Memorie încrustată în marmură

Duminică, în s. Ghiduleni, Rezina, în mod festiv a fost inaugurat un monument dedicat consătenilor represaţi de regimul stalinist-comunist. Pe plăcile de marmură neagră, înserate pe cele două componente ale monumentului-cruce, sunt încrustate numele a 68 de ghiduleneni smulşi din pământul străbun şi deportaţi  în anii 1941-1949. Acesta este al şaselea monument ridicat în localităţile raionului Rezina în memoria victimelor deportărilor stalinist-comuniste.

Festivitatea a fost deschisă de primarul comunei, Liviu Ciubotaru (în imagine în dreapta), care, referindu-se la acea pagină neagră din istoria satului, a nominalizat victimele regimului, şi-a exprimat recunoştinţa faţă de sponsorii care au ajutat administraţia comunei să realizeze o datorie de principiu faţă de victimele regimului totalitar: Partidul Liberal, Vladimir Moşoi, Mircea Istrati (în imagine), Alexandru Galchin, dar şi consilierii locali, angajaţii primăriei.

 

Ghiduleni în analele istoriei

Primul document cunoscut în care este pomenit satul mărturiseşte despre câţiva răzeşi din Ghiduleni martori într-un proces de determinare a hotarelor moşiei Sămăşcani (Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a satului. Bucureşti, 1968, vol.III) şi este datat cu 30 iunie 1665. Reputatul arheolog Ion Hâncu însă scria că pe vatra s. Ghiduleni a existat un sat cu trei milenii în urmă, fondat prin 2200 şi care s-a menţinut până prin anul 200 î.Hr. când a fost devastat de triburile germanice ale bastarnilor. Recensământul din 1859 atesta în Ghiduleni 103 case în care locuiau circa 500 de persoane. Dicţionarul geografic al Basarabiei editat de Zamfir Arbore la 1904 preciza deja că în localitatea dată sunt 136 de gospodării cu o populaţie de 810 suflete. Către 1940, potrivit documentelor statistice ale timpului, aici locuiau 1164 de suflete. La 1 ianuarie 2018, potrivit datelor statistice oficiale, în Ghiduleni locuiau 877 de persoane.

 

Tributul greu plătit regimurilor străine

În istoria s. Ghiduleni, ca şi a întregii Basarabii, secolul XX este marcat poate de cele mai mari drame pe care le-a cunoscut poporul de pe acest meleag. Cele două războaie mondiale, represiunile stalinist-comuniste, foametea, colectivizarea forţată, etc. au văduvit localitatea de sute de săteni. O mare parte din ghiduleneni au fost utilizaţi în calitate de carne de tun de către regimul ţarist şi cel sovietic, rămânând să zacă pe veci în pământ străin. Altă parte – elita intelectuală şi economică a satului, – a fost distrusă metodic de regimul stalinist. Numai în noaptea spre 6 iulie 1949, după cum menţiona într-un articol publicat în 2017 în săptămânalul CUVÂNTUL profesorul din partea locului, Ion Tudose, din Ghiduleni au fost ridicate 11 familii. Drept duşmani periculoşi ai regimului au fost declaraţi 9 bărbaţi şi 15 femei,  majoritatea în vârstă de 50-60 de ani, şi 17 copii (!?).  Ilie Cuiban a încercat să fugă şi a fost împuşcat. Alţii au reuşit să se ascundă, dar ulterior au fost depistaţi şi au împărtăşit soarta consătenilor represaţi. Gospodăriile deportaţilor au fost transformate în sedii, depozite ale noilor organe de stat sau gospodării agricole. De exemplu, în casa directorului şcolii Ion Croitoru mulţi ani s-a aflat şcoala, iar acum este amplasată grădiniţa de copii, scrie Ion Tudose.

Ca asemenea atrocităţi să nu se mai repete…

La ceremonia de inaugurare a monumentului au participat mai mulţi urmaşi ai deportaţilor, reprezentanţii administraţiei publice locale, preşedintele raionului Orhei Tudor Golub, primarii localităţilor Ignăţei (Alexandru Călăraş) şi Mateuţi (Angela Ursachi) din raionul Rezina, Târşiţei (Ion Tulbure) şi Brânzeni (Veaceslav Tcaciuc) din raionul Teleneşti, Mihai Ghimpu, preşedintele PL, consăteni.

Mihai Ghimpu, Tudor Golub, Ion Tudose, Vladimir Moşoi, Mircea Istrati, Iacob Cazac ş.a. vorbitori au evocat diverse aspecte ale impactului dezastruos al politicii regimului stali-nist-comunist asupra vieţii şi activităţii poporului basarabean, remarcând că alături de distrugerea fizică a elitei intelectuale şi economice a acestui meleag  trebuie pusă mutilarea  cruntă a mentalităţii mai multor generaţii de basarabeni, care se face simţită şi în zilele de azi, când multă lume, inclusiv unii descendenţi ai deportaţilor, continuă să venereze fostul regim şi pe adepţii lui. Aceste monumente sunt deosebit de importante nu pentru cei care au suferit, majoritatea cărora demult au trecut în lumea celor drepţi, ci pentru generaţiile următoare care, cunoscând în detalii trecutul, să nu admită repetarea unor asemenea atrocităţi în viitor, au mai accentuat vorbitorii.

Ceremonia s-a încheiat cu o slujbă de pomenire a victimelor regimului stalinist-comunist şi sfinţirea monumentului, oficiată de un sobor de preoţi şi cu o masă de pomenire.

Ziua satului – o tradiţie statornicită în timp

Conform unei tradiţii statornicite în timp, în luna august, la Ghiduleni se sărbătoreşte Ziua satului. Duminica trecută, spre seară, la estrada de vară s-a adunat o mare de lume, atât locuitori ai comunei, cât şi mulţi oaspeţi din satele megieşe. Interpreţii Ioana Căpraru, Nicolae Odihnă, Valeriu Ploşniţă şi Laurenţiu Popescu au delectat publicul cu un concert de zile mari. Programul sărbătorii a mai inclus diverse concursuri, competiţii sportive, jocuri distractive pentru copii şi s-a încheiat seara târziu cu focuri de artificii.

Tudor Iaşcenco

Distribuie

Lasă un răspuns