Nicon Ungur: Problemele care țin de știință nu se rezolvă prin referendum sau prin vot în Parlament

Nicon Ungur, doctor habilitat în chimie, s-a născut la 23 aprilie 1954, în s. Olișcani, raionul Șoldănești. După școala medie din satul de baștină a absolvit Facultatea de Chimie a Universității de Stat din Moldova. Și-a început activitatea la Institutul de Chimie al AȘM în calitate de inginer-chimist, parcurgând toate treptele: cercetător științific inferior, superior, coordonator, principal și în prezent este șeful Laboratorului de Chimie a Compușilor Naturali și Biologic Activi. Doctor în științe chimice (1985), doctor habilitat în chimie (1994), conferențiar-cercetător (1990). Sta-gieri în centre științifice din Rusia (Novosibirsk, 1982, Moscova 1989), Bielarusi (Minsk 1990), Italia (Napoli, 1994-2004), Germania (Leipzig, 2002), Spania (Valencia 2005-2006).

Autor și co-autor al peste 225 de publicații științifice, inclusiv al trei capitole în monografii internaționale, al 90 de articole în reviste cu impact și al 15 brevete de invenții. Din a. 2008 până în prezent, activează în calitate de profesor-universitar la Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, iar din 2017 – și la Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică a Universității de Stat din Moldova.

Laureat al Premiului pentru tineret al Academiei de Științe a Moldovei (1984), Premiului pentru tineret al R. Moldova (1986), Premiului Academiei de Științe a Moldovei (2008), decorat cu Medalia „Dimitrie Cantemir” (2014).

Vorbeşte limbile rusă, italiană, franceză şi engleză.

 

  1. Domnule Nicon Ungur! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”?

– Satul natal, meleagul copilăriei, familia, rudele apropiate, prietenii.

  1. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– Mama a fost aceea, care mi-a predat primele lecții de viață. Ea m-a familiarizat cu poveștile, m-a învățat să citesc și să scriu de la vârsta de 5 ani, mi-a dat acei 7 ani de-acasă, m-a pregătit pentru școală şi pentru ca să fiu în rând cu lumea. Mai târziu m-au influențat mult, spre bine, și profesorii din școală.

  1. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Tata, Dorofei Ungur, a lucrat într-un atelier de cizmărie. Mama, Eugenia Ungur (Alas), inițial a muncit în colhoz, apoi a fost casnică, pe motiv de boală i s-a acordat grad de invaliditate.

Din păcate, la momentul când m-am născut aveam doar o bunică (Elisaveta Alas) de pe linia mamei. Ceilalți bunei erau trecuți din viaţă.

  1. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

– Nu sunt dintre cele mai bune. Cea mai gravă problemă o constituie exo-dul forței de muncă. Sunt multe case părăsite. Sperăm că situația se va redresa…

  1. Care ar fi, în opinia Dvs., căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova?

– În opinia mea, o soluţie ar fi stimularea micului business. O altă măsură ar fi ca organele abilitate ale statului să-și îndeplinească obligațiunile de serviciu, ceea ce ar diminua substanțial corupția. Favorizarea tineretului la obținerea spațiului locativ și a unui salariu decent i-ar cointeresa să rămână în țară şi să pună umărul la dezvoltarea economiei, fără de ce ţara nu poate progresa.

  1. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?

– Personalitatea care ar merita să fie înveșnicită în satul Olișcani, în opinia mea, ar fi Teofil Ioncu. El a fost un politician de vază, membru la Sfatului Țării, ministru al Finanțelor în guvernele Erhan și Ciugureanu, a votat unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Eu cred că Teofil Ioncu merită pe deplin la baştină un monument sau măcar un bust, o stradă să-i poarte numele. Desigur mai sunt și alte personalități marcante, precum academicianul Vasile Micu, pictorul şi pedagogul Ion Daghi ș.a.

  1. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi ado-lescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie?

– Îmi amintesc cu drag de anii de școală, unde am făcut primii pași în lumea cunoștințelor; de profesorul de matematică Conon Munteanu, profesoara de fizică Galina Handrabura și regretatul Ilie Coșanu (ulterior, prin anii ’90, viceprimar de Chișinău) și, desigur, de profesorul de chimie, regretatul Iurie Revenco.

  1. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră?

– Sinceritatea, omenia, devotamentul, inteligența.

  1. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Slavă Domnului, mă consider un om realizat. Am rezultate frumoase în domeniul profesional, o familie minunată, împreună cu soția am crescut și educat 4 copii (3 băieți și o fată). Toți au studii superioare şi serviciu conform specialităților. Fiul cel mare – Liviu, a mers pe urmele mele, a făcut studiile de masterat și cele de doctorat la Universitatea din Leuven (Belgia), actualmente este profesor asociat la Universitatea Națională din Singapore. A plecat recent acolo, cu soția și cele 3 fiice.

Alt fecior – Marian, este lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova.

Al treilea fecior – Ștefan, după absolvirea Facultății de matematică și informatică de la Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir” activează în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Fiica – Doina, absolventă a Academiei de Studii Economice (ASEM) din Chișinău, lucrează  la o firmă privată. Este căsătorită și în prezent se află în concediu de maternitate.

Soția Galina a activat în calitate de profesoară de română la Liceul „Nicolae Sulac” din Chișinău.

  1. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

– Desigur profesorii din școală și, într-o măsură considerabilă, profesorul de chimie, regretatul Iurie Revenco. Mai târziu – profesorii de la Facultatea de Chimie a Universităţii de Stat din Moldova, apoi binecunoscutul savant, academicianul Pavel Vlad, care mi-a fost conducătorul tezelor de licență (1976), de doctorat (1985) și consultant la teza de doctor habilitat (1994).

Am fost înconjurat și susținut de colegii din laborator, precum dr. hab. Mihai Colța, dr. Alic Barba, dr. hab. Aculina Arâcu, discipolii mei dr. hab. Veaceslav Kulcițki, dr. Nguien Van Tuien și dr. Nguien van Hung (Vietnam) ș.a., cu care am reușit să realizăm lucrări frumoase, publicate în reviste internaționale de prestigiu.

Țin să menționez că sunt recunoscător familiei mele, care m-a susținut pe tot parcursul activității.

  1. Dacă Bunul Dumnezeu v-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege?

– Momentul când s-a anunțat că am câștigat olimpiada republicană la fizică printre elevii claselor a VIII-a, în a. 1969 și, ulterior, participarea mea la olimpiada unională din Alma-Ata. O întâmplare fericită de mai târziu m-a făcut să devin chimist.

  1. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi savantul Nicon Ungur?

– În primul rând, mă mândresc cu rezultatele pe care le-am obținut în domeniul profesiei, cu publicațiile din reviste științifice internaționale de prestigiu şi impact major în lumea ştiinţei şi a economiei.  Mă mândresc cu discipolii mei – doctorul habilitat Veaceslav Kulcițki, cercetător științific principal la Institutul de Chimie, cu doctorul Nguien Van Tuen, actualmente directorul Institutului de Chimie din Hanoi (Vietnam), cu Olga Morarescu, care deja a prezentat teza de doctor în chimie la Seminarul de profil și în timpul apropiat o va prezenta spre susținere la Consiliul științific specializat.

Desigur mă mândresc cu realizările copiilor mei, despre care am vorbit ceva mai devreme.

  1. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră?

– Aceasta ține de domeniul profesional. Mi-aș dori mult o colaborare cu cercetătorii chinezi din domeniul sintezei compușilor naturali și biologic activi. La moment, în China cercetarea științifică se află în top. Sper că încă voi reuși să-mi văd visul realizat.

  1. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale şi a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Academia de Științe a Moldovei și-a spus cuvântul în privința denumirii corecte a limbii vorbite în Republica Moldova. S-a argumentat științific că este limba română. Și în privința istoriei savanții și-au expus opiniile. Problemele ce țin de știință nu se rezolvă prin referendum sau prin vot în Parlament. Ultimul cuvânt trebuie să le aparțină savanților.

  1. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Nicon Ungur, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– În capul mesei trebuie să stea totdeauna ADEVĂRUL. Nu accept falsurile, minciună.

  1. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Din fericire, n-am simțit influența negativă a răuvoitorilor. Dumnezeu m-a ferit.

  1. Fără de ce un om nu poate să fie fericit?

– Fără dragoste, familie, copii, prieteni etc.

  1. Aţi făcut în viaţă şi politică?

– Cândva am activat în organizația de tineret de la Academia de Științe și de la institut. Am fost președintele Consiliului tinerilor savanți de la Institutul de Chimie al AȘM.

După declararea Independenței Republicii Moldova din a. 1991 am fost doar simpatizant al forțelor politice democratice, care pledau pentru renașterea națională și revenirea la valorile, tradițiile și obiceiurile neamului românesc. În această perioadă n-am fost membru a nici unui partid politic. Nu m-am încadrat în politica mare din Republica Moldova.

  1. Ce apreciaţi şi ce nu vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– Apreciez eforturile promovate de guvernanți de a schimba spre bine condiţiile de trai ale poporului. Sper că reformele inițiate să oprească exodul forței tinere de muncă, să fie obținute rezultate reale în lupta cu corupția, etc., să nu se pustiască în continuare satele Moldovei.

  1. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Sper că o nouă generație de tineri, cu o educație morală și spirituală înaltă, ar putea  salva Moldova. Să renască plaiul meu ca Pasărea Phoenix din cenușă.

  1. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Atâta timp cât riscăm să rămânem fără populația autohtonă, riscăm să rămânem și fără țara cu numele Republica Moldova. Cred în viitorul Republicii Moldova cu condiția respectării și funcționării legilor adoptate.

  1. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ungur?

– O întâmplare. Viitoarea mea soție era studentă la Facultatea de Filologie a USM și frecventa suplimentar Facultatea profesiilor obștești (dirijatul coral). Ne-am cunoscut la unul din concertele organizate la Casa de Cultură a USM. Ne-am plăcut și în scurt timp ne-am căsătorit. Dragostea, răbdarea, statornicia au menținut corabia familiei pe valurile furtunoase ale vieții.

  1. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră.

– Familia Ungur până nu demult era compusă doar din părinți și copii: Liviu, Ma-rian, Doina, Ștefan. Ulterior,  spre marea noastră bucurie, familia Ungur s-a completat cu nora Elisaveta, ginerele Ion și cu 4 nepoțele drăgălașe – Gabriela, Daniela, Ana și încă o Ana.

  1. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

– Deși dispun de puțin timp liber, totuși sunt preocupat de biografiile marilor personalități din domeniul științei, împrejurările care au favorizat formarea lor. De asemenea mă interesez de istoria neamului.

  1. În casa familiei Ungur ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Toţi preferăm o ali-mentație sănătoasă. Felurile de bucate sunt cele tradiționale: sarmalele, ciorbele, mămăliguța ș.a. Băuturile care completează masa sunt sucurile, un vin de calitate.

  1. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

– Unul dintre acestea a fost repartizarea mea, după absolvirea facultății, la Institutul de Chimie al AȘM, unde am lucrat în grupa viitorului academiciam Pa-vel Vlad, care a avut un impact major asupra formării mele ca savant şi personalitate. Altul a avut loc în anul 1994, când am susținut teza de doctor habilitat și am devenit deținătorul unei burse de studiu la Institutul de Chimie Biomoleculară din Napoli (Italia). Colaborarea cu colegii italieni continuă și în prezent în baza unor proiecte bilaterale.

  1. În opinia Dumnea-voastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova?

– Educația și cultura într-o țară se bazează pe o economie stabilă, pe o familie sănătoasă, pe respectul tradițiilor milenare specifice populației acestui pământ.

  1. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană?

– Am mari speranțe că se va realiza integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, dacă UE va re-zista încercărilor destructive.

  1. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv?

– Cât timp forțele armate ale Federației Ruse sunt prezente în partea de est a Republicii Moldova, șansele de soluționare a diferendului transnistrean sunt minime.

  1. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Urez tuturor sănătate, prosperitate și să fie fideli săptămânalului regional CUVÂNTUL.

Propășirea țării, schimbarea spre bine începe de la efortul personal întru desăvârșirea spirituală a fiecăruia. Să ne cunoaștem baștina, istoria, tradițiile și personalitățile neamului. Mulțumesc colaboratorilor ziarului pentru activitatea depusă în acest sens.

 

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

Legende: Împreună cu discipolul dr. hab. Veaceslav Kulcițki în Laboratorul ICB (CNR) Napoli (Italia sept. 2004).

 

Împreună cu familia (aprilie 2014, Chișinău). De la stânga la dreapta: rândul din față: fiul Marian, eu, soția Galina, feciorul Ștefan, nepoțica Gabriela Ungur; rândul din spate: fiul Liviu, nepoțica Daniela Ungur, nora Elisaveta, fiica Doina, ginerele Ion Moroșanu.

 

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns