Despre minciuni şi adevărul care se ascunde după ele

Demnitari de rang naţional, utilizând sursele de informare pe care le controlează, zi la zi, dorind să-şi lustruiască propria imagine şi importanţă, servesc publicul cu fel de fel de minciuni şi falsuri. Una din cele mai vehiculate minciuni din ultimii ani vizează starea învăţământului din Republica Moldova.

Potrivit guvernării democrate, susţinute masiv la acest capitol şi de “opoziţia” comunistă-socialistă, vina principală pentru declinul sistemului de învăţământ din Republica Moldova o poartă ex-ministra Maia Sandu, pe timpul căreia a început optimizarea şcolilor, au fost înăsprite condiţiile de organizare a examenelor de bacalaureat.

“Fără şcoală satul moare!”, ”O mulţime de pedagogi rămân şomeri!”, “Copiii din aceste localităţi sunt discriminaţi în şcolile noi!” etc. – îşi motivează indignarea democraţii-comuniştii-socialiştii, de fiecare dată având grijă să specifice că vina pentru toate acestea ar purta-o ex-ministra Maia Sandu.

În acelaşi timp, ministra Educaţiei, Culturii şi Cercetării în Guvernul Filip, Monica Babuc, încă din 2017 tot declară că guvernarea democrată nu numai că a stopat procesul închiderii şcolilor, dar se întreprind măsuri concrete pentru redeschiderea instituţiilor închise. Una dintre şcolile care, conform monicăi Babuc, urma să fie redeschisă la începutul a. 2018, era cea din s. Bolohan, Orhei, lucru care aşa şi nu s-a întâmplat pentru că transportarea elevilor la LT I.L.Caragiale din Orhei la majoritatea părinţilor şi elevilor li s-a părut o variantă mai bună.

Ticluindu-şi minciunile, cei cu învinuirile neglijează completamente chiar şi statistica oficială, care demonstrează foarte elocvent că în R.Moldova, de fapt, procesul închiderii şcolilor a început nu odată cu venirea la minister a Maiei Sandu, dar încă în 2001, cu instaurarea la putere a regimului Voronin (vezi infograficul). Astfel în perioada 2001-2009 au fost optimizate 75 de şcoli, în următorii 3 ani – încă 116, în perioada când Ministerul Educaţiei era condus de Maia Sandu- 73 de şcoli, iar după venirea la putere a democraţilor – încă 77 de şcoli.

Infograficul demonstrează foarte elocvent şi cauza principală a acestui proces, despre care comuniştii-socialiştii-democraţii nu doresc să vorbească – scăderea drastică, aproape în jumătate în perioada 2001-2018, a numărului de elevi. Iar contingentul de elevi s-a redus, după cum toată lumea ştie, din cauza exodului masiv a moldovenilor peste hotare. Iar moldovenii au apucat în masă drumul pribegiei pentru că guvernările de la 2001 încoace au pus în prim plan nu dezvoltarea economiei ţării, asigurarea cu locuri de muncă şi salarii decente a populaţiei, crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea businessului mic şi mijlociu, utilizarea eficientă acasă a capacităţilor de muncă ale cadrelor locale, dar propriile interese mafiote şi de partid, unul dintre care este sărăcirea şi îndobitocirea populaţiei, pentru că o astfel de masă de oameni poate fi mai uşor manipulată şi impusă să joace după dorinţa celor de la Putere.

Fiţi atenţi! Cei care apucă prăjina niciodată nu vorbesc despre cauzele adevărate care au impus închiderea şcolilor şi degradarea satelor şi oraşelor noastre, pentru că astfel şi-ar developa propria vină. În raionul Orhei în ultimii trei ani au fost închise şapte şcoli şi nu a fost redeschisă nici una. Şi asta pentru că numărul elevilor în perioada dată nu a crescut, ci s-a redus cu 125.

În raionul Rezina contingentul de elevi din anul curent de studii, faţă de anul de studii 2016-2017, s-a micşorat cu circa 200 de persoane, iar în raionul Teleneşti – cu circa 500 de copii.

Pe de altă parte, ministra Monica Babuc recunoştea într-un interviu: „Nu avem destule cadre didactice. 42 la sută din profesori au atins vârsta de pensionare”. Cine este responsabilă de pregătirea, repartizarea şi stabilizarea cadrelor de pedagogi în ţară, dacă nu guvernarea? Potrivit fondatorilor platformei COMpEC (Comunitatea pentru o Educație de Calitate), insuficiența resurselor umane este una dintre cele mai stringente probleme actuale din sistemul de învățământ din Republica Moldova.

„Riscăm să rămânem fără profesori în următorii 5 ani”, atenţiona acum jumătate de an directoa-rea Centrului Educațional PRO DIDACTICA, Rima Bezede, la evenimentul de lansare a platformei.

„Numărul tinerilor care se înscriu la facultățile pedagogice scade dramatic pe an ce trece. Bunăoară, în anul de studii 2017 – 2018, nici jumătate din posturile vacante în educație nu au fost acoperite. Doar în municipiul Chișinău, deficitul de cadre didactice s-a triplat în ultimii trei ani, de la 267 la 863 de locuri”, constata atunci Rima Bezede.

Mai multă lume încă crede că procesul optimizării şcolilor, degradării satelor şi oraşelor noastre ar putea fi oprit. Cu condiţia că administrarea ţării să fie încredinţată unor forţe de altă factură, formate din oameni oneşti, competenţi, integri, buni profesionişti şi adevăraţi patrioţi ai neamului. Republica Moldova are destule asemenea cadre risipite în toată lumea. Dacă ne-ar ajunge minte să-i aducem acasă, măcar pe o parte dintre ei, ca să-şi demonstreze aici capacităţile, ne-am putea bucura şi de o revenire masivă acasă a concetăţenilor noştri. Astfel ar reînvia satele şi oraşele noastre, s-ar redeschide şcolile, iar persoanele în etate, având alături copiii şi nepoţii, s-ar bucura de o viaţă decentă…

Tudor Iaşcenco

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns