Nu-i treaba presei să laude autorităţile (reacţie la o scrisoare anonimă)

În perioada 2017-2018 CUVÂNTUL a primit trei scrisori cu un text aproape similar. În ultima dintre acestea, Tudor Iaşcenco este solicitat „să nu manipuleze şi să nu ducă în eroare oamenii”.  În continuare autorii afirmă: „ Noi ştim că nu vă este pe plac că se fac lucruri şi fapte bune pentru cetăţeni, pentru oraş, pentru raion…, că există o bună înţelegere între oameni, că oraşul şi raionul Rezina creşte, că în multe domenii sunt rezultate bune şi foarte bune. Nu-i ziar în care să nu criticaţi administraţia publică locală a raionului, dar cetăţenii sunt mulţumiţi pentru că nu se mai dau crupe cu viermi în loc de salariu, paste făinoase şi caloşi, cum era pe timpul când guvernaţi voi”.

CUVÂNTUL mai este învinuit că publică şi anunţuri despre serviciile prestate de diferite ghicitoare, vrăjitoare.

Sunt nişte afirmaţii absolut gratuite, pentru că nu am discutat cu nimeni la această temă şi nu-i clar de unde dânşii ştiu ce nu-mi place. Cât priveşte critica, noi scriem despre probleme concrete ale oraşului şi raionului (cred că nimeni nu neagă că probleme există) şi rolul autorităţilor în soluţionarea acestora, de fiecare dată solicitând şi poziţia demnitarilor respectivi. Răspunsurile lor întotdeauna sunt publicate împreună cu abordarea problemei (pe care anonimii care au ticluit aceste scrisori o numesc doar critică). Iar dacă reprezentanţii autorităţilor n-au ce spune, nu vor să răspundă sau ne comunică nişte aberaţii, aceasta e tot poziţia lor şi deci oricum avem expunerea ambelor părţi.

Nu negăm, unor cititori poate să nu le placă cum ziarul tratează anumite teme sau ar dori să găsească în CUVÂNTUL mai multe subiecte, alţii pot să nu fie de acord cu punctele de vedere ale unui sau altui autor, etc. Şi când aceştia vin cu critici, sugestii concrete, noi le suntem recunoscători, pentru că un ziar numai astfel se poate dezvolta, deveni mai interesant, mai util şi mai necesar cititorilor. Iată de ce am dorit să discutăm măcar cu cineva dintre autorii ultimei scrisori, ca să aflăm cum anume subsemnatul „manipulează şi duce în eroare oamenii”.  Deoarece alături de cele 16 semnături nu am găsit nicio adresă ori număr de telefon la care să concretizăm ce s-a avut în vedere, iar pe plic era indicat un nume cu o adresă falsă (în Rezina nu există strada Viilor, 39), în ziarul din 2 martie c. am publicat imaginea cu semnăturile respective, invitând autorii lor la o discuţie sinceră la redacţie pe data de 5 martie c. Nu a venit nimeni, fapt care denotă una din două: ori scrisoarea a fost ticluită la indicaţia unei  persoane supărate că ziarul nu vede „rezultatele bune şi foarte bune” înregistrate de administraţia publică locală şi semnăturile au fost improvizate de o singură mână, ori persoanele respective au fost impuse să semneze, dar în realitate habar nu au de învinuirile descrise şi nu doresc să-şi asume responsabilitatea pentru veridicitatea  lor.

Sincer vorbind, noi suntem curioşi să luăm cunoştinţă de lista „lucrurilor şi faptelor bune înfăptuite de administraţia publică pentru cetăţeni, pentru oraş, pentru raion”, în ultimii 7 ani. De exemplu, câte întreprinderi de producţie noi au apărut în oraş şi raion şi câte s-au închis şi rolul concret al autorităţilor în acest proces; ce obiective sociale (apeducte, staţii de epurare, sisteme de canalizare, etc., în afară de monumentul şi havuzul din piaţa centrală a oraşului au mai fost date în exploatare în termenii stabiliţi de firmele “Litarcom” SRL, “Toplider” SRL, “Altcom-Impex” SRL ş.a. preferate de administraţia raionului? Cum anume „a crescut” în această perioadă raionul Rezina, care după veniturile proprii în buget se află printre primele 10 în ţară? Câteva răzoare cu flori procurate pe bani publici şi plantate cu mare alai sub ochiul camerelor televiziunilor în plină toamnă, când oamenii gospodari pregătesc terenurile pentru iarnă sau „vizitele de lucru” ale demnitarilor pe bd. Şciusev, de exemplu, care aşa şi a rămas nereparat, deşi a fost alocată suma necesară de bani nu credem că pot fi incluse în această listă.

Acum „cetăţenii sunt mulţumiţi pentru că nu se mai dau crupe cu viermi în loc de salariu, paste făinoase şi caloşi cum era pe timpul când guvernaţi voi”, afirmă fariseic autorul anonim. Trebuie să fii cu adevărat bolnav, ca să înaintezi CUVÂNTUL-ui asemenea inepţii.

Pentru că noi, membrii echipei CUVÂNTUL-ui, niciodată n-am fost la guvernare, dar o parte din cei care atunci erau la putere continuă “să mulţumească” orăşenii şi în actualele autorităţi. În acelaşi timp T. Iaşcenco şi echipa ziarului şi atunci, şi acum sunt purtaţi de funcţionarii “obijduiţi” prin judecăţi pentru că spun lucrurilor pe nume, dezvăluie abuzurile şi fărădelegile acestora. Cine nu cunoaşte sau a uitat despre acele dosare de rezonanţă se pot documenta din arhiva redacţiei. Dosare care au fost pierdute de către cei vizaţi în articole, pentru că ziariştii au avut dreptate în fapte şi pentru că au fost corecţi în expunere.

Da, este normal că nu ne place absolut totul într-un ziar sau o revistă, la un canal TV sau pe un site. Fiecare din aceste surse există pentru un număr mare de consumatori, iar gusturile, vorba veche, nu se discută. Ba şi necesităţile sunt diferite. La capitolul „Publicitate” CUVÂNTUL publică şi anunţuri despre serviciile prestate de diferite ghicitoare, tămăduitoare, preoţi. Sunt servicii de publicitate cu plată, care nu contravin legislaţiei în vigoare şi sunt marcate distinct ca publicitate, ca cititorului să-i fie clar că e o reclamă. Eu personal pun aceste avize pe acelaşi cântar cu horoscopul, publicitatea electorală şi cea de partid. Dar asta nu înseamnă că noi suntem în drept să decidem au nevoie sau nu cititorii de asemenea informaţii. Dacă cititorii le-ar neglija, prestatorii acestor servicii n-ar cheltui bani pe reclamă. În al doilea rând, publicitatea este una din sursele de acoperire a cheltuielilor redacţiilor care nu sug bani din buget, de la partide, etc. şi există din munca lor, ca să poată fi surse independente de informaţie pentru cititori. Şi dacă la ora actuală preţul de cost al ziarului pe care-l ţineţi în mână este de 6 lei, iar dumneavoastră l-aţi abonat doar cu 3 lei numărul, înseamnă că redacţia s-a îngrijit să vă uşureze povara şi să adune diferenţa din alte surse. CUVÂNTUL are trei surse de venituri: vânzarea ziarului, prestarea serviciilor de publicitate, implementarea diferitor proiecte. Deci, publicitatea este în interesul material direct al cititorilor – lumea noastră şi aşa este săracă (apropo, din vina autorităţilor), nu şi-ar mai putea permite să citească un ziar care spune adevărul – că cele care laudă partidele şi îi mint cu promisiuni se dau pe gratis.

Mai departe autorul scrisorii anonime vine cu „dezvăluiri” şi „acuzaţii” senzaţionale în adresa unor adversari deschişi ai actualei guvernări din Rezina, la care CUVÂNTUL le-ar „lustrui imaginea”. Iată aceste afirmaţii sunt adevărate bârfe şi defăimări, (din aceste considerente nu reproducem numele persoanelor), pentru că nu sunt probate cu nimic, iar cei care le răspândesc se ascund în dosul unor semnături false. Persoanele nominalizate în scrisoarea voastră sunt nişte cetăţeni simpli, CUVÂNTUL nu-i promovează pentru că dânşii pur şi simplu nu au nevoie de acest „serviciu”. Şi dacă guvernarea (dar bănuim că anume de acolo vin aceste acuzaţii) are anumite pretenţii faţă de dânşii, de ce nu-i trage la răspundere pe cale legală, dar încearcă să-i denigreze cu ajutorul unor anonimi?

Cât priveşte relaţiile noastre cu autorităţile, voi menţiona încă o dată: ziarul scrie şi despre fapte demne de laudă ale autorităţilor publice. Accentuez: fapte cu adevărat de laudă şi nu acţiuni de interes personal, de la care miroase urât a făţărnicie şi imoralitate. Deşi, de fapt, misiunea presei este nu să laude autorităţile, ci să verifice faptele lor şi să informeze obiectiv, echidistant societatea cum autorităţile îşi respectă obligaţiunile pentru care sunt angajate de populaţie în funcţii publice.

Nu e treaba presei să laude autorităţile, ci să scoată la iveală problemele, abuzurile, greşelile, despre care altfel opinia publică nu ar avea de unde afla. Adică într-o societate normală, funcţionabilă, în dezvoltare există institute cu roluri distincte: unii adoptă legi, alţii le implementează, ai treilea supraveghează respecta-rea lor, iar presa trebuie să fie câinele de pază al interesului public – să scoată la iveală neajunsurile.

Tudor Iaşcenco

Distribuie

Lasă un răspuns