Să ne punem inimile pe altarul Unirii

Traversăm o perioadă de mare intensitate emoțională. Altfel zis, dacă ne pasă, reacționăm, participăm, contribuim, luăm atitudine.

Recent, am avut ca oaspete un om foarte drag inimii mele – doamna Valentina Flioștor, Învățătoare Emerită. I-am arătat frumusețile orașului. Ultimul punct a fost parcul din Copou. Iar acolo am avut fericita ocazie să întâlnim un grup de basarabeni care, grație proiectului „Cunoaște-ți Țara”, inițiat de “Acțiunea 2012”, vizitează România. Până în prezent doar la Iași au fost peste 2000 de basarabeni, iar în Țară – peste 40.000. Prin Iași vizitatorii sunt însoțiți de către inimoasa, neobosita și mereu zâmbitoarea Margareta Coteață de la Universitatea „Gh.Asachi”, șefă de lucrări, doctoră ingineră. O susține Artur Bețcu, student la facultatea de Mecanică a aceleiași instituții. O fac pe bază de voluntariat, din timpul lor liber, ghidați de dragostea și respectul pentru basarabeni. De acolo am coborât la Universitatea „A.I.Cuza”. Am vizitat Sala Pașilor Pierduți, apoi am avut marele privilegiu să putem intra și în Aula Magna „Mihai Eminescu”. Este de-a dreptul magnific ce am văzut acolo, am respirat cu aerul și am trăit atmosfera care nu și-a pierdut din aroma și sfințenia acelor ani. Cu mult patos și emoții în voce ne vorbea domnișoara Margareta Coteață despre unire în cuget și-n simțiri, despre faptul că basarabenii sunt așteptați ACASĂ, depinde doar de ei să fie receptivi la apel. Și la un moment dat, un băiat de 14 ani, care era din acel grup, a făcut o mărturisire sinceră: bunica lui nici nu vrea să audă de Unire, pentru că se teme de jandarmii români! Am rămas de-a dreptul uluită, șocată, nu-mi venea să cred că aud bine… Am plecat de acolo, dar în urechi îmi tot răsunau vorbele acelui copil: lumea se teme de jandarmii români!

Eu, care locuiesc la Iași de 19 ani, vă întreb: care jandarmi, oameni buni? Care? Că niciodată nu i-am văzut și nici n-am fost bătută de ei. Voi pe unde îi vedeți, ați avut personal de suferit de pe urma lor? Iată ce amintiri are doamna profesoară Valentina Flioștor: da, veneau pe la casele oamenilor, îmbrăcați în haine albe, cu șepci, și-i îndemnau să-și curețe de iarbă și buruieni ulițele, să-și întrețină curțile, casele… Și mai are o amintire: nu departe locuia o familie de lipoveni și când licoarea li se urca la cap, începeau bătăile. Ca să fie liniștiți, erau chemați jandarmii, care-i fugăreau în jurul casei. Dar s-a schimbat regimul și au venit rușii, atunci au simțit adevărata prigoană și frică. Tatăl dânsei, un munte de om, frumos, harnic și inimos, era lucrător la moara din sat. De la un timp observaseră că lipsesc saci întregi de făină. Ca să constate că un „nacealnik” venea noaptea, încărca sacii și-i ducea unde doar el știa. I-a atras atenția în repetate rânduri că nu e bine ce face. Și omul a plătit scump pentru asta: într-o noapte au tăbărât pe el mai mulți haidăi, l-au mutilat că nu rămăsese loc viu pe el și l-au aruncat apoi într-o fântână părăsită. Degeaba mama împreună cu 4 copilași l-a tot așteptat acasă. Și dacă a văzut că nu mai vine, însoțită de băiatul mai mare, a luat la scotocit toate râpele și coclaurile, până au dat de fântâna părăsită, în care zăcea trupul neînsuflețit al acelui om, care a avut o singură vină: cea de a fi bun gospodar și paznic al avutului satului. Lucrătorii de la moară știau cine-i făptașul, dar de frică n-au spus nimănui.

Două exemple, în aceeași zi, dar care au o singură legătură –„jandarmul român” și „fratele mai mare – rusul”! Comparați.

Vă rog, dați-mi măcar un singur exemplu când jandarmul român a omorât pe cineva! Măcar unul! Rușii au pe conștiința lor mii și mii de victime. Ei sunt buni, sunt „frații mai mari”. În ce hal au putut să vă spele pe creier, ca să credeți în continuare în ei ca-n zei?

Vă implor: nu mutilați sufletele și mințile copiilor și nepoților voștri, aveți milă și grijă de ei! Lăsați-i singuri să-și traseze drumul pe care vor să-l urmeze, căci viitorul lor le aparține. Deschideți ochii și desfundați-vă urechile, uitați-vă în jur cum trăiește lumea, renunțați la vechile clișee de gândire, DEȘTEPTAȚI-VĂ! Nu mai luați în seamă fluturașii din cutiile voastre poștale pe care dodonul, cu doi copii la Liceul român „Prometeu” din Chișinău și cu cetățenie română, vă scrie: „jandarmul român nu va fi aici stăpân” sau „ați uitat de frică?” și multe altele de acest gen. Iată care este sloganul lui și al adepților lui. Acest individ este un real pericol pentru poporul, a cărui stăpân se și vede. Exemplele pot continua cu duiumul, căci nu-și precupețește energiile și banii pentru a vă îndoctrina, a vă tulbura mințile, a vă închide ochii. Demult a sosit timpul să fie demolate odată și pentru totdeauna miturile false despre „jandarmii români”, care sunt folosite pe post de sperietori. Chiar nu înțelegeți? Nu mai fiți naivi, gândiți și judecați matur. Aduceți-vă aminte de îndemnul Biblic: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel ce caută află și celui ce bate i se va deschide”. După Sfântul Evanghelist Matei citire. Acum e momentul, nu-l ratați. Dumnezeu ne-a mai trimis o șansă – să n-o pierdem! Că dacă vom rata și de data aceasta ocazia, alta va veni poate în 4016!

 

 

Viorica Morăraș, Iași, septembrie, 2016

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns