Neclintitul patriot basarabean, Ion Pelivan ”Luptător vechiu contra rusificării încă înainte de 1905…”

 

În imagine: Dezvelirea bustului lui Ion Pelivan în satul care-I poartă numele.

La 25 septembrie 1954, într-o celulă supraaglomerată din închisoarea Sighet, murea, măcinat de boli, bătăi şi subnutriție, la 78 de ani, Ion Pelivan. Wikipedia e zgârcită cu biografia acestui om extraordinar – opt rânduri şi-atât. Ni se aminteşte că s-a născut la data de 1 aprilie 1876 în satul Răzeni, județul Lăpușna, şi că a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale.

A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Universitatea din Dorpat, Facultatea de Drept (1903). A fost o personalitate politică importantă şi a dus o activitate febrilă împotriva rusificării Basarabiei de către imperiul țarist. A fost locțiitor de judecător al orașului Bălți și creatorul primei grupări naționale din acest oraș, iar mai târziu a fost deținut politic încă din timpul imperiului. Datorită activității sale, județul Bălți a fost primul din Basarabia care în 1918 s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România, ne mai spune Wikipedia.

Gheorghe Andronachi, în cartea sa ”Albumul Basarabiei” îl caracterizează drept ”luptător vechiu contra rusificării încă înainte de 1905” și ”convins și neclintit  patriot român basarabean. A avut un rol important în liptele din Basarabia în anii 1917-1918”.

Andronachi mai descrie un crâmpei din biografia eroului. În anul 1907, după ce revine din Războiul ruso-japonez, Ion Pelivan ocupă un post de judecător de ocol la Bălți. În anul 1912, în timpul sărbătoririi ”eliberării de sub jugul turcesc de către ruși”, nu a participat la manifestări,  purtând la piept o cocardă tricoloră cernită,  pentru care a fost destituit din funcție.

A fost director general de Externe în Republica Democratică Moldovenească, iar în 1919-1920 – ministru de Externe în Guvernul Vaida-Voievod în timpul României Mari.

A fost un publicist de seamă. În istoria presei naționale și-a eternizat numele prin faptul că,  activând la ziarul ”Cuvânt moldovenesc”,  alături de colegii săi Oatu și Ciobanu citeau ziarul lor țăranilor neștiutori de carte aflați în piețe și iarmaroace.

 

Eternizat la Răzeni şi Orhei

În satul său natal, Răzeni, Ion Pelivan a fost omagiat în 2012, când liceului local i s-a conferit numele marelui pat-riot. “Răzeni are o semnificaţie istorică aparte, care a dat poporului personalităţi de anvergură: Elena Alistar – unica femeie din Sfatul Ţării,  Ion Inculeţ – intelectual, care a condus cu demnitate mai multe funcţii publice în cadrul Statului Unitar Român şi să nu uităm de Ion Pelivan, marele naţionalist şi patriot român. Om de referinţă în întreaga istorie a Unirii Basarabiei cu România”, afirma la acel moment aniversar Ion Constantin, doctor în istorie.

Este şi o localitate în coastele Orheiului, unde numele lui Ion Pelivan nu a fost uitat și, precum spune Ion Gamarț, actualul primar, nu va fi uitat niciodată.

”Predecesorul meu, Grigore  Barbu, în timpul ultimului său mandat de primar al comunei Pelivan, a contribuit la înălţarea unui bust în memoria  marelui înaintaș, dezvelit la 1 aprilie 2016, când s-au împlinit  140 de ani de la nașterea lui Ion Pelivan. Eu intenționez să deschid un muzeu al satului,  unde o secție va fi dedicată ilustrului om de stat”,  ne spune primarul Ion Gamarţ.

Satul Pelivan a apărut în urma inundaţiilor din 4-5 aprilie 1932, provocate de topirea bruscă a zăpezilor, când vatra satului Mitoc din judeţul Orhei, aflată în valea râului Răut, a fost acoperită de ape. Peste 300 de familii au rămas fără case, iar deputatul Ion Pelivan, trimis pentru a ajuta sinistraţii, a insistat ca „Ferma-model Orhei”, ce aparţinea statului, să cedeze 60 de hectare pentru reaşezarea unei noi localităţi. Prin susținerea  reginei Maria, Ion Pelivan a reușit să obțină  lemn de construcţie din județul Neamț, care a fost transmis sinistraților gratis.

Odată cu transferarea, localnicii au denumit satul în cinstea salvatorului lor – Pelivan. La început, denumirea localităţii Pelivan nu a fost consemnată oficial. Ea nu era trecută în inventarele/cadastrele guvernamentale, fiind considerată o mahala a vetrei satului Mitoc, ceea ce nu i-a împiedicat pe locuitorii satului să o numească tot timpul Pelivan.

Dl Gamarț ne mai spune că, în perioada sovietică, localitatea a purtat denumirea de Mitocul Nou, trecând de mai multe ori dintr-un soviet sătesc în altul. Însă urmaşii celor pe care Ion Pelivan i-a salvat de la inundaţie nu au uitat fapta lui. Pe 14 decembrie 1990, adunarea generală a satului a decis revenirea la denumirea de Pelivan. Modificarea a fost confirmată la 22 ianuarie 1992 de Parlamentul R.Moldova care a aprobat decizia sătenilor.

La moment comuna Pelivan are peste 1.200 de gospodării şi peste 4.000 de locuitori.

P.S.: Cu părere de rău, la Bucureşti nu se grăbesc să omagieze memoria acestui redutabil om politic. Nici pâna acum nu există o placă comemorativă pe fosta sa casă din strada Ion Luca Caragiale, la nr. 7, unde a trăit Ion Pelivan și unde acum îşi desfăşoară activitatea o Casă de licitaţii.

 

 

 Ion Cernei

Distribuie

Lasă un răspuns