropo, grija moldovenilor o purta nu numai Okorokov. Intilnim rapoarte despre comportamentul ostasilor basarabeni si in documentele trupelor Fronturilor II si IV Ucrainene. Continutul lor nu difera de cel al telegramelor expediate la Moscova de pe Frontul II Bielorus. Adica, spre afirsitul anului 1944 Directia Politica Generala expediase catre toate fronturile telegrame unde se solicitau rapoarte regulate despre comportamentul ostasilor moldoveni mobilizati de pe un teritoriu care numai ce fusese ocupat de catre URSS. Amintim ca in primavara, vara si toamna anului 1944 au fost mobilizati peste 240 de mii de moldoveni in virsta de la 18 pina la 55 de ani. Aproape o treime din ei nu s-au mai intors de la razboi. Dar care ar fi motivul acelei neintelese dureri de cap din partea conducerii politice a Armatei Rosii? Trebuie sa remarcam ca in 1941 in Armata Rosie au fost mobilizati foarte putini basarabeni. Mobilizarile in masa s-au facut trei ani mai tirziu, cind trupele sovietice sufereau de insuficienta de efectiv din cauza pierderilor enorme. Totusi basarabenii ii trezeau ginduri negre lui Stalin, care stia foarte bine cum acestea au trait in componenta Regatului Romin, ca au luptat in componenta Armatei Romine contra sovieticilor in Crimeea, la Cotul Donului si la Volga. Dar pentru a-i invinovati de tradare si colaborare cu nemtii dictatorul, se vede, avea nevoie de niste argumente forte. In asemenea caz soarta basarabenilor ar fi putut fi hotirita usor, cum s-a intimplat cu cecenii, tatarii din Crimeea, ingusii, balcarii, calmicii si alte popoare. Prin surghiunirea operativa si dinamica a unor popoare intregi se incerca solutionarea partiala a problemelor economice legate de razboi. In casele si gospodariile celor alungati la marginea lumii erau adusi sinistrati din regiunile ruinate de razboi de pe urma marilor batalii. Aleksandr Soljenitin, in cartea sa ”Arhipelagul GULAG" se intreaba la subiectul respectiv: „Pe cine se pregatea generalisimusul sa mai deporteze? Intentiile sale niciodata nu le vom afla. De ar fi trait mai mult, ar fi gasit un locusor dincolo de Ural chiar si sirbilor sau grecilor de pe peninsula Pelopones. Daca acesta s-ar fi tinut mai mult la putere, nu mai recunosteam azi harta etnica a Europei”. De fapt, norocul nostru nu a fost asa de mare. Indata dupa razboi a fost populat cu rusofoni teritoriul Prusiei Orientale, trecut la URSS, germanii de aici fiind stramutati pe teritoriul Germaniei. In atare imprejurari, intrucit si-au dat jertfa de singe, moldovenii au fost lasati in pace pina in 1949, cind, desi selectiv, au fost totusi deportati in Siberia, tot dupa un scenariu al Moscovei... Mihai Matei, colaborator la Muzeul istorico-etnografic din Telenesti, 7 mai 2010 Cine are nevoie de Declaratia de Independenta Luni, 26 aprilie 2010, intr-o sedinta solemna a Legislativului a fost restabilita Declaratia de Independenta a Republicii Moldova. Circa 230 din cei 278 de parlamentari care in 1991 au semnat Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, si-au reconfirmat optiunea, punindu-si semnatura sub textul restabilit, text identic cu cel al Declaratiei din 1991. Semnaturile deputatilor decedati au fost restabilite prin scanner. Astfel Republica Moldova din nou are certificat de nastere. Parlamentarii comunisti nu au participat la restabilirea Declaratiei de Independenta. Si aceasta nu intimplator. Potrivit lui Alexandru Mosanu, presedintele primului Parlament, faptul ca Declaratia de Independenta a ars “se datoreaza politicilor Partidului Comunistilor". In 1991 cea mai mare parte a deputatilor comunisti nu au semnat Declaratia de Independenta, apoi nu au votat Tricolorul, Imnul, Stema Republicii Moldova. Ulterior insa nu s-au sinchisit sa exploateze aceste simboluri pentru a acapara averi de zeci si sute de milioane, sa se foloseasca din plin de facilitatile si privilegiile Puterii, inclusiv decoratiile statului pe care, de fapt, nu l-au dorit. Evenimentele de ultima ora, legate de restabilirea Declaratiei de Independenta, demonstreaza inca o data ca lucrurile care s-au intimplat si se intimpla fac parte dintr-un scenariu bine razgindit si regizat de unii si aceeasi autori. In majoritatea tarilor civilizate originalele si diverse copii ale actelor despre independenta se pastreaza ca cele mai pretioase documente, in arhivele sau muzeele nationale. In Moldova Declaratia de Independenta se afla intr-un dulap de la Presedintie, care a fost printre cele citeva care au ars in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Cabinetul lui Voronin si a altor demnitari comunisti nu au fost atinse de protestatari, au ramas intregi alte zeci de lucruri si dulapuri. Cel cu Declaratia de Independenta a ars! Oare nu pentru ca anume acest document trebuia sa arda? O tara, ca si un om, fara certificat de nastere e ca si un nimeni. Mai ales cind alaturi, peste Nistru, exista alt “stat”, cu toate actele in regula si care intotdeauna-i gata sa primeasca sub acoperisul sau si teritoriul din partea dreapta. Fractiunea PCRM, care tot timpul se batea cu pumnii in piept ca aparatori infocati ai statalitatii Republicii Moldova, n-a participat la sedinta de luni a Parlamentului. In opinia lor initiativa de a restabili Declaratia de Independenta a Republicii Moldova este un lucru “periculos si absurd”, o “farsa jignitoare pentru independenta moldoveneasca”. Comunistii nu si-au descifrat motivele declarative, anuntind in schimb, ca “Partidul Comunistilor isi aduna fortele sa iasa in strada, pentru a protesta impotriva actualei guvernari”, prima manifestatie de amploare fiind programata pe 1 mai c. In sedinta de luni prim-ministrul Vlad Filat a mentionat in discursul sau: ”La diferite etape ale istoriei noastre moderne am avut un deficit enorm de comunicare intre fortele politice, de toleranta si loialitate, de respect pentru alt punct de vedere. Ne-am aflat mai mult pe baricade decit la locul de munca, mai mult am criticat decit ne-am straduit sa intelegem, mai mult am demolat decit am construit. Daca am acceptat cu totii optiunea europeana, trebuie si sa demonstram o adevarata cultura europeana, care a depasit demult atitudinile dusmanoase, intoleranta si extremismul. Restabilirea Declaratiei de Independenta, in viziunea mea, vine ca o actiune de reabilitare a bunului simt in politica, de revenire la normalitate. Fie ca acest act sa simbolizeze inceputul concilierii nationale! Sunt convins ca am intrat intr-o noua etapa a istoriei noastre. Pentru a valorifica sansele care ni se ofera, avem nevoie de responsabilitate, competenta si inteligenta”, a spus Vlad Filat. Cu regret, acei carora in primul rind le erau adresate aceste cuvinte, au preferat sa nu auda apelul. Ei, in timpul acesta, isi adunau fortele pentru noi actiuni de protest. Ca sa incerce sa revina la putere… Tudor Iascenco, 30 aprilie 2010 Despre memoria polonezilor si memoria noastra In vara anului 1986 am cistigat un concurs al revistei „Iunosti” si o foae turistica in Polonia. La Kiev trebuia sa ader la grupul de turisti organizat de catre comitetul regional al comsomolului, impreuna cu care urma sa ajung in Polonia. Conducatoarea grupului era o functionara urita si rea de gura. Ascultind-o, ti se facea impresia ca daca scuipa spre un lan de cartofi, imediat pier toti gindacii de Colorado. Din ordinul ei in vagon a fost adusa o lada plina cu busturi din aluminiu ale lui Bogdan Hmelnitki, pe care vroia sa le imparta, in calitate de suvenire, polonezilor. Eu si cu Misa Vlas, un inginer-miner din Donbass, am incercat s-o dumerim pe cucoana respectiva ca busturile lui Hmelnitki nu au ce cauta dincolo de Bug, fiindca acestea vor jigni memoria polonezilor. (Amintesc aici ca Bogdan Hmelnitki (1595 - 1657) a fost hatman, organizator si conducator al rebeliunii cazacimii zaporojene impotriva Reci Pospolitaia, a dus razboaie cu Polonia, soldate cu separarea unei noi formatiuni statale, mai intii (formal) in componenta statului polonez, apoi in componenta Rusiei). Dar argumentele noastre nu au fost auzite. Atunci, impreuna cu Misa am pindit momentul cind tovarasa parasi compartimentul si am aruncat lada cu busturile buclucase prin fereastra. La punctul de control Brest comsomolista ne-a dat pe amindoi pe mina militiei. O incurcasem rau, dar spre norocul nostru un maior de la sectia de militie feroviara, ascultindu-ne argumentele, ne-a lasat in plata Domnului. Numai ca trenul a plecat in Polonia fara noi... Peste ani i-am povestit istoria lui Marek Piehoczinski, parlamentar polonez care a participat cu noi la un seminar si care mi-a spus ca reactia noastra a fost una fireasca, omeneasca fata de o nesimtire. De fapt, ne-a spus parlamentarul, si pe voi, rominii, si pe noi, polonezii, vecinii din est s-au straduit cu tot dinadinsul nu numai sa ne treaca prin foc si prin sabie, dar si sa ne umileasca memoria si demnitatea. Dar polonezii nu au putut suferi asta niciodata. Saptamina trecuta, traita si de noi sub semnul tragediei care s-a intimplat in regiunea Smolensk din Rusia, in care si-au pierdut viata 96 de demnitari din elita politica, economica si clericala a Poloniei, pe multi ne-a facut sa cugetam asupra destinului celor doua popoare, destin care se aseamana foarte mult. Si noi, ca si polonezii, pe parcursul ultimilor 300 de ani am suferit rapturi de teritorii, dar si Katynuri. Polonezii nu au uitat Katynul lor. Noi cu memoria stam mai rau. Or, avem inca destui demnitari comunisti, parintii carora au infundat Siberia in 1940 si 1949. Zilele trecute mi-au povestit o istorie zguduitoare. De Pastele Blajinilor unul din fostii deportati a incercat sa restabileasca un mormint al unui baietel impuscat in 1962 de un paznic la vie pentru ca a incercat sa ia un strugure de poama. Apropo, satul tine minte ca ordinul de a trage in oameni si pustile pentru paznici le-a impartit un actual parlamentar PCRM, pe atunci secretar de partid in colhoz. Cind batrinul a venit cu preotul din sat sa sfinteasca mormintul renovat, a gasit ca tablitele cu inscriptiile respective au disparut. Le scosesera cine credeti? Rudele acelui baietel impuscat la ordinul secretarului! Tablitele in cauza au fost scoase si apoi reinstalate de cite doua ori. Rudele acelui baietel cu lacrimi in ochi il rugau pe fostul deportat sa nu le faca probleme spunind ca, daca vin din nou comunistii la putere, va fi rau pentru dinsii... Ulterior m-au sunat si m-au rugat sa nu scriu despre asta si sa nu pomenesc numele celor implicati in aceasta istorie. Acum haideti sa cugetam la rece: daca nu am uita de micile noastre Katynuri precum cel cu baietelul, s-ar mai mentine comunistii la putere si frica de ei in constiinta multor oameni? Polonezii, iata, nu-si uita mortii si Katynurile lor! Poate de aceea si viata lor e mai buna decit a noastra. Acest lucru il afirma cu toata certitudinea cei care au vizitat in ultimii ani Polonia. Dar si faptul ca polonezii ajuta Republica Moldova cu surse financiare in implementarea a sute de proiecte economice si sociale si nu invers... Ion Cernei, 23 aprilie 2010 Polonia-i in doliu o saptamina! Duminica, in Piata Pilsudski din Varsovia, potrivit presedintelui interimar al Poloniei Bronislaw Komorowsji, vor fi organizate ceremoniile funerare de stat pentru presedintele Poloniei Lech Kaczynski, decedat intr-un accident de avion in Rusia, si a sotiei sale. De o saptamina Polonia este in doliu. In orase si sate lumea ii deplinge pe cei 96 de fii si fiice din elita administrativa-militara a Poloniei, care, impreuna cu presedintele tarii Lech Kaczynski, si-au pierdut viata pe 10 aprilie c. intru-un accident aviatic, care s-a produs in apropierea or. Smolensk din Rusia. La bordul aeronavei TU-154 se afla delegatia oficiala poloneza din care faceau parte, alaturi de presedintele tarii si sotia lui, presedintele Bancii Nationale, seful Statului Major, comandanti de inalt rang din armata poloneza, politicieni, demnitari religiosi, deputati. Delegatia se deplasa la ceremonia de comemorare a masacrului din Katyn din 1940, cind mii de ofiteri – elita militara a Poloniei, au fost asasinati de armata sovietica conform unei hotariri a liderilor regimului stalinist. Tragedia de la Smolensk a trezit ecouri de durere si compasiune in toata lumea. In semn de solidaritate cu familiile victimelor si intreg poporul polonez, Guvernul Republicii Moldova a declarat ziua de 13 aprilie 2010 zi de doliu in toata tara, precum si la misiunile diplomatice si consulare ale R.Moldova din strainatate. La fel au procedat si alte tari din spatiul european. Cauzele tragediei inca urmeaza sa fie stabilite, desi unele versiuni deja au fost mediatizate. Seful Comitetului de ancheta al Parchetului general al Federatiei Ruse, Aleksandr Bastrikin, citat de RIA Novosti, sustine ca accidentul nu ar fi o urmare a unor probleme tehnice. Alte surse de informatii sustin ca la mijloc ar fi fost factorul uman, fiindca, in conditiile unei cete foarte dense, pilotii nu s-ar fi inteles cu specialistii din turnul de coordonare. Se vehiculeaza si ideea unui atentat bine pregatit. Autorii acestei versiuni considera insa ca aceasta versiune are cele mai putine sanse sa fie dovedita, fiindca organizatorii prea bine isi cunosc meseria ca sa lase urme si probe. Relatiile dintre Polonia si Rusia intotdeauna au fost destul de complicate. Si masacrul de la Katyn, conform unor documente si marturii desecretizate recent, ar fi fost organizat de Stalin ca razbunare pentru o infringere suferita, in fata armatei poloneze, de Armata Rosie intr-o operatie militara din anul 1920, responsabil de care era anume Stalin. La Katyn au fost asasinati peste patru mii de ofiteri, dar in total in acei ani in URSS au fost exterminati, conform datelor oficiale, peste 20 de mii de militari polonezi. Initial Kremlinul a pus aceasta crima pe contul nemtilor. In 1990 Mihail Gorbaciov, iar peste putin timp si Boris Eltin au transmis Poloniei documentele autentice despre cele intimplate, B.Eltin cerindu-si iertare, in nume propriu, in fata poporului polonez pentru cele intimplate. Autoritatile de la Varsovia, dar si intreg poporul polonez, au asteptat mai mult din partea Moscovei oficiale. Unele surse media sustin ca la Katyn presedintele Lech Kaczynski avea de gind sa abordeze iarasi un sir de probleme specifice relatiilor polono-ruse, lucru care defel nu ar fi placut administratiei de la Kremlin. In acelasi timp, relatiile dintre Polonia si Republica Moldova au fost si ramin dintre cele mai bune. Polonia este unul din cei mai fideli si activi avocati ai statului nostru in procesul de integrare europeana. In ultimii ani Guvernul de la Varsovia a finantat mii de proiecte investitionale in Moldova, inclusiv si in regiunea Orhei. Unul din cele mai recente din aceste proiecte este fabrica de procesare a laptelui din Ignatei. Iar stagierile pentru jurnalistii din presa libera din R.Moldova organizate cu suportul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei au contribuit mult la cresterea profesionalismului colegilor nostri, consolidarea si dezvoltarea mass-media independente. Astazi Polonia trece printr-o noua mare incercare. Speram ca o va trece cu demnitate, raminind fidela si in continuare principiilor democratiei, pentru care a luptat consecvent, inregistrind succese de invidiat la care azi se aliniaza intreaga Europa si nu numai. Tudor Iascenco, 16 aprilie 2010 Ii ajutoram pentru a stimula parazitismul? Potrivit unor date oficiale, lunar, raionului Soldanesti ii vor fi alocati aproximativ 700 mii lei, care sa fie distribuiti, in calitate de ajutor social, cetatenilor nevoiasi, ajutor de care vor beneficia circa 400 de familii. Insa vestea a fost intimpinata in teritoriu cu bucurie de unii, dar si cu replici dure de altii. In ajunul sarbatorii de 8 Martie, o batrina dintr-un sat m-a intrebat: cine te-a trimis la mine, caci, cind eram mai tinara, nimeni nu ma lua in seama? Femeia era cunoscuta in localitate drept foarte harnica, cu initiativa, buna gospodina. Dar ea se mindrea nu cu rezultatele de munca, ci cu cei cinci copii ai sai. Iaca asa, cu putina carte amindoi, dar am reusit, impreuna cu sotul, sa-i invatam pe toti, povestea tusa Liuba. Dupa absolvirea facultatilor toti au functii de raspundere in raion, dar si la Chisinau. Eu nu ma suparam ca atunci nu eram luata in seama, ca vecina mea care mereu putea fi vazuta prin prezidiumuri, laudata si premiata pentru ca... nascuse 9 copii. Pe nimeni nu-l interesa ca 5 dintre odraslele ei erau prin puscarii, ca si ceilalti se tineau numai de pozne, formal ea era mama-eroina, spunea batrina. In aceeasi ordine de idei un barbat imi spunea ca desi se confrunta cu mari probleme de ordin financiar, va face tot posibilul sa-si vada copiii invatati. Mai spunea ca, auzind de aceste ajutoare sociale, a apelat si el la institutiile respective, dar i s-a explicat ca, deoarece ambii parinti sunt angajati si-s tarifati ca salariati de categoria a 12-a, nu mai pot beneficia de ajutorul statului. Stranie logica, se indigna barbatul: noi, care muncim si, rezulta, contribuim la completarea bugetului statului, mai educam si viitori specialisti care la fel vor munci intru binele tarii, nu meritam sustinerea statului. In acelasi timp, niste dugosi, care se tin doar de petreceri, numai pentru faptul ca au dat viata la o duzina de puradei de care nu au grija si care vor aduce statului numai probleme au acest drept (!?). Mai deunazi am aflat ca o familie cu 6 copii se bucura de o sustinere lunara de peste 2 mii lei. Si asta in timp ce nici unul din parinti categoric nu vrea sa munceasca. Mai mult, pentru a se incadra in categoria „nevoiasilor”, acestia sunt gata sa-si vinda pamintul pe care-l au in posesie si pe care nu vor sa-l lucreze. Si ei nu sunt unicii. In prezent, la Fuzauca, Alcedar si alte localitati din raion sunt scoase de vinzare citeva sute de hectare de pamint. De modul de acordare a ajutoarelor sociale sunt nemultumiti nu numai oamenii de rind, dar si unii angajati ai institutiilor de stat. Spre exemplu, soferul primariei are un salariu de aproximativ 600 lei. Aceeasi leafa o primesc si unii specialisti. De facto, cu toate suplimentele existente, primul are o retributie de vreo 1,5 mii lei, ceilalti primind ceva mai mult de 1,6 mii lei. Dar, catalogat cu categoria a patra, soferul se bucura de dreptul de a beneficia de ajutor social, in timp ce specialistul, care are categoria a 12-a, nu mai poate pretinde la sustinerea statului. La fel se intimpla si in alte domenii. Intreprinzatorii nu beneficiaza de acest ajutor. Dar numai in cazul daca nu au grad de invaliditate. Foarte multi dintre comercianti insa, dupa cum mi s-a spus, sunt cel putin invalizi de gradul III pentru a fi scutiti de plati in fondul de sustinere sociala. Indiscutabil, autorii initiativei cu sustinerea paturilor vulnerabile au avut intentii nobile or, e crestineste sa ajuti o persoana care, pe motive de sanatate, nu-si poate asigura existenta. La noi, insa, multi s-au deprins sa ramina tot timpul in categoria „vulnerabililor” si sa traiasca pe spatele statului. Zilele trecute discutam la aceasta tema cu un primar. La un moment in birou a intrat o persoana cu fata buhaita de betie care sa intrebe daca nu i-a venit compensatia. De la primar am aflat ca cel cu intrebarea cindva avea gospodarie buna, era printre fruntasi, dar de la o vreme a indesit-o cu paharul incit sa piarda si drumul, si cararea. Si nu-si face nici un fel de griji, pentru ca beneficiaza de un ajutor social de peste o mie de lei, a mai spus primarul. Aici cred ca este firesc sa ne intrebam: este oare normala aceasta practica, cind statul ii sustine atit de generos pe cei care paraziteaza in mod deschis pe contul celor care muncesc in sudoarea fruntii? Victor Sofroni, 9 aprilie 2010 Rostul Cind te desparti de ceva din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cind te desparti din vina cuiva, ai nevoie de o perioada de timp ca sa intelegi ce s-a intimplat. Iai povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum. La fel se intimpla si atunci cind te desparti de tara ta. Dezamagit, inselat, minios, indurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a intimplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc? Avem o tara fara rost, in orice sens vreti a intelege. O tara cu oameni ajunsi fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toate fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta: familia, pamintul si credinta. Batrinii. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai, de care, dinadins au fost privati prin pensii de nimic. Vite slabe, flaminde si batute, asta au ajuns batrinii nostri. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si intelepciune a unei generatii care a trait atitea grozavii e stearsa de pe banda. Fara batrini nu exista familie. Fara batrini nu exista viitor. Pamintul. Care pamint? Cine mai e legat de pamint in tara asta? Cine-l mai lucreaza cu tragere de inima, cine mai poate rodi ceva din el? La noi a luat nastere asa numita "agricultura de import". Pe timpul guvernarii comuniste s-a facut totul ca taranii sa cumpere rosiile si pulpele, labutele de la hypermarketuri, aduse din Turcia, UE. Cine a stat la conducere de atunci, din 1940 pina mai ieri? Cei care se trag din betivii, lenesii si nebunii satului. Astia lupta din opozitie sa ne conduca si acum. Neam de neamul lor n-a avut pamint, ca nu erau in stare sa-l munceasca. N-au stiut ce inseamna pamintul, cita liniste si cita putere iti da, ce povesti iti spune si cit sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri... I-au urit intotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la cimp cu ciorba in traistuta. Pe toti gingavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii "primari la selsovet", secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care ne-au ingropat neamul pe marginile drumului pina in Siberia... care si astazi isi tradeaza neamul, vind tot ce e mai scump: valorile nationale, limba, istoria, pamintul. Credinta. O mai poarta doar unii batrini. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume si pus la loc in lada de zestre impreuna cu busuioc, smirna si flori de cimp. Pus bine, ca poate il va mai purta cineva. Cind or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer, la Dumnezeu... Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vede portofelul burdusit, care se poarta la nunti, botezuri si inmormintari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor. Se accesorizeaza cu cruci facute in graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, pentru ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, parinte, e urgent. Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamintul sa faca astea depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pina gasesc un italian batrin cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa ingrijeasca de batrinii vesticilor. Iar noi facem infarct si cancer pentru un stat polietnic mai condus de securisti. Suna-ti bunicii, pune o saminta intr-un ghiveci si aprinde o luminare pentru vii si pentru morti... Sa traiesti! Sa traiesti bine, cititorule! Iacob Istrati-Cazacu, Toronto, Canada, 2 aprilie 2010 detalii Romania a fost un stat normal... Acum citeva zile am vizionat un talk-show transmis de catre telecompania „Mir” cu tema: „Despartirea Rominiei si a Republicii Moldova, tragedia unui popor”. Emisiunea mi-a lasat o impresie apasatoare. Iurie Colesnic, scriitorul, istoricul si deputatul, impreuna cu Anatol Petrencu, dr. hab. in istorie au fost purtati prin materie precum niste scolari repetenti de catre Zurab Todua, scriitor si politolog rus, autorul cartii „Moldavia si moldavskie comunisti” si alti doi experti rusi Kiril Tanaiev si Vladimir Bruter. Intrebarile si comentariile celor trei erau agresive, insinuoase. Cu regret, istoricii nostri s-au dovedit a fi nepregatiti sa tina piept oponentilor, chiar daca initierea acestor oponenti in istoria si starea de lucruri din Rominia si Republica Moldova mi s-a parut cam deplasata. Or, in Rominia nu se puteau intimpla numai rele odata ce tara a ajuns membra a Uniunii Europene si NATO, dar nici situatia Republicii Moldova nu e atit de disperata. Si, dimpotriva, Liviu Iurea, corespondentul TVR la Moscova, originar din Humulesti si absolvent al Universitatii „M.Lomonosov” din Moscova, aflat alaturi de Colesnic si Petrencu, dadea raspunsuri promte si pline de tilc la intrebarile provocatoare ale reprezentantilor pro-moscoviti. De fapt, chiar Z.Todua a fost la inaltime: ghidat de moderator a dat o intrebare lui Petrencu, dar vazind ca acesta prea mult cugeta, singur s-a apucat "sa-l ajute" la raspuns. Ideea lui (fixa) era ca pe timpul rominilor in Basarabia a fost foarte rau si daca radicalii fac unirea acum, pot sa se verse riuri de singe. In cele 1,5 minute puse la dispozitie Todua parca era pus in priza, tirajind "adevarurile" sale: ca dupa unirea din 1918 rominii tineau in Basarabia jumatate din corpul lor de jandarmi; ca o potentiala tentativa de unire in anii 90 a cauzat conflictul transnistrean, iar comunistii au venit pe cale democratica la putere si au facut mult bine pentru Republica Moldova; ca evenimentele din 7 aprilie anul trecut ar fi fost puse la cale de unionisti; ca asupra unirii cu Rominia trebuie de cugetat bine etc, etc. Spusele lui Iurie Colesnic si Anatol Petrencu precum ca vectorul R.Moldova e orientat spre integrare europeana, dar si parerea lui Liviu Iurea ca Unirea se va face de alta generatie de basarabeni au rasunat oarecum timid, neargumentat. Nu asi intra in discutie cu Z.Todua vs. de problema Unirii, dar talk-show-ul realizat cu o saptamina inaintea aniversarii a 92-ua de la Actul Unirii Basarabiei cu Rominia Mare mi s-a parut un prilej semnificativ de a cugeta asupra destinului nostru. Or, daca nu era Unirea de la 27 martie 1918 si cei 22 de ani de traiti in componenta Rominiei Mari, cu siguranta si eu, autorul acestor rinduri, as fi fost mancurtizat si pornit contra rominilor si "radicalilor unionisti" moldoveni mai ceva ca Zurab. Anihilarea constiintei nationale era un fel de politica de stat in fosta URSS. Si dimpotriva, aflarea Basarabiei in componenta Rominiei a consolidat constiinta noastra nationala, ajutindu-ne sa supravietuim ca neam in anii de rastriste care au urmat. Pastrez acasa o relicva de familie, care nu poate fi gasita in orice muzeu. E un certificat de improprietarire acordat lui Zaharia Cernei, strabunicul meu. Documentul are nr. 552, este eliberat la 10 martie 1923 de catre institutia „Casa noastra” si arata ca strabunicul a fost improprietarit pe veci cu 6 ha de pamint, acordate cu titlu gratuit. Adica in timpul reformei agrare din 1921-1924 practic toate familiile de tarani basarabeni au primit cite 6 ha de pamint. Remarcam ca, venind in Basarabia, rusii nu au dat nimanui un petec de tarina, dimpotriva, le-au luat si ceea ce aveau. Rominii au demarat in anii 30 o impresionanta campanie de constructie a scolilor in Basarabia. CUVINTUL a scris deja despre faptul ca peste 300 de cetateni au fost decorati de regele Carol II cu medalia „Pentru constructii scolare”. Tudor Golub, ex-colaborator la Programul IREX-CPP imi spunea ca in 2008, prin proiecte de participare a comunitatilor au fost reparate patru scoli satesti, construite anume in acea perioada. Cei 22 de ani ne-au ocrotit de razboiul civil din Rusia sovietica, care a luat 9 milioane de vieti, de un eventual Golodomor care numai pe ucraineni i-a costat 7 milioane de vieti. Mos Ilie Vlas, unul din consatenii mei, care in 1947 a fost mobilizat la asa-numitul FZO in Donbas si a preferat sa ramina acolo decit sa vina la saracia din kolhozul de la bastina imi spunea ca cine nu a trait in timpul Rominiei Mari, nu stie ce-i viata. Rominia, spre deosebire de URSS, imi spunea batrinul miner, era un stat normal, unde nu bagau la puscarie pentru o anecdota, nu au deportat gospodari, nu au omorit si aruncat in gropi de var medici, juristi, invatatori si preoti, nu au trimis pe linia intii a frontului flacauani de 18 ani neinstruiti. Viata in Rominia Mare s-a tinut pe credinta, demnitate si onestitate. Comunistii le-au substituit cu ateism, minciuna si umilinta, care au dus la degradarea moralitatii societatii, relatiilor dintre oameni si in rezultat avem ceea ce avem, spunea batrinul. Ion Cernei, 26 martie 2010 PD isi consolideaza rindurile cu fosti comunisti PD isi consolideaza rindurile cu fosti comunisti Remarcam intr-un material publicat acum o luna modul cum au reactionat consilieriii PD din Orhei la declaratia lui Evgheni Pisov, consilier raional si ex-presedinte al raionului precum ca iese din rindurile fractiunii PCRM si adera la Partidul Democrat. Dupa scandalul care s-a declansat atunci, am crezut ca Evgheni Petrovici in genere nu va mai veni la sedintele consiliului. Dar am gresit. Acum Evgheni Pisov este pedist. Adica membru cu drepturi depline al Partidului Democrat din Moldova. De rind cu domnii Bobeica, Rotaru, Golub, Rusu etc. chiar daca acestea nu l-au voit. Vazind ca pedistii din Orhei nu-l agreaza, fostul presedinte de raion s-a adresat nemijlocit la Marian Lupu care, cica, fara a-i cere careva explicatii vizavi de unele pacate ale respectivului acumulate in perioada cind a guvernat raionul, l-a admis in partid. Veaceslav Rusu, consilier raional PD de Orhei, mi-a spus cu ironia ce-l caracterizeaza ca, revenind in PD, E.Pisov a primit inapoi biletul vechi, lasat cind a trecut la PCRM. Dinsul nu a dorit sa comenteze decizia superiorilor din partid, remarcind doar ca lor, acolo, poate li se vede mai bine. Totodata Veaceslav a precizat ca la Orhei in ultimul timp rindurile PD s-au consolidat substantial din contul mai multor primari comunisti, care au urmat exemplul lui E. Pisov. Este vorba de Tudor Hriptievschi de la Peresecina, Gheorghe Negruta de la Cucuruzeni, Gheorghe Gondiu de la Isacova, Petru Veverita de la Piatra, Vasile Cojocari de la Zahoreni. Noutatea a fost primita neunivoc de catre consilierii PL si PLDM, cei care in timpul celor doua campanii electorale din vara trecuta s-au confruntat cu cele mai multe probleme si au adunat cele mai multe scoabe in roti (la direct, nu la figurat) semanate pe drumuri nu fara concursul si actualilor transfugi. Ilie Rabei, consilier PLDM, mi-a spus ca mai pastreaza un cartuz intreg cu scoabe culese atunci de pe drumurile raionului si pe care inca nu se indura sa le duca la Muzeul de Istorie si Etnografie din localitate. Petru Papusoi, ex-consilier PCRM, mi-a relatat in aceasta ordine de idei ca o fractiune PCRM in Consiliul raional Orhei in perioada 2003-2007 nici nu a fost constituita, iar dupa „consolidarea” rindurilor PD cu transfugi va mai zabovi cu aderarea sa la un partid de stinga precum prevedea. Acelasi Veaceslav Rusu este de parerea ca nou-venitii, de fapt, nu sunt transfugi de la PCRM. Dinsii, pur si simplu, o perioada anumita s-au aflat „in comandirovca” in PCRM, iar cind a rasunat ordinul s-au intors inapoi. Colegul lui V.Rusu de partid si consiliu, Vladimir Bobeica, nu se putea dumiri cum sa-i numeasca pe cei reveniti in PD: tovarasi sau domni?” Cel mai potrivit raspuns la intrebarea data mi s-a parut renumita replica a regretatului Nicolae Sulac, care nici odata nu baga mina in buzunar dupa aprecieri pentru politicienii nostri: „Êàêié ií äiìí, åñëè íà òiiàðèù åëè-åëè òÿíåò?...” Ion Cernei, 19 martie 2010 Prognoze sinistre - secrete de stat Un document din 4 iulie 2009, recent desecretizat, semnat de Oleg Reidman, ex-consilier prezidential si deputat PCRM, adresat ex-presedintelui V.Voronin demonstreaza foarte elocvent in ce stare se afla R.Moldova dupa opt ani de guvernare comunista. „Guvernul a pregatit doua variante de iesire din situatie, il informa pe presedinte O.Reidman. in caz ca actualul Guvern ramine la conducere inca doua luni, in octombrie 2009 bugetul de stat va intra in incapacitate de plata, nu va fi posibila finantarea investitiilor capitale, reparatiilor capitale, procurarile de marfuri si servicii. Daca Guvernul actual ramine la conducere pina in februarie-martie 2010, se propune un set de masuri suplimentare de reducere a cheltuielilor si respectiv a deficitului bugetar in suma de 665,4 mln lei inclusiv: 1. reintoarcerea, incepind cu 1 octombrie 2009, la conditiile de salarizare a angajatilor din sectorul bugetar din 2008 - 184 mln lei; 2. excluderea, de la 1 august 2009, a platii premiilor pentru angajatii din APC si APL – 232 mln. lei; 3. trimiterea in concediu, din cont propriu, a angajatilor APC si organelor subordonate lor, in special inspectoratele – 50,4 mln lei; 4. anularea compensatiilor nominative, incepind cu 1 octombrie 2009 – 64,4 mln lei; 5. majorarea, incepind cu 1 septembrie 2009, a normei didactice a pedagogilor in invatamint cu 2 ore – 37 mln lei. (Aceasta masura prevede disponibilizarea a circa 5000 de pedagogi); 6. stoparea, din 1 octombrie 2009, a acordarii creditelor preferentiale unor categorii de populatie – 21,4 mln lei; 7. stoparea programului locuinte pentru tineret – 50,5 mln lei; 8. stoparea indexarii depunerilor populatiei in Banca de Economii, cu interzicerea primirii cererilor noi – 25,7 mln lei. Insuficienta in suma de 2167,5 mln lei (2832,9 mln lei – 665,4 mln lei) ar putea fi acoperita din granturi si credite externe sau in caz contrar este riscul de finalizare a anului bugetar cu datorii creditoare enorme”. V. Voronin nu s-a grabit sa intreprinda careva masuri pentru ameliorarea situatiei. Mai mult, el a reactionat la demersul consilierului sau doar la 8 august, foarte calm indicindu-i premierului Z.Greceanii: „Prelungim activitatile necesare si monitorizarea situatiei”. PCRM deja pierduse alegerile si, trecind in opozitie, comunistii nu aveau pentru ce-si face griji - toate probleme ramineau in seama noii guvernari. Dimpotriva, Voronin, Greceanii, Dodon, Reidman, Munteanu & K s-au napustit asupra noii guvernari cu cele mai vehemente si fariseice critici precum ca a acceptat credite de la Fondul Monetar International, ca nu majoreaza salariile si pensiile, ca a adoptat bugetul pentru a. 2010 cu un deficit bugetar solid etc. etc. Pentru critici AIE nu ar trebui sa se supere, opozitia pentru asta si exista. Important este ca s-a reusit, totusi, a salva situatia. Tudor Iascenco, 12 martie 2010 Cu cit mai multe primarii, cu atit mai bine pentru…primari Asociatia Primarilor si Colectivitatilor Locale din R.Moldova (APCL), care numara peste 300 de membri este ingrijorata de initiativa Comisiei pentru Reforma Constitutionala de a efectua o noua reforma administrativa, in urma careia R.Moldova ar fi impartita pe regiuni, a declarat in cadrul unei conferinte de presa Gheorghe Anghel, primarul orasului Stefan Voda, citat de INFOTAG. In opinia presedintelui acestei Asociatii Vasile Panciuc, primarul or. Balti, “impartirea pe raioane este mult mai practica si mai binevenita din punct de vedere al intereselor cetateanulu”. La o adica, pozitia primarilor poate fi inteleasa. Daca ar depinde de dinsii, ei, cred, ar modifica astfel legislatia ca sa avem primarii in fiecare mahala. Va inchipuiti cite locuri noi de munca, bine platite, ar aparea in acest caz in Moldova? Pentru ca fiecare primar mai vrea sa aiba alaturi un secretar, unul-doi-trei contabili, inginer cadastral etc. si toti cu drepturi depline de functionari publici. La o adica, pozitia primarilor poate fi inteleasa. Daca ar depinde de dinsii, ei, cred, ar modifica astfel legislatia ca sa avem primarii in fiecare mahala. Va inchipuiti cite locuri noi de munca, bine platite, ar aparea in acest caz in Moldova? Pentru ca fiecare primar mai vrea sa aiba alaturi un secretar, unul-doi-trei contabili, inginer cadastral etc. si toti cu drepturi depline de functionari publici. Dar haideti sa privim problema din alta parte. Dupa antireforma administrativ-teritoriala din 2003 armata functionarilor din Moldova s-a majorat de citeva ori. Si toti acestia trebuie bine platiti, asigurati cu cabinete, telefoane, automobile, carburanti, caldura, premii, indemnizatii etc. Dar vorba ceea: pentru a lua ceva din sertar, mai intii trebuie sa pui acolo. Dar cine sa puna-n sertar, daca provincia din Moldova a ramas, in fond, cu batrini, copii si…functionari, iar majoritatea agentilor economici care mai sunt abea de-si duc zilele de azi pe miine, inglodati pina-n git in datorii si probleme? In lumea civilizata orice structura se formeaza si exista daca dispune de resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor. La noi majoritatea absoluta a primariilor si autoritatilor raionale sunt finantate in proportie de 90-70 la suta din bugetul de stat. Astfel, in loc ca o buna parte din resursele adunate de la contribuabili sa fie reinvestite in relansarea economiei, dezvoltarea producatorilor autohtoni, actiuni care sa genereze noi venituri in buget, noi cheltuim sume enorme pentru consolidarea birocratiei. O eventuala reforma administrativ-teritoriala “va fi in detrimentul populatiei care va intimpina obstacole in procesul de solutionare a problemelor personale”, considera liderii Asociatiei susnumite. Dinsii prefera sa nu-si descifreze ingrijorarile. Si-i clar de ce: daca intra in detalii numaidecit se poticnesc de propriile obstacole, or autorii celor mai multe probleme cu care se confrunta populatia sunt anume autoritatile. Un singur exemplu: sub presiunea organismelor internationale, acum cinci ani, in Moldova a demarat Reforma Regulatorie, scopul careia era simplificarea sistemului regulatoriu si curatirea lui de multe acte normative ineficiente si chiar periculoase pentru tara. La nivel local s-a mers pe ideea crearii Ghiseelor Unice, rolul carora consta in optimizarea relatiilor dintre antreprenori si autoritatile publice, asigurarea unei transparente reale a serviciilor prestate de structurile publice agentilor economici si populatiei. In cadrul primelor etape ale Reformei Regulatorii au fost anulate citeva sute de acte normative care afectau serios aparatul de stat de toate nivelurile si asigurau conditii favorabile pentru dezvoltarea coruptiei, protectionismului, altor faradelegi. Dar mai departe nu s-a mers. Nici la nivel central, nici in provincie. Rolul si misiunea Ghiseelor Unice a fost compromisa completamente, lucru, de altfel, previzibil in contextul actualei structuri administrativ-teritoriale a tarii. Or, demult este demonstrat: cu cit mai multi birocrati, cu atit mai rau pentru cetateni. In discutii unii primari se pling ca nu-si vad capul de treburi si probleme, altii chiar declara ca s-ar fi saturat pina-n git de aceasta functie. Dar in ultimul deceniu nu cunosc nici un caz ca vre-un primar din regiunea Orhei sa fi demisionat benevol pentru ca nu a reusit sa faca fata misiunii sale. Dimpotriva, de la alegeri la alegeri, numarul pretendentilor la functiile de primar este in permanenta crestere, chiar daca foarte putini pretendenti dispun de competentele si abilitatile respective. Cuiva aceste meditatii ii pot parea subiective. Cineva, posibil, ar vrea sa demonstreze ca lucrurile stau mai altfel. Tuturor celor care au ceva de spus la tema data le oferim posibilitatea sa-si expuna opiniile in CUVINTUL. Tudor Iascenco, 5 martie 2010 PCRM – partid al carieristilor, tradatorilor, vircolacilor? Solicitati de reprezentantii mass-media sa comenteze migratia masiva din PCRM,Vladimir Voronin, Iurie Munteanu, Grigori Petrenco si alti lideri comunisti declara sus si tare ca acum partidul se curata de elemente straine, fel de fel de carieristi, vircolaci, tradatori, regi ai vinului, proprietari de microbuze etc. La recenta adunare republicana a activului PCRM V.Voronin concretiza ca pina in februarie c. din PCRM „au iesit putin peste 100 de persoane”. Insa la conferintele de presa convocate numai in ultimele 3-4 saptamini de fosti activisti ai PCRM sunt mediatizate complet alte cifre. Numai potrivit relatarilor publicate saptamina curenta pe site-ul www.ava.md organizatia PCRM din sectorul Centru, or. Chisinau a fost parasita de 12 secretari ai organizatiilor primare, cea din sectorul Riscani – de 13 secretari si citiva secretari si membri ai biroului CR al PCRM, urmati de, peste 100 de membri de partid, cea din sectorul Buiucani – de circa 70 de activisti ai partidului de diferite virste. In sectorul Botanica au iesit din partid citeva organizatii primare en-corpore. Majoritatea celor plecati din PCRM au aderat la partidul „Moldova Unita”, pe care V.Voronin il porecleste cu sarcasm „MU-MU”. Se subtiaza evident si rindurile organizatiilor Partidului Comunistilor din provincie. CUVINTUL a scris deja despre destramarea completa a fractiunii PCRM in Consiliul raional Orhei. Tot asa s-a intimplat si la Soldanesti, Soroca, in alte raioane. Si daca Lupu, Stepaniuc, Turcan, Guznac, alte sute de activisti de rang republican, raional si local au fost niste carieristi, vircolaci, tradatori, mafioti este logic sa ne punem astazi intrebarea: bine-bine, dar nu anume acesti oameni au condus opt ani tara!? Tudor Iascenco, 26 februarie 2010 Daca erau incoltiti la timp... Opinia publica moldoveneasca a ramas bulversata de declaratia lui Ion Muruianu, presedintele Curtii Supreme de Justitie. La adunarea republicana a judecatorilor, in contextul discutiei despre cei 20 milioane de euro pierduti de Republica Moldova la CEDO a dat vina pe mass-media care, „fiind prin definitie dulai de paza ai societatii, se transforma uneori, sa-mi fie de scuzare, in ciini turbati care devin periculosi pentru societate”. Reiese ca jurnalistii sunt vinovati ca tara a pierdut atitea milioane. Cuvintul e ca si vrabia - daca l-ai scapat, nu-l mai prinzi. Ulterior am citit ca Ion Muruianu ar fi regretat faptul ca „mesajul sau a fost interpretat gresit de mass-media”. Ma gindesc, totusi, ca cel mai mare judecator al tarii a fost mai sincer la adunarea de simbata, iar regretele au fost conditionate de reactia opiniei publice. Mie tirada lui Muruianu mi-a amintit de fraza preferata a procurorului stalinist Visinski, care, la procesele din anii 30 din URSS contra asa numitilor „dusmani ai poporului”, striga cu spuma la gura: „rasstreleati kak besennih psii!». Vina noastra, a jurnalistilor formati ca profesionisti in perioada sovietica, iar acum ajunsi dulai de paza la poarta neregulilor societatii noastre, e ca pina nu preademult am fost foarte cuminti cu „facatorii de dreptate” din judecatorii. Bunaoara, imi amintesc ca mai bine de 20 de ani in urma, la Telenesti, convoiul aducea inculpatii de la militie la judecatorie, ca peste citeva minute sa-i intoarca in celule pentru ca judecatorii incinsesera o betie sora cu moartea. Unul din judecatorii telenesteni la betie avea obiceiul sa se ia la bataie cu procurorul raionului, ambii fiind nascuti in aceeasi mahala intr-un sat din raionul Floresti. Lumea se aduna ca la circ, dar nimeni, nici chiar militia, nu indraznea sa-i desparta! Intotdeauna biruia judecatorul. De citeva ori am incercat sa scriu la ziar despre aceste batai, dar redactorul nu se incumeta sa publice materialele, ca sa nu-si faca sie si autorului probleme suplimentare. Peste un timp acel judecator ajunsese la Curtea Suprema de Justitie, iar procurorul fusese incadrat la o procuratura in Chisinau… Dar sa revenim la zilele de azi. In cadrul unei sedinte judiciare unde se examina un dosar privind omorul soacrei de catre ginere, judecatorul, fara sa vrea, a exclamat: „Doamne, astuia trebuie sa i se dea o medalie, noi insa trebuie sa-l condamnam!!!” Desi am scris despre caz, judele s-a ales doar cu o apostrofare de la presedintele Curtii de Apel Balti, continuind sa judece mai departe. La Orhei era un judecator despre care se stia cu siguranta ca ia mita. Odata a fost mituit de parintele unui inculpat pentru a-i da o pedeapsa mai usoara fiului judecat intr-un caz de tentativa de viol. Judecatorul i-a aplicat o pedeapsa conditionala faptasului. La trei saptamini dupa pronuntarea sentintei cel nepedepsit violeaza si omoara o tinara. Dupa asta tata si bunicul faptasului inca mult timp regretau ca au dat banii judecatorului. Daca vinovatul isi primea pedeapsa in primul caz, cu siguranta nu se intimpla tragedia ulterioara. Institutiile judecatoresti, ca parte a societatii noastre, in cei aproape 20 de ani de independenta au acumulat alaturi de virtuti si multe vicii, care nu le fac fata. Autoritatile centrale de mai mult timp vorbesc despre necesitatea reformarii justitiei, lichidarea coruptiei care s-a inradacinat adinc in acest domeniu. Dar mai departe de vorbe si promisiuni lucrurile nu merg. E clar, cei care au pronuntat decizii strimbe, bagind Moldova in datorii de sute de milioane, au procedat astfel din ignoranta profesionala sau avind anumite interese. CEDO a apreciat doar o parte din deciziile strimbe ale judecatorilor din Moldova. Si numai unul Dumnezeu stie cita lume a suferit pe nedrept din cauza justitiei noastre, care tot timpul a ramas in afara oricaror critici, inclusiv din partea mass-media. In rezultat avem ceea ce avem: sute de cauze pierdute la CEDO, mii de dosare care se plimba cu anii prin instante fara a-si gasi rezolvare, iar in fruntea Curtii Supreme de Justitie - pe Ion Muruianu. Daca cei cu musca pe caciula erau incoltiti la timp de societate, inclusiv si de ciinii ei de paza, societatea nu ajungea aceste zile. P.S. Am scris acest editorial cu dragoste fata de judecatorii onesti de la Telenesti, Orhei, Rezina, Chisinau etc, care de cele mai multe ori nu fac mare cariera anume pentru ca sunt modesti si onesti. Ion Cernei, 19 februarie 2010 Prajina comunistilor si schimbarea promisa de AIE Conform declaratiei fractiunii PCRM din Consiliul raional Rezina, mediatizate de liderul acesteia in sesiunea de la sfirsitul lunii ianuarie c., consilierii comunisti „condamna faptele si actiunile partidelor de asa zisa Integrare Europeana”(reprodus exact ca in declaratie - n. a.) pentru ca sunt „permanent amenintati cu destituirea din functie sau intentarea unor dosare care ne vor ajuta sa plecam daca nu sustinem „rasturnarea conducerii raionului” care a facut „lucruri mari si frumoase pentru cetatenii raionului”. „In deosebi sunt terorizati conducatorii serviciilor desconcentrate si agentii economici”, „consilierii sunt impusi sa-si vinda demnitatea, sa-si tradeze alegatorul” se mai mentioneaza in declaratie. Majoritatea consilierilor „condamnati” nu au stat sa asculte declaratia pina la capat, parasind suparati sala. Drept ca o parte din consilierii de orientare democrata repede s-au intors, incercind sa initieze niste dezbateri asupra invinuirilor declarate, dar nu mai aveau cu cine, plecasera cei cu declaratia. Pacat. Astfel a fost ratata o sansa reala de a se incerca, cel putin, a depasi o stare de lucruri anormala care s-a inradacinat in teritoriu dupa alegerile din 2003. Comunistii, obtinind majoritatea in Consiliul raional in urma antireformei administrativ-teritoriale din 2003, si conducindu-se de vechea lor deviza „cine nu-i cu noi este impotriva noastra”, si-au promovat in toate posturile doar oamenii lor, care de multe ori nu aveau nici studii, nici competenta si nici experienta, fiind capabili doar de a executa fara cricnire ordinele sefilor de partid. (Anume pentru aceasta calitate, se vede, in perioada data cele mai solicitate cadre au fost politistii pensionari sau cei alungati din organe pentru diferite fapte reprobabile). In toti acesti ani comunistii au guvernat raionul Rezina si au gestionat banii si averea publica, reiesind exclusiv din propriile interese si ignorind completamente opozitia si electoratul acesteia. Mai mult, cei care incercau sa se impotriveasca sau sa nu se supuna indicatiilor guvernarii, peste noapte se trezeau cu dosare penale, diverse controale, conturi blocate etc. Pe de alta parte, multi reprezentanti ai partidului de guvernamint si-au satisfacut ambitiile si interesele cum au vrut, fiind convinsi ca toate abuzurile si faradelegile le vor fi iertate. Aceste afirmatii ar putea fi demonstrate cu zeci de exemple concrete, dar cred ca nu-i cazul, deoarece multe dintre acestea au fost deja mediatizate de CUVINTUL si cititorii le cunosc. Alianta pentru Integrare Europeana a cistigat alegerile din 29 iulie 2009 si datorita promisiunii de a schimba starea de lucruri in republica, modul de guvernare atit la nivel central, cit si local. Desi a trecut destul timp de cind AIE a preluat puterea, in raionul Rezina nu s-a schimbat nimic. Comunistii continua sa guverneze raionul ca si pina acum, toate posturile raminind in subordinea lor si facind tot posibilul pentru a compromite si a discredita noua guvernare, lucru care-i supara pe cei care au votat SCHIMBAREA si din punctul de vedere al carora declaratia fractiunii PCRM din Consiliul raional poate fi asociata cu prajina din cunoscuta zicala moldoveneasca. Mai mult, acestea considera ca, tolerind o atare stare de lucruri, AIE va pierde increderea si sustinerea electoratului. Si inca ceva. Acum citeva zile a trecut pe la redactie un primar din Soldanesti, fost activist al AMN, PCRM si care ne-a declarat ca in timpul apropiat „va trece la Filat”. Nu singur, impreuna cu alti primari, consilieri, demnitari de rang raional amenisti, pepecedisti, comunisti, pesedisti etc. Fara o sustinere „de sus” aici, „jos” nu faci nimic, isi argumenta alegerea primarul, fiind convins ca PLDM ii va primi pe toti cu bratele deschise. Increderea primarului mi-a amintit de cunoscutul cintec rominesc „Vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi raminem tot ca prostii”. P.S. Cind editorialul era deja scris pe un blog in internet am gasit o propunere conform careia ar fi bine ca in timpul apropiat Filat, Lupu, Ghimpu si Urecheanu sa prezinte o dare de seama publica despre acei pe care i-au primit in partidele lor dupa alegeri si schimbarile pe care AIE vrea sa le faca cu aceste cadre. Tudor Iascenco, 12 februarie 2010 Schimbarile depind, in primul rind, de fiecare dintre noi Saptamina trecuta Secretarul de stat Hillary Clinton si Premierul Vlad Filat au semnat Acordul "Compact" cu Corporatia "Provocarile Mileniului", prin care Statele Unite au acordat Republicii Moldova 262 milioane de dolari, credit nerambursabil. Banii vor fi folositi pentru reabilitarea drumurilor si dezvoltarea agriculturii performante. "Statele Unite ale Americii sprijina aspiratiile europene ale Republicii Moldova. Va asiguram ca vom aborda subiectul cu responsabilii pentru relatii externe ai Uniunii Europene", a declarat explicit Hillary Clinton. „Administratia SUA este dispusa sa construiasca un parteneriat solid cu Republica Moldova, iar semnarea acordului de finantare este o victorie a Guvernului de la Chisinau", a mai spus ea. Secretarul de Stat al SUA a precizat ca Republica Moldova trebuie sa implementeze reformele necesare si sa-si consolideze democratia prin intermediul programelor USAID si al Corporatiei „Provocarile Mileniului". Hillary Clinton a mai mentionat ca SUA opteaza pentru solutionarea conflictului transnistrean in formatul „5+2", cu respectarea integritatii si suveranitatii Republicii Moldova. Administratia americana si-a exprimat din nou sprijinul pentru reformele democratice din Moldova. Secretarul de stat Hillary Clinton a reafirmat sprijinul administratiei Obama pentru integrarea Moldovei in comunitatea euro-atlantica: „Administratia Obama este decisa sa adinceasca si sa largeasca parteneriatul cu Moldova, pentru a asigura ca cetatenii Moldovei vor vedea roadele reformelor economice, politice si ale eforturilor depuse in ultimii ani... Vrem ca Moldova sa faca parte din Alianta euroatlantica , cu toate avantajele ce decurg de aici”. Decodificarea acestor avantaje inseamna o viata mai buna pentru fiecare cetatean intr-o tara democratica, mai sigura si prospera. Astazi, intr-un moment crucial al istoriei noastre, R. Moldova are nevoie de un parteneriat solid si durabil cu SUA, care se anunta a fi unul realist si pragmatic, capabil sa imbine armonios initiativa cetatenilor exprimata in urma scrutinului electoral, cu spiritul civic modern si cu angajarea responsabila a Aliantei pentru Integrare Europeana. Vointele politice ale RM si SUA reprezinta eforturi sinergetice focalizate pe principiile democratice, pe garantarea securitatii individului, a vietii sale si a familiei. Un alt avantaj fundamental inseamna securitate nationala, care urmareste sa asigure starea de normalitate democratica la care aspira societatea si cetatenii, pe baza eforturilor ce vizeaza deplina instaurare a legalitatii, faurirea prosperitatii economice, echilibrul social si stabilitatea politica. Securitatea nationala se realizeaza in cadrul ordinii democratice prin: exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor cetatenesti; asumarea constienta a responsabilitatilor; perfectionarea capacitatii de decizie si de actiune a statului; afirmarea Republicii Moldova ca membru activ al comunitatii internationale. Evident ca ceea ce fac Guvernul RM si administratia Obama SUA este important. Dar cel mai important este ce facem noi unul cite unul. Cred ca este timpul sa ne intrebam, cum contribuim fiecare dintre noi la realizarea unei schimbari calitative pentru asigurarea unui trai decent? Pentru ca daca am fi avut o alta atitudine fata de corectitudinea scrutinelor electorale, mai ales din partea celor care prin lege au fost obligati sa o faca, drumul reformelor ar fi fost cu mult mai scurt si cu rezultate, asteptarea carora ne-a cam obosit demult. Spun aceste lucruri pentru ca, monitorizind scrutinul electoral din 17 ianuarie 2009 pentru alegerea Presedintelui Ucrainei, in calitate de observator international, am sesizat cit de departe suntem chiar de Ucraina la capitolul alegerilor libere si corecte, fapt prin care singuri ne afectam prezentul nostru si viitorul copiilor nostri. CUVINTUL precizeaza: Corporatia "Provocarile Mileniului" va acorda Moldovei $262 mil. pentru implementarea Programului "Compact". Asistenta va fi acordata sub forma de grant in decursul unei perioade de cinci ani. Programul "Compact" include doua proiecte majore: "Tranzitia la agricultura performanta" in valoare de $102, in cadrul caruia vor fi renovate 11 sisteme centralizate de irigare din bazinele riurilor Nistru si Prut si va permite deservirea a peste 15 mii ha de terenuri agricole; "Reabilitarea drumurilor" - estimat la $133 si prevede lucrari de reparatie a 93 km de autostrada. Pentru administrarea, monitorizarea, evaluarea si auditul Programului "Compact" vor fi alocati $27 mil. Anterior Moldova a primit din partea Corporatiei $24,7 mil. pentru combaterea coprutiei. Valeriu Rusu, director ADR „Habitat”, or. Rezina Schimbarea depinde de cadre Prim-ministrul Vlad Filat a declarat recent in cadrul unei emisiuni televizate ca este nemultumit de activitatea Procuraturii Generale, care “nu doreste sa-si faca meseria”. In opinia premierului, procurorii demult ar fi trebuit sa dea raspuns la intrebarile legate de evenimentele din 7 aprilie 2009, cind au fost devastate Presedintia si Parlamentul, sa informeze lumea despre rezultatele investigatiilor desfasurate in cadrul dosarelor intentate pe numele diferitor lideri de partide, dar si despre modul de privatizare si gestionare a patrimoniului public de catre demnitarii si acolitii fostei guvernari. Si multi dintre cititorii nostri sustin ca schimbarile promise de actuala guvernare intirzie. La nivel central, parca lucrurile merg nu rau, ne scrie Ion Goncear din Rezina. Dar in provincie, inclusiv in orasul si raionul Rezina, totul ramine pe vechi: aceleasi cadre, acelasi stil de lucru, aceeasi mentalitate... La scrutinul din 2009 majoritatea alegatorilor au sustinut formatiunile de orientare democrata anume pentru ca acestea au promis niste schimbari de principiu, actuale pentru tara, pe care fosta guvernare nu a dorit sau nu a fost in stare sa le realizeze. Acum Alianta pentru Integrare Europeana risca sa nu-si respecte promisiunile. Or, o reforma nu poate fi realizata de oameni care nu au dorit-o sau chiar au fost impotriva ei. Dar in mai multe raioane, inclusiv in structurile de stat desconcentrate din teritoriu, in rolul de factori de decizie ramin oamenii fostului regim care nu-s capabili la asemenea lucruri si care mai degraba vor face tot posibilul pentru a discredita si actuala Putere, si reformele initiate de ea. Cum s-a intimplat, de exemplu, cu reforma administrativ-teritoriala din 1999. Pregatita de fortele democrate din acel Parlament, reforma in cauza a fost osindita sa fie realizata de adversarii ei inveterati – de comunisti, care au facut tot posibilul pentru a o discredita ca sa revina la structura veche care le permitea promovarea propriilor cadre in autoritatile publice de nivelul I si II. La fel se poate intimpla si cu reformele promise de AIE. Poate cineva crede ca functionarii, procurorii, politistii, judecatorii care pina mai ieri au servit cu credinta nu legea, nu obligatiunile lor de serviciu, ci partidul de guvernamint si oamenii lui, peste noapte se vor schimba, devenind buni profesionisti, specialisti competenti, aparatori principiali si promotori activi ai legislatiei, intereselor statului si drepturilor omului? Eu unul nu cred. In autoritatile publice, institutiile de stat desconcentrate in teritoriu din raionul Rezina de la 2003 incoace au fost promovati si sustinuti de guvernare multi oameni intimplatori, incompetenti, inclusiv din rindul pensionarilor, capabili doar sa execute fara cricnire ordinele sefilor. Cu asemenea cadre mari reforme nu faci… Tudor Iascenco, 22 ianuarie 2010 Ciombistii genereaza doar deficit de imagine si de incredere Astazi lumea este speriata cu Ben-Laden. Iar pentru noi, in copilarie, la scoala in calitate de sperietoare figura Moiz Chombe (sau Ciombe in transcriptie romineasca) unul din dictatorii prooccidentali ai Republicii Kongo, din ordinul caruia, prin 1961, a fost ucis Patrice Lumumba, un alt dictator (procomunist), numele caruia il poarta o universitate din Moscova. In amintirea familiei noastre si a vecinilor insa a ramas alt Ciombe, un motan mare, negru ca taciunele si plin de draci. Acesta prindea (uneori) soareci si sobolani, pe care avea obiceiul sa-i aduca vii si sa le de-a drumul prin casa. Mai reusea sa scoata capacul la orice cratita si sa fure gaina chiar din oala cu zeama, era capabil si la alte mirsavenii. Satenii de multe ori au incercat sa scape de Ciombe, dar unde il duceau, peste un timp, se intorcea acasa. La sigur, cu timpul lumea ar fi uitat de Ciombe, daca el nu si-ar fi lasat o groaza de urmasi: tot asa de negri si cu aceleasi metehne, facind sa dispara pisicile normale, care-si stiuau locul si rostul, nu indrazneau sa se urce pe masa stapinului, iar noaptea se cereau afara pe orice timp. De la un timp traiesc cu obsesia ca regnul politic din Moldova este dominat de o multime de alde Ciombe si urmasii lui, care s-au plodit sub umbrelele diferitor partide si care si-au batut joc in modul cel mai cinic de tara si popor, de valorile noastre nationale. Incetul cu incetul PCRM si PPCD, oamenii care le-au reprezentat, dispar de pe scena politica. Dupa Petru Papusoi, un activist cunoscut, organizatia raionala Orhei a PCRM a mai fost parasita si de alti membri dezamagiti de politica si liderii acestui partid. Iar din PPCD la Orhei a ramas practic numai numele. La ultima sedinta a Consiliului raional Telenesti s-a dezis de PPCD ultimul reprezentant al acestuia, declarindu-se consilier independent. Tot asa au procedat si doi dintre cei trei primari alesi pe lista acestui partid. Filiala Telenesti a PPCD a ramas deja si fara sediu, pentru ca nu are cu ce achita intretinerea. Cu alte cuvinte, timpul le pune la locul lor pe toate. Problema-i ca o mare parte din ex-”fruntasii” acestor formatiuni acum incearca in fel si chip sa-si gaseasca locusoare calde in partidele de la guvernare. Degeaba guvernantii se bucura si se lauda cu aceste „completari”! In realitate pepecedistii, comunistii si alti „fosti” ciombisti genereaza doar deficit de imagine si de incredere… Ion Cernei, 15 ianuarie 2010 Ziarul si interesele In sesiunea Consiliului orasenesc Rezina din 15 decembrie s-a discutat mult si controversat asupra cazului SRL „Covcor”. Majoritatea consilierilor era foarte suparata pe instanta de judecata care, printr-o decizie irevocabila, a obligat administratia orasului sa-i plateasca intreprinderii un prejudiciu moral de 5 mii lei si cheltuielile de judecata in suma de 7030 lei pentru ca timp de cinci ani a tergiversat examinarea cererii administratiei SRL „Covcor” privind vinzarea terenului aferent obiectelor de productie. Impus sa se conformeze deciziei instantei, consiliul a mai obligat comisia juridica sa ancheteze cazul, sa stabileasca vinovatii de cele intimplate si sa-i impuna sa restitue in buget cei 13030 de lei. Realizarea acestei decizii ar fi un precedent pentru autoritatile publice din raionul Rezina, care ar contribui mult la sporirea responsabilitatii consilierilor, pe de o parte si a primariilor – pe de alta, fata de alegatori si comunitati. Dar eu personal ma indoiesc ca lucrurile vor merge mai departe de dezbaterile inflacarate din sedinta data. Si iata de ce. O buna parte din consilierii rezineni, cind declarau sus si tare in fata camerei de luat vederi ca „prejudiciul trebuie achitat din buzunarul vinovatilor si nu din haznaua publica” ar fi putut sa nominalizeze si persoanele respective. Or, unii dintre ei, motivind ca „apara interesele orasului”, au fost implicati nemijlocit in aparitia „cazului SRL „Covcor”, dar si a altor litigii similare, iar altii au sustinut deschis sau tacit aceste actiuni. Ar fi putut, dar au preferat sa fie „diplomati”. In ultimii ani CUVINTUL a scris despre mai multe abuzuri si faradelegi savirsite de autoritatile rezinene sau reprezentantii acestora, despre relatiile incordate dintre administratia orasului si unii agenti economici, etc. In mod normal autoritatile ar fi trebuit cel putin sa-si expuna punctul de vedere asupra problemelor abordate de ziar, sa informeze lumea despre reactiile respective. Consiliul orasenesc nu a luat atitudine fata de publicatiile CUVINTUL-ui nici chiar dupa ce asupra dezvaluirilor ziarului s-au pronuntat instantele judiciare, apreciindu-le drept reale si veridice. Asa a fost in cazul exproprierii nelegitime a mai multor imobile din teritoriul primariei Rezina, instrainarii frauduloase a patrimoniului IM ”Termocom” si diferitor garaje, apartamente, terenuri etc. Nu se reactioneaza nici la multiplele sugestii, propuneri, critici ale cetatenilor adresate autoritatilor prin intermediul CUVINTUL-ui vizavi de modul de gestionare a patrimoniului si bugetului public, amenajarea localitatilor, solutionarea problemelor economice, sociale, etc si care ar trebui sa serveasca drept baza pentru mai multe actiuni ale primariei si consiliului. De atita nu-i de mirare ca majoritatea rezinenilor apreciaza activitatea acestor autoritati drept nesatisfacatoare. In cadrul unui sondaj de opinie organizat acum citeva luni in oras pe un esantion de circa 500 de persoane, majoritatea respondentilor au apreciat activitatea primarului, viceprimarilor, dar si a Consiliului orasenesc cu calificativele „rau” si „foarte rau”. Eu personal am anumite rezerve fata de rezultatele acestui sondaj, pentru ca in activitatea consiliului si a primariei Rezina in ultimii doi ani s-au produs mai multe schimbari pozitive, inclusiv in ce priveste modul de abordare si solutionare a problemelor localitatilor din teritoriu. Dar ii inteleg si pe rezineni: ei au apreciat reiesind din informatia de care dispun. Astazi CUVINTUL, avind in teritoriul primariei Rezina o audienta de citeva mii de cititori, este puntea principala de legatura dintre autoritati si cetateni. Utilizind efectiv aceasta punte in ambele directii, consiliul si primaria ar avea numai de cistigat. Tudor Iascenco Tudor Iascenco, 1 ianuarie 2010 Arhiva EDITORIALELOR publicate in anul 2009