Destin

Nu ne-ar ajunge nici 200 de pagini să vorbim despre dl Tudor Iaşcenco (iar noi am furat măcar două pagini, ca să-i facem această surpriză). Deci punctez telegrafic ce-mi permite spaţiul.

A fost dintotdeauna un Manager veritabil. Când eram chemaţi “la covor” la partid, ne zicea: “Voi lucraţi, lăsaţi că eu răspund!” Când facem vreo greşeală, după ce se explică, ne zice doar cu dojană: “Fiţi mai atenţi”.

Lumea rămâne trăsnită că noi toţi, şi cei din redacţie, şi cei din tipografie intrăm la director fără să batem la uşă şi chiar dacă are vreun vizitator. Ne-a deprins: “Coordonăm un minut chestiunile de serviciu, lucrul merge înainte şi apoi continui discuţia cu oaspetele”. Noi avem cheile de la cabinetul directorului, acces la calculatorul său, încredere reciprocă deplină, suntem o familie unită.

Întotdeauna a fost un catalizator al performanţelor colegilor (niciodată nu ne-a numit subalterni!). Ne-a promovat, ne-a furnizat idei, ne-a îndemnat, ne-a motivat, ne-a convins să ne implicăm în zeci de proiecte, să ne instruim continuu. Astfel redacţia noastră a ajuns, se pare, cea mai “diplomată” din republică – ne-ar fi necesari toţi pereţii unui palat de cultură să ne expunem diplomele. Nu ştiu dacă a fost vreun concurs în care să fi participat şi să nu ne fi ales cu menţiuni. Dl Iaşcenco niciodată nu a făcut un ziar de provincie!

Ne-a înţeles pe fiecare, ne-a suportat neajunsurile şi capriciile. Nu ne-a impus niciodată autoritatea sa, nu ne-a silit să facem ce nu dorim. S-a interesat întotdeauna sincer şi s-a bucurat de succesele copiilor fiecărui angajat, ca de ai săi proprii. Şi noi i-am răspuns cu un respect deosebit.

Într-o dimineaţă, i-am zis: când sunteţi trist, noi nu putem lucra. Aşa că nu Vă dăm acest drept. A zâmbit.

Nu ştie că le-am spus tuturor, şi celor din redacţie, şi celor din tipografie: când apare vreo problemă, întâi vă adresaţi mie! Nu ştie cum ne dojenim noi înde noi: “Vreţi iarăşi să se apuce de inimă şi să nimerească în spital din cauza noastră!?”.

Au trecut 32 de ani de când muncim cot la cot. Ca să aflu acum că, în ani diferiţi, la instituţii diferite, ambii, mai întâi am candidat la aceeaşi specialitate: automatică şi telemecanică! Apoi tot în ani diferiţi, dar din voia soartei, am ajuns la Rezina. Pentru că în ziaristică, indubitabil, nu am ajuns întâmplător.

 

Dovadă e şi acest succint palmares:

În muzeul săptămânalului CUVÂNTUL sunt expuse zeci de certificate şi diplome cu care a fost apreciată activitatea de creaţie a dlui Tudor Iaşcenco şi echipei ziarului din ultimele două decenii. Sunt distincţii câştigate în concursuri naţionale şi internaţionale de creaţie, oferite de asociaţii de breaslă, organizaţii internaţionale, foruri ştiinţifice, etc.

Iată doar câteva dintre acestea, nu mai puţin prestigioase decât cele care ar fi trebuit negreşit să vină şi din partea statului:

. Centrul pentru Jurnalism Independent, Clubul de Presă din Chișinău, Comitetul pentru Libertatea Presei: Premiul ”Jurnalistul anului” – 1999, 2003, 2006, 2012.

. Asociația Presei Independente: Premiul „Cel mai bun manager” – 1999, 2012, 2014.

. Asociaţia Presei Independente: Premiul pentru cea mai bună investigaţie jurnalistică – 2010, 2012, 2014 (locul III), 2015 (locul I), 2016 (locul II), 2017 (locul I).

. Asociaţia Presei Independente: Concursul naţional de articole/reportaje la tema colaborării moldo-române; premiul III pentru cea mai bună investigaţie realizată în echipă de jurnalişti din Republica Moldova şi România.

. Programul ONU și Comisia pentru Drepturile Omului a Parlamentului Republicii Moldova: Concursul pentru cea mai reușită reflectare a drepturilor omului în presă – 2005 (premiul II), 2006, 2008 (premiul III).

. PNUD-Moldova: Concursul pentru cele mai bune investigaţii jurnalistice pe teme de corupţie, Diplomă şi premiul II.

. Uniunea Jurnaliștilor din URSS: Premiul ”Penița de Aur” pentru cea mai bună lucrare a anului – anul 1982.

. Uniunea Jurnaliștilor din Moldova: Premiul pentru cele mai bune lucrări publicistice – 1976, 1980.

. Uniunea Jurnaliștilor din Moldova: Diplomă de merit pentru contribuție în reformarea democratică a presei, curaj și perseverență în afirmarea standardelor profesionale în jurnalism – 1994; Diplomă de Excelenţă pentru corectitudine, curaj şi tenacitate în jurnalism – 2008.

. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău: Diplomă pentru cele mai bune publicații din mass-media – 2014.

. Centrul „Acces-Info”: premiul “Clopotul de bronz”, pentru merite în promovarea liberului acces la informaţie.

. Transparensy International-Moldova: Concursul ”Reflectarea fenomenului corupției în presa scrisă”, premiul II – 2007, 2008, premiul III – 2010.

. Academia de Științe a Moldovei, laureat al concursului ”Pârghia lui arhimede” pentru promovarea științei și inovației în mass-media – 2011, 2014, 2015, 2016.

. Camera de Comerț și Industrie, filiala Orhei: laureat al concursului ”Omul anului 2003”.

. Asociația Jurnaliștilor de Mediu din Moldova: Concursul ”Premii pentru jurnalism în domeniul mediului”; premiul I – 2014.

. Săptămânalul Literatura și Arta: laureat al concursului pentru publicistică – 2014.

. Asociaţia Presei Independente: Premiul I în concursul „Cea mai bună acţiune de impact social” pentru campania ”Zgomotul care ne afectează”  – 2017.

. Asociaţia Presei Independente: premiul III în concursul ”Cea mai bună pagină web” – 2017.

. În anul 2015 președintele Asociației Presei Independente Tudor Iașcenco a instituit un premiu personal special ” CURAJ+DEMNITATE = REPUTAȚIE” pentru jurnaliștii de la publicațiile ce fac parte din asociație. De acest premiu s-au învrednicit Victor Moșneag, jurnalist de investigație la Ziarul de Gardă (2015), fotojurnalistul Constantin Grigoriță (2016), Ilie Gulca de la Jurnal de Chișinău și Viorica Tataru de la Ziarul de Gardă – 2017.

 

Elena Roman

Distribuie

Lasă un răspuns