Constantin Țurcan: Stimații mei pământeni! Vă implor să nu vă lăsați manipulați și umiliți. Dacă vom fi uniți, vom fi puternici și vom învinge

Constantin Ţurcan s-a născut la 22 martie 1950, în satul Zorile, raionul Orhei. După şcoala primară din satul natal, a absolvit Şcoala Medie nr.2 din or. Orhei, Facultatea Medicină Generală a Institutului de Medicină din Chişinău (1973), Academia de Administrare Publică de pe lângă Guvernul Republicii Moldova (1998).

Cariera profesională o începe cu funcţia de medic psihiatru la Spitalul raional Floreşti, apoi este promovat în funcția de medic-şef al Spitalului de circumscripţie Prodăneşti. În 1981 este transferat la Ministerul Sănătăţii, în funcţia de medic-inspector, după care devine medic-șef al Spitalului raional Rezina. Ulterior, aproape 25 de ani, este director al Spitalului Clinic Republican de Psihiatrie din Chişinău. Din 2010 – consilier prezidenţial. Din 2002 și până în prezent este membru al Comisiei de grațiere de pe lângă președintele Republicii Moldova. 

Doctor în medicină, conferenţiar universitar. A publicat 125 de lucrări știinţifice şi 2 monografii. Ca funcţionar antrenat în activitate administrativă a construit obiective de menire socială şi de ocrotire a sănătăţii — policlinici, blocuri sociale de locuit, drumuri. Activitatea sa a fost apreciată cu Ordinul “Prietenia Popoarelor”, Titlul Onorific „Om Emerit”, Medalia “Meritul Civic”, “Ordinul Republicii”.

 În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (circumscripţia 17, Chişinău), membru al Comisiei permanente pentru ocrotirea sănătăţii şi asigurare socială. A votat Tricolorul, Declaraţia de Suveranitate, votant şi semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

  1. Domnule Constantin Ţurcan, ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea “acasă”?

– Pentru mine “acasă” înseamnă locul unde m-am născut, am crescut alături de parinