O clipă-n Veșnicie… (Paștele Blajinilor – mit și realitate)

 

O Vorbă-aveau străbunii

Cu cei plecați din viață:

– Ne mai vedem noi, Bunii,

Și-n altă dimineață,

Pe Celălalt Tărâm –

Din flori, lumini, verdeață!

Desprinsă din Tăcere,

Cea Vorbă-i azi în Ceruri

(Nicicând pierdută-n… ere)

Duioasă mângâiere,

Pe-o Clipă doar. Atât.

II  Și-atunci Preamilostivul,

(Din Veșnicii preasfânt motivul)

Aprise-n Nemurire,

Pe-o Rază de Iubire,

Un Paște mai Blajin.

Prilej de pomenire,

Cu mese-n cimitire,

Celor plecați – menire.

Și-acel Pahar de Vin,

Vărsat peste morminte,

În Semnul Crucii Sfinte –

Aducere aminte,

Că cei plecați – revin:

– Hristos doar a-nviat!

 

III Dar vai! De-acum spre seară,

Vicleană, Proza Vieții,

Tiptil în Minți coboară

Și iar uităm noi, bieții,

(Cum preziceau profeții)

De Rai, de Nemurire,

De Clipele martire!

O! Falsă omenire!

Și iarăși doar pe-o Clipă

Un gând străluce-n pripă:

– De-ar fi cele vizate

Mai sus – o ficțiune,

De-ar fi să n-am dreptate,

Ar fi chiar… o minune!

 

IV Satanică ispită

E azi a lumii pită

Nu doar o versiune.

Mai ține-aprins fiorul,

Credința, Neamul, Dorul,

Prin Jertfa-I Creatorul.

Mai fă, Doamne,-o minune,

Că tot ce-i bun, dispare,

Tronează Rău-n lume –

Mai e vreo șansă oare?

 

V  Se luminară-n Ceruri –

(Eterne adevăruri)

Și-un Glas divin de-o Clipă

Temerile-mi risipă:

– Contează doar Iubirea!

Eternă omenirea

Prin Clipe-i doar. Atât.

 

Iar Veșnicia-i Clipă,

Bătaie de aripă –

Mângâie ori ucide,

Doar Cel de Sus decide!…

Cea Clipă-n Veșnicie,

Pe-acest Tărâm Divin

E Viața însăși, vie,

C-un Paște mai Blajin,

Acum și pe Vecie…

Ion Tudose, s. Ghiduleni

Distribuie

Lasă un răspuns