Radiografia unei tragedii

Plângerea Iuliei Lis din s. Ciorna, raionul Rezina, adresată săptămânalului CUVÂNTUL, ocupa şase pagini de calculator. Dumneaei  descria o tragedie fără margini pentru familiile Lis şi Zagrenco – pierderea nepoţicăi şi, respectiv, fiicei Sabina, care, la vârsta de 8 ani, s-a stins fulgerător din viaţă în Spitalul raional Rezina. Potrivit autoarei plângerii, toată vina de cele întâmplate ar purta-o medicii.

Poziţia familiei Lis

“Pe 06 februarie c., miercuri, copila s-a culcat sănătoasă, dar pe la ora 03 de noapte am simţit că fetiţa era mai călduţă ca de obicei. Termometrul a arătat 37,00, peste 4 ore erau deja 38,10. I-am dat ibuprofen, am mâncat, am telefonat la şcoală şi am spus că nu vom veni la lecţii pentru că fetiţa are febră, totodată i-am telefonat mămicăi Sabinei. Fetiţa spunea că se simte bine, nu o doare nici capul, nici gâtul. Eu am mers la serviciu, fata a rămas acasă şi peste vreo jumătate de oră mi-a telefonat ca să-mi spună că temperatura a scăzut până la 36,80. Dar la amiază, când i-am măsurat iarăşi temperatura, m-am speriat – erau deja 39,10. I-am dat iarăşi ibuprofen, Sabina a mâncat, s-a jucat, a făcut nişte exerciţii în scris. A doua zi temperatura scăzuse până la 37,60, dar Sabina spunea că se simte bine, nu tuşea. Am decis s-o arăt, totuşi, medicului şi am înscris-o la pediatrul de la Centrul Galaxia pentru ziua de sâmbătă. Între timp febra iarăşi a crescut până la 38,40 şi am chemat Urgenţa. Medicii i-au făcut o injecţie şi mi-au spus s-o duc la Galaxia pentru o consultare mai detaliată. Medicul de familie de la Galaxia ne-a trimis la roentgen. Asta era pe 8 februarie. Am cumpărat medicamentele prescrise şi le-am administrat, fetiţa a mâncat, febra a scăzut până la 37,3, ea spunea că se simte bine. Dar am hotărât să chem, totuşi, Urgenţa. Medicul i-a măsurat temperatura, erau 38,40. Medicul a decis să-i pună o injecţie, apoi să mergem la Galaxia pentru o consultaţie mai detaliată. Sabina s-a speriat de injecţie, a răcnit cam vreo jumătate de oră până a reguşit. În baza vocii răguşite, doamna de la Galaxia a constatat că Sabina ar avea faringită şi ar fi bine să ne interneze. Noi ne-am cerut la medicul de familie, care ne-a trimis la reontgen după ce a constatat o bronşită acută şi ne-a prescris tratament. Peste o zi, dimineaţă, Sabina mi-a spus că o doare burta, apoi a vomitat. I-am dat câteva pastile de cărbune activat, dar a vomitat din nou. I-am telefonat medicului de familie, care mi-a spus că trebuie s-o vadă. Dar în starea în care se afla nu m-am încumetat s-o pornesc la drum. I-am mai dat nişte entirosgheli şi reghidron, dar văzând că nu i-a făcut mai bine, am chemat Urgenţa. Medicii au ajuns în 10 minute, au măsurat febra, au ascultat-o şi ne-au spus că trebuie să mergem la spital şi să iau cu noi toate medicamentele ce le administrasem fetiţei până atunci. Medicul pediatru Natalia Pelipeţcaia ne-a întrebat ce s-a întâmplat, cine ne-a prescris lecuirea, i-am spus ca medicul de la Galaxia. ”De ce nu v-aţi  dus la Galaxia, dar  aţi venit la noi”, mi-a reproşat dânsa. I-am răspuns că aşa au decis medicii de la Urgenţă. Dna Pelipeţcaia a măsurat febra, a ascultat copila şi a spus că o internează. La vreo jumătate de oră a venit asistenta medicală de la internare să ia analiză de sânge. Sabina plângea, asistenta a făcut câteva încercări, dar aşa şi n-a putut lua sânge, lucru care a reuşit apoi să-l facă laboranta. Trebuia şi analiza de ud, dar Sabina nu se putea uda, chiar şi după ce i-am dat să bea reghidron. Ea tot spunea că vrea acasă, apoi mi-a zis că îi este foame. Reghidronul i l-au dat la două ore şi jumătate după  internare, apă de băut m-au trimis să iau din baie.

