Cruceşti, nu Podgoreni!

În imagine:Săteni de toate vârstele, prezenţi la ceremonia de inaugurare la 02.06.2016 pe frontespiciul gimnaziului din Podgoreni a două plăci comemorative în cinstea a doi fii remarcabili ai satului: tânărul ilegalist antisovietic Grigore Mihu, executat la 26.06.1941 de regimul sovietic de ocupaţie şi, respectiv, doctorul habilitat în biologie Ştefan Topală. Foto CUVÂNTUL.

Pe 27 august 2018 se împlinesc 600 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Cruceşti, situată pe plaiurile orheiene. Din păcate astăzi puţini cunosc că pe acest meleag a existat cândva o localitate cu asemenea denumire şi care a fost soarta ei de mai departe.

Reputatul istoric Vladimir Nicu menţiona într-un articol publicat în presa timpului: “Sat vechi din raionul Rezina, al răzeşilor şi al mazâlilor, menţionat sub denumirea de Curleni la 12 aprilie 1620, dar sub denumirea de  Cruceşti îl  aflăm şi în alte documente, mult mai vechi. Pentru acest sat Şerbul cel Bătrân avea privilegii de la Alexandru cel Bun, care a domnit în Moldova între anii 1400-1432. Pentru acest sat Iurie, Anuşca şi Maruşca, urmaşi ai lui Şerbul cel Bătrân, au avut privilegii de la Ştefan cel Mare (1457-1504). Satul a avut o moşie mult mai mare decât astăzi, de-a lungul secolelor pe această moşie au mai apărut (apoi au dispărut) şi alte cătune şi priseci, dar centrul a rămas vatra satului de astăzi, căreia de la 3 februarie 1986 i s-a dat denumirea Podgoreni.

Printre documentele vechi s-au păstrat actele de judecată de la 5 martie 1575, când Petru voievod, domnul Moldovei, face dreptate fiicelor lui Gligan pe nume Varvara, Tudora, Bela şi Solomela, nepoatele Soficăi, fiica Anuşcăi, fiica lui Şerbul cel Bătrân, respin-gând pretenţiile lui Dumitru şi Nicoară, fiii Ilincăi şi a verii lor Irina, fiica lui Mihail Plosca – se judecau pentru parţi din moşia Cruceşti, pe care mai erau şi alţi răzeşi.

La 21 aprilie 1820, Măriuţa, fata lui Ion Peticul, care a fost feciorul lui Toader Peticul, ginerele lui Vasile Mihuleţ, face danie partea sa lui Simion Stratulat. În acel an, 1820, se pomeneşte de moşia nelucrată Cruceşti, căreia i se mai zice apoi Gavrilovca, (greşeală inexplicabilă n.n.) unde în anul 1830 trăiau 8 gospodari.

În secolul XIX, chiar la începutul lui, printre răzeşii satului se află şi urmaşii unui boier vechi, care avusese  moşii şi dincolo de Prut: Mihai Hermeziu (1821), Maria Cerchez (1836), Mihail Cerchez (1850), Gavril Cerchez (până la 1871), căci la 25 mai 1871 văduva Maria Cerchez, bolnavă mintal şi fără nici un ban, ajunge la un spital din Chişinău: dovedise să-şi vândă partea de moşie cu 1500 ruble, pe care le cheltuise. Se stinge fără slavă acest neam boieresc şi se întăresc cei de pe loc: urmaşii mazâlilor, care în 1888 stăpâneau cea mai mare parte de moşie: Ion Tăutu – 19 desetine,  Ştefan şi Anastasia Topală – 52, Maria Sârbu – 39 desetine.

Recensământul din anul 1875 înregistrează în sa-tul Curleni şi în cătunul Gavrilovca împreună 106 gospodării cu 309 bărbaţi şi 289 femei, care mai aveau alături şi cătunul Cruceşti, vechea denumire a moşiei şi a satului, unde un singur gospodar stăpânea 14 cai, 74 vite cornute mari, 32 oi”, scria istoricul Vladimir Nicu în articolul său.

În aceeaşi ordine de idei, jurnalistul şi scriitorul Victor Ladaniuc scrie: “Nici o localitate din republica noastră nu-şi poartă numele întâmplător. Toate sunt le-gate de anumite întâmplări, evenimente, simboluri, proprietari. Unele şi-au luat numele primilor lor trăitori, altele după numele moşiilor, locurilor geografice sau ale altor microtoponime locale. De aceea ar trebui să fim foarte atenţi cu denumirile lor, fie că ne plac sau fie că nu ne plac… Satul Cruceşti, situat nu departe (18 km) de Orhei, a fost rebotezat de câteva ori. Şi de fiecare dată impardonabil, fără voia locuitorilor lui. (Nu-i nici o dovadă că a fost consultată opinia locuitorilor, prin referendum, de exemplu).

Celebrul arheolog din zilele noastre Ion Hâncu, doctor în istorie, a constatat că aici, cu peste patru secole până la era noastră, au existat 6 silişti şi o cetate fortificată cu şanţ şi val de pământ. Cărbuni din vetrele lor, cioburi din vase, de unelte vechi de muncă se mai depistează şi azi pe acolo. Acele silişti s-au pierdut, dar în perioada romană au apărut altele şase, care, de asemenea, au fost arse de invazia hunilor. Mai târziu nişte arcaşi din oastea voievodală a lui Alexandru cel Bun, care a domnit între anii 1400-1432, au instalat pe o colină mai jos de Cogâlniceni o mare cruce de lemn, ca să le servească de indicator în timpul marşurilor lor de luptă cu păgânii. Moşia de aici, apoi şi o mică silişte de sedentari au rămas cu denumirea Cruceşti. Acest toponim figurează şi într-un document vechi de judecată din 5 martie 1575, care determină posesiunea răzeşilor asupra acelei moşii.

După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, se ştie exact, că existau Cruceştii. De  rând cu ei era şi Gavrilovca, situată pe un deal. E lesne de înţeles, că o suprafaţă mare de pământ, inclusiv şi o parte din moşia Cruceşti, fusese acaparată de un nou proprietar, numele căruia era Gavril. De aici provine şi numele de Gavrilovca.

Timp de încă un secol sătucul abia de ajunge să însumeze 78 de case (în 1923). Alături, în vale, însă, prospera un sat cu nume straniu, inexplicabil din punct de vedere etimologic – Curleni. După cum arată Zamfir Arbore, în 1904 acest sat număra 100 de case şi el a asimilat şi sătucul Gavrilovca de pe deal, trecându-şi numele şi peste el – Curleni. Desigur, mai nimerit ar fi fost să se revină la denumirea Cruceşti, care e şi mai frumoasă, şi simbolică, şi mult mai veche. Cercetătorul istoric Vladimir Nicu a găsit şi documentul cu prima lui menţiune la domnitorul Alexandru cel Bun, care i-a dat privilegiu pentru acest sat lui Şerbul cel bătrân, apoi primind privilegii şi urmaşii lui, Iurie, Anuşca şi Maruşca, de la Ştefan cel Mare (1457 – 2 iulie 1504).

La 3 februarie 1986, prin decizia Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM a fost schimbată denumirea „satului Curleni al Sovietului sătesc Curleni din raionul Rezina în satul Podgoreni; Sovietului sătesc Curleni – în Sovietul sătesc Podgoreni”.  În decizie nu se menţionează în baza căror documente şi argumente a fost schimbată denumirea satului. Nu există nici un fel de documente pe care s-a bazat decizia, lucru care ne face să credem: cuiva nu i-a plăcut cum sună (motiv de cacofonie) Curleni, şi a schimbat-o în Podgoreni. Apropo, se ştie că istoricienii din Rezina au propus denumirile: Lobodeni, Nucăreni, Livădeni şi Podgoreni, variante absurde şi inexplicabile în situaţia când localitatea deja avuse o denumire atât de frumoasă şi argumentată – Cruceşti”, scrie Victor Ladaniuc.

Pe parcursul anilor subsemnatul, ca originar din această localitate, a făcut numeroase demersuri, însoţite de documente, argumente istorice la administraţia locală, autorităţile raionului Orhei privind revenirea la vechia şi frumoasa denumire a satului – Cruceşti. Mai întâi ar trebui de organizat o campanie bine argumentată de informare a sătenilor, apoi de organizat un referendum local, în baza rezultatelor căruia Consiliul local să intervină cu propunerea respectivă la autorităţile raionale şi naţionale, în competenţa cărora este adoptarea deciziei definitive. Din păcate, conducerea primăriei Podgoreni, sub diverse motive, a neglijat toate propunerile mele, lucru care m-a şi determinat să fac această adresare publică deja către consătenii mei. Adunarea cetăţenilor ar putea impune administraţia locală să se ocupe în modul cel mai serios şi de soluţionarea acestei probleme.

 

Ştefan Topală, doctor habilitat în biologie, profesor cercetător

Distribuie

Lasă un răspuns