Eprovii şi Ghinculovii de la Verejeni

Despre Vichentie Eprov, conducătorul organizației clandestine anticomuniste Majadahonda, care a activat la Orhei în perioada iulie 1940 – februarie 1941, se cunoaște mai puțin decât despre alți membri ai acestei organizații. Vichentie, fiul preotului de la Verejeni, cu nume mai puţin obișnuit la români, era cu doi-trei ani mai mare decât masa principală a elevilor Şcolii Pedagogice din Orhei, formată din elevi ai Liceului Vasile Lupu. Eprov a fost arestat deja la Verejeni, unde lucra în calitate de proaspăt învățător la treapta primară. Conducătorul organizației a avut dosar aparte.

Amintim că denumirea Majadahonda, simbol al rezistenței anticomuniste, vine de la o suburbie a Madridului. Şapte membri ai organizației clandestine de la Orhei au fost condamnați la moarte de către tribunalul districtului militar Odessa în iulie 1941, iar restul – peste 20 de persoane, care nu împliniseră 18 ani, au fost condamnați la ani grei de lagăre comuniste. Unii dintre ei au supraviețuit regimului sovietic. Ghenadie Martânov a murit la Călărași în 1991, Oleg Frunze – acum trei ani la Bacău.

Conform rechizitoriului alcătuit de NKVD-ul din Orhei, membrii organizației au difuzat foi volante, au trimis în România pelicule fotografiate ale unui aerodrom sovietic tixit cu tehnică, au arborat tricolorul pe câteva clădiri din oraș, între care și cea a NKVD-ului, din care cauză au pornit cercetările și deconspirarea organizației.

De numele lui Vichentie Eprov ne-am amintit când dna Silvia Ghinculov, șefa bibliotecii Academiei de Studii Economice din Moldova, originară din Verejeni,  a postat pe Facebook o imagine de epocă a familiei lui Vichentie Eprov, familie numeroasă, unde numele respectiv a derivat ulterior  fie în Iapără,  fie în Iepureanu. Dar dna Ghinculov m-a amărât chiar de la început, spunându-mi că și pe imaginea păstrată la dumneaei lipsește liderul Majadahondei, Vichentie Eprov, care în acel an 1938 nu era la baștină. Dar, mi-a relatat dna Ghinculov, în imagine sunt chipuri de intelectuali basarabeni, care au lăsat urme în istoria postbelică a ținutului, dar și în România. Astfel, în rândul întâi de la stânga spre dreapta se află Elena Ghinculov, care după război, împreună cu pedagogul teleneștean Beniamin Cogan au alcătuit primul  manual de gramatică a limbii moldovenești în grafie chirilică. Ulterior ea s-a căsătorit cu Boris Vasilache și au primit repartizare la Chișinău, caz destul de rar pentru anii ’50 ai secolului trecut, când îndreptare în capitală de regulă primeau cei veniți de pe aiurea. În anii 60-70 Boris Vasilache a condus Institutul de perfecționare a cadrelor didactice, iar Elena Vasilache a fost una dintre pedagogii inovatori ai Chișinăului. Elev i-a fost şi poetul și jurnalistul Axentie Blanovschi, tot din părţile Teleneştilor.

În rândul din faţă se află preotul Porfirie Eprov, tatăl lui Vichentie, conducătorul Majadahondei, alături –   Vichentie, fratele preotului,  lângă acesta – preoteasa  Alexandra, mama martirului dela Majadahonda, ultimul – Afanasie, unul dintre cei 3 frați, care era învățător la Sângerei.

Dintre cei doi copii aflaţi în față – băiatul, Veniamin, este tatăl Silviei Ghinculov, care acum  doi ani a trecut în lumea celor drepți la Verejeni.

”Nu a mai rămas nimeni din familia preotului în sat. După martie 1944, înainte de venirea trupelor sovietice, familia lui Porfirie Eprov  s-a mutat în România, la Galați.   Acolo ei și-au schimbat numele în Iepureanu. Cazul cu moartea tragică a fiului, arestat în plină zi chiar în sala de clasă, i-a zguduit pe membrii acestei familii. Au preferat să țină în secret trecutul lor basarabean, nu au intrat în partidul comunist, deși asta le putea influența cariera. Dintre aceștea la Galați mai trăiește o fiică a preotului Porfirie, în vârstă de 90 de ani, un alt fiu mulți ani a fost decanul facultății de tehnologie la universitatea de acolo – și el este bine, deși are peste 80 de ani”, ne spune dna Ghinculov, care este rudă cu familia Eprov. Dumneaei ne-a spus şi de unde s-a luat la Verejeni neamul ei:

”Am avut un străbunic, Fiodor Ghinculov, care din 1911 până în 1918, adică până la moartea sa, a fost preot la Verejeni. Posibil familia noastră iniţial s-a numit Hâncu, dar numele a fost schimbat când străbunicul își făcea studiile la seminar.  Tata a mai avut două surori mai mari, care au fost deportate în anul 1949 împreună cu familiile lor. Nu a trecut regimul sovietic pe lângă noi fără să ne afecteze. Iar ceilalți prezenți în imagine în rândul doi – Leonid Ghinculov, Mihail Bârcă, Lidia Bârcă, Dumitru Guzun, Sonea Guzun, Iulia Ghinculov, Leonid Chirilă, Anastasia Chirilă, deși nu mai sunt în viață, mai au urmași la Verejeni”, continuă să se destăinuie  Silvia Ghinculov.

După ce pe Facebook a apărut imaginea cu această familie, bibliotecarele din sat au postat și casa familiei Eprov-Iepureanu care, fiind naționalizată, după război a găzduit sovietul sătesc, școala și biblioteca din sat.

În pofida timpului, a regimurilor care s-au perindat, satul Verejeni s-a dovedit a fi o localitate cu memorie istorică bine păstrată și testată în timp.

 

Ion Cernei

Distribuie

Lasă un răspuns