Despre vaca de Olanda și instinctul neadecvat al moldovenilor dintre Prut și Nistru

Mai multe publicații de pe întreg globul au răspândit ca pe un fapt divers informația AFP precum că „O vacă din rasa limousine a devenit vedetă națională în Olanda după ce a reușit să evadeze în drumul spre abator și s-a refugiat într-o pădure unde trăieşte de mai bine de o lună. Animalul, botezat Hermien, a declanșat un val de solidaritate printre olandezi, care sunt deciși să îl salveze”.

Iată cum un gest de împotrivire, din instinct, destinului fatal, îi aduce animalului simpatia generală și dă naștere unei manifestări de solidaritate generală, care îi aduce și salvarea, dar și respectul.

Mă gândesc în legătură cu acest caz la destinul poporului nostru rămas izolat între Prut și Nistru, iertată să-mi fie comparația.

Unora dintre ei nici măcar instinctul autoconservării naționale nu le este propriu. În perioada sovietică creierul le-a fost afectat atât de grav, încât nu le mai funcționează sistemele de coordonare în spațiul politic și geopolitic, dar nici cele de supraviețuire.

Sunt duși de atâtea ori la abator, li se decimează în repetate rânduri părți mari din întregul lor, și tot încolo, spre abator, se trag. Nici măcar de funia de care sunt trași și duși la pierzanie nu vor să scape.

Sindromul Stockholm (iubirea propriului călău) este diagnosticul la zi al bolii de care suferă. Lecuirea nu are de unde veni atâta timp cât feciorii de bună credință nu sunt ascultați și urmați, în timp ce oracolii deșertăciunii sunt venerați și întronați.

Cu insistență greu de înțeles aceștia din urmă – hoți, tâlhari, corupți, vânzători de neam și de țară – sunt aduși și re-aduși la putere, încât masohismul și nu stoicismul devine caracteristic naturii lor.

Lucrul cel mai grav este că acest popor dintre Prut și Nistru stă de ani de zile la marginea pădurii salvatoare și de ani de zile se ferește cu îndârjire demnă de altă aplicare să intre într-însa. Unirea cu partea cea mai mare a poporului lor îi bagă pe unii în draci. Credința în biserica străbunilor li se pare blasfemie. Întunericul le este lumină și lumina întuneric.

În mijlocul întunericului în care se aciuează cu o insistență nefirească regnului lor uman, acest popor nu are cum să trezească simpatia și nici solidaritatea restului lumii, precum a stârnit-o renumita deja vacă de Olanda pentru faptul că a evadat din cursa către abator.

Restul lumii nu poate înțelege de ce moldovenii dintre Prut și Nistru se tem să piardă jugul impus al unei statalități coloniale în care se bălăcesc și care le este povară grea, ținându-i în sărăcie și războaie.

Lumii îi vine greu să înțeleagă de ce ei nu vor să scape de acest jug, unindu-se cu moldovenii, muntenii și ardelenii de dincolo, cu țara și tărâmul naturii lor naționale, formate de secole și milenii. De ce ei nu vor să evadeze, întru supravieţuirea lor, din drumul izolării, care duce spre abator.

Tot respectul și totală simpatie pentru vaca de Olanda și dragostea ei de viață.

Valeriu Saharneanu

 

Distribuie

Facebook Comentariu

Leave a Comment