Valeriu Cerba: Mă simt mândru de familia mea, de vatra mea și neamul românesc, pe care-l doresc reîntregit

Profesorul Valeriu Cerba, doctor în drept, conferențiar universitar, s-a născut pe 26 octombrie 1956, în s. Jora de Jos, raionul Orhei. După școala din sat şi-a făcut studiile la Universitatea Pedagogică Ion Creangă, la Academia MAI din Kiev, doctoratul în domeniul dreptului la Academia MAI Ștefan cel Mare, specialitatea Drept public, organizarea și funcționarea instituțiilor de drept. Din 2011 până în prezent deține funcția de prorector al Universității de Studii Europene din Moldova și activează în cadrul Biroului de Avocaţi ProDreptate.

În perioada 1981-2008, a fost inspector superior, şef de secţie, şef de Direcţie profilaxie, prorector la Academia Ştefan cel Mare, vicecomisar al judeţului Chişinău, şef adjunct al Direcţiei generale organizare şi inspectare, şef adjunct al Departamentului ordine publică al MAI, șef Direcție planificare, organizare și control la același minister. Din 2009 până în 2011 a ocupat funcția de consilier și șef de cabinet al ministrului de Interne.

Participând la războiul de pe Nistru și fiind timp de opt ani membru al Comisiei Unificate de Control, Valeriu Cerba este unul dintre cei mai buni experți în problema reglementării diferendului transnistrean. În anii 1990-2003, a fost antrenat în documentarea liderilor secesioniști.

Decorat cu Ordinul Ştefan cel Mare și medalia Pentru Vitejie, alte distincţii pentru succesele în activităţile de combatere a criminalităţii, depistarea crimelor cu rezonanţă social-sporită și documentarea fraudelor financiar-economice. Autor al cărții Adevărul despre agresiunea rusă în Transnistria, al 3 monografii, circa 50 de articole şi publicaţii ştiinţifice, participant la multiple ateliere şi conferinţe practico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale în domeniul drepturilor omului, al reformării instituțiilor de drept, securităţii statului etc. În 2010-2011, a condus grupul de lucru Road Map, care se ocupa de reformarea organelor de drept în țara noastră.

Profesorul Cerba are o familie frumoasă: soția extraordinară, doi copii și doi nepoței.

 

 

  1. Domnule Valeriu Cerba! Ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea “acasă”?

– Pentru mine noţiunea „acasă” constituie întruchiparea celor mai sfinte și frumoase sentimente cum ar fi: cuibul părintesc, familia – soția, copiii și nepoții, neamul și spiritul cultural românesc, patriotismul și pământul natal. În acest sens este plauzibilă întreaga operă a marelui poet Grigore Vieru, care a promovat în permanență conștiința unității spațiului cultural românesc, a reprezentat un model de patriotism şi un simbol în cultura noastră.

  1. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat ca-racterul şi viitorul?

– Ar fi corect să afirm că viitorul meu a fost marcat de  lecţiile predate în școală și în acest context aș dori să o nominalizez pe prima mea învățătoare, dna Anas-tasia Timofei Cebotaru, înzestrată cu o inepuizabilă energie creatoare și putere de muncă. Până în prezent țin minte prima poezie învățată la prima lecție.

Dar țin să remarc că la baza caracterului și soartei mele au fost lecțiile de la viaţă, unde au fost tata și mama, frații și sora mai mare cu sfaturile lor, învăţate buchie cu buchie de la dânșii. ei mi-au implementat dragostea făță de muncă, de istorie și literatură, de muzică. aceste lecții au fost practice și o şcoală pentru tot restul vieţii.

  1. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Părinţii Alexei şi Maria Cerba (născută Nour, din s. Molovata) au crescut 6 copii (4 frați și 2 surori). Personal l-am cunoscut doar pe bunelul Gheorghe Nour, care, de rând cu părinţii, m-a învăţat să fiu onest, muncitor, cinstit, tolerant, să respect oamenii şi să cunosc cât mai bine tot ce mă înconjoară. Multe lucruri bune le-am însușit de la mama și tatăl meu, care a condus o brigadă de cultivare a tutunului mai mult de 35 de ani,  fiind fruntaș și ocupând primul loc 27 de ani la rând.

  1. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

– Schimbări esențiale în aceste trei decenii nu s-au produs. Am cunoscut mai degrabă perioade de stagnare şi regres, procese legate de exodul masiv al populației în străinătate după salarii mai bune, dat fiind faptul că în toți anii de independenţă guvernarea noastră continuă să se afle în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea social-politică și economică sau pauperizarea populaţiei, iar lipsa sectorului industrial nu permite statului să asigure un trai decent și o bunăstare cetățenilor.

În contextul “lucrurilor” pe care le face afaceristul Ilan Șor în or. Orhei și în satul meu de baștină, constat că  dânsul profită la maximum de sărăcia cumplită de care e copleșită societatea noastră și  ceea ce se face este nu altceva decât o corupere a cetățenilor, puternic umilindu-i cu aceste promisiuni minciunoase și pomene electorale, iar în ansamblu fiind creat un precedent foarte periculos cu impacturi și consecințe foarte negative…

E trist că tineretul mai dezvoltat pleacă din satele noastre în străinătate pentru a agonisi surse de existenţă și R.Moldova riscă să rămână un ţinut depopulat…

  1. Care ar fi, în opinia Dvs., căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova?

– Primul pas este de a asigura independența justiţiei și de a atrage investiții străine pentru a crea locuri de muncă bine plătite și astfel a stopa emigrarea cetățenilor, respectiv eliminarea corupţiei, birocraţiei și protecţionismului, care sunt obstacole  în calea dezvoltării mediului de afaceri.

Alt pas ar fi elucidarea furtului miliardului și atragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în fraudele bancare. La fel întreprinderea măsurilor îndreptate la revitalizarea economiei – aceasta să fie o idee națională proclamată cu scopul de a consolida societatea noastră dezbinată şi aflată în incertitudine.

Iar cea mai relevantă soluție de a scăpa de corupție, sărăcie și mizerie este inițierea proceselor reale de mobilizare a societății şi forțelor politice pro-europene credibile și capabile să asigure unificarea celor două state românești pentru a ne bucura de avantajele de care se bucură frații noștri: bunăstare, trai decent, salarii și pensii europene, precum și accesul la fondurile europene de dezvoltare.

  1. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?

– Ar fi mai corect să remarc că în istoria localităților noastre (Jora de Jos, de Mijloc, de Sus și Lopatna) au fost sute de personalități notorii cu merite deosebite și personal am o listă bună cu muzicieni, politicieni, scriitori, jurnaliști, doctori, savanți, ingineri, diplomați. Din lipsă de spațiu am să-l menționez doar pe Excelența Sa, dl Ion Stavilă, diplomat de carieră, ambasador cu misiuni speciale, profesor, doctor în istorie, ex-viceministru.

  1. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie?

– Cu adevărat aceşti ani au fost cei mai minunați, deoa-rece împreună cu alţi colegi am creat primul ansamblu muzical și am participat la concursuri raionale şi republicane, eram primii la competițiile sportive, iarna la săniuș, la hochei pe gheața Nistrului, scăldatul la Nistru și serile de odihnă alături de prieteni. Profesorii noștri ne organizau cu regularitate concursuri TVC între clase, în cadrul cărora ne dezvoltam extraordinar. Sunt de neuitat şi clipele când mergeam la păscut vacile sau cu părinţii la munca legată de cultivarea tutunului…

  1. Ce calităţi preţuiţi înde-osebi la prietenii Dvs.?

– Sinceritatea, onestitatea, bunătatea și simțul umorului.

  1. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Cred că mai am foarte mult de muncit pentru a mă simți realizat.

  1. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

– În acest sens eu mă călăuzesc de vechiul proverb că nici un scop nu rezistă în faţa adevăratei dorinţe. Pe drumul vieții, cât și pe parcursul carierei profesionale am avut marele noroc să întâlnesc oameni de valoare, prieteni adevărați, care m-au îndrumat și mi-au sprijinit eforturile pentru realizarea scopurilor, iar toate succesele obținute în viață se datorează în exclusivitate scumpei mele soţii Ludmila și copiilor. Mulțumesc familiei mele, care, în timpul serviciului meu la MAI, m-au sprijinit moral și au suportat lipsele mele îndelungate în cele 300 de zile la războiul din 1992, dar și pe parcursul a zeci de ani de activitate pentru soluționarea diferendului transnistrean și combaterea criminalității.

  1. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dvs., pe care l-aţi alege?

– Vizitele la maternitate, la soție și copiii mei născuți!

  1. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi profesorul Valeriu Cerba?

– Cu familia mea şi cu minunații mei nepoței Gabriel și Valeria, care, de fapt, sunt combustibilul și sensul vieții. Desigur mă simt excelent în colectivul extraordinar din cadrul USEM și al BAA ProDreptate, precum și cu prietenii mei apropiați.

  1. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

– Să-i conving pe liderii partidelor politice să voteze reUnirea cu Țara!!!

  1. Peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R. Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Subiectul legat de denumirea limbii oficiale este unul inventat artificial de clanurile politice pentru a ne dezbina societatea și a parazita pe segmentele electorale pentru a se menține la putere.  În acest sens Academia de Științe a R. Moldova, savanții și specialiștii în domeniu, chiar și din Federaţia Rusă, au recunoscut că limba vorbită e limba română și nu demult Curtea Constituţională s-a pronunţat în ce priveşte denumirea limbii.

  1. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi profesorului Valeriu Cerba, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– Studiile comportamentului persoanelor din ţările bogate descoperă că majoritatea populaţiei respectă următoarele principii de bază: etica, ordinea şi curăţenia, integritatea şi cinstea, punctualitatea, responsabilitatea, dorinţa de perfecţionare, respectul pentru legi, res-pectul pentru drepturile celorlalţi, eforturi pentru a face economii şi dragostea pentru muncă. Aceste calităţi, în viziunea mea, necesită a fi cultivate zi cu zi copiilor în sânul familiei, la grădiniţă şi la şcoală, în instituţii superioare de învăţământ, prin îmbunătăţirea procesului educaţional şi promovarea valorilor naţionale şi general-umane.

Se cunoaşte foarte bine faptul că pentru asigurarea în viitor a unui înalt nivel de trai membrilor societăţii, guvernarea trebuie să investească, prioritar, în domeniul de educaţie. Realizarea acestui vis în mare măsură depinde de demnitatea şi atitudinea noastră, inclusiv faţă de muncă. Marele Eminescu a spus că omul este aceea, ce face din el educaţia.

  1. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Practic nu.

  1. În opinia Dvs., fără de ce un om nu poate să fie fericit?

– Cred că fără credință în Dumnezeu.

  1. Aţi făcut în viaţă şi politică…

– Personal am sprijinit cum am putut partidele democratice pentru eliminarea comuniștilor de la guvernare, dar mai mult prefer aşa-numita politică de coagulare a forțelor eurounioniste, pe care o valorific când trebuie de lămurit şi argumentat unul sau alt eveniment din societate. Promovez cum pot politica de integrare a Republicii Moldova în comunitatea europeană pentru a asigura un trai decent și o bunăstare cetățenilor. În acest sens, consider că România este cel mai credibil avocat al nostru, dar și singura poartă de acces în Uniunea Europeană. Am ferma convingere că, dacă reîntregim neamul, scăpăm de sărăcie și ne bucurăm de toate avantajele comunității europene.

  1. Ce apreciaţi şi ce nu vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– Moldova a devenit cea mai săracă din Europa și se află într-o tranziție continuă. În societate se resimt consecinţele nivelului dezastruos al corupţiei, al cultivării temerii pentru viitor, nesiguranţei şi instabilităţii climatului comercial şi de investiţie, perioadelor de stagnare şi regres în economia Republicii Moldova.

Terminatorul Republicii Moldova sunt clasele politice, care urmăresc scopuri meschine și de grup și drept urmare avem o societate puternic manipulată, dezbinată și învrăjbită, care se mai află într-o criză totală de anomie… Clasa politică moldovenească este, în majoritatea ei, compromisă şi afectată de interesele oligarhice și corupție, iar o bună parte se află la cheremul Moscovei.

La aproape trei decenii de independenţă, Republica Moldova continuă să se afle în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea social-politică, imposibilitatea soluţionării conflictului transnistrean sau pauperizarea populaţiei.

  1. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– În condiţiile politice actuale, Republica Moldova are nevoie de un propriu Pact de la Snagov. Să ne amintim că, în 1995, pe malul lacului Snagov, a fost semnată o Declaraţie în care 14 partide dintre cele mai importante din România anunţau că au ajuns la un consens în ceea ce priveşte integrarea europeană şi euroatlantică a ţării. Acest punct de vedere comun a fost elaborat în condiţiile în care disensiunile dintre partidele politice româneşti atinseseră cote maxime. Consensul a deblocat calea României spre integrarea în Uniunea Europeană.

Un asemenea pact ar consemna acordul comun al partidelor politice privind viitorul nostru european. Există o sumedenie de probleme care trebuie rezolvate și anume: transparența orga-nelor decizionale, dreptul la procese de judecată echitabile și respectarea drepturilor omului, dar aș menționa 3 factori cruciali de care depinde viitorul nostru euroatlantic:1. Stabilitate internă. 2. O clasă politică integră. 3. Un stat de drept funcțional.

  1. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Nu, dat fiind faptul că nu există premise reale pentru a crea un trai decent și o bunăstare cetățenilor, așa cum prevăd normele constituționale.

  1. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cerba?

– Sinceritatea și dragostea curată, fără alte gânduri de carieră şi avere. Prietenii cunosc bine calitățile extraordinare pe care le posedă scumpa mea soție. Îi mulţumesc mult Domnului că mi-a dat-o pe Ludmila – temelia familiei, înțeleaptă, cuminte, harnică şi suportul meu de nădejde în viaţă. Sunt mulţumit şi de copii, de nepoţel şi nepoţică.

  1. Conturaţi un portret al familiei Dvs.

– Dacă e să descriu familia mea sub aspect moral, atunci aş începe cu soţia Ludmila, care este, de fapt, nucleul și generatorul de căldură în familie, este prietenul meu cel mai bun. Eu cred că părinţii sunt cei care modelează în mare parte personalitatea copiilor şi viitorul lor în societate. Iată de ce, întro familie în care ambii părinţi sunt pe picior de egalitate implicaţi în viaţa şi activitatea copilului, acesta primeşte siguranţă, armonie şi linişte.

Actualmente copiii noştri, Pavel și Veaceaslav, nora Tatiana și nepoțeii Gabriel și Valeria constituie acea comoară fără de preţ şi culorile calde deosebite ale portretului pe care încerc să-l redau. Copiii noștri și nepoții sunt totul ce avem mai scump pe lume, ei sunt sensul vieții și căldura în familie. Îi învăţăm să fie buni, dăruindu-le dragoste, să fie fericiți, dăruindu-le atenţie şi să fie stimaţi şi apreciaţi în societate.

  1. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

– Cam ducem cu toţii lipsă de timp liber, dar ori de câte ori apare, îl petrec cu nepoțeii – preferăm să ne plimbăm la Valea Morilor sau în parcuri.

  1. În casa familiei Cerba ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Bucatele noastre tradiţionale: ciorbele vegetariene, zeama de pui, sarmalele, mămăliga cu friptură şi, desigur, un pahar de vin de casă de la rudele noastre din Jora de Jos și Lopatna.

  1. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

– Am avut foarte multe momente cruciale, începând cu plecarea, la dorința părinților, la studii la Universitatea Tehnică, ca apoi, împreună cu un coleg de școală, să mergem la Institutul Pedagogic Ion Creangă.

După absolvire a urmat serviciul militar în Germania și atunci, mie și colegului meu, ni s-a propus să continuăm serviciul militar în Afganistan. Le-am scris părinţilor să ne trimită diplomele, chipurile, pentru acordarea gradului de ofițer. Dar părinții ne-au “descifrat” planurile și au refuzat cate-goric să ne trimită actele, astfel salvându-ne de participarea în acest  război nedrept.

Ulterior, tot împreună cu acest coleg de școală ne-am făcut studiile la Academia de drept din Kiev.

  1. În opinia Dumnea-voastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova?

– În sărăcia cumplită și incertitudinile de care e copleșită Moldova în acește 3 decenii este imposibil sau proble-matic să influențăm în sens pozitiv domeniile de educație și cultură.Fostul ministru de externe al României, Cristian Diaconescu, a menționat: „România și Republica Moldova împărtășesc un spațiu identitar comun complex, cultural, istoric, lingvistic, religios, o legătură specială pe care nu o va putea infirma nimeni vreodată”. În acest sens, consider că România este cel mai credibil Avocat al nostru, dar și singura poartă de acces în UE. Dacă reîntregim neamul, scăpăm de sărăcie și corupţie și ne bucurăm de toate avantajele comunității europene.

  1. Credeţi că Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană?

– Sunt optimist și îmi doresc din suflet ca RM să fie în familia europeană, dar acest deziderat este posibil de realizat numai după re-Unirea cu Ţara, ca apoi să urmeze uniformizarea legislațiilor Republicii Moldova şi României pentru a asigura crearea unui spaţiu economic comun, accesul la fondurile europene de dezvoltare, creșterea numărului locurilor de muncă, a salariilor și pensiilor.

  1. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv?

– Experiența acumulată în 27 de ani de negocieri, în esență sterile, de soluționare a diferendului transnistrean și caracterul epuizat, lipsit de perspectivă indică clar la necesitatea readucerii negocierilor în sistemul de coordonate juridice, adică a dreptului internațional și cel intern al RM.

Subiecții dreptului internațional implicați în procesul de negocieri nu trebuie să creeze dreptul, ci mai degrabă să-l aplice. Politica și geopolitica se vor retrage pe planul doi, iar sursele materiale veridice ale dreptului vor trece pe prim plan.

În acest proces R. Moldova are nevoie de buni avocați: SUA, UE – Germania, România, care să rezolve problemele-cheie: retragerea necondiționată a trupelor militare ruse și schimbarea formatului actual de pacificatori ilegal și înlocuirea lui cu o Misiune civilă internațională cu mandat ONU sau OSCE.

  1. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Dragii mei pământeni! Din suflet vă doresc multă, multă sănătate, prosperitate, belşug, o viaţă decentă şi încredere în viitorul neamului şi al ţării.

Ziarului CUVÂNTUL – un mulţumesc din suflet pentru timpul acordat! Doamne ajută!

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

 

Legende la imagini: În componenţa delegaţiei Republicii Moldova la Bruxelles. 25 septembrie 2014.

 

La plimbare cu soţia Ludmila şi nepoţeii

 

 

 

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns