HAR TIOS sau Despre limba vorbită de strămoșii noștri geto-daci

HAR TIOS este o rugăciune geto-dacică scrisă în limba Pientra, ceea ce ar însemna „Limba dacilor scrisă pe pietre”. După cum susțin unii savanți, din această limbă s-a născut, acum cca 80 de mii de ani în urmă, limba ORO MANISA, ceea ce înseamnă „LIMBA CURATĂ”.

Limba oromanisă era vorbită (conform tăblițelor de la Sinaia, datate cu sf. veacului VIII î.e.n.) de zeii geți Gebeleizis (zeul Fulgerului), Derzelas (zeul Sănătății), Dionysos (zeul Vegetației), Bendis (zeița Dragostei și Maternității), etc. La fel, se crede că limba oromanisă este mult mai veche ca sanscrita și alte limbi europene.

Iar acum rugăciunea propriu-zisă HAR TIOS.

Tatăl Harului

Tatăl nostru, Tu Care ai locul Tău în Lumină, (în original: Atta Unsar Thu în Himinai)

Sfânt Ești Tu și Numele Tău – în Cer și pe Pământ.

Aștept Darul Înălțării Tale în mine…

Sfântă e Voința Numelui Tău în inima mea, în Cer și pe Pământ.

Primesc Darul Harului Tău în fiecare zi.

Dă-ne Darul Luminii Tale și azi, El e Pâinea noastră în fiecare zi.

Harul Tău să ne dea Puterea Sfințeniei Sufletului,

Dă-ne nouă Puterea Luminii Numelui Tău.

Tată Sfânt, prin Puterea Harului Numelui Tău,

Sufletul nostru cere să primească Binecuvântarea Luminii Tale,

În inima întunecată

Și în inima care întunecă.

Tată Sfânt, aducem mulțumire focului Inimii Tale,

Care ne duce Binecuvântați în Cerul, în Puterea și în Sfințenia Ta.

Amin.

Este vizibilă în denumirea limbii preistorice ORO MANISA denumirea limbii vorbite de noi azi – limba ROMÂNĂ. În limba noastră de azi, „har” înseamnă ca și la începuturi „dar dumnezeiesc”. De la care am mai moștenit și cuvântul „harnic”, adică omul cui munca îi sporește. La fel este ușor de înțeles derivarea lui „himinai” în românescul „lumină”.

Deci, să ne mândrim cu limba română pe care o vorbim și să-i păstrăm sensul ei de la începuturi – ORO MANISA, adică LIMBA CURATĂ.

Foto simbol DAC.

Ion Perciun

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns