Vasile Căpățină: Ar trebui să declanşăm al doilea val de Renaştere Naţională

Dl Vasile Căpăţină s-a îngrijit ca victimele deportărilor din satul său de baştină să nu fie date uitării, dar deocamdată nu are unde instala plăcile.

 

Dl Vasile Căpăţină din Podgoreni, Orhei, acum este pensionar. De profesie este inginer. În perioada sovietică a lucrat inginer şi preşedinte de colhoz, mai apoi a fost liderul unei gospodării agricole în satul natal. Este omul care trece lumea şi evenimentele printr-un filtru al său, critic…

– Dle Vasile Căpăţină, aţi devenit un om incomod pentru guvernări, primărie, judecătorie, procuratură. Un demnitar cu care discutam despre problemele abordate de Dumneavoastră mi-a zis: ”Las-să arăte ce a făcut Vasile Căpățină bun pentru sat!”

– Eu sunt de baştină din Zahoreni, la 4 km de Podgoreni. Ca să înşir pe hârtie tot ce am făcut eu, inclusiv şi pentru satul natal, satul în care locuiesc, ar trebui să scriu o carte. În ultimul timp însă, la comanda mea, au fost executate pentru satul natal două plăci memoriale cu numele celor 130 de persoane care au fost deportate de aici. Dar primarul de Zahoreni, Vasile Cojocaru, nu vrea să construiască monumentul pe care să fie instalate aceste plăci. Deşi este un lucru absolut necesar. În regiunea Orhei Zahoreni este localitatea care, probabil, a suferit cel mai mult în urma deportărilor.

– Printre deportaţi au fost şi rudele Dumneavoastră?

– Familia noastră tot a fost inclusă în liste, dar a scăpat.

– Cum s-a întâmplat? Fiindcă odată nimeriţi în acele liste, soarta res-pectivilor era aproape pecetluită…  

– Atunci, în noaptea spre 7 iulie, pe la ora 4 dimineaţa, la noi în casă a intrat un căpitan însoţit de câțiva soldați, toți înarmați, dar și cineva din activiștii satului. Căpitanul a început să facă lista membrilor familiei, dar la un moment i sa rupt creionul. Mama a deschis un sertar de la masă ca să caute alt creion, de unde a scos şi a pus în fața căpitanului un teanc de gramote cu chipul lui Stalin – erau pe numele tatei pentru participarea la eliberarea Varșoviei și Pragăi, cucerirea Berlinului. Căpitanul le luă și plecă la sovietul sătesc, unde le-a tras o săpuneală bună președintelui și activiștilor pentru că au inclus în liste familia unui erou al războiulul. Ne-au lăsat în pace, dar i-au luat pe vecini, rude. O soră de-a noastră, care era căsătorită la Chiștelnița cu Filip Andrieș, a fost deportată în acea noapte cu toată familia şi acolo a murit în timpul nașterii, fiindcă nu a avut cine-i acorda ajutor medical…

– Spuneaţi că aveţi nişte probleme cu autorităţile…

– Am testament pe o casă, stăpâna căreia a trăit la noi 20 de ani. Dar nu pot să-mi legalizez dreptul fiindcă primara Alexandra Bernevec a dat casa prin decizie de consiliu unui consilier dintr-un partid cu ea, care a demolat-o și a construit acolo un șopron pentru fân. Am fost nevoit să merg în judecată. Am mers până la Curtea Supremă de Justiție, obținând câștig de cauză. Dar casa și terenul respectiv așa și nu le-am mai  obținut. În alt caz este vorba de un loc de casă în Zahoreni, care a aparținut sorei mele și unde am încercat să construiesc o casă pentru una din fiice. Dar primarul de Zahoreni, Vasile Cojocaru, nu a vrut să-mi dea autorizare de construcție. Timpul a trecut, casa rămasă fără stăpân au demolat-o. Și cu ei mă aflu în proces de judecată…

– Sunteți optimist în ce privește viitorul justiției din Republica Moldova?

– Eu îmi pun mari speranțe în schimbările pe care încearcă să le facă Maia Sandu cu echipa ei și zic precum spunea odată președintele chinez Mao, că ele sunt inevitabile precum după iarnă neapărat trebuie să vină primăvara. Nu poți opri starea firească a lucrurilor, orice se construiește pe hoție, minciună, fals, manipulare neapărat trebuie să piară. Cred că cel mai mult are nevoie de schimbare justiția. Cum o vor face nu știu, pentru că am impresia că puţini au ieșit curaţi din epoca Plahotniuc. Dar trebuie de făcut ceva pentru a întoarce încrederea cetățeanului în structurile statului, altminteri nu se știe care vor fi urmările alegerilor de la toamnă…

– Cum se  întâmplă că lumea votează an de an elita nu cea mai bună?

– Când ai căuta, acum la noi nici nu mai ai pentru cine să votezi. Așa numita partidă națională, care pledează pentru unire, s-a compromis anume pentru colaborarea cu structurile oligarhice. Voiam şi speram că ele se vor uni, dar ți-ai găsit! Zilele acestea am auzit că a mai apărut un partid unionist, sper că va fi ultimul constituit, cel puțin în veacul meu. Acum ar trebui să declanşăm al doilea val de Renaștere Națională, în frunte cu nişte adevărați militanți pentru unire…

– Credeți că este posibil?

– Mizez pe cei tineri, pe diasporă, care parcă ar fi mai patrioți decât cei rămași la baștină. Sunt optimist fiindcă dacă s-a găsit Maia Sandu cu echipa ei, trebuie neapărat să apară și altă lume bună, capabilă să facă în ţara asta schimbările pe care lumea le doreşte…

 

Din partea redacţiei: În acest dialog au fost nominalizate câteva persoane cărora ziarul le oferă dreptul la replică, dacă asta se va dori.

Suntem gata să intrăm în dialog şi cu alţi cititori ai CUVÂNTUL-ui care consideră că au ce spune…

Ion Cernei

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns