Plecat de-acasă pe viață, revenit acasă pe veci

Această placă a înveşnicit memoria a trei cetăţeni de onoare (post-mortem)ai comunei Coşcodeni: Iurie Boghiu, poliţistul-erou, căzut în războiul din Transnistria din 1992,  generalul-maior Grigore Baștan (şi în medalion)şi ostaşul-erou Oleg Oncean, căzut la datorie în războiul din Afganistan. 

Am mers la ceremonia dezvelirii plăcii în memoria generalului-maior Grigore Baștan şi a altor doi eroi, care urma să aibă loc la Flămânzeni, comuna Coşcodeni, raionul Sângerei, sat aflat la granița administrativă cu raionul Telenești, la invitația dnei Valentina Baștan, fiica generalului și președinta fundației care poartă numele tatălui ei. Dar şi din datoria morală de a fi alături de memoria unui om care a spulberat niște stereotipuri îmbuibate în capul moldoveanului de-a lungul timpului, că doar sub puterea sovietică se putea face carieră strălucită.    

 

Omul experimentului, dar și al riscului rațional

Cunoșteam mai multe despre istoria acestui om interesant. Fiul preotului de la Flămânzeni, care avea o familie numeroasă, Grigore ajunsese copil de trupă într-o unitate militară de aviație la Tecuci. Nu a fost un banal ”nepot al cazanului”, cum erau numiți copiii de trupă, pentru că făcuse gimnaziul, apoi liceul. Iar în timpul războiului a fost încorporat în compania căpitanului Mihai Țanțu, basarabean și el, prima unitate de parașutiști în Armata Română. În 1950 Grigore Baștan înființează și devine primul comandant al primului batalion de parașutiști în Armata Română. A fost omul experimentului, dar şi al riscului rațional. A efectuat parașutări cu motocleta, cu aruncătorul de mine, dintr-un avion turbopropulsor. A fost inventatorul a două parașute militare care-i poartă numele –BG-7M și BG-3, ultima fiind parașută de rezervă. După cum ne spune dna Valentina, parașuta românească de desant trebuia să suporte o greutate mai mare decât cea de producție sovietică, fiindcă parașutistul român trebuia să poarte totul cu el și să acționeze în mod individual dacă era nevoie. Astfel, acesta putea să ia cu el placa sau țeava aruncătorului de mine, alte 40 kg de greutate pentru îndeplinirea misiunii. Și apoi România are propria sa producție de parașute, situație care nu trebuie de neglijat. În orice caz, parașutări cu BG-7M se efectuiază și acum.

Istoria cu parașuta este reflectată în filmul de ficțiune Parașutiștii, apărut pe ecrane în 1972, cu Florin Piersic în rolul principal. Atunci  colonelul Grigore Baștan, pentru a dovedi siguranța parașutei sale, a sărit  dintr-un avion AN -24 cu fiul său în brațe!

Florin Piersic îşi aminteşte despre Grigore Baștan cu căldură: “Trecui toate instrucțiunile, antrenamentele la sol, dar ezitam să sar deși eram la ușa avionului. Atunci generalul Baștan m-a întrebat cu blândețe: Măi Florine, ai iubit o femeie? Normal că da, îi zic. Apoi te asigur că pleazirul de a sări cu parașuta e de 1000 de ori mai puternic! Și m-a îmbrâncit pe ușa avionului cu un picior în fund. Dar am sărit!”

Iar în vara anului 1971 Grigore Baștan a efectuat un salt cu parașuta sa de la 10 000 metri, dintre care 7000 metri în cădere liberă, record repetat de către un parașutist sportiv în vara anului trecut…

 

Salturi precum arcuri în timp 

Dezvelirea plăcii comemorative a fost preconizată pentru ziua hramului satului. A venit lume de pe lume. Numai pe pagiștea de lângă pădure s-au adunat peste o mie de persoane, din care circa 150 – reprezentanți ai unor asociații de aviație și parașutism din România. Între aceștea Pavel Sandu, custodele secției parașutism a Muzeului Marinei Militare de la Constanța a făcut un drum lung şi ne-a spus că era o mare onoare să faci armată la parașutiști, care era supranumită Oastea lui tătuca Baștan: ”Serviciul la parașutism m-a marcat în mod deosebit, iar exemplul generalului Baștan mi-a fost călăuză pentru întreaga viață”, mi se destăinui veteranul parașutist.

Erau acolo şi publiciştii Tudor Țopa și Liviu Belâi, ex-parlamentarul și scriitorul Vasile Șoimaru. Dl Țopa îmi spunea că perioada interbelică a dat României o mulțime de militari de vază, a căror vieți urmează încă să fie deconspirate:

”Unul din aceștea, originar de pe aceste locuri, era pilot de bombardier. La 22 iunie 1941, în afară de bombele pe care le avea la bord, a luat cu el și un sac de bomboane, pe care le-a aruncat pe pagiștea din satul natal, unde se adunaseră copii la joacă. Era o manifestare de dragoste față de baștină cum nu s-a mai pomenit”, spune publicistul.

Avionul C-130 Hercules al Aviației Române a apărut aproape silențios, ca o stafie de asupra Flămânzenlor. Parașutiștii au sărit în câteva reprize. mai întâi, de la 3500 metri, au apărut cinci parașute tip aripă. Între acești cinci – şi colonelul Neculai Nuţu, care a purtat steagul Fundației General Grigore Baștan, de cca 40 m2, el fiind autorul saltului cu cel mai mare drapel tricolor – 800 m2, salt care i-a adus înscrierea în Cartea Recordurilor și Emblema de Onoare a Armatei Române. Astfel, 30 de parașutiști militari de pe cele două maluri ale Prutului, într-un salt comun, au adus un omagiu părintelui lor spiritual, arătându-si respectul și preţuirea pentru memoria generalului Baștan.

Saltul militarilor cu parașuta rotundă și aripă a oferit un spectacol inedit localnicilor și numeroșilor vizitatori sosiți cu autocarele din România şi din Republica Moldova, parașutişti veterani, militari rezerviști, aviatori militari.

 

Placa a fost învelită cu mătasea unei parașute BG-3

În acordurile fanfarei militare, parașuta BG-3, care acoperea placa memorială, a fost trasă de dl Ștefan Herța, primarul comunei Coşcodeni și dna Valentina Baștan, fiica generalului.

Au fost conferite distincții de către Ministerul Apărării din Republica Moldova, Primăria comunei Coșcodeni și Fundația General Grigore Baștan din România. Dna Baștan a adus mulțumiri speciale reprezentanților Ministerelor Apărării din România și din Republica Moldova, autorităților comunei Coșcodeni și oamenilor locului, domnului secretar general de stat Radu Burduja, colonelului parașutist Neculai Nuţu, colonelului Adrian Râpanu, comandantul Batalionului 52 Operații Speciale Băneasa –Otopeni, colonelului Ion Ojog, comandantul Batalionului cu Destinaţie Specială Fulger din Republica Moldova. “Mulțumim tuturor celor care au participat la acest eveniment cu o mare încărcătură emoțională, venind din România cca. 150 de persoane, de deplasarea cărora s-au ocupat  comandorul (r) Alexandru Popa, preşedintele A.R.P.I.A,  Filiala București și parașutistul rezervist Stelian Gavre, pentru grupul din Buzău”, a spus dna Baștan.

Între cei prezenți am cunoscut-o pe dna Valentina Ungureanu, sora generalului, profesoară pensionară, care trăiește în or. Fălești, Republica Moldova. Precum era să aflu, familia Baștan, una foarte numeroasă, a fost deportată în 1949. Cu fratele au reușit să se vadă doar în 1957. Precum ne-a spus dna Valentina, Baștanii de aici s-au afirmat ca medici, profesori și ingineri buni. Chiar și dacă i-a despărțit timpurile, regimurile cu prejudecățile lor, neamul lor a fost întotdeauna unul unit și solidar, rezistând vicisitudinilor și intemperiilor.

Ion Cernei

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns