Partizanii Re-Unirii de la Sărătenii Vechi

Primarul de Sărătenii Vechi, Iurie Tulgara (în stânga) îi înmânează semnul de gratitudine “Partizan pentru Unire” consilierului Tudor Frăsineanu.

 

Grandoarea și originalitatea, sufletismul serbării consacrate Centenarului Unirii, care s-a desfăşurat pe 1 decembrie  la Sărătenii Vechi a întrecut orice imaginație.

În sala de festivități a primăriei s-a adunat multă lume de diferite vârste (cel mai mic avea 5, cel mai în vârstă –  94 de ani). Inimile au vibrat la unison în versuri şi cântece patriotice. 

Iurie Tulgara, primarul de Sărăteni a mulțumit consilierilor pentru momentul adevărului. Adică pentru faptul că toți consilierii locali, indiferent de partidele politice pe care le reprezintă, au semnat Declarația de Re-Unire cu Patria-mamă România – sărătenenii au fost primii în regiunea Orhei care au semnat acest Act, fiind urmați de către activul comunei vecine Ciocâlteni.

Iurie Tulgara le-a pregătit o surpriză deosebit de emoţionantă consătenilor cu inima română: semne de gratitudine ”Partizan pentru Unire”,  de care s-au bucurat nu numai consilierii, dar şi cetățenii activi ai satului, în total 40 de persoane. Între aceștea a fost și moș Ion Tulgara, în vârstă de 94 de ani, unicul veteran al celui de-al Doilea Război mondial încă în viață, care, în pofida vârstei înaintate, face toate muncile în gospodărie, ba chiar conduce şi automobilul propriu:

”Vă spun copii de unde are satul nostru memorie bună și este pentru Unire. Până la 1918 sătenii noştri lucrau la boier. După unirea Basarabiei cu Ţara toate familiile de la noi au primit câte șase hectare de pământ! Toți, până și cel mai năpăstuit de soartă copil orfan, părinţii căruia se prăpădise în acel Mare Război. Școală de 7 clase a fost construită în sat sub liberali, a urmat spitalul, unde era doctoriță Tamara Comarovschi. Sătenii simpli au prins a-și da copiii la carte, chestie neîntâlnită până în 1917… Soveticii care au venit în 1940 au cerut ca lumea să nu ţină mai mult de 10 oi și doi cai, şi toate animalele să fie închise în niște ocoale, undeva spre malul Răutului. Adică le-au luat, fără a plăti pentru ele… Au mai prădat tot ce rămăsese la fosta moșie boierească și duși au fost. La revenirea Armatei Române în iulie 1941, noile autoritățile și-au pus mâinile-n cap că fusesem sărăciți cu totul, o parte din gospodari fusese deportați, alţii împușcați ori arşi de vii în închisoarea din Orhei, că nu au putut să-i evacueze în Rusia. După război ne-au organizat foamete, deportări… Lumea a prins a trăi ceva mai bine mai spre anii 60, dar cumsecădenia, cinstea, buna credință au început să dispară. Până atunci la noi în Basarabia aproape că nu folosea nimeni lacăt: mătura din ușă arăta că gospodarul nu-i acasă!”, povestea moș Ion Tulgara.

Dna Rodica Bârsan, consilieră şi una din organizatorii evenimentului, a demonstrat un videoclip  filmat la Putna, unde a participat câţiva ani în urmă la canonizarea lui Ștefan cel Mare şi a explicat motivele rătăcirilor stataliștilor care și-au luat ca simbol chipul marelui nostru domnitor:

“Ctitorii Unirii Basarabiei cu România au avut la 1918 sprijinul majorităţii populaţiei şi al clasei politice din Basarabia de atunci. Este un adevăr pe care trebuie să-l conștientizeze toată lumea, precum şi faptul că noi am avut un stat și o Patrie care ne-a fost ca o mamă iubitoare”, a remarcat dna Rodica Bârsan.

Primarul de Sărăteni Iurie Tulgara a bucurat mult o clasă de micuți, care au participat la sărbătoare, făgăduindu-le că va organiza în vacanța de iarnă pentru ei o excursie prin România din contul întreprinderii care aparţine familiei sale. Altă surpriză a fost o tortă cu lumânări care semnifică Centenarul, preparată de dna Inga Tulgara, profesoară universitară, soția primarului. Iar a treia surpriză a fost o urătură dedicată Marii Uniri, recitată de către Ion Cernică, urătură compusă de către bunicul său în acel memorabil an 1918…

 Ion Cernei 

Distribuie

Lasă un răspuns