Am alergat şi i-am cumpărat chiflele care îi plăceau. S-a sculat, a muşcat de câteva ori, a băut puţină apă. Între timp am sunat la Galaxia, să mă consult, dar nimeni nu a ridicat receptorul. Am întrat la directoarea spitalului, Nina Postu, şi i-am povestit istoria noastră. Dumneaei a chemat medicul pediatru, neurologul şi împreună au venit în salon. După ce au examinat copila, neurologul a zis că nu-i nimic straşnic, putem pleca acasă, că o să treacă. Dna Postu însă a zis să mergem în secţia de pediatrie intensivă ca fetei să i se administreze nişte medicamente. Medicul Pelipeţcaia i-a răspuns că salonul e ocupat de alt copil, dar directoarea i-a spus ca pe acela să-l mute pe puţin timp cât vor dura procedurile Sabinei. Încolo am mers cu Sabina de mânuţă (aceştea au fost ultimii paşi pe care i-a făcut ea). În salon au aşezat-o pe o oală ca să se urineze, dar nu a reuşit. M-au chemat în coridor ca să clarificăm nişte lucruri. Am întrebat medicul pediatru ce se întâmplă. Dânsa m-a apostrofat că nu i-am spus că i-am dat copilei galazolină. Între timp, Sabina a început să răcnească de-ţi lua auzul. Apoi am auzit vocea şefei Secţiei Pediatrie Nina Bigovscaia, care mă chema să văd ce i-am dat copilului să mănânce şi ce a vomitat. Mie mi s-a făcut rău, Sabina a fost dusă în reanimare. Peste un timp am mers şi eu încolo. Sabinei i se administra o perfuzie prin picurare. Era agitată, striga să fie lăsată în pace că o doare mânuţa. Au încercat s-o pună iarăşi pe oală pentru a colecta urină, dar fără rezultat. Atunci au hotărât să-i pună cateter, iar pe mine m-au scos în coridor, de unde auzeam cum ea plânge şi roagă să fie lăsată în pace că o doare. Apoi am aflat că-i pusese un cateter de mărimea 12, mai mare decât se cuvenea. Văzând că situaţia se înrăutăţeşte, am rugat anesteziologul să ne trimită la Chişinău ori să cheme aviaţia sanitară. Mi-a răspuns că situaţia este sub control, să nu-mi fac griji. M-au trimis cu o hârtie la farmacie să caut cateter de mărimea 8 sau 10, dar s-a dovedit că asemenea catetere nu erau nici la farmacia din oraş. Atunci iar au încercat să colecteze urină cu cel de mărimea 12. Sabina se zvârcolea de durere. La un moment au dispărut toţi medicii şi asistenta medicală, noi am rămas numai cu infirmiera. La ora 20,00 a venit mama Sabinei, Angela, care era la Chişinău cu al doilea copilaş mai mic de o lună. Medicii nu erau. A intrat vicedirectoarea spitalului, Lilia Gordienco, care la fel ne-a spus să nu ne facem griji, că totul va fi bine.

Dar Sabinuţei i se făcea tot mai rău şi mai rău. La un moment mi-a zis: “Bunica, eu mai mult nu am să mai scriu”. Din când în când lua câte o înghiţitură de apă, ardea toată şi striga să deschid fereastra. Infirmiera a adus o bucată de carton şi încercam să-i facem vânt. La un moment infirmiera mi-a arătat că pe mânuţele Sabinei apar pete. Am repetat rugămintea de a chema medici de la Chişinău. Anesteziologul a zis că va face asta dimineaţă. Dna Gordienco i-a spus că dacă el nu vrea, va telefona ea la Chişinău. Între timp au decis să mai facă o analiză a sângelui, au încercat să măsoare tensiunea şi temperatura. Dar s-a dovedit că termometrul este defectat, au mers să caute altul.

La ora 23, totuşi, au telefonat la sanaviaţie. Tot atunci i-au făcut cardiogramă. Tot încercau să-i măsoare tensiunea, folosind câteva tonometre, dar nu reuşeau, fetiţa striga că o doare mânuţa, se plângea ba că îi este frig, ba că nu mai poate de căldură.  Undeva pe la ora 01:30  a venit sanaviaţia. Au convocat un consiliu şi au decis să o treacă la respiraţie artificială. Medicii de la Chişinău mi-au spus că situaţia deja este extrem de gravă, copila la moment este netransportabilă.

Dacă până dimineaţă situaţia se va ameliora măcar cât de cât, o vom lua la Chişinău, m-au asigurat ei. Pe la ora 4 m-au convins să merg înt-un salon să aştept acolo dimineaţa.

Am revenit în reanimare peste vreo oră şi jumătate. Sabinuţa era cu guriţa strâns închisă, din ochişorul drept i se prelingea o lăcrămioară. Era toată înconjurată cu peturi cu apă ferbincioară. A venit anesteziologul. La întrebarea care este situaţia mi-a răspuns: «к сожалению нuчего хорошего» (din păcate, nu vă pot bucura cu nimic). Am prins a plânge şi mai tare. Infirmiera m-a sfătuit să dau o slujbă la biserică ori la mănăstire. Am sărutat mânuţa Sabinuţei şi am ieşit. Afară ploua tare. Aveam impresia că şi cerul plângea de mila Sabinuţei. Rutiera nu venea. Am mers pe jos până la biserică, dar am găsit-o închisă. Am chemat un taxi şi la ora 9 am revenit cu Angela la spital, unde ne-au spus că Sabinuţa noastră nu mai este…

Mă simt foarte vinovată de cele întâmplate, că nu am făcut totul pentru a o salva. Păcatul meu este că am crezut, m-am lăsat convinsă că medicii din Rezina ştiu ce fac şi că nu vor permite ca un copil să-şi piardă viaţa în asemenea mod…

***

Pe  25  martie ne-am înscris la Ministerul Sănătăţii ca să ne plângem pe comportamentul medicilor din Rezina. Domnul secretar de stat Boris Gâlcă nici nu o vrut să ne asculte. Am fost şi la Prime TV, la emisiunea Vorbeşte Moldova şi tot nu au dorit să ne asculte. Noi, totuşi, vom face totul pentru ca vinovaţii de decesul Sabinuţei să fie traşi la răspundere”, scria Iulia Lis.

 

Poziţia administraţiei spitalului

Redacţia a solicitat-o pe directoarea Spitalului raional Rezina, Nina Postu, să comenteze plângerea Iuliei Lis. Dumneaei ne-a răspuns că de acest caz extraordinar se ocupă o comisie de la Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi până va fi deciza acesteia, ne poate spune un singur lucru: “Noi am făcut tot posibilul pentru a salva fetiţa, am adus şi consultanţi de la Chişinău, dar fără succes”.

 

Poziţia ministerului: două comisii, două decizii contradictorii

Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în persoana Silviei Radu, nu a reacţionat nici la unul din cele două demersuri ale redacţiei ziarului CUVÂNTUL, să ne informeze despre cauzele decesului Sabinei. După schimbarea miniştrilor, am repetat solicitarea de informaţii. Noua ministră, Ala Nemerenco, ne-a răspuns după ce personal a fost la Rezina şi a analizat cele întâmplate cu Sabina Zagrenco.

“În scopul reexaminării cazului şi pentru aprecierea nivelului de organizare, complexităţii şi calităţii asistenţei medicale acordate copilului, prin dispoziţia ministerului nr. 229D din 05 iulie 2019 a fost instituită o comisie în componenţa a cinci specialişti de referinţă (urmează numele şi funcţiile acestora) în frunte cu ministra Ala Nemerenco, care a examinat minuţios cauzele decesului copilului. Dar informaţia dată, potrivit legislaţiei în vigoare, nu poate fi divulgată fără acordul scris al pacientului sau al reprezentantului său legal”, ne-a răspuns ministra Ala Nemerenco.

Ulterior, pe pagina sa de pe facebook, Ala Nemerenco scria vizavi de acest subiect:

“…E septembrie. Început de școală cu sunete de clopoțel. Nu și pentru Sabina. O fetiță de 8 ani, care a avut nefericirea să facă o infecție virală banală și să interacționeze cu Spitalul raional din Rezina. Aceasta s-a întâmplat la 11 februarie 2019. Ca la 12 februarie dimineața Sabina să nu mai existe. Primul răspuns al ministerului la solicitarea părinților de a iniția o anchetă de serviciu a fost o mușamalizare fără jenă a cazului. Era în toi campania electorală și scandalul din Rezina nu trebuia nimănui. Sabina oricum era deja în pământul rece.

A doua anchetă comisională inițiată de mine în urma audienței cu mămica și bunica fetiței a descoperit o cu totul altă realitate. Dură de tot. În realizarea anchetei au participat cei mai de forță specialiști și profesori din domeniu și am intrat și eu în toate detaliile clinice. Rezultat: o notă informativă pe 23 de pagini comparativ cu cele câteva pagini scunde ale primei anchete realizate sub fosta conducere a ministerului. Nu pot să-mi imaginez cum au citit aceste 23 de pagini părinții și bunica… Concluzia principală: decesul a fost evitabil. Chiar și în reanimare mai existau șanse, dacă fetița ar fi fost transferată la un spital de referință. Sabina nu a avut norocul să întâlnească în acea zi un Doctor, nici măcar un suflet mare care ar fi spus: eu nu știu cum să intervin, dar luați copilul și plecați urgent la Chișinău. În schimb Sabina a petrecut în secția de internare 4,5 (!) ore fără a fi consultată de specialiști și administrându-i-se o perfuzie simplă de tot, apoi după alte 2 ore petrecute în secție a fost transferată în reanimare, unde din tot timpul aflării sale acolo 2 ore le-a petrecut doar cu infirmiera, fără nicio supraveghere medicală. Pe tot traseul aproape neomenesc al micuței prin secțiile spitalului au fost depistate zeci și zeci de încălcări ale procedurilor și standardelor, care, cumulate cu nepăsare, lipsă de compasiune și atitudine a unora, au finalizat într-o tragedie. În spital s-a dovedit lipsa multor protocoale și standarde, medicul reanimatolog în general activează fără licență, și toate astea, dar și altele vorbesc de un management sub orice critică al spitalului. Nu voi aduce detalii clinice, care m-au cutremurat, istoria e tare-tare dureroasă, chiar de a durat doar 20 de ore.

Nu dețin puterea de decizie pentru a demite pe cineva în cazul când Fondator este autoritatea locală. Am avut discuție lungă cu reprezentantul Consiliului raional, dar și cu directoarea spitalului. Le-am trimis și o scrisoare cu întreaga notă și am cerut eliberarea din funcție a medicului reanimatolog deoarece nu deține drept de activitate, dar și demisia directorului. Cazul este investigat de procuratură. Din câte înțeleg, Fondatorul e cu totul de altă părere și își susține directoarea.

Sunt absolut sigură – în spitalul din Rezina există și personal medical profesionist, care își îndeplinește sarcinile cu vocație și dăruire. Anume pentru a nu-i pune pe toți de-a valma, vreau să începem să alegem grâul de neghină. Să fim onești și corecți. Și să ne îndreptăm, să ne ridicăm. Va fi un proces dureros și greu, dar foarte necesar. Și se va întâmpla, fiindcă Sabina, dar și alții încă mai plătesc în sistemul nostru de sănătate cu prețul vieții lor incompetența și nepăsarea.

…Mult timp, când îmi luam nepoțica în brațe, în ochi îmi sărea Sabina și mă făcea să simt cât de mare e pustietatea din sufletele celor dragi ei. Îi sunt datoare să fac acest caz public. Dacă nu pot eu, societatea este cea care trebuie să ceară ca cei care trebuie să plece, să plece”, scrie ministra Ala Nemerenco.

***

Bunica Sabinei, Iulia Lis, ne-a adus la redacţie o mapă cu scrisori şi răspunsuri, inclusiv rezultatele examinării cazului de către prima comisie a Ministerului, datată cu 18 iunie 2019, şi de către cea dea doua comisie, în altă componenţă, din 18 august 2019, oferindu-ne dreptul de a publica informaţia protejată de lege. Potrivit răspunsurilor adresate familiei Lis, prima comisie a ajuns la concluzia că “mecanismul tanatologic poate fi privit ca o cascadă de evenimente patologice cu instalarea sindroamelor de disfuncţie şi ulterior insuficienţă multiplă de organe pe fondalul şocului toxico-infecţios, formă fulminantă. Tratamentul efectuat a fost sindromal şi corespunde standardelor şi protocoalelor medicale”.

Noua comisie, examinând contestaţia rudelor copilei, a stabilit: “Decesul Sabinei Zagrenco, a.n. 2010, a survenit în rezultatul şocului toxico-septic, ca urmare a infecţiei respiratorii acute, complicată cu miocardită, epicardită limfohisiocitară microfagală, hepatonecroză şi pneumonie limfocita-histiocitară focară, fapt confirmat la autopsia medico-legală a cadavrului şi adeverit prin datele examenului histologic medicolegal repetat la 23 iulie 2019.

La toate etapele de asistenţă medicală a fost subestimat gradul de severitate a patologiei existente, nu au fost identificate semnele precoce ale sindroamelor cu risc de deces: şocul şi insuficienţa multiplă de organe. Deficienţele identificate au condus la agravarea stării copilului, decesul poate fi considerat evitabil în condiţiile respectării tuturor prevederilor PGN şi regulamentelor existente.

În toate subdiviziunile spitalului nu funcţionează sistemul de acordare a asistenţei medicale urgente specific unui spital raional: multiple carenţe există în Secţia de internare, în secţia de pediatrie şi în secţia de chirurgie. În spital lipsesc unele protocoale de asistenţă medicală urgentă, anestezie şi terapie intensivă. Medicii nu cunosc documentele de călăuză referitoare la organizarea şi conduita pacienţilor critici şi celor suferinzi de urgenţe medicale. Medicul anesteziolog Vacarciuc lucrează în spital din 2010, cu diplomă eliberată în Transnistria fără notificarea (echivalarea) ei. Dânsul nu deţine nicio perfecţionare la specialitatea anestezie şi terapie intensivă din 2010.”

Comisia a făcut o serie de recomandări care prevăd asigurarea secţiilor Spitalului raional cu echipamentul necesar, o anchetă internă privind cunoştinţele profesionale ale medicului de familie Ş.Bulgaru de la Centrul Galaxia, responsabil de familia Lis, evaluarea de către comisiile de specialitate ale MSMPS a cunoştinţelor profesionale ale medicilor A. Vacarciuc, T.Florea, N. Pelipeţcaia, suspendarea din funcţie a medicului A. Vacarciuc până la identificarea circumstanţelor de angajare.

În răspunsul adresat Angelei Lis, mama Sabinei, se menţionează că la şedinţa comisiei MSMPS din 18.08.2019 ministra Ala Nemerenco a solicitat demisia medicului reanimatolog şi a directoarei Spitalului raional Rezina.

 

Poziţia Consiliului raional, fondatorul Spitalului

După şedinţa comisiei Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Nina Postu, directoarea Spitalului raional a depus la Consiliul raional Rezina, fondatorul Spitalului, cerere să fie demisă din funcţie. Dar Consiliul nu a acceptat cererea dnei Postu pe motiv că Ministerul nu a prezentat nişte argumente plauzibile la temă.

 

Pentru conformitate,

Tudor Iaşcenco

 

Distribuie

Lasă un răspuns