De ce la început de august legumele sunt atât de scumpe

“Suntem la sfârsit de iulie, dar când intri în piaţa comercială din or. Rezina preţurile la legume şi fructe îţi creează impresia că suntem prin luna aprilie. Roşiile mai continuă să se vândă cu 23-25 de lei, castraveţii – cu 12-18 lei, ceapa cu 10 lei şi tot aşa. Şi asta în Moldova, o ţară agrară!”, se revoltă cititorul Victor Cibotari din Rezina.

“Discutând cu mai multă lume din domeniu, am înţeles că, având o Academie de Ştiinte şi o mulţime de institiţii ştiinţifice, universitate agrară, Minister al Agriculturii şi o sumedenie de structuri de stat cu profil agricol, care înghit anual sute de milioane de lei din buget, am rămas fără fond semincier autohton, producerea legumelor nu mai este rentabilă, tot mai mulţi fermieri, renunţă să le cultive.  Ce se întâmplă, oameni buni?”, se întreabă Victor Cibotari.

Vă invităm deci, dragi cititori, să dezbatem această problemă, care ne afectează pe fiecare.

Căutând să aflăm răspuns la întrebarea cititorului, am mers mai întâi la piaţa comercială din Rezina. Într-adevăr, preţurile la majoritatea produselor agricole sunt mai mari ca în perioada respectivă din anii trecuţi: roşiile – 18-23 lei/kg, castraveţii – 12 lei, ceapa – 10-12 lei, cartofii 6-12 lei/kg. Am întrebat câţiva vânzători cum explică această scumpete.

Vera: Anul acesta este puţină producţie. Mulţi fermieri au renunţat să mai cultive legume, spun că acestea nu mai sunt rentabile. Alţii zic că tomatele, castraveţii anul acesta s-au uscat înainte de vreme, chiar şi în sere. Dar dacă nu-i producţie îndeajuns, e clar de ce preţurile cresc. Posibil ca în luna august preţurile să mai descrească, crede vânzătoarea.

Dar ce spun producătorii de legume consacraţi din raion? SRL Surinmih din s. Lalova mulţi ani era prezentă pe piaţă cu un asortiment bogat de legume şi fructe. Solicitat să comenteze situaţia actuală, Mihai Zavtur, managerul  SRL Surinmih, ne-a spus: “Situaţia de pe piaţa de legume şi fructe din R. Moldova nu trebuie să ne mire. Dimpotrivă, dacă şi în continuare despre reforme în agricultură numai se va vorbi, dar nu se vor întreprinde şi acţiuni concrete, starea de lucruri se va înrăutăţi. Pentru că:

  1. Cultivarea legumelor, fructelor, pomuşoarelor şi altor produse agricole care dau o mare plus valoare în afară de sol fertil mai necesită multă muncă manuală, cunoştinţe. Dar la noi braţe de muncă, inclusiv specialişti competenţi care ar dirija acest proces, aproape că nu mai sunt. Anume din aceste cauze noi am lichidat pepiniera de pomi fructiferi cândva foarte rentabilă. De asemenea am renunţat să creştem legume. La moment cu greu reuşim să strângem roada de fructe recrutând lucrători de prin satele din împrejurimi. Deja ne gândim să defrişăm o parte din livezi, pentru că pentru întreţinerea lor suportăm cheltuieli mari, dar când ajungem toamna ori n-avem cu cine strânge roada, ori n-avem unde o comercializa, ori preţurile la producţie nu acoperă nici preţul ei de cost.
  2. Legumicultura şi pomicultura azi pot să fie rentabile dacă se obţin roade bogate şi producţie calitativă. Dar cantitatea şi calitatea producţiei depind mult de tehnologiile, tehnica, echipamentul utilizate, posibilităţile de sortare, ambalare, păstrare şi export a producţiei, care necesită şi cheltuieli substanţiale. La noi majoritatea producătorilor nu pot acoperi aceste necesităţi şi cheltuieli, iar statul îi susţine mai mult prin vorbe şi promisiuni.
  3. Experienţa statelor europene, dar şi altor ţări cu agricultură avansată demonstrează că structurile de stat (ministere, direcţii Agricultură, alte structuri) au grijă nu numai de susţinerea financiară a producătorilor, ci şi de instruirea lor, programarea, coordonarea activităţii lor, inclusiv varietatea, cantitatea şi calitatea producţiei, condiţiile şi căile de export a ei. La noi nimeni nu se ocupă de aceste probleme, deşi structuri avem poate chiar mai multe decât în alte ţări.
  4. Mai mulţi producători de legume în sol deschis afirmă că în anul curent plantele de tomate, castraveţi, ardei şi alte legume „au ars” după nişte ploi acide sau în urma altor cataclisme naturale, originea exactă a cărora nu o cunosc, dar nici nimeni nu a încercat s-o stabilească. Majoritatea legumicultorilor nu au posibilităţi de irigare a plantaţiilor. Aşa că, spun ei, piaţa se bazează acum mai mult pe producţia crescută în sere, care-i limitată şi scumpă.
  5. Am zis mai sus că preţul la producţia agricolă depinde în mare parte de cantitatea şi calitatea ei. Mai multe gospodării agricole au renunţat ori sunt pe cale de a renunţa să cultive legume, dar şi fructe pentru că pe piaţa internă cererea este foarte mică. Lume a rămas puţină, veniturile oamenilor sunt foarte modeste, de aici şi vânzările-s mici, care nici pe departe nu sunt rentabile.

Acestea, în opinia mea, sunt doar câteva din cauzele situaţiei alarmante în ce priveşte asigurarea populaţiei din Republica Moldova cu legume, fructe şi pomuşoare calitative şi la preţuri corespunzătoare veniturilor consumatorilor noştri, este convins Mihai Zavtur.

Un alt producător agricol important, Andrei Gârlea, conducătorul GŢ Gârlea Andrei P. din Rezina, susţine aceeaşi linie de subiect: “Preţurile la legume sunt mari din mai multe motive. Toate cheltuielile materiale şi umane pentru producerea legumelor (seminţe, pesticide, îngrăşăminte, carburanţi şi lubrifianţi, muncă etc.) sunt foarte mari.

Producatorii mici (cu 1 ha şi mai puţin) nu pot să-şi procure tehnică modernă, transport, dar nici să vină la piaţă să-şi vândă producţia. De aceasta se folosesc intermediarii, care jonglează cu preţurile cum le convine. Amintiţi-vă de cazul cu preţurile la cartofi din primăvara trecută. Folosind înţelegerile de cartel, având certificate de la primării că sunt producători, ştiind toate “drumurile” unde şi cum să deschidă uşile, ei mai uşor primesc permisiunile necesare pentru locurile din pieţe. Producătorii mici nu primesc subvenţii, deoarece la noi acestea nu se repartizează per ha, nu pot să utilizeze irigarea, nimeni nu-şi bate capul să-i instruiască în domeniu, să-i ajute să soluţioneze problemele cu care se confruntă. De exemplu, seminţele de import, chiar fiind raionate în Moldova, deseori sunt foarte vulnerabile la boli şi dăunători, iar chimicalele utilizate la noi sunt inofensive pentru aceste boli şi dăunătoti.

Şi Alexei Ivanov, lider agricol din Mălăiești, Orhei ne-a spus: “Legumele sunt scumpe, pentru că nu are cine le cultiva! M-aș mira dacă până în toamnă prețul unui  kilogram de roșii să nu crească până la 50 de lei. Ați observat că mai multe sere aflate pe marginea traseului Orhei – Soroca sunt abandonate? Fermierul a fost pus în așa condiții, că producerea legumelor a devenit nerentabilă – prețuri enorme la semințe,   chimicale, combustibil, plus atitudinea guvernării, care l-a lăsat pe țăran de izbeliște.

Speranța este la noua guvernare că va face ceva să ieșim din acest colaps. Cred că trebuie mai întâi de toate ca producătorul să fie protejat şi susţinut. Dacă piața va fi suprasaturată cu legume de import, te-ai mira dacă cineva se va ocupa de legumicultură”.

Nici micilor producători nu le este convenabil să se mai ocupe de legumicultură. Ion Ambrosi, producător de legume din Țânțăreni, raionul Teleneşti: O asemenea situație era previzibilă și mărturiseşte despre atitudinea guvernării față de produ-cătorul agricol care hrănește țara. Ce-i trebuie unui țăran? Libertate să poată munci și să producă cât mai mult. Dacă ați ști câte hârtii trebuie să perfectăm și pe la câte instanțe trebuie să alergăm! Dar uite pe intermediari aceasta nu-i privește deloc! Este plină piața de ei și în Orhei, și în Chișinău. Cearcă și întră cu producţia ta într-o piață din capitală! Dar să vinzi oriunde nu ai voie, că te amendează poliția.

Mai înainte făceam trei rute la Chișinău zilnic cu microbuzul meu ducându-i pe consăteni cu legume de vânzare. Acum nu merge nimeni. Întrucât au văzut că nu le este convenabil, au abandonat și au plecat în străinătate. De atâta producție este puțină, de atâta este scumpă. Sfatul meu e ca guvernarea să dea voie lumii să muncească liniştită, să nu-i pună beţe în roate la tot pasul şi situaţia se va schimba.

Valentin Cibotari:  La Rezina preţurile la mai multe legume, pomuşoare, fructe sunt duble față de cele din capitală. Şi stabilesc aceste preţuri comercianții. În capitală cartofii se vând cu 3-3,5 lei,  harbujii – cu 2-2,5 lei, ceapa – cu 5 lei,  chiperii – cu 6 lei. La piața din Rezina sunt mulţi comercianți şi foarte puțini producători, care să-şi vândă munca lor.

Tudor Iaşcenco, Ion Cernei,

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns