Oameni ai legii sau ai fărădelegii?

La 10 mai c., un echipaj al poliţiei de patrulare, scos pe alt sector de pe sectorul pe care urma să-l monitorizeze, a oprit şi percheziţionat ilegal un automobil proprietate privată. Mai apoi, în complicitate cu alţi doi ofiţeri ai IP Rezina, au sechestrat maşina cu tirajul ziarului CUVÂNTUL destinat pentru abonaţii din raioanele Rezina şi Şoldăneşti.

Automobilul şi ziarul au fost scoase de sub sechestrul poliţiei peste 6 ore 30 minute, sub presiunea mass-media, a opiniei publice şi la indicaţia prim-ministrului P.Filip, care i-a cerut ministrului MAI A.Jizdan să efectueze o anchetă de serviciu privitor la cele întâmplate şi să informeze opinia publică despre rezultatele investigaţiei. Patru colaboratori ai poliţiei din Rezina au fost suspendaţi din funcţii pentru o lună cât a durat „ancheta”, ca apoi să li se plătească salariul şi să revină la serviciu, iar MAI şi Procuratura Rezina au informat redacţia (nu şi opinia publică): „urmare a cercetării de serviciu s-a constatat lipsa în acţiunile colaboratorilor de poliţie Igor Botea, Vadim Garpatii, Sergiu Rusu şi Vasile Donos a careva încălcări”. Sursele citate nu spun nimic despre esenţa „anchetei de serviciu” şi de ce în cadrul ei nimeni n-a dorit să afle şi poziţia redacţiei ziarului, a persoanelor sancţionate de poliţie.

În acelaşi timp, juriştii Asociaţiei Presei Independente (API) şi Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) au constatat în acţiunile poliţiştilor un şir de încălcări ce cad sub incidenţa articolului 327 Cod Penal al RM „Abuzul de putere sau abuzul de serviciu” şi care sunt pasibile de amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Victor Sofroni, fondator şi autor al săptămânalului CUVÂNTUL s-a pomenit cu un proces contravenţional intentat tot de Poliţia şi Procuratura din Rezina pentru faptul că a solicitat poliției să verifice o informație despre o posibilă crimă, care i-a fost transmisă de surse anonime.

Pe 26 august, după încheierea protestului din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) organizat de către Partidul Șor, reporterul Europei Libere Nicu Gușan a încercat să afle de la primarul de Orhei, Ilan Șor, dacă a avut autorizație pentru această manifestație, dar a fost împiedicat de garda de corp, care l-a mai tratat şi cu nişte ghionturi. Jurnalistul i-a chemat pe polițiști să documenteze cazul, însă nimeni din oamenii legii nu s-au apropiat de el.

În aceeaşi zi, la protestele din centrul Capitalei au fost agresate sau împiedicate să-şi facă misiunea profesională jurnalistele Tatiana Eţco (Europa Liberă), Natalia Morari, Mariana Raţă (TV8) ş.a. “Jurnaliștii au fost țintele atacurilor din partea gărzilor de corp. Polițiștii au văzut lucrul acesta. În unele cazuri jurnaliștii au apelat la Poliție, iar Poliția nu a făcut nimic.(…) Apoi ministrul Jizdan afirma că „totul a fost conform legii”, comenta ulterior aceste cazuri Petru Macovei, director executiv al API.

Ieşit din comun a fost comportamentul poliţiei şi în ziua de 1 septembrie. Un grup numeros de mascaţi şi-au bătut joc în modul cel mai cinic de câţiva participanţi la Marşul Centenarului, inclusiv deputatul român, preşedintele Comisiei parlamentare pentru românii de pretutindeni Constantin Codreanu, care doar cereau explicaţii de ce au fost sechestrate autobuzele-expoziţii care însoţise unioniştii pe tot parcursul Marşului. Ulterior Poliţia îşi motiva acţiunile că autobuzele împiedicau circulaţia rutieră şi că la telefonul 112 primise un semnal că în acestea ar fi ascunse obiecte interzie sau explozive. Dar autobuzele cu expoziţia despre istoria Centenarului şi care trebuiau să fie în Piaţa Marii Adunări Naţionale fusese stopate şi conduse pe acel tronson de drum de poliţie, care motiva că trebuie să le percheziţioneze. Şi asta după ce câteva ore în urmă, la vamă, autobuzele fusese controlate de-a mărunţelul de vamişti şi poliţia de frontieră. Dar admitem că acel semnal la 112 totuşi a fost. De ce atunci autobuzele n-au fost verificate la intrarea în Capitală, de faţă cu participanţii la Marş, dar au fost stopate, apoi mutate în câteva locuri, ca apoi să ajungă la Străşeni? Nu pentru a provoca şi a încinge spiritele?

Şi încă ceva: de obicei, după semnale false forţele de ordine fac tot posibilul pentru a găsi şi trage la răspundere vinovaţii. De data aceasta Poliţia s-a limitat doar la constatarea că în autobuze n-a fost găsit nimic suspect.

Am adus doar câteva exemple, mai proaspete, care demonstrează că, de la un timp, Poliţia din R.Moldova, ca de altfel şi alte organe de drept, uitând de misiunea lor constituţională de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, s-au transformat în nişte bâte politice, instrumente docile de protejare a intereselor partidelor şi demnitarilor de la guvernare, chiar şi atunci când acestea contravin Legii. Şirul cazurilor similare poate fi continuat.

După scandalul din luna mai, unii cititorii au CUVÂNTUL-ui ne îndemnau să-i iertăm pe poliţiştii implicaţi în sechestrarea ziarului şi pedepsirea nelegitimă a şoferului pentru că ei ar fi sub ordin şi ar fi  fost impuşi să facă hatârul unor superiori supăraţi pe jurnaliştii publicaţiei. De altfel, unele surse din Poliţie ne-au dat de înţeles că anume aşa este, că astăzi aşa-s timpurile. Da, şefii Poliţiei din Chişinău, dar şi subalternii lor nu puteau să nu ştie că „protestul” partidului Şor din PMAN din 26 august este o acţiune nelegitimă, dar, totuşi, i-au oferit tot sprijinul şi asistenţa în detrimentul altor mii de cetăţeni preocupaţi de problemele ţării şi viitorului ei. Or, nişte adevăraţi oameni ai legii, atât şefii, cât şi subalternii din Poliţie trebuie să cunoască şi să respecte articolul 30 (alin.2) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, care stipulează clar:„La primirea unui ordin, în formă scrisă sau verbal, ori a unor indicaţii ce contravin legislaţiei, poliţistul este obligat să refuze executarea cerinţei ilegale şi să aplice prevederile legii. Refuzul de a executa ordinul sau indicaţiile care contravin legii poate fi expus iniţial verbal, urmând a fi motivat obligatoriu în formă scrisă de îndată ce a devenit posibil”.

Pe 26 august toate spaţiile din jurul PMAN şi străzile adiacente erau tixite cu sute de poliţişti, mulţi înţoliţi în echipamente speciale. Pe o bancă de lângă Biblioteca Naţională, doi dintre ei ronţăiau nişte covrigi, împingându-i pe gât cu apă sorbită direct din peturi. I-am întrebat cu ce misiune au fost aduşi aici. Nu mi-au răspuns, arătându-mi cu privirea la un gradat ce vorbea la telefon nu departe.

Mai apoi i-am văzut pe cei doi în gardul viu de poliţişti care păzeau „protestatarii lui Şor ce nu-şi dădeau rând la dansuri şi corturile unde se împărţea pâine şi terci de hrişcă, apoi ajutând garda de corp a lui Şor să-şi scoată şeful din mulţimea care scanda „Hoţii”, „Jos mafia!” După asta le-am pierdut urma. Nu ştiu, au participat a doua zi sau nu şi la evacuarea protestatarilor de lângă monumentul lui Ştefan cel Mare, unde puteau fi părinţi, fraţi, surori, prieteni de-ai lor…

Potrivit juristului Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) Sergiu Litvinenco, acțiunile poliției în ce priveşte evacuarea manifestanților adunați în jurul monumentului lui Ștefan cel Mare au fost nelegitime. În susținerea opiniei sale, dumnealui a enumerat câteva argumente juridice pe care le-a făcut publice. MAI, Procuratura nici n-au găsit de cuviinţă să reacţioneze la aceste învinuiri, lăsând astfel ca lumea să înţeleagă că LEGEA în R.Moldova este un băţ cu două capete, pe care cei de la Putere îl utilizează cum le place.

Şi încă ceva. În Republica Moldova avem o mulţime de formaţiuni pretins unioniste, care, ca şi Guvernarea, se hrănesc masiv din banul contribuabilului român, circa un milion de moldoveni, inclusiv circa 70 de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova au paşapoarte de cetăţeni ai României. Şi în afară de Partidul Acţiune şi Solidaritate, iar după maltratatea deputatului C.Codreanu şi Partidul Unităţii Naţionale, dar şi câteva sute de cetăţeni veniţi pe 1 septembrie în Piaţa Marii Adunări Naţionale nimeni n-a încercat să susţină participanţii la Marşul Centenarului. Nici când Poliţia de Frontieră şi vameşii nu le permiteau fără careva motive plauzibile să treacă Prutul, nici când Poliţia din Chişinău le căuta nod în papură şi măturau asfaltul cu ei. Bun semn de mulţumire pentru sutele de milioane de euro, sutele de autobuze şcolare donate, grădiniţe şi şcoli, biserici, drumuri reparate cu contribuţia poporului român…

Tudor Iaşcenco

Distribuie

Lasă un răspuns