Coşerniţa trăieşte, munceşte, speră şi se mândreşte cu oamenii ei

La 475 de ani de la prima atestare documentară cunoscută, satul Coșernița și-a omagiat

valorile, și-a scos la rampă personalitățile.

Pentru sărbătoare a fost aleasă ziua a treia de Hram, mângâiată de un soare blând, luminată

de zâmbetele copiilor și adolescenților, înnobilată de fețele sătenilor și numeroșilor

oaspeți, care au venit să împartă clipele festive.

Lumea se adună grupuri-grupuri, întâmpinată de o tânără fanfară.

Consătenii plecați demult din sat și stabiliți cei mai mulți dintre ei în capitală, se grăbesc

să-și caute prin mulțime pe cineva dintre foștii colegi, numaidecât dintre profesori, vecini.

Îmbrățișări, sărutări, strângeri de mână …și de inimă. Anii au trecut de-avalma și peste

oameni, și peste sat.

Ar fi fost poate cazul pentru o serbare în aer liber, precum a zis Nătălița Munteanu,

cunoscută interpretă de muzică populară și profesoară la Academia de Muzică şu Arte din

Chişinău: „Vreau să cânt și satul meu să joace”. Dar prea mulți săteni se sprijineau în

toiag. Căminul de cultură, construit cândva pentru o populație mult mai numeroasă, a fost

în stare să încapă satul întregit în acea sâmbătă inclusiv cu cei plecați şi acum sosiți cu

familiile să aducă un omagiu baștinei.

Cândva, copiii coșernițenilor părăseaua satul pentru a merge la studii, devenind specialiști

de înaltă calificare și, dacă se stabileau la oraș, era pentru a contribui plenar la înflorirea

țării, ca părinții lor să trăiască mai bine. Acum, tot mai mulți părinți pleacă pentru a-și

câștiga o bucată de pâine și dacă nu se mai întorc în sat, este ca să contribuie la

prosperarea altor țări, distrugându-și propriii copii – fie părăsiți acasă, fie înstrăinându-i de

neam și țară, dezrădăcinându-i, făcându-i migranți fără voia lor.

E, fără îndoială, cea mai mare durere de azi a satului. Ea a răbufnit într-un catren

emoționant cu care primarul Ion Cojocaru a deschis festivitatea.

Și, ca o continuare firească a lucrurilor, a urmat cea mai mare bucurie: omagierea a 21 de cupluri, care au marcat 50 și mai mulți ani de viață conjugală. Mesaj distinct, că familia este valoarea

supremă a satului: leagănul unde își are cuibul dragostea și continuitatea neamului, își are

începutul omenia, mărinimia, ajutorul reciproc, cei 7 ani de-acasă, unde începe Patria.

Iar cântecul și poezia au fost cadoul prezentat de micuții de la grădiniţa din sat, care au

urcat în scenă, frapând sala cu glăscioarele lor.

Apoi au fost omagiaţi activiştii satului, conducătorii instituţiilor social-culturale, agenţii

economici din localitate, cei care într-un mod sau altul contribuie la viaţa de zi cu zi a localităţii, care sunt speranţa că satul va trăi şi va prospera în continuare.

A întregit sărbătoarea un eveniment cu adevărat istoric: lansarea cărții “Revenire la

Coșernița Sorocii și oamenii ei” – un monument care imortalizează istoria unui sat

moldovenesc din prime surse, o istorie care nu va putea fi falsificată niciodată, pentru că e

povestită de cei care au făurit-o, au trăit-o cu bucuriile și durerile, urcușurile și

coborâșurile ei, adevărată, vie, care va dăinui peste secole ca monument înălțat din

destinele oamenilor.

Mai mulți eroi și, totodată, coautori ai acestui valoros volum, inclusiv jurnalistul Tudor

 

Iaşcenco, artista Nătăliţa Munteanu (Iaşcenco), generalul Simion Rusu, profesorii

Ecaterina Cojocaru şi Grigore Munteanu, ex-primarul Teodor Scutaru ş.a. au vorbit despre

istoria satului, exprimându-şi dragostea, respectul și mândria față de baștina lor, adresând

cuvinte alese de mulţumire generaţiilor de pedagogi care au trudit pe parcursul anilor la

şcoala din sat.

Cartea e valoroasă nu doar pentru cei ce-și trag originile din Coșernița Sorocii.

Și azi, și mâine, și peste ani și ani, oricine o va lua în mână, se va întreba: ce are această

vatră, care a dat naștere unui număr atât de mare de personalități notorii? Și încă, fiecare

cititor își va face un rechizitoriu: dar ce știu eu despre neamul meu? Cine au fost

străbuneii, buneii mei, ce rol au avut ei în comunitate? Ce merite? Mai am eu pe cine

întreba și am eu dorința să aflu și să păstrez pentru urmași memoria, tradițiile, gloria lor?

Ce știu eu despre istoria baștinei mele? Câte personalități cunosc eu din satul meu?

  Spiritul sărbătorii a fost întregit de melodiile interpretate de Nătăliţa Munteanu, evoluarea

Talentatelor colective de artişti amatori de copii şi de maturi din Coșernița și mai multor colective artistice din satele vecine.

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns