Un New Vasiuki cu tupeu, Arena Chișinău

Din presa zilei de 15 martie 2018: Un grup de deputați a înregistrat astăzi în Parlament un proiect de lege care prevede trecerea unui teren de circa 70 ha, din comuna Stăuceni, municipiul Chișinău, în categoria de terenuri destinate construcțiilor.

Dacă într-o ficțiune nouă, Ostap Bender ar fi reușit, în drum spre Rio, să fenteze vameșii români și ar fi trecut, în sfârșit, peste atâția ani, Nistrul, împodobit de lanțuri de aur, bijuterii, diamante și alte zorzoane scumpe sustrase prin șantaj de la un milionarul sovietic, Koreiko, el ar fi trebuit neapărat să treacă prin Chișinăul zilelor noastre.

Exotic și ager la minte, cinic, tupeist, un geniu al escrocheriei, așa cum ni l-au plăsmuit inegalabilii Ilf și Petrov, Marele Combinator s-ar fi oprit în data de 14 martie 2018 undeva la un hotel din marginea urbei și ar fi cerut o cameră cu un televizor. Este în obișnuința Maestrului informarea preventivă în privința noului tărâm pe care a pășit întârziat de vremuri grele, dar plin de hotărârea să își urmeze drumul spre Rio de Janeiro, orașul viselor lui, nejecmănit.

Logica e simplă: din 1930 până în 2018 lumea pe glob s-a înmulțit de câteva ori, înseamnă că a crescut în aceeași proporție și numărul escrocilor, a oamenilor de meseria lui. Dorind să afle ce fel de țară a apărut pe locul care cândva era România Mare, Bender comandă o cafea, un teanc de Monitorul Oficial, un laptop și deschise televizorul.

La Publika TV se transmite o conferință de presă în care un omulean mic de statură citește de pe o hârtie, îmbățoșat, repezit și mâncând silabele, că țara lui care se numește Republica Moldova își va vedea în sfârșit visul cel mare împlinit – în capitala ei va fi construit o sală polivalentă și ultramodernă, numită Arena Chișinău.

În timp ce omuleanul ieșea din scenă anunțând că detaliile vor veni de la următorul ins, marele combinator trase din teanc un Monitor Oficial. Era tocmai cel în care era tipărită Legea Bugetului de stat pe anul 2018. Citi pe diagonală capitole, rubrici, anexe. Isteț la cifre, precum s-a făcut renumit, Bender descoperi ușor că republica omuleanului trăiește din împrumuturi și ajutoare, că populația descrește din lipsă de venituri, că speranța de viață e mică, că exodul e mare și cetățenii pleacă necontenit.

Bender intră pe dată la bănuieli, dar pe ecran își făcu apariția omuleanul anunțat. Acesta afișă o morgă gravă și vădit afectat de greutatea propriei misiuni continuă cu un entuziasm, aproape candriu, pe tema primului, că Arena Chișinău e un mare și necesar proiect public-privat, un fel de panaceu contra nefericirii moldovenilor.

Iritat de insistența gratuită parcă a celor doi de pe ecran, Bender butonă telecomanda și nimeri la Prime. Acolo – aceeași. Butonă mai departe: Canal 2, Canal 3, TV Moldova 1… – aceeași!? Ce e cu republica asta care în timpul activității lui originale din prima jumătate a secolului XX se numea România Mare și avea legenda unui tărâm visat de cei din patria lui sovietică?, se întrebă.

Intrigat de-a binelea, continuă să apese butoanele și dădu deodată peste un canal cu alt discurs – Jurnal TV. Urechea lui fină la foșnet de bani rămase atentă la faptul că aproape fiecare propoziție rostită de cei ce apăreau la ecran la acest post făceau referință la un careva miliard, cică furat. Nu se poate, sări Bender. Să există și aici un alt pâclișit funcționar Koreiko, capabil să adune miliarde din furturi mici de la stat?

Trase spre el laptop-ul și dădu în căutare pe Google cuvintele: „Republica Moldova, furtul miliardului…” Rămase copleșit de avalanșa de informații, titluri, articole, comentarii, reacții, atitudini scrise în toate limbile de pe glob. Află imediat esența: nu un miliard s-a furat. În această țară au fost furate mai multe miliarde. Și nu de la o rozătoare de buget de teapa lui Koreiko. Miliardele au fost furate de la stat, adică de la cetățeni, de la toți oamenii care muncesc cinstit în această țară. Ceea ce el, Marele Combinator, nu și-ar fi permis niciodată.

Află comandorul cu stupoare că tâlharii bănuiți de furtul miliardelor umblă în libertate, își fac partide și își promovează figurile în funcții de primari, se pregătesc să promoveze în parlament. Recunoscu în gând că asemenea combinație lui, Marelui Combinator, nu i-a trecut prin cap.

Asta înseamnă, ajunse la o concluzie Bender, că în țara asta cei care fură miliardele de la stat sunt în bună înțelegere cu cei care sunt obligați să le păzească. Iar asta înseamnă, se îngrozi bietul fiu al locotenentului Șchmidt, că ei sunt un cer și un pământ: escrocii, coțcarii, hoții și cei de la conducerea acestui stat. Iată de ce oamenii trăiesc aici greu, sunt podidiți de sărăcie și au sentimentul de parcă sunt alungați cu premeditare să-și ia lumea în cap.

La ce bun atunci, un astfel de proiect grandios anunțat cu atâta prefăcută solemnitate de cei doi omuleni? Evaluându-le furibund portretul din punct de vedere psihosomatic, Marelui Combinator parcă îi veni să spună în glas avertismentul șoptit într-o situație similară la urechea partenerului lui de „12 scaune”, fostului mareșal al nobilimii ruse Ipolit Matveevici Vorobianinov: Kisa, avem un concurent!

Mintea marelui combinator încercă, intuitiv, un efort de brainstorming cu sine însăși și… purtătorul ei mai să sară în sus la descoperirea făcută. Îi veni parcă să strige de revoltă și de dreaptă indignare: stați bre, pușlamale, ce sunteți. Proiectul vostru e un atentat la proprietatea mea intelectuală, e un plagiat obraznic: Arena Chișinău a voastră este copia exactă a New Vasiuki de pe Volga al meu. Numai că eu din această nevinovată coțcărie urmăream să adun câteva parale pentru a-mi putea continua drumul aventurii mele, iar voi vreți să puneți mâna pe alte miliarde pentru a vă face drum cu ei spre altă putere.

Bender se simți umilit și pentru prima dată în ultimii 80 de ani își pierdu parcă flerul său de șuler bonvivant. Stătu o noapte întreagă cu gândul la schimbările peste care a dat în această țară care cândva era România Mare.

A doua zi, pe 15 martie 2018, deschise din nou televizorul. La Publika TV, Prime, Canal 2, Canal 3, TVM 1 se transmitea că omuleanul al doilea care apăruse ieri cu chip candriu-entuziasmat a și depus în parlament un proiect de lege care prevede scoaterea din circuitul agricol a 70 de hectare de pământ fertil pentru construcția proiectului plagiat din New Vasiuki.

Comandorul fu lovit în inimă de această confirmare a modului serios în care cei doi își urmăresc obiectivul. Cu această perseverență, omuleanul candriu parcă i-ar fi aruncat în față replica dură cu care altădată el, Marele Combinator, l-a trimis la odihnă pe nesuferitul Panikovski, „n-avem nevoie de mârlani – mârlani suntem și noi”.

Nu e de glumă, rezumă Comandorul, în țara asta toate proiectele și procedeele mele de lucru sunt prea bine cunoscute, însușite și chiar depășite. Pe unde o fi drumul mai scurt către Rio?

Sursa foto: point. md

Valeriu Saharneanu

Distribuie

Lasă un răspuns