Mihai Gașper: Ce ne încurcă să prosperăm? Mentalitatea și rânduielile impuse

Soţii Mihai şi Elizaveta Gaşper fac cinste oricărei serbări sau festival unde sunt invitaţi, amenajând de fiecare dată, ca adevăraţi gospodari şi patrioţi, o Casă Mare şi o curte ţărănească unde vizitatorii nu-şi dau rând să guste din deliciile expuse şi să admire bogăţia artei populare. În imagine: la o Zi a Vinului în municipiul Orhei.

– Dle Mihai Gașper, aţi parcurs toată ierarhia aleșilor: de la consilier local până la deputat în Sovietul Suprem al URSS, sunteţi unul din cei mai experimentaţi fermieri din regiunea Orhei, care poate analiza şi da explicații asupra fenomenelor din sectorul agrar, problemelor cu care se confruntă producătorii agricoli, relaţiilor acestora cu autorităţile publice locale şi republicane. Cum apreciaţi anul agricol 2018 pentru gospodăria ţărănească pe care o conduceţi în satul Furceni, raionul Orhei şi situaţia pe piaţa desfacerii producţiei?

– Gospodăria noastră a trecut anul acesta prin niște examene într-un fel unice în biografia mea de jumătate de secol de activitate în agricultură. În primul rând, recoltarea culturilor de vară a trebuit s-o începem cu vreo 20 de zile mai devreme ca de obicei. Am reuşit să recoltăm cerealele până la ploile din iulie, obţinând câte 4 tone de grâu și orz la hectar, şi să le vindem la preţuri relativ bune, dar care nu acoperă integral cheltuielile pentru aceste culturi.

Recoltarea florii-soarelui la fel am început-o mai devreme. Roada e bună –  2,8 tone la hectar. Dar preţul de achiziţe a scăzut mult comparativ cu anii trecuţi. În primul rând acoperim datoriile faţă de furnizorii de seminţe, fertilizanţi, chimicale. În zilele următoare vine rândul porumbului.

În pomicultură anul a fost şi mai problematic. De pe 7 hectare de caişi am cules doar două tone de fructe, urmare a îngheţurilor de primăvară. Prunii au rodit bine, dar preţul de achiziţie e sub nivel – procesatorii dau maximum 1,7 lei/kg. Şi aici de profit nu poate fi vorba. În ansamblu pe an, conform calculelor prealabile, o să ieşim cap la cap, adică veniturile abea de o să acopere cheltuielile. Despre ce dezvoltare poţi să vorbeşti în această situaţie? De fapt, la noi o atare situaţie se repetă cam în fiecare an. Dacă din agricultură şi câştigă cineva, apoi aceştea-s intermediarii şi procesatorii, care dictează regulile pe piaţă. Am încercat să caut variante de compensare a unor pierderi cauzate de natură, spre exemplu. Degeaba!

– Şi totuşi, ce-i încurcă fermierului Gașper să prospere?

–  Rânduielile pe care ni le impun mai marii zilei, dar şi mentalităţile care domină în societatea noastră. Majoritatea pretendenţilor la guvernare împart făgăduinţe la stânga şi la dreaptă, pe care le uită de cum ajung la putere. Şi lumea îi crede, fără să analizeze la rece capacităţile şi posibilităţile lor. Vizavi de agricultură am impresia că totul se face intenționat, ca sătenii să se lase de pământ, să-l vândă cât mai ieftin. Ex-ministrul Vasile Bumacov elaborase un concept de dezvoltare a agriculturii în R.Moldova. Mulţi speram la schimbări pozitive. Dar ministrul a plecat şi de acel plan pare-mi-se toţi au uitat. În mi-nistere, autorităţile publice centrale şi structurile lor s-au oploşit o mulțime de oameni întâmplători, care n-au nici competenţele, nici capacităţile adecvate funcţiilor ocupate. Căci la noi care sunt criteriile principale de selecţie a cadrelor? Apartenenţa la partidul de guvernare şi loialitatea faţă de şefi.

– Sunteți unul din puținii fermieri care-și încearcă puterile în domeniul agriculturii ecologice…

– O mulţime de negustori zilnic mă sună şi mă întreabă dacă am de vânzare grâu, orz, rapiță, fructe, iar despre producția ecologică încă nu m-a întrebat nimeni în ultimii trei ani de când lucrez în acest domeniu. Îmi pare bine că în Chișinău s-a deschis o piață de produse agricole pure din punct de vedere ecologic. Desigur, acestea sunt mai scumpe, dar face. Noi vindem la o firmă câte 200 kg de grâu, din care o doamnă coace pâine şi o vinde la acea piaţă. Alţi cumpărători la acest fel de grâu nu avem. Avem şi linte, năut ecologic pure, cu certificatele respective. Toamna curentă voi semăna noi suprafeţe cu grâu ecologic procurat din Elveția și Cehia. Aceste so-iuri rezistă bine la condiţiile noastre. Avem 30 de hectare de teren certificate pentru producerea produselor ecologice, alte 60 de hectare le pregătim pentru certificare. Dar dacă şi în continuare atitudinea autorităţilor faţă de eforturile noastre nu se va schimba, vom renunţa şi noi să producem asemenea produse.

În mod normal asemenea activităţi ar trebui subvenţionate pentru a trezi interesul mai multor fermieri pentru acest domeniu, care ar aduce producătorilor agricoli plusvaloare.

– Cum apreciaţi relaţiile producătorilor agricoli cu autoritățile publice?

– Îmi spuneau consătenii mai bătrâni că în perioada interbelică țăranul gospodar era într-un fel stimulat de primărie pentru că ține ogoarele, gospodăria bine îngrijite, iar cei leneși și neglijenţi erau sancționaţi. Primăria noastră are cu ce se lăuda: în ultimele două mandate în comună s-a făcut mai mult decât de la independenţă încoace. Se putea şi mai mult, dacă multe iniţiative nu erau frânate în Consiliul local, unde majoritatea o deţin reprezentanţii partidelor de stânga. De fapt, primăriile de azi nu prea au nici instrumente, nici posibilităţi de dezvoltare a localităţilor, atât doar cât mai reuşesc să atragă nişte investiţii din diferite fonduri. Restul, inclusiv şi instrumentele posibile de a susţine producătorii locali, sunt în mâinile guvernării centrale. APL-urile din România, de exemplu, dispun de mai multă autonomie şi posibilităţi de a soluţiona problemele localităţilor.

– Cum credeţi, de ce sectorul agrar din Republica Moldova rămâne într-o criză permanentă?

– Guvernările noastre au alte interese decât dezvoltarea agriculturii. Am menţionat deja că republica noastră ar putea cuceri noi pieţe cu produse ecologic pure, foarte întrebate şi cotate pe piaţa internaţională. Dar nimeni în mod serios nu se ocupă de acest sector.

– Care ar fi trei cele mai actuale decizii pentru sectorul agrar, pe care le-ar adopta și promova Mihai Gașper dacă ar fi prim-ministru?

– Țara noastră este una agricolă. Prin urmare are nevoie de un pachet de legi care ar susţine în mod concret producătorul agricol, dezvoltarea durabilă a sectorului agrar. A doua problemă – pregătirea, repartizarea şi stimularea cadrelor din sectorul agrar. Cu oameni întâmplători, necalificaţi, prost plătiţi, pe bază de amatorism nu poţi să faci o agricultură performantă. Încă din toamnă practic se ştia că în anul curent se aşteaptă o roadă bogată de pere, prune, alte fructe. Ei şi ce? Acum producătorii umblă pe la conducerea PDM şi roagă să le ajute să comercializeze roada. Parcă asta-i treabă?

Al treilea pas ar fi stimu-larea multilaterală din partea statului a inițiativei private. În Australia un fermier mi-a arătat un prospect gros, unde erau descrise soiuri performante de grâu, adrese, telefoane, preţuri privind piața fertilizanţilor, cea de comercializare a producției agricole. Fermierul anunțase Ministerul Agriculturii că vrea să samene suplimentar cu grâu 100 de hectare şi era firesc ca autoritățile să-i susţină iniţiativa, punându-i la dispoziție informația necesară, ca proiectul investițional să fie implementat mai lejer şi cu rezultate maxime.

– Cât de periculoase, în opinia Dvs., sunt monopolurile în achiziționarea, procesarea și exportul producției agricole?

– Monopol înseamnă lipsă de concurență. Cum procedează firma din  R.Moldova care a monopolizat colectarea seminţelor de floarea-soarelui? Cu ajutorul unor drone analizează starea câmpurilor cu răsărită în perioada înfloririi și în dependență de informaţia acumulată fixează prețul de achiziție a seminţelor. Alte firme trebuie să plătească pe kilogram cu zece bănuți mai puțin, ca apoi să vândă producția cumpărată tot monopolistului, care stă bine-mersi sub umbrela guvernării şi se bucură de preferinţe la export. Avem şi legi, şi structuri antimonopol, acestea posibil au poziţii corecte, numai că, vorba ceea, atunci când în joc intră guvernanţii, ei nu sunt de acord cu propriile principii.

– Domnul Mihai, fiul Dvs. Dan e pasionat de agricultură și, din câte știu, din start voia să rămână la Furceni…

– Cea mai mare bucurie a unui părinte e când copiii merg mai departe decât dânsul în realizările lor.  Dan este unul din coordonatorii proiectului moldo-nipon 2KR, care se ţine destul de bine în R. Moldova. El este bine văzut şi apreciat în cadrul Proiectului. În ce privește revenirea la baştină mi-a spus că are niște idei interesante, dar le va realiza doar după finalizarea proiectului în care-și pune sufletul, așa că mai degrabă  trag nădejde la unul din nepoți, pe care-l cheamă tot Mihai Gașper, să crească să-i las ștampila gospodăriei. Adică  simt că mai am puteri şi vreau să mai lucrez. În agricultură, desigur, pentru că la vârsta mea nu mai pot să mă recalific.

A intervievat Ion Cernei         

Distribuie

Lasă un răspuns