Implicarea comunității, o tradiție statornicită la Ciulucani

Istoria cu iazul de la Ciulucani am relatat-o acum trei ani. Andrei Cibotaru, primarul satului respectiv, ne-a demonstrat atunci un exemplu cras de cheltuire frauduloasă a 1,3 milioane de lei publici irosiți fără rost pentru restabilirea unui iaz din partea locului. Istoria s-a întâmplat până la mandatul dumnealui. Firma care a câștigat tenderul a scurs apa din iazul construit încă la mijlocul anilor 50 ai secolului  trecut, a încercat să cureţe albia de mâl, dar tot atunci a renunţat la aceasta, a mai făcut nişte lucrări sumare la dig şi dusă a fost (în imagine).

Nu s-au lăsat până nu l-au văzut finisat

Sătenii, pentru care acest iaz însemna mult – apă pentru irigarea loturilor, pescuit, odihnă în zile de vară – au tot așteptat ca albia lui să se umple cu apă, dar în zadar. Lumea a bătut alarma, primarul a intervenit pe lângă autoritățile raionale și republicane, a chemat în ajutor presa. În cele din urmă, cei cu reparația au revenit la obiect şi au dus la capăt lucrările. Dar nu fără contribuţia comunităţii.

 

 

Stăpână trebuie să fie comunitatea

La noi o mare parte din iazurile săteşti sunt date în arendă. La Ciulucani comunitatea nu a acceptat o asemenea variantă. Andrei Cibotaru explică această decizie în felul următor:

”Din experiența altor sate știm că la iazul arendat nu mai calcă picior de sătean or, teritoriul în cauză devine unul privat. În al doilea rând, puțin probabil să se mai facă ceva investiții în curățarea albiei, diversificarea faunei, etc. Noi am decis să înfiinţăm Asociația Obştească”Izvor”, care să-şi asume grijile pentru întreținerea, protecția surselor naturale de apă. Chiar după sărbătorile pascale am invitat sătenii la o discuție publică la temă. Au venit peste 30 de locuitori şi, după o dezbatere concretă a problemei, am decis să fondăm asociația respectivă. Sătenii au votat unanim, au ales consiliul şi președintele Asociaţiei – fostul pădurar Nicolae Josan”.

 

De ce ciulucănenii țin la iazul lor

Nicolae Ilescu, 86 de ani, unul din cei mai în vârstă locuitori ai satului spune că oamenii din partea locului foarte mult au dorit să aibă un iaz.

”L-au făcut pe la mijlocul anilor 50, când colhozul de la noi se căpătuise după lichidarea MTS-urilor cu nişte tehnică agricolă. Atunci aveam în colhoz două tractoare DT-54, cârmuirea a împrumutat niște screpere pe care le trăgeau tractoarele respective, așa că nu a fost nevoie de muncă manuală. S-a lucrat aici pe parcursul a trei ani. S-au evidențiat atunci, ţin minte, Gheorghe Boghiu și Nicolae Popa, tractoriști care nu mai sunt în viață. S-a ridicat un dig, s-a presat bine pământul, iar peste două luni aveam deja apă pe o suprafața de 15 hectare. Preşedintele colhozului reuşise să convingă raikomul că apa ne-a fi de folos la irigație, care atunci intra în modă. Colhozul a cumpărat o motopompă ”Andijaneț” cu ajutorul căreia irigam şi creșteam atâtea legume, că îndestulam piețele din Telenești şi din sat, iar curechiul îl dădeau gratis la pensionari și familiile cu mulți copii. Totodată, iazul era principalul loc de odihnă pentru săteni. Ceea ce mă miră mai mult e că proiectul de construcție a iazului era desenat pe o foaie de caiet de către un nespecialist, dar a rezistat fără reparații, renovări, curățiri de albie peste 50 de ani. Iar acum, cu atâta tehnică, au trebuit mulţi ani ca iazul să fie restabilit. Pentru că cei care s-au apucat de acest lucru pur şi simplu sunt oameni iresponsabili”, afirmă moș Nicolae.

 

Asociația va avea grijă de toate sursele de apă din localitate și extravilan

Nicolae Josan, cu vârsta sub 50 de ani, ne spune că alegerea sa în funcţia de președinte al Asociației ”Izvor” a fost influenţată de faptul că, pădurar fiind, pe parcursul a mai mulți ani a acumulat o experiență bogată în ce priveşte ocrotirea naturii:

”După ce am constituit Asociația, împreună cu primăria, în timp de două săptămâni, am organizat trei campanii, astfel în preajma iazului am desfundat trei  fântâni, pe care le-am transformat în cișmele și două izvoare, apa cărora curge nemijlocit în albia iazului. Astfel acum avem apă în proporție de circa 20 la sută, am dat drumul la puiet de pește. Iar a treia acțiune va fi cea mai grea: trebuie să întocmim statutul Asociației, să încheiem un acord de parteneriat cu Primăria locală, care este proprietara bazinului de apă. Este o asociație necomercială, non profit, care trebuie să unească comunitatea în jurul soluționării problemelor tuturor surselor de apă din partea locului”, spune dl Josan.

Cine, dacă nu noi?

La ora aflării mele la Ciulucani un grup de săteni cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, ajutați de un tractor dotat cu cuțit de buldozer și căuș de excavator, lucra de zor la desfundatul unei fântâni aflate chiar pe malul iazului. După câteva săpături o șuviță de apă porni cursul său la vale. Doi săteni au întins pe fundul canalului o țeavă, tractorul a trecut cu lama de buldozer, acoperind-o cu pământ proaspăt, iar la capătul țevii au sclipuit din piatră brută o cișmea. Gheorghe Pălăduță, 35 de ani, constructor de profesie, ne spune că a venit la aceste lucrări în mod voluntar:

”Ne-am zis: dacă cei doi tractoriști cu tehnica de atunci au putut construi iazul, de ce noi nu ar trebui să demonstrăm că suntem niște urmași destoinici ai lor? Mă prind la gândul că, dacă am fi luat atitudine la timp, probleme am fi avut mai puține”, spune  Gheorghe.

Leonid Gașpar, 42 de ani, crede că iazul trebuie să arate mai altfel decât cel de odinioară:

”Am rămas impresionat de faptul că am putea sădi pe malurile iazului pomi și arbuști, adică am face aici un loc destul de frumos pentru odihnă. Mai ales că avem cele mai impresionante peisaje din zonă, fiindcă suntem la granița dintre Codri şi Câmpie”, adaugă dl Gașpar.

Tudor Covaș (35 de ani) ne spune că salută orice inițiativă venită din partea primăriei şi aşa fac mai mulţi săteni:

”Clăcile au devenit la noi ceva firesc, fiindcă vedem cum se schimbă aspectul satului. Cred că ar fi un exemplu demn de urmat şi pentru alte comunități, afirmă în unison cei doi săteni.

Primarul Andrei Cibotaru este de părere că prin intermediul Asociației s-ar putea obține granturi pentru ameliorarea situaţiei ecologice din localitate, pentru amenajare, protecția surselor de apă:

”Partea cea bună e că nu avem lume indiferentă de ceea ce se întâmplă în localitate. Activități de muncă voluntară am început chiar din 2011, cu salubrizarea și amenajarea cimitirului, acestea adună de regulă mulți cetățeni. Punem mare miză pe aceste inițiative, fiindcă orice lucru făcut cu suflet este unul durabil”,  crede Andrei Cibotaru.

 

Ion  Cernei

Distribuie

Lasă un răspuns