„Le doresc guvernanţilor să trăiască măcar o iarnă în condiţiile mele…”

Dragă redacţie, vă scrie Nina Gondiu, locuitoare a satului Solonceni, Rezina. Ajutaţi-mă să clarific nişte lucruri pe care eu nu le înţeleg. Ajungând la vârsta de pensionare de 57 de ani şi 6 luni şi ştiind că pensionarilor li se acordă indemnizaţii pentru perioada rece a anului, am depus cerere şi actele respective pentru acest ajutor. Mai ales că mi s-a calculat o pensie de doar 896, 88 lei.

La 6 noiembrie c. Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Rezina (DASPF) mi-a răspuns: „Cererea Dvs. a fost examinată şi s-a decis: Dvs. nu aveţi dreptul la ajutor social sau la ajutor pentru perioada rece a anului. Cauza eşuării eligibilităţii este: familia nu a trecut criteriile de eligibilitate proxy”.

A doua zi am mers la DASPF Rezina ca să mi se explice ce înseamnă „eligibilitate proxy”. În cabinetul 10 erau 2 doamne care s-au arătat supărate că nu am mers la colaboratoarea Direcţiei de la noi din sat ca să mă lămurească. Au sunat-o pe dumneaei (Elena Borş) şi m-au trimis la dânsa să-mi explice. Elena Borş mi-a spus că ajutorul social mi se acordă nu mie, ci întregii familii. Eu sunt văduvă şi locuiesc într-o gospodărie cu fiica (unicul meu copil). În gospodărie avem 2 case. Fiica cu familia sa locuieşte într-o casă, eu – în cealaltă. Fiica are doi feciori: unul este student la colegiul de transport din Chişinău, învaţă pe contract, nu are bursă, nici cămin, plăteşte 1000 de lei pentru chirie, plus drumul  în fiecare săptămână când vine acasă să-şi ia produse. Al doilea fecior învaţă în cl. a XII-a la un liceu din Rezina. Fiica de patru ani este şomeră şi toată povara familiei o duce ginerele care munceşte peste hotare. În cerere am arătat că familia fiicei dispune de televizor, calculator şi maşină de spălat automată. Eu locuiesc separat şi n-am nici o treabă cu aceste bunuri (poate uneori privesc televizorul). În perioada rece a anului am nevoie de defoc pentru a-mi încălzi casa mea. Ginerele nu-şi poate asuma şi aceste cheltuieli şi eu nu pot să-i reproşez pentru că ştiu care sunt posibilităţile şi câte probleme are pe capul lui.

Acum doi ani am pierdut auzul, iar odată cu asta şi lucrul (eram vânzătoare la o gospodărie agricolă din sat şi nu mai puteam deservi cumpărătorii). Tot atunci a decedat şi soţul, cu jumătate de an înainte de a împlini vârsta de pensionare. Aceşti doi ani eu şi familia fiicei am trăit pe spatele ginerelui.

Vă rog să-mi explicaţi cât de corectă este această lege? După ce o viaţă munceşti şi plăteşti impozite, statul îţi unge ochii cu o pensie de râsul găinilor (dacă ajungi la vârsta de pensionare) şi pune bătrânii în cârca copiilor care  în R. Moldova nu ştiu cum să-şi asigure existenţa lor şi a copiilor lor.

La televizor guvernarea mereu se laudă că majorează salariile şi pensiile, că de la un an la altul lumea la noi trăieşte tot mai bine. Le doresc guvernanţilor să trăiască măcar o iarnă în condiţiile mele, neputincioasă şi cu o pensie de 896,88 lei în situaţia când 1m3 de lemne costă 700 de lei, iar pe iarnă, pentru a încălzi o casă este nevoie de cel puţin 8-10 m3…”

Nina Gondiu

 

Solicitată să comenteze plângerea dnei Gondiu, asistenta socială din Solonceni, Elena Borş a declarat că ce-rerea a fost completată de însăşi Nina Gondiu şi, fiind plasată în programul respectiv din calculator, a fost respinsă pe motiv că ar contraveni legislaţiei în vigoare. „Mama şi familia fiicei trăiesc într-o gospodărie, se folosesc de un contor electric, aceeaşi bucătărie…Aşa-i legea, eu ce pot face?” a spus asistenta socială.

La replica noastă că, potrivit declaraţiilor recente ale liderului PDM Vladimir Plahotniuc, până acum de compensaţii pentru încălzire trebuiau să beneficieze toate familiile cu venituri de până la 1600 de lei, iar de la 1 decembrie familiile cu venituri de până la 2.000 de lei vor primi lunar un ajutor pentru încălzire de 350 de lei, timp de 5 luni, pentru lunile noiembrie – martie, Elena Borş a răspuns că îi va propune Ninei Gondiu să depună altă cerere şi, dacă condiţiile s-au schimbat, posibil ca rezultatul să fie unul pozitiv.

Plângerea dnei Gondiu a sosit la redacţie la 14 noiembrie c. În aceeaşi zi am expediat o copie ministrei Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale Silvia Radu cu solicitarea să comenteze problema abordată de semnatară, discrepanţa dintre declaraţiile guvernanţilor şi realităţile din ţară. Conform Legii privind accesul la informaţie răspunsul trebuia să-l primim timp de maximum 15 zile. Am aşteptat aproaape o lună. În zadar.

Tudor Iaşcenco

 

Distribuie

Lasă un răspuns