O clipă în Veşnicie

Cartea are de fapt şi o coautoare: Diana Tudose, fiica autorului, pictoriţă, care a împodobit-o cu frumoase desene.

 

Astăzi, dl Ion Tudose, profesor din satul Ghiduleni, raionul Rezina, membru al Ligii Scriitorilor Români, îşi mai lansează o carte, întitulată “O clipă în Veşnicie”.

Cu delicateţea-i proverbială, autorul doreşte să împartă din “lauri”, notând în prefaţa plachetei:

“O vorbă înțeleaptă spune că lucrurile bune se fac prin oameni și pentru oameni.

Astfel, cu ajutorul celor apropiați și prin Harul Celui de Sus, în sfârșit vede lumina tiparului noua carte de versuri “O clipă în Veșnicie”.

Și dacă în prima plachetă ”Aceste clipe siderale” abordam mai mult aspectele vieții localităţii de baştină (N.Iorga pe drept cuvânt afirma că “veşnicia s-a născut la sat”), în ediţia actuală mă refer în temei la aspectele sociale, de credință, de istorie a Neamului şi acestui colţ de glie izolat prin soartă de Ţară – Basarabia.

În această muncă am fost încurajat de oameni apropiați cu inimă mare, cu spirit și verticalitate. În primul rând menționez echipa săptămânalului regional Cuvântul (director domnul Tudor Iaşcenco, redactoră-şefă doamna Elena Roman). Anume datorită dumnealor m-am încadrat în Liga Scriitorilor Români (filiala Orhei, preşedinte domnul Vasile Cocarcea), cu centrul la Cluj-Napoca, preşedinte domnul Alexandru Florin Ţene.

N-a ezitat să-mi dea binevoitor un sfat util pentru creație domnul Iurie Colesnic, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Noi, cei de la periferie, avem îndeosebi nevoie de așa consultaţie. Domnia sa menţionează că, “după lectura acestei cărți cititorii vor privi altfel universul, cu alți ochi lumea înconjurătoare”. Aceste cuvinte dau un imbold în munca creativă.

Și-a expus opinia despre această plachetă de versuri și buna noastră consăteancă, interpreta Aurica Dicusară Basarabeanca, cea cu care se mândreste satul ei de baştină, Ghiduleni, cea care a dus faima acestei localităţi în țară și în lume. Ce alte recompense mai trebuiau după lectura spuselor Domniei sale: ,,Autorul este învăţătorul satului, care îşi ghidează discipolii prin poezie”. Sper să îndreptăţesc aceste așteptări.

Mulțumesc mult și doamnei Sevastia Graur, directoarea Gimnaziului în acele timpuri, pentru aprecieri: “Parcursul unui profesor … este oglinda în care se reflectă chipurile tuturor discipolilor săi…”

Și, nu în ultimul rând, sunt recunoscător membrilor familiei mele pentru susţinerea și sugestiile în creație”.

Atât în primul volum scos de sub tipar – “Aceste clipe siderale”, cât şi în prezentul, cele mai multe versuri sunt închinate satului.

Umbra celui “Sat uitat”

I

Plăsmuia-ntristat Lupan

(Vreme-n urmă nu cu-n an)

Cel Poem cu-n “Sat uitat”,

Rai – cândva, azi – ruinat.

Oare ce s-a întâmplat?

După ani și ani, măi frate,

Cu discursuri ca la carte

Și “reforme democrate”

Pline de “progrese” toate,

Peste țară iar se lasă

Umbra celui sat uitat,

Însă-acuma și mai deasă.

Și ne paște ne-ncetat

“Bunăstarea-n micul stat”.

Oare pentru ce păcat?

II

Demnitarii doar ne spun,

C-avem traiul azi mai bun,

Iar că mâine, tropa! tropa!

Iaca-ntrăm și-n Europa,

Să-nflorim în rând cu ea,

Tu, Moldovă, nu uita –

La noi ca la nimenea.

Școli se-nchid – copii puțini,

Fug cei tineri prin străini,

Iar bătrânii de mai sunt,

(Pe la tâmple – fir cărunt),

Strâng un ban pentru comând,

Ca să-i ierte Domnul Sfânt

Colo-n Cer și în mormânt.

III

Căci le scriu a lor nepoți

(Risipiți prin lume toți):

– Nu mai vrem țară de hoți,

La cheremul lor să fim

Niște sclavi, nişte roboți,

Pentru ei să ne spetim

Ne-ncetat. Dar cât se poate,

Căci e viața noastră-n rate,

Ne sunt zilele furate,

Chiar și cele… numărate!

Pân-și Tronu-i la mezat.

Ne-au scos țara la un hat…

IV

Doamne, ce se-ntâmplă oare?

Și-aici Inima tresare,

Sugerând să-i dăm crezare:

– Frați onești din Latinie,

Doar la VATRĂ, pe vecie,

Vom scăpa de sărăcie!…

Ar rămâne-acum șocat

Și Lupan, căci s-a pripit:

Satul cel cândva uitat,

Din al său Poem cernit,

Nu mai este-ndoliat,

Spre Lumină-i azi pornit –

Drum firesc, mai ieri ratat.

V

Astfel Frații ne-au priit,

Pe-acest Colț de Plai hulit,

Cale demnă de urmat

Spre belșug și trai bogat,

Ocrotiți de Tricolor

Și de-al Țării-Mamă, dor –

Unic, românesc popor!

 

Îi dorim dlui Ion Tudose: La mai mult şi la mai mare! Să ne bucure şi cu alte lucrări inspirate.

Pentru conformitate, Elena Roman

Distribuie

Lasă un răspuns