Să începem educaţia de la gunoişte

Dezvoltarea ştiinţei şi progresul tehnic au modificat raportul dintre munca fizică şi cea intelectuală. S-au produs şi se produc multe schimbări în natură. În căutarea noilor surse de energie tot mai mult se recurge la exploatarea bogăţiilor subterane, proces care influenţează negativ asupra atmosferei, solului şi bazinului acvatic, de care în totul depinde sănătatea noastră. 

Aici vreau să mă refer la nişte probleme ce ţin de educaţie şi de care depind în mod direct problemele abordate mai sus. Educaţia începe cu cei 7 ani de acasă, întregită ulterior de grădiniţă, şcoală. Cred că prima excursie a elevilor ar fi bine să fie la gunoiştea localităţii, care de multe ori este o oglindă autentică a vieţii şi activităţii comunităţii respective şi focarul multor maladii care ne scurtează viaţa. Acesta, după mine, este cel mai reuşit loc unde elevilor li se poate explica foarte clar toate problemele legate de apariţia, depozitarea, prelucrarea, impactul lor în cazul unei atitudini neglijente faţă de ele.

Este foarte important să vorbim mai mult şi cât mai explicit despre modul cum trebuie să colectăm deşeurile la domiciliu. Fiind în ospeţie la o cunoştinţă, în Germania, care locuia la bloc, am observat că locatarii strângeau hârtia, plasticul, sticlele, metalul, bateriile uzate, deşeurile alimentare în săculeţe speciale, aparte. În curtea blocului sunt tomberoane marcate pentru fiecare tip de deşeuri. Metalele şi bateriile uzate de la diferite aparate casnice se colectau în subsol în containere speciale. În continuare maşinile de asanare le transportă la gunoiştile respective.

În suburbia Berlinului am vizitat o gospodărie individuală. Ograda cu pomi, gazoane şi flori. Nici urmă de gunoi, curat, frumos şi plăcut.

Oare noi, cei de la bloc şi cei din localităţile rurale n-am putea să aducem această practică europeană la noi acasă? Pentru asta avem nevoie de un pic de cultură şi vrere de a ne face viaţa mai lungă şi mai frumoasă.

Fiind elev în clasa a III-a în şcoala românească, îmi amintesc cum dna Coman, prima mea învăţătoare, venită din Regat, ne-a dat o agendă care conţinea regulile de bună purtare şi igienă personală şi ne-a spus să le citim şi părinţilor, vecinilor. Mai pe la sfârşitul anului ne-a dat textul cu cele 10 porunci biblice. Toate ne erau prezentate sub formă de dictare. Le scriam cu mâna noastră şi le învăţam pe de rost, ca pe Tatăl Nostru. Pe de altă parte, autorităţile îi ţineau sub un control strict pe cei care nu-şi întreţineau ograda în curăţenie sau îndrăzneau să scoată gunoiul în drum ori să instaleze veceul lângă gard. Iar în ajun de Crăciun, Paşte, Hram şi alte sărbători numaidecât şeful de post, lucrătorul medical, reprezentantul primăriei organizau raiduri prin sat, ca subiect având anume situaţia sanitară.

Din păcate, de un timp această practică este neglijată. Ne place să ne construim case mari şi frumoase, dar locuim înghesuiţi în nişte acareturi fără comodităţi elementare – dormitoare, sufragerie, WC, baie şi bucătărie. Dacă în comunităţi lipseşte apa şi canalizarea centralizată – să avem o fântână lângă casă şi un bazin ermetic pentru colectarea apelor reziduale, iar în curte – groapă pentru compostarea băligarului şi a rămăşiţelor vegetale, transformându-le în îngrăşăminte.

Acum să revenim la mediul ambiant, care suferă foarte mult în urma activităţii nechibzuite a omului: radiaţie, arderea carburanţilor, vegetaţiei, eliminarea gazelor toxice de la întreprinderi, incendii, mijloacele de transport etc.

Pământul este otrăvit cu pesticide, nitraţi, erbicide, apele reziduale, deşeuri toxice.

Apa este poluată de substanţele nocive din atmosferă, de scurgerile de la gunoişti, fermele de vite şi porcine. Respirăm, bem şi mâncăm otrăvuri. Într-un asemenea mediu bine şi mult nu poţi s-o duci. Copiii se nasc bolnavi, cu malformaţii, pe an ce trece întinereşte cancerul şi infarctul. Lumea moare în floarea vieţii.

Nu demult am întâlnit un cunoscut, demnitar de stat, care îmi povesti că a vizitat Danemarca şi a rămas încântat de curăţenia de pe străzi. Nu vezi un gunoi, un muc de ţigară aruncat la întâmplare, spunea dânsul. Dar am observat cu stupoare că atunci când i s-a stins ţigara a aruncat mucul direct pe trotuar, fără măcar a căuta în jur o urnă. Adică, ei cu Danemarca lor, iar noi cu a noastră. I-am făcut observaţie, l-aş numi şi aici, dar sunt impus să respect legea privind datele cu caracter personal…

Dumitru Noroc,

conferenţiar universitar, Om Emerit

Distribuie

Lasă un răspuns