Strângere de mâini peste Carpați (II)

 

În imagini: Stăm de vorbă cu fermierul Sebastian Nicula (în stânga) şi secretarul Consiliului Local Lucian Oltenaş, iar micul Cristian ia lecţii de omenie şi gospodărie.

În delegaţia la Sânmihaiu de Câmpie, unde am mers împreună cu un grup de consăteni din Ţânţăreni, raionul Teleneşti, sat înfrăţit cu această comună, am scris în numărul trecut. Gazdă pentru două nopți ne-a fost familia lui Lucian Oltenaș, secretarul Consiliului Local de Sânmihai, care locuieşte în Stupini, sat cu 280 de suflete, aflat la trei kilometri de reşedinţa comunei. Dânsul mi-a organizat şi o excursie prin localitate, satisfăcându-mi curiozitatea de jurnalist. 

 

Biserica din Stupini.                                Părintele Ilie Oltenaş

Oltenașii, dăinuire după canoanele dragostei

Familia Oltenaş este bine cunoscută în comună. Mama secretarului – Oltenaș Maria-Otilia, preoteasă; tatăl, Oltenaș Ilie-Lucian, 68 de ani, parohul bisericii din sat; însuși Oltenaș Lucian-Adin-Dragomir, soția dumnealui, Oltenaș-Buican Alina-Maria, învățătoare la școala din sat şi Oltenaș Lucian-Viorel-Cristian, mezinul familiei, în vârstă de 4 ani.

Dimineață am făcut cunoștință mai întâi cu Cristian. ”Ai cu cine te juca?” l-am întrebat, fiindcă satul mi s-a părut mic și cam pustiu. Băiețelul începu un monolog cam lungușor și filozofic pentru vârsta lui, din care reieșea că oricum, câte odată te simți mai fericit și în confort când ești singur. Mamă-sa, dna Alina, care apăru în cadrul ușii, mi-a tradus mesajul:

”Este supărat. Copila vecinului, care-i ceva mai mare, i-a stricat tractorul-jucărie și a vorbit urât. A certat-o, dar supărarea nu i-a trecut. Este mic, dar cu caracter băiatul nostru”, ne-a explicat mama.

Peste puţin timp băiatul era deja în mașina familiei cu care urma să facem o excursie prin Stupini.

Lucian, secretarul Consiliului Local (CL), 45 de ani, are două facultăți: teologie și drept. Preot ca și tatăl său nu a putut să se facă or, precum mi-a spus, circumstanțele sunt mai presus de om. Dar a mai absolvit o facultate și este secretar al Consiliului Local, unde ridică un salariu echivalent cu lefile a trei omologi de-ai săi din R.Moldova.

Oltenașii întrețin acasă 20 de vaci de lapte, care sunt mulse mecanizat.  În familie muncesc toți. Precum ne-a spus despre sine dna Alina, la școală și în sat este doamnă, acasă – gospodină.

Lucian ne-a spus că Stupinii a fost un sat cam uitat de fostele conduceri ale primăriei. Când s-a tras conducta de gaze au adunat bani toți sătenii, unii vânzând câte o vită ca să aibă gaze. Dar în celelalte sate conducta a ajuns, iar la Stupini – nu, ceea ce a nemulțumit lumea. Acum primarul Mate încearcă să soluționeze problemă fără a mai implica cetățenii. În rest, aici s-a reușit construcția căminului de cultură, care aproape este gata, drumurile-s asfaltate chiar și pe câmpuri, este apeduct. În ce privește proiectele europene – da, ele sunt, poți să le accesezi. Dar normele UE cer calitate, îndeplinirea întocmai a contractelor.

Următorul popas l-am făcut la biserica din sat, unde paroh este părintele Ilie, tatăl lui Lucian. Locaşul sfânt poartă hramul Sfântului Ilie.

”Părinții Mariei, atunci viitoarea mea soție, mi-au spus că acceptă căsătoria noastră dacă voi rămâne în sat. Am căzut de acord. Biserica am ridicat-o din talpă, împreună cu tot satul. Până atunci statul nu dădea autorizări pentru construcția bisericilor. După 1967 Ceaușescu și-a schimbat atitudinea față de biserică şi a dat indicaţii organizațiilor de partid, UTC, să nu se pună piedici locaşelor de cult. Totodată s-a permis deschiderea de noi biserici. La Stupini a fost mare bucurie când am primit autorizarea de construcție a bisericii. Toată lumea a ajutat, chiar și din satele vecine. Unii au adus sume impunătoare de până la 30 000 de lei, pe adunci prețul unei limuzine Dacia, contribuție la construcția bisericii”, ne-a povestit părintele.

Curtea enormă a gospodăriei Oltenașilor era tixită în zilele de odihnă cu screpere, camioane, utilaje de așternut asfaltul:

”În comună se construesc drumurile conform proiectelor implementate de primărie. I-am spus inginerului care face drumurile la Stupini –  trageți-le pentru noapte şi în zilele de odihnă aici, unde vor fi în siguranță.

Cât despre reușitele familiei – trăim după canoanele dragostei. Nimic nu faci – nici familie, nici comunitate, nici o țară fără un trai după niște canoane ale dragostei, în care trebuie să fie și iertare, și răbdare”, ne-a mai spus părintele.

Ulterior era să aflu chiar de la Lucian că dânsul este la a doua căsătorie (din care cauză n-a devenit preot ca tatăl său) iar Cristian, micul filozof de patru ani, este de fapt înfiat:

”Era al 13-lea în familia părinţilor biologici, tata nu l-a recunoscut ca fiul lui, mama a murit la scurt timp. Băiatul cunoaşte această istorie or, i-a spus un copil de la grădiniță: ”Uite mă, nu ești de-al lor!”  Dar i-am lămurit că și aşa ceva se întâmplă în viață și dacă aci nu duce lipsă de nimic, înseamnă că nu este așa de rău. Băiatul a înţeles. Iar noi atât de mult ne-am ataşat de el, că am fi nefericiți fără dânsul”, a concretizat Lucian.

 

Sebastian Nicula și ferma lui

Sebastian Nicula are o fermă de 100 de vaci mulgătoare în cealaltă margine de Stupini. Adiacent se află locul de pășunat și ogoarele lui (parte arendate de la primărie, parte de la săteni), care mărginesc cu hotarul de cândva dintre Imperiul Habsburgic şi Regatul României de până la 1918. Locul fostei granițe nu l-am văzut or, numai ce plouase şi era glod. Contrar așteptărilor, nu am văzut un om necăjit și apăsat de nevoi, dar un bărbat de o vârstă cu Lucian-secretarul, senin, în bună  dispoziție:

”Tocmai am terminat mulsul și mă găteam să mă duc la biserică”, ne-a spus Sebastian. Afacerea a pornit-o în 2005 după ce s-a întors definitiv din Elveția, unde mai mulţi ani a muncit la o fermă similară:

”Am avut niște proiecte interesante de asistență tehnică pentru fermieri. Am început de la 20 de vaci, acum am 100. Tractoarele, mașinile agricole le-am procurat pe parcurs. Ultima achiziție este un reactor unde se procesează gunoiul de grajd. Astfel  producem biogaz și humus, care apoi este aruncat pe câmp”, spune Sebastian.

I-a fost mai ușor decât altora, pentru că a avut experiența Elveției. În rest, se muncește fără zile de odihnă, de cum dau zorii.  Vara e mai simplu pentru că vitele sunt mânate pe imaș şi lăsate în grija electropăstorului, adică firul de tensiune joasă cu care este împrejmuită păşunea. Proiectele europene impun anumite standarde în activitatea producătorului. Ferma neapărat trebuie să fie modernă, cu agregate de filtrare, răcire a laptelui, apă caldă, faianță albă în sala de muls, etc. Laptele este livrat unei fabrici de procesare din Suceava, care i-a pus la dispoziție lui Sebastian un tanc frigorific şi în fiecare dimineaţă ridică producţia direct de la fermă.

”Nu prea suntem mulțumiți de prețul de achiziție. Pentru a procura un litru de motorină trebuie să vindem 5 litri de lapte. Dar o scoatem la capăt,” ne spune Sebastian.

Ne-a impresionat numărul mare de tractoare pe care le-am văzut în curțile gospodarilor din Stupini, am numărat la vreo 40, la o populaţie de 280 de persoane.

”Partea cea proastă e că avem multe case pustii. De aceea susținem ideea primarului nostru de a întoarce lumea acasă” a mai adăugat Sebastian.

”E o muncă foarte grea să te lupți cu puterea sau măcar să încerci să prezinți neamului tău și o altă posibilitate (de trai, concept de viață) de care s-ar putea bucura, în special tinerii, fiindcă UE pune accent pe populația tânără și, în mod special, pe abilitarea femeilor. În cazul înaintării unui proiect pentru fonduri UE, dacă titularul este femeie, automat obţine șanse mai mari pentru finanţare”, ne spune Lucian.

Am înțeles că ferme ca a lui Sebastian sunt mai multe în comună. Pe drumuri am văzut autocisterne pentru lapte, dar și mixere mari pentru beton, dovadă că țara se mișcă înainte.

 

Sărbătoare la Sânmihaiu de Câmpie

Am avut impresie că în Ziua comunei Sânmihaiu de Câmpie peste sat s-au revărsat toate culorile curcubeului, asemenea straie națonale nu nu mai văzusem. Aproape toată lumea venită la serbare era îmbrăcată în haine naționale. M-a impresionat un grup de elevi din Ocnița, o comună de lângă Sânmihai, care au vrăjit audiența cu dansul lor original. Multe aplauze au cules ansamblul ”Busuioc” din Ţânţăreni şi un ansamblu de dansatori din Italia. E interesant că ansamblul de la Sânmihai a concertat în scenă alături de ansamblul din Țânțăreni, cântând împreună ”Treceți batalioane române Carpații” și ”Dorul Basarabiei”. În scenă au fost şi Alina Oltenaș și Ana Mate, primele doamne ale comunei și ”mamele noastre iubitoare”, precum le-a numit cu simpatie unul din localnicii în vârstă, care au cântat de rând cu toată lumea.

„Avem oaspeţi din Ţânţăreni, raionul Teleneşti, Republica Moldova, din Basarabia noastră. Este alături de noi domnul primar Dumitru Stoica din localitatea Ţânţăreni, cu care suntem înfrățiți. Am considerat că e bine să ne înfrăţim, fiindcă vorbim aceeaşi limbă, avem acelaşi port, gândim la fel. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire şi să dea Dumnezeu ca, în viitor, să avem o ţară unită, mare, aşa cum ne-o dorim cu toţii”, a spus primarul Ioan Mate.

„Am venit cu ansamblul folcloric “Busuioc”. Vrem să aducem de peste Prut un cadou muzical, cu bucurie, cu zâmbet şi cu frăţie. Într-adevăr, trebuie să fim o ţară, dar mai trebuie de lucrat în această direcţie. Mult depinde de politicieni, mai ales la noi, în Republica Moldova. La o sută de ani de la Marea Unire socotim şi noi că, mai devreme sau mai târziu, vom fi uniţi într-o singură ţară”, a spus primarul de Ţânţăreni, Dumitru Soica.

Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Ioan Ţintean, l-a felicitat pe primarul Ioan Mate pentru tot ce a făcut de când a fost ales în fruntea comunităţii: „Nu este uşor lucru să investeşti peste 11 milioane de euro în doar un an şi să mai aştepte la rând alte investiţii legate de canalizare, de drumuri, care, după părerea mea, vor depăşi 20 de milioane de euro. Nici nu visam vreodată că, în comuna Sânmihai, vom ajunge să investim într-un an peste 7000 de euro pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă foarte mult într-un timp aşa de scurt”.

28

La sărbătoarea comunei Sânmihaiu de Câmpie au venit și președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan, ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, secretarul de stat în Ministerul Culturii, Alexandru Pugna.

”Sânmihaiu de Câmpie este una dintre cele mai importante comunități din zona de câmpie a județului nostru, cu un potențial agricol foarte mare. Aici, eu și colegii mei din Consiliul Județean avem un partener ferm, un primar devotat și harnic în persoana domnului Ioan Mate, unul dintre cei mai harnici și performanți primari din județul nostru”, a spus Radu Moldovan.

Am mai văzut și alte lucruri interesante în această comună, aflată în extremitatea de vest a județului Bistrița Năsăud. Am văzut de fapt altă Românie, cea despre care ne povesteau bătrânii noștri, care în perioada interbelică făcuseră aici armata și rămăseseră impresionați de acest ținut, de unde a pornit lozinca înaintașilor de la 1848: ”Vrem să ne unim cu Țara!”, iar în 1918 a urmat exemplul Basarabiei, înfăptuind Marea Unire…

Ion Cernei    

Distribuie

Lasă un răspuns