Cum apreciați rolul sindicatelor în viața colectivelor de muncă și a dumneavoastră personal?

Victor Cibotari: Sindicatele pot avea valoare în colectivele cu un număr mare de angajaţi. Conform Codului Muncii, fără acordul sindicatelor nu poate fi eliberat din funcţie angajatul şi acest fapt este doar în favoarea lucrătorului. Cu regret, în R. Moldova predomină colective cu un număr limitat de angajaţi şi în aşa caz sindicatele nu mai au valoare, unde mai pui că şi preşedinţii sindicatelor, fără remunerare, nu doresc să se implice în această activitate. Altă problemă este că patronii întreprinderilor ţin la control relaţiile din colectivul de muncă, pentru a nu avea bătăi de cap pe viitor, iar angajaţii interpretează rolul sindicatelor doar ca o posibilitate de a primi un cadou la Anul Nou sau poate un bilet la sanatoriu.

Viorica Pailic: Corect!

Виорика Галацан: O cheltuială în plus, fără de folos, din salariu, nimic mai mult.

Galina Davâdic: Înseamnă „0” pentru noi și minus un 1% în salariu… I-ați auzit cumva în această perioadă pe careva din șefii de la sindicatele ramurale, în afară de publicarea anunțului că, conferințele de dare de seamă se amână pe o perioadă nedeterminată? Am înțeles că toți și-au luat concedii: care din cont propriu, care de odihnă. Nu cred că ar mai trebui ele susținute din banii noștri și cred că mulți dintre angajați se vor dezice de ele, iar unii s-au dezis deja, printre care sunt și angajați ai APL din orașul Rezina.

Liliana Garaba: Foarte corect! Trebuie dați jos de pe spinarea oamenilor… Nu mai are nimeni parte de nimic de la sindicate – nici bilete pentru copii la tabere, nici la tratament, nici ajutor în caz de necesitate… Se fac vizibili odată la 4 ani și atât, când vine vremea alegerilor…

Serghei Bordian: Bani aruncaţi pe vânt.

Eleonora Afanasiev: Nu au nicio valoare. Primesc salarii degeaba.

Vasile Stamati: Doamna Nemerenco are perfectă dreptate. În economia de piaţă sindicatelor le revine un rol mare în apărarea drepturilor angajaţilor din toate domeniile în faţa patronilor şi autorităţilor. La noi, în perioada sovietică, sindicatele au fost transformate într-un apendice al partidului comunist, menit să mimeze nişte drepturi simbolice ale clasei muncitoare. După independenţă, sindicatele din R.Moldova au devenit un fel de organizaţie-parazit, care trăieşte comercializând averea acumulată în anii puterii sovietice şi pe cotizaţiile acumulate de la o parte din angajaţi, care mai continuă să respecte nişte condiţii impuse cândva. Misiunea principală a sindicatelor este de a apăra drepturile şi interesele angajaţilor în raport cu autorităţile şi patronii. Sindicatele noastre preferă doar să se dea cu părerea în unele probleme, dar aşa ca să nu-i prea supere pe cei cu pâinea şi cuţitul. În faptul că angajaţii din educaţie, sănătate, complexul agroindustrial – ramurile de bază ale R. Moldova – au ajuns în rolul de cenuşerese ale societăţii noastre o mare parte din vină revine anume sindicatelor, care prin inacţiunile lor au contribuit la această degradare. Eu cred că aceste sindicate trebuie boicotate pe toate căile posibile, iar în paralel ar fi cazul poate de format sindicate de tip nou, bazate pe experienţa celor din statele civilizate, cum ar fi Germania, Franţa, Marea Britanie, care joacă un rol important în societăţile respective.

Distribuie

Lasă un răspuns