Sărbătoare sau zi de doliu?

Săptămâna trecută Orheiul a omagiat “ziua eliberării oraşului de sub ocupația fascistă”, o “sărbătoare” anulată de valul Mişcării de Renaștere Națională din anii 80-90 ai secolului trecut. Funcționarii primăriei, împreună cu viceprimarii, dar și veteranii războiului de la Nistru, care acum un an au primit din mâna lui Şor uniforme militare noi, au mărșăluit în coloană prin urbe până la monumentul soldatului necunoscut de lângă liceul Teoretic Mihailo Lomonosov, unde au depus flori și au ținut un minut de reculegere.

În cuvântarea sa primarul Şor a menţionat: “Astăzi este o zi importantă pentru orașul nostru, pentru că exact 75 de ani în urmă orașul nostru s-a eliberat de o mare năpastă – fascismul. Fascismul, care ne-a ocupat orașul nostru practic o mie de zile, a luat foarte multe vieți. Au fost zile de groază pentru orașul nostru, pentru că l-au transformat dintr-un minunat târg basarabean în ruine… Mulți concetățeni de-ai noștri au căzut pe câmpul de luptă pentru ca azi să ne bucurăm de pace și de cerul azuriu deasupra capului”.

În primul rând, Şor greşeşte mult afirmând că oraşul a fost “eliberat”, asociind astfel Statul Român cu regimul fascist german. În fapt oraşul a fost ocupat de sovietici. Zilele de groază pe care le-a trăit Orheiul, ca de altfel şi întreaga Basarabie în acei ani, au fost generate mai mult de cei care au provocat al doilea război mondial, ocuparea acestui ţinut, văduvirea lui de intelectualitate, gospodari, preoţi, utilizarea în calitate de carne de tun a zeci de mii de bărbaţi băştinaşi în floarea vârstei, deportările masive, foametea organizată etc.

Unii, poate că şi edilul de Orhei, fac referire la tragedia prin care în acei ani de război a trecut poporul evreu. Dar şi la acest capitol greşesc cei cu “eliberarea”. Dacă s-ar fi documentat, ar fi aflat că în anul 1943 la Leușeni, raionul Telenești, satul unde s-a născut tatăl lui Ilan, Miron Şor, n-a fost ucis nici un evreu. Documentele și mărturiile băştinaşilor dovedesc că în Basarabia nu s-a întâmplat un holokaust asemenea celui din Germania nazistă, că pe teritoriul controlat de români domina legea. În acest sens e interesant un pasaj din cartea lui Ioan Dan, „Procesul” mareşalului Ion Antonescu, Editura Lucman, Bucureşti, 2005: ”Când prima coloană a ajuns la Bug și a fost predată germanilor, colonelul Isopescu, prefectul judeţului Golta, i-a comunicat gubernatorului civil al Transnistriei că germanii i-au omorât pe evreii predaţi şi nici nu au dat dovadă de primire a lor.

În această situaţie, Gh. Alexianu a oprit imediat trecerea coloanelor peste Bug, i-a oprit pe evrei în localităţile în care se aflau şi le-a organizat viaţa în centrele respective, prin ordonanţa nr. 23 din 11 noiembrie 1941, pentru a-şi putea găsi mijloace de existenţă, stabilind următoarele:

– Cazarea evreilor se va face în locuinţele părăsite de refugiaţii ruşi sau evrei (art. 2). Dacă nu sunt suficiente, vor fi cazaţi în locuinţele particulare, cu plata chiriei.

– Evreii se administrează aparte, de către şeful coloniei evreu, care răspunde de prezenţa tuturor membrilor în colonie (art. 5).

– Cei utilizaţi la muncă vor primi un bon de alimente pentru o zi de muncă, în valoare de o marcă, pentru muncitorii cu braţele, şi două mărci pentru profesioniştii calificaţi (art. 6).

– Evreii specialişti vor putea fi utilizaţi, cu aprobarea Guvernământului, în toate lucrările necesare refacerii industriei distrusă de război, punerea în funcţiune a fabricilor sau în orice întrebuinţări se vor socoti necesari (art. 9).

Graţie acestor măsuri luate de autorităţile române, 120 000 de evrei au rămas în viaţă şi s-au întors ulterior în Basarabia și Bucovina.

Martorul dr. Filderman, preşedintele Comunităţii Evreilor, a declarat că, în anul 1943, s-a dus la Gh. Alexianu şi i-a spus că ştie că germanii fac presiuni asupra sa pentru a-i deplasa pe evrei peste Bug şi că asta ar însemna pieirea lor. Alexianu i-a spus că nu va face acest lucru şi s-a ţinut de cuvânt și i-a salvat pe evreii veniţi din Transilvania.

Că evreii au trăit greu în iarna 1941, că au fost şi funcţionari abuzivi, se poate, dar și aici s-a făcut tot posibilul și arată că patru prefecţi au fost schimbaţi, numeroşi funcţionari şi jandarmi au fost pedepsiţi”, scrie în cartea respectivă.

Noi nu negăm grozăviile războiului. Nu suntem însă de acord că acestea ar fi durat doar 1000 de zile şi că vina de ceea ce s-a întâmplat ar purta-o Statul Român. Dacă regimul stalinist nu ocupa Basarabia, Bucovina, Ţările Baltice, iar Germania – alte ţări din Europa, nu dezlănţuiau acea conflagraţie mondială, Basarabia în componenţa Statului Român avea toate şansele să devină o istorie de suces şi nu pierdea zeci de mii de vieţi omeneşti pe front, în lagărele de concentrare, refugiaţi sau deportaţi în ţinuturi străine, executaţi prin foamete şi alte experimente monstruoase.

Apropo, mai multă lume a avut un sentiment de jenă când a văzut coloana de veterani ai Războiului de la Nistru mărşăliund în această zi prin Orhei sub drapelul lui Şor, o persoană învinuită în Raportul Kroll că ar fi prădat în complicitate cu alţi oligarhi Republica Moldova de un miliard de dolari, judecat, dar lăsat de actuala guvernare la libertate şi ajutat chiar să devină deputat… Oare pentru asta au luptat ei în primăvara-vara anului 1992 la Nistru?, se întrebau oamenii.

Ion Cernei

Distribuie

Lasă un răspuns