Virgula în limba română

Lucrările de normare a limbii române stabilesc reguli pentru uzul virgulei în propoziții și fraze.
Ca regulă de poziționare, virgula stă lipită de cuvântul anterior și separată cu un spațiu de cuvântul următor (xx, xx)[1].
Ca și celelalte semne de punctuație, rolul virgulei este de a evidenția structura unei propoziții, ușurând astfel cititul. Totodată, virgula ajută la clarificarea înțelesului frazei, evitându-se ambiguitățile.

Virgula:

  1. Desparte două părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte, nume predicative, complemente, atribute). Exemplu: Ioana, Elena şi Alina au plecat în excursie.
  2. Desparte o interjecţie de restul propoziţiei. Exemplu: O, cât de greu este acest sac!
  3. Desparte un substantiv în vocativ de restul propoziţiei. Exemplu: Ţi-am mai spus, copile, această poveste!
  4. Desparte un adverb de negaţie sau de afirmaţie, când acesta este echivalent cu o propoziţie. Exemplu: Nu, n-am mâncat eu merele.
  5. Desparte o apoziţie de restul propoziţiei. Exemplu: Maria, colega mea, are rezultate bune la matematică.
  6. desparte construcţia gerunzială de restul propoziţiei. Exemplu: Plângând, porni spre casă.
  7. Desparte unele complemente circumstanţiale aşezate înaintea predicatului. Exemplu: Uneori, nu am timp de nimic.
  8. Desparte conjuncţiile “aşadar” şi “prin urmare” plasate în interiorul unei propoziţii. Exemplu: Mi-am amintit, aşadar, repede ce mi-a spus mama.
  9. Desparte un citat de restul frazei, indiferent dacă citatele sunt introduse la început, la mijlocul sau la sfârşitul unei fraze. Exemplu: “Suntem pregătiţi să câştigăm acest meci”, a declarat antrenorul echipei.
  10. Desparte elementele unei adrese şi elementele unei date. Exemplu: Sâmbătă, 18 martie, 2017.

Utilizarea virgulei este destul de importantă într-o propoziţie deoarece nu creează ambiguităţi. Folosirea incorectă a virgulei poate avea, uneori, rezultate hilare, ducând la schimbarea sensului. Este celebru exemplul propoziţiei “Hai să mâncăm, copii!”. Sensul acesteia se schimbă total dacă uitaţi să puneţi virgula: “Hai să mâncăm copii”.

Este important de ştiut cum folosim virgula în cadrul tradiţionalei urări “La mulţi ani”. Virgula nu se pune de fiecare dată după urarea “La mulţi ani”, ci numai în cazul în care ne adresăm cuiva în mod direct. Este corect să spunem “La mulţi ani, Ana!”. De asemenea, nu vom folosi virgula atunci când enunţul este în dativ. Corect vom spune “La mulţi ani Anei!” şi nu “La mulţi ani, Anei!”.

EXCEPŢII: Virgula nu se foloseşte în urmatoarele situaţii:

– Între părţi de propoziţie de acelaşi fel legate prin “şi”, “sau” (exceptând enumeraţiile).

– Între subiect şi predicat.

– Atunci când conjuncţia “însă” şi “deşi” sau adverbul “totuşi” sunt aşezate în interiorul propoziţiei.

– La complementele directe sau indirecte poziţionate după predicat.

 

Distribuie

Lasă un răspuns