PDM îşi schimbă liderii, dar nu vrea să se pocăiască

   Pavel Filip, ex-prim-ministrul şi actualul lider al Partidului Democrat din Moldova a fost invitat săptămâna trecută la un post de televiziune naţional. Moderatorul i-a adresat mai multe întrebări privind acuzaţiile de diferite abuzuri, ilegalităţi, inclusiv capturarea statului, înaintate PDM şi fruntaşilor lui, inclusiv Vladimir Plahotniuc, de mass-media, societatea civilă şi opoziţie pe parcursul ultimilor ani. Răspunsurile au răsunat oarecum univoc: nu ştiu, nu există probe.

Adică, nu există probe că fruntaşii PDM ar fi implicaţi în capturarea statului, dezvoltarea corupţiei, furtul miliardului, anularea alegerilor din 2018 a primarului de Chişinău, extrădarea profesorilor turci, o mulţime de alte fraude şi ilegalităţi dezvăluite de mass-media naţională şi internaţională.

De fapt, fruntaşii PDM nu prima dată invocă acest argument când sunt solicitaţi să comenteze dezvăluirile neplăcute din mass-media. Dar dânşii evită să spună cine trebuia să investigheze dezvăluirile din mass-media şi să informeze opinia publică despre rezultatele acestor anchete; de ce poliţia, procuratura, justiţia au trecut cu vederea o mulţime de acuzaţii dintre cele mai serioase în adresa guvernării şi a fruntaşilor ei? Oare nu pentru că se ştia foarte bine că jurnaliştii au dreptate şi că nişte anchete echidistante pe dezvăluirile din mass-media trebuiau să se încheie cu condamnarea celor de la guvernare? Dacă Poliţia, Procuratura aveau măcar careva dovezi că jurnaliştii nu au dreptate, mulţi dintre autorii acelor publicaţii demult erau la puşcărie. S-a procedat conform tradiţiilor regimurilor autocrate: câinii latră, caravana îşi vede de drumul său.

După debarcarea PDM de la Putere lumea se aştepta că fruntaşii formaţiunii se vor pocăi public de faptele lor ca să poată recâştiga încrederea măcar a unei părţi din electorat. Congresul extraordinar al partidului, care a avut loc sâmbătă, a demonstrat că şi după schimbarea liderilor politica şi principiile democraţilor au rămas practic aceleaşi. După cum menţionează într-un editorial la temă Valeriu Vasilică de la Info Prim Neo, la congres vorbitorii au jonglat doar cu “realizările” şi nu prea s-au referit la greşelile relevante ale partidului de pe timpul când s-a aflat la guvernare “… pentru care nu are cum să nu răspundă în fața societății, inclusiv cu poziția de partid de guvernământ. De exemplu, nimic nu s-a spus despre corupția endemică și „justiția injustă” din Republica Moldova, atestate de către organismele internaționale și resimțite puternic de societate pe propria piele. De fapt, nimic despre frauda bancară, întreprinsă nu se știe de cine și rămasă neinvestigată timp de cinci ani, datoriile pentru care au fost puse de guvernarea PDM pe umerii fiecăruia dintre cetățeni pentru câteva decenii înainte. Nimic despre profesorii turci expulzați în mod inuman nu fără știrea sau mai degrabă la indicația reprezentanților suspuși ai fostei guvernări. Nimic despre Vlad Plahotniuc, numele căruia nu a fost rostit niciodată de către niciun vorbitor timp de trei ore cât au durat lucrările congresului… Nu s-a spus cine au fost și de ce li s-a permis acelor „1-2 persoane” să ia decizii în afara mecanismelor democratice, încălcând democrația internă și principiile comunicării democratice în partid? Din cauza cui „timp de vreo 17 ani societatea nu a avut nicio pretenție la PDM” și doar în ultimii ani „s-au comis greșeli din cauza cărora PDM a pierdut ceea ce a avut”? Nemaivorbind de suspiciunile care circulă în întreaga societate, cu sau fără război mediatic, privind subordonarea instituțiilor statului sau chiar „capturarea” statului în întregime, în interesele „grupurilor oligarhice”, vorba „partenerilor europeni ai PDM”. Nu s-a explicat măcar de ce a trebuit de ales un nou președinte al partidului, nu s-a rostit, măcar de formă, numele celui care a renunțat la această funcție și nu s-a explicat de ce a plecat din țară pe ascuns și rămâne ascuns până acum?

Și aceasta în pofida necesității evidente de a închide acest capitol din istoria PDM, într-un fel sau altul. …

În căutarea răspunsului privind motivul trecerii în opoziție, nu a ajuns nimeni dintre participanții la congres să se întrebe în voce, de ce, cu cel mai bun scor electoral din istorie, două treimi din societate au preferat să voteze alte partide decât cel de guvernământ și, principalul, de ce ceilalți actori politici ajunși în Parlament au preferat să constituie o „alianță nefirească” între ei decât una dintre altele două alianțe posibile, „mai firești”, cu PDM? Poate că, în căutarea răspunsului, s-ar fi ajuns la întrebarea ce s-a întâmplat cu toți foștii parteneri ai PDM, după ce au constituit alianțe de guvernământ cu acesta? Fără aceste și alte clarificări, procesul de refacere, de curățare a PDM, anunțat în calitate de intenție, apare astăzi, în cel mai bun caz, incomplet și nesincer”, scrie Valeriu vasilică.

Iar afirmaţia vehiculată în aceste zile preelectorale de mai mulţi fruntaşi naţionali şi locali ai PDM că în anul viitor acesta va ajunge iarăşi la guvernare este considerată ireală chiar şi de mulţi ex-activişti ai acestei formaţiuni, care nu ştiu cum să-şi ispăşească păcatul afilierii de voie sau de nevoie pentru o anumită perioadă cu acest partid…

Tudor Iaşcenco

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns