O lansare de carte acasă, între icoane și covoarele mamei

În imagine: Leonid Popescu – pictorul şi scriitorul, alături de mama sa (în stânga), cu picioarele în iarba verde de acasă, înconjurat de prieteni, flori, tablouri, scoarţe şi cântec de bard

 

A ales curtea părintească ca loc de lansare de carte. Festivitatea pe care a organizat-o maestrul Leonid Popescu, a fost cu totul neobișnuită, precum a fost original dintotdeauna acest om al creației, aflat în permanentă căutare. Întrucât lansarea coincidea cu cei 65 de ani de la nașterea sa şi cu faptul că mama Alexandra a trecut de 90 de ani, maestrul nu a ales vreun local din capitală, dar a făcut opțiune pentru casa părintească de la Sărătenii Vechi. A ales o zi de primăvară, cu soare blând, a prins de pereții caselor din curte și a plasat pe prispe tablourile sale, iar pe gard a întins covoarele țesute de mama sa – în total peste 70 de tablouri și peste 20 de scoarțe, rodul unei munci de mai bine de 50 de ani. A fost cea mai neobișnuită expoziție, care a semnificat legătura vie între generații a unei dinastii de creație. 

 

Curtea s-a umplut repede – cu săteni și rude, prieteni din satele din împrejurimi, cu personalităţi de la Chișinău și oaspeți din România, încât multă lume a rezistat stoic în picioare or, pentru invitați era important că au văzut o altfel de bogăție decât ne-o închipiam altă dată, pe care o creează o familie tradițională  – cea a covorului basarabean, a picturii, în deosebi celei bisericești, dar și a cărții.

Leonid Popescu a prezentat publicului a doua sa carte de proză. Prima – ”La porțile mării”, a ieșit de sub tipar în 2011. Stocul celei de a doua – ”E pustie Slatina fără tine”, lansată în ziua respectivă, destul de impunător, s-a iepuizat repede. medicul și omul de litere Vasile Căpățină modera activitatea din ”prezidiul” improvizat sub nucul din fundul curții.

Ambele cărţi ale autorului sunt romane de dragoste, deși criticii literari prezenți la lansare au menţionat că, în cazul al doilea vedem și viața unui oraș din Maramureșul românesc, nimerit din vitregia destinului în Ucraina, dar și căutările etnicului român de a-și păstra identitatea. E evident că romanul a fost scris sub influența celor văzute și trăite în acele locuri. Slatina este un oraș industrial din Maramureșul românesc, dar și o localitate omonimă din Transcarpatia, unde fiinţează și o mănăstire. Anume despre această Slatină a scris Leonid în romanul său.

 

O pană și o paletă unite la un loc

Primul care a vorbit a fost criticul literar Mihai Cimpoi, care a pomenit despre Leonid Popescu ca personalitate polivalentă,  care reabilitează sacru icoanele lui precum a făcut-o Grigore Vieru, precum o face Nicolae Dabija și este bine că avem o paletă și o peniță unite la un loc.

”La  redacția săptămâna-lului Literatura și arta s-au  adunat mai mulți pictori, scriitori, poeți, iată de ce este imperioasă nevoie de a crea un cerc literar numit ”Literatura și arta”,  cu care am face astfel de ședințe în deplasare şi la care ar participa și sătenii, precum a organizat această întâlnire Leonid. Astfel sătenii noștri ar cunoaște preocupările şi succesele oamenilor de creație, și-ar înainta pretențiilie către noi, ar găsi răspuns la multe chestiuni ale vieții cotidiene, care îi frământă”.

 

Chemat să ne salveze de suferințe și chinuri sufletești

Nicolae Bolboceanu,  președintele UAP a remarcat la rândul său că Leonid Popescu este unicul artist plastic din R. Moldova membru al Uniunii  Scriitorilor:

”Aș vrea să vorbesc de Leonid Popescu – pictorul, îngrijorat de distrugerea bisericilor, transformate în depozite și lăsate ulterior să se dărâme. Organizând echipe de pictori-iconografi, dânsul a restabilit pictura în biserici pe întinsul spațiu românesc, care se află atât în România, R. Moldova, cât şi în Ucraina, a restaurat și mai multe muzee, convingând direcțiile de cultură din cadrul APL de necesitatea renovării acestora. Mai are și o activitate expozițională destul de consistentă, organizând expoziții la Sala “Brâncuși”. De data asta, venind aici, am văzut de unde sunt  izvoarele creației lui Leonid or, ne-am convins de talentul mamei dumisale, Alexandra, neîntrecută meșteriţă populară. Vă iubim, menționând totodată că sunteți o familie extraordinară”, a remarcat dl Bolboceanu.

Medicul și deputatul Vadim Hotineanu, care și-a început biografia  de muncă după absolvirea facultății la spitalul din Sărătenii Vechi, a remarcat la rândul său izvoarele de inspirație ale lui Leonid Popescu:

”Sărătenenii nu au deprins patima păguboasă de a căra cu sacul de la colhoz – ei își cultivau acasă legume, se  ocupau cu meșteșugurile, precum mama Alexandra. În educația copiilor în familie  credința în dumnezeu a însemnat cel mai mult,  iată de ce primele sale lucrări  au fost legate de Mântuitor și Maica Domnului. Astfel Leonid Popescu este personalitatea care aduce frumosul, este chemat să ne salveze de tristețea și chinurile sufletești pe care le trăim”, a menționat dr. Hotineanu.

Poetul-academician Nicolae Dabija a subliniat că am reușit să vedem aici, în această ogradă, urmele de copil ale maestrului Leonid Popescu:

”Am venit în această curte și mi-am văzut copilăria, m-am uitat la dna Alexandra și am văzut-o pe mama mea, am văzut-o  pe Greta, sora lui și am văzut-o pe sora mea, v-am văzut pe toți și am văzut pe toți prietenii mei.  Am impresia că ne-am împrietenit cu Leonid până  a ne cunoaște. În cartea lui, ”E pustie Slatina fără tine”,  vorbește de un călugăr de la mănăstirea Peri, prototipul căruia este părintele Serafim Dabija, unchiul  meu. Acum 30 de ani, i-a spus la Peri lui Leonid: du-te la Chișinău, la nepotul meu Nicolae, că semănați și la chip, și la caracter! Părintele Serafim, care a fost călugăr la mănăstirile Slatina și Amșa de Mijloc în Transcarpatia, i-a dat o iconiță  s-o picteze pe perete. Peste ani, acea iconiță, facută cadou de către părintele Serafim, era să-mi fie  făcută cadou mie, astfel ea s-a întors înapoi în familia noastră. M-am mai convins de un lucru vs. de destinația pe pământ a lui Leonid: când  Ion Ungureanu, ministrul culturii și cultelor, căuta un pictor să picteze Catedrala din Chișinău, l-am recomandat pe Leonid Popescu. Atunci ministrul l-a rugat să-i spună ”Tatăl nostru”. ”Pot să vă declam și Crezul!” a spus pictorul. ”Nu este nevoie. dar cred că pictorul care face icoane trebuie să știe “tatăl nostru!”, a spus ministrul.

 

Maestrul este cu gândul la Bucovina și Transcarpatia

A vorbit mai multă lume la lansarea de carte: criticul literar Ion Ciocanu, jurnalista Gutiera Prodan, publicistul Tudor Țopa, pedagoga Taisia Panfilov, actrița Veronica Grigoraș, etc., care au evocat creația pictorului și scriitorului Leonid Popescu. Noi, bineînțeles, l-am întrebat pe Maestru despre planurile sale de viitor. Ne-a spus că vrea să picteze biserici în Bucovina și  Transcarpatia, unde este solicitat, locuri de la care se va inspira în continuare, pentru a scrie proză și poezie:

”Este de lucru și aici, în Basarabia, dar pentru a-mi încărca bateriile plec în alte părți. Am găsit niște locuri de spiritualitate creștină românească, locuri de  întâlnire cu Dumnezeu în munții  noștri. Mai este un loc în Valea Trandafirilor în Bulgaria,  foarte des vizitat de mine. Uite în Crimeea mi-i închisă calea. Or, după ce acel ținut a fost ocupat, nu mai am la ce reveni, fiindcă nu mai sunt acolo nici ucraineni, nici tătari. E un dezastru.  Te miri cum cei 130 de milioane de japonezi pot încăpea pe un teritoriu ceva mai mic decât regiunea Arhanghelsk, să aibă un pib de 6 ori mai mare ca al rușilor, pe când ultimilor nu le ajunge a șaptea parte din glob.

Cum lucrez? Ziua – la picturi, iar serile – la poezie și proză. Încerc să le reușesc pe toate, mai ales că viața este o clipă”, ni s-a destăinuit Leonid  Popescu.

Ion Cernei 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns