In memoriam Eleonora Romanescu

A trecut în nefiinţă Ele-onora Romanescu (1926-2019), artistă plastică din Basarabia, originară din s. Leușeni, raionul Teleneşti, protagonistă a serialului 30 de întrebări de-acasă, editat de redacţia săptămânalului CUVÂNTUL.

 

Eleonora Romanescu și-a făcut studiile la Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău. Începând cu anul 1953, timp de 5 ani, este profesoară de desen la Școala Pedagogică din Orhei. În perioada 1959-1964 frecventează cursurile de restaurare-pictură în cadrul Atelierelor Centrale de Stat Iurie Grabari, Moscova.

În aceeași perioadă este restauratoare la Muzeul de Artă din Chișinău.

În anul 1958 devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici din RSS Moldovenească, iar câțiva ani mai târziu devine membră a conducerii Uniunii Artiștilor Plastici din RSS Moldovenească.

Debutează ca pictoriţă în anul 1960 cu tabloul Șezătoare, după care urmează un șir de tablouri cu naturi statice şi portrete.

A restaurat multe icoane la Mănăstirea Răciula, care au fost salvate în vremuri de persecuție împotriva religiei. În anii 1991-1992 restaurează iconostasul Capelei Seminarului Teologic din cadrul Universității de Stat din Moldova. Ele-onora Romanescu a pictat şi iconostasul de la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Chişinău.

Lucrările Eleonorei Romanescu se păstrează în multe muzee şi colecţii particulare: Muzeul Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău, Muzeele de Artă din Cluj-Napoca și Constanţa, Sala de expoziţii a Palatului Parlamentului, România, Muzeul de Artă din Moscova, Rusia, Muzeele de Artă din Kiev, Lvov, Ujgorod, Ucraina, Muzeul de Artă din Duşambe, Tadjikistan.

În 1976 i se conferă titlul Maestră în Artă a Republicii Moldova, iar în 1982 i se acordă Premiul de Stat pentru ciclul Meleag natal. În 1986 i se conferă titlul de Artistă a Poporului din Republica Moldova, iar în 1996 – Ordinul Republicii.

Gimnaziul din satul de baştină, Leuşeni, poartă numele Eleonorei Romanescu. Aici, plasticiana a organizat o Sală de expoziţii permanentă şi a donat şcolii 44 de lucrări din colecţia personală.

Doctora în istorie Mariana Ţaranu ne-a trimis recent un fragment din amintirile Eleonorei Romanescu.

„În timpul vacanţei mă duceam acasă că învăţam la şcoala de pictură. Părinţii mei semănaseră grâul, dar a ieşit unde şi unde câte un spic. M-am dus cu mama să strângem aceste spice, pe deal le-am şi bătut şi aduceam acasă un fund de sac cu grâu. Am venit acasă, am dat vreo doi-trei pumni de grâu prin râşniţă şi a făcut mama câte o turtă la fiecare. În timpul ăsta, era unul la noi care a venit și ne-a zis: „Mata, trebuie să duci să dai postavka că altfel o să vezi ce o să păţeşti”. Mama a luat ceea ce era în fundul sacului şi plângând s-a dus şi a dus postavka şi a continuat foamea mai departe. Asta era viaţa. Asta era viaţa pe atunci a oamenilor, mai ales a sătenilor. Noi atât am reuşit să mâncăm câte o turtă şi plângând s-a dus şi a dus postavka. Acela peste un timp a orbit şi a murit în mijlocul drumului şi nimeni nu i-a dat nici o atenţie. Eu îi spuneam: Tu atâta rău ai făcut satului încât nu meriţi nici să mă uit la tine.

La săteni le luau ultimele grăunţe să dee postavka, cred că se făceau toate acestea intenţionat, să piară acest popor şi să fie mai uşor de ocupat şi de adus încoace tot felul de oaspeţi care rămân pe viaţă aicea.

Oamenii din satul meu au strâns ghindă, o râşneau în râşniţă şi căutau să se alimenteze. Aveam rude la câmp şi noi le dădeam ghindă, dar ei ne dădeau făină de porimb şi de grâu. Amestecam una cu alta şi ieşeam din situaţie. Dar slăbise părinţii mei, sora nu mai învăţa la şcoală, avea sub ochi nişte umflături, se începea acea distrofie.

Oamenii din sat, mai ales bărbaţii făceau drum înspre Polonia, la o fabrică de zahăr ca să aducă un fel de jom. Dar de multe ori mureau pe drum, nu aveau putere ca să răzbată mai departe şi numai ce auzeam că pe Moisei Crăciun l-au găsit mort dincolo de Bălţi, mergând pe drum cădeau oamenii.

În sat o vecină s-a dus şi a găsit nişte ciuperci, a venit cu dânsele le-a gătit, le-a mâncat şi a început să vorbească aiurea. Erau tot felul de ieşiri, oamenii căutau cât de cât să se alimenteze şi deseori din aceste cauze decedau.

Nu reuşeau să ducă morţii la cimitir, foarte mulţi s-au prăpădit.

Mai auzeam fel de fel de vorbe, că o femeie prinde pisici şi le mănâncă. Slavă Domnului că la noi nu s-a ajuns la canibalism.

Părinţii mei au venit la Chişinău, au vândut două covoare care proveneau de la bunicul. Era la noi un patefon, un Hitmaisters şi discuri foarte bune de muzică populară, muzică de dans şi muzică clasică şi au fost nevoiţi să le vândă ca să poată cât de cât ieşi din această foamete”.

 

Am aflat cu profundă tristeţe că s-a trecut din viaţă Eleonora Romanescu, artistă plastică de renume, care a dus faima ţării şi meleagului natal în lume şi care va continua să ne reprezinte cultura de-a pururea. Este o pierdere enormă și, în aceste momente de mare tristețe, transmitem condoleanțe și compasiune rudelor îndurerate. Dumnezeu să o odihnească în pace cu drepţii Săi. Fie-i veşnic luminoasă amintirea.

Consiliul Raional şi Aparatul preşedintelui

raionului Teleneşti

 

Suntem profund întristați de trecerea la cele veşnice a Eleonorei Romanescu, numele căreea îl poartă gimnaziul nostru, înveşnicind astfel memoria talentatei pictoriţe. Să fie primită, acolo la ceruri, printre cei fericiți, iar noi îi vom păstra veşnic vie amintirea. Condoleanțe familiei şi rudelor apropiate.

Corpul didactiv şi de elevi al Gimnaziului Eleonora Romanescu din s. Leuşeni, r. Teleneşti

 

Vestea că s-a stins din viaţă Eleonora Romanescu, artista care a înveşnicit frumuseţea acestei lumi şi ne-a lăsat-o drept moştenire, ne-a întristat foarte mult. Transmitem cele mai sincere condoleanţe rudelor îndoliate. Fie-i ţărâna uşoară şi Dumnezeu s-o ierte.

Primăria şi Consiliul Local Leuşeni

 

 

 

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns