Soluţii există, n-are cine le pune în aplicare

Ghenadie Efremov. Foto OK

 

Citesc cu interes informaţiile privind situația din agricultură. Cea expusă în CUVÂNTUL din 02 august c. privind i problemele existente în domeniul producerii şi comercializării legumelor, preţurile lor m-au făcut să vin cu o reacţie.

Mihai Zavtur, dar și alți coautori ai articolului De ce la început de august legumele sunt atât de scumpe, alături de alte motive au accentuat că producătorilor le lipsesc adesea cunoştinţele necesare, care stau la baza tehnologiilor de cultivare, păstrare şi comercializare a producţiei. Eu aş mai adăuga faptul că avem tot mai multe legumării în câmp deschis. Sătenii mai în vârstă cunosc bine că pe vremuri şi în zona noastră legumele se cultivau pe suprafețe mari în câmp deschis şi chiar fără aplicarea irigației. Dar în timpul plantării răsadului solul era alimentat cu 90-100 tone de apă la hectar și culturile ulterior se dezvoltau bine.

Desigur, aplicarea irigaţiei este primordială la cultivarea legumelor. În raionul Rezina există şi posibilități de utilizare a irigaţiei, pentru că avem o mulţime de bazine acvatice, inclusiv râulețe și pâraie, care, utilizate gospodăreşte, ar permite folosirea apelor de suprafață la creșterea legumelor. Dar aici un rol important trebuie să-l joace și administraţiile publice locale, care împreună cu plugarii, indiferent de formele de proprietate, pot şi trebuie să organizeze acest proces. În preajma obiectivelor acvatice se pot organiza sectoare importante de cultivare a culturilor legumicole în localitățile Ignăței, Peciște, Trifești, Cogâlniceni, Cuizăuca, Bușăuca, Minceni, Horodiște, Slobozia-Horodiște, Echimăuți, Cinișeuți, Saharna, Țareuca, Țahnăuți, Sârcova etc. De ce aceste posibilităţi nu sunt utilizate în măsură deplină este o temă actuală de analiză şi soluţionare pentru producătorii agricoli, autorităţile publice locale şi raionale.

Un moment extrem de important în practica agricolă, de care agricultorii noştri nu prea ţin cont, este conservarea umidității în sol. Noi nu trebuie să luptăm cu seceta, ci să ne acomodăm la natură. Andrei Gârlea, de exemplu, cunoaşte bine că aplicarea tehnologiilor de conservare a resurselor tehnologice a dat posibilitate gospodăriei să obţină succese și în anii secetoși. Obligatoriu trebuie să ne întoarcem la tehnologiile de lucrare a solului fără răsturnarea brazdei, cu plugurile plate, scarificatoarele etc., care contribuie la conservarea în perioada de toamnă-iarnă a umezelii pentru întreaga perioadă de vegetație.

Prioritatea acestei tehnologii este că exclude necesitatea de a nivela solul, operaţiune care duce la pierderea a 15-20% din umezeala acumulată.

Un alt moment organizatoric important ar fi crearea asociaţiilor de producători în toate domeniile agriculturii, care, împreună cu administraţiile publice locale de nivelul întâi și doi, ar putea susţine şi proteja agricultorii prin diverse facilităţi înțelepte, prelucrarea şi desfacerea, inclusiv la export, a producţiei agricole procesate, la preţuri mult mai mari decât cele pe care le obţin pentru materia primă.

În soluţionarea multiplelor probleme specifice sectorului agricol un rol deosebit îi aparține administraţiei publice locale de nivelul doi, în deosebi Direcției Agricultură şi Alimentaţie. Dar aceasta nicicând nu s-a manifestat cu iniţiative demne de atenţie, nu a dat dovadă de grija cuvenită faţă de producătorii agricoli. Iar în ultimii 8 ani Direcţia, dar şi conducerea raionului, s-au deosebit printr-o indiferenţă şi pasivitate aproape totală faţă de sectorul agroindustrial.

Și redacţiei ziarului CUVÂNTUL i-am propus în anii trecuţi să organizeze o conferință pe problemele agriculturii, care nu a fost susţinută. Cineva, totuși, trebuie să urnească carul din loc.

Ghenadie Efremov, agronom-pensionar

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns