De-mprumut… viaţă ușoară

De-mprumut… viaţă ușoară

Câte griji pe umeri poartă,

Umilit, cel moldovean,

Pe-acest colţ de rai,

Prin soartă,

Ieri – ferice, azi – orfan.

Pe-aici, case fug la vale,

Colo gardul se prăvale,

Dar stăpânului nu-i pasă,

Nu-i basarabeanu-acasă…

Separată-i Ţara-n două,

Rari-copiii, deși-salcâmii,

Tot visând la viață nouă,

Ici rămân numai bătrânii.

Dar și-aceia viață n-au,

Cei de sus le spun pe şleau:

– Miliardu-a fost și nu-i,

Vă mai puneți pofta-n cui!

Și nu mai blamaţi castele

Și hoteluri de cinci stele –

Nu-i sudoarea voastră-n ele.

Bani! Mai vin din Europa – 

Iacătă-i-s, hopa! hopa!

De-mprumut… viață ușoară

(Pentru cei de sus-comoară,

Pentru cei de jos – povară).

Doamne! Acest colţ de Ţară,

Când o fi la Vatră iară,

Să scăpăm de viață-amară?

Sau mai sclipuim parale

Pentru noi electorale

Când ici case fug la vale?

Ion Tudose,

comuna Ghiduleni

 

Ce îmi doresc

O zi, prieteni dragi,

Nimic mai mult nu cer,

O zi să reuşesc

Să nu greşesc, eu sper.

Ca ochii să-i sărut –

Că plânsu-i l-am văzut, –

Ca dorul de măicuţă

Mereu să-l am ştiut.

Îmi mai doresc o noapte

Ca luna s-o admir

Şi-n veşnicele şoapte

În inimă s-o ţin.

Apoi să am o clipă –

Să-mi amintesc de toate,

Să stau aşa, în tihnă,

S-aştept cuminte noaptea.

Cristina Cracea,

Gimnaziul “A. Cotruţă”,

s. Mincenii de Jos,

raionul Rezina

Grădina lui Dumnezeu

  Cu ocazia vizitei în România, în 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a numit România „Grădina Maicii Domnului”                            

Era pe când Domnul cel Sfânt

Făcuse Raiul pe Pământ

Şi uneori, pe înserat,

Mai sta cu oamenii la sfat.

Dar într-o zi mult s-a gândit

Şi ca Părinte le-a vorbit:

– Tot neamul să prezinte-n Rai

Ca să primească loc de trai.

Zis şi făcut.Toţi au venit,

Primindu-şi locul cuvenit.

Dar când românii au sosit,

Pământul tot era-mpărţit,

În jur – tăcere necuprinsă

Şi Poarta Raiului închisă…

Crezând că totul nu-i pierdut,

Ei bat în poartă ne-ntrerupt,

Întâi încet, apoi mai tare

Şi-n faţa lor un Sfânt apare:

– Voi, dragii mei, aţi zăbovit,

Plecaţi de unde aţi venit!

– Cum să plecăm

Fără pământ?!

Or Cel de Sus n-are cuvânt?!

Dar Dumnezeu

Nu-ntâmplător

De sus aude vorba lor:

– Tu, Petre, ce le faci necaz?

Mai bine dă-le ce-a rămas –

Grădina noastră de odihnă,

Să aibă Ţara lor în tihnă.

Vasile Cocarcea, Orhei

 

 

O luptă este viaţa

O luptă este viaţa

Şi noi ne tot lăsăm

Duşi de valul vieţii

Fără să luptăm.

Dar vine câte-odată

O clipă şi ne-ntreabă,

La ce trăim pe lume,

La ce ne-a dat o mamă?

De nu-ţi ajuţi copilul,

Nici neamul, nici moşia,

Ruşine-ţi este viaţa,

Zadarnic mai calci glia.

O luptă este viaţa.

Deci, hai să ne luptăm –

Ne ducă valul vieţii

Acolo unde vrem.

Zinaida Cebotaru-Cernelev, s. Gordineşti

Foto simbol Gazeta de Sud

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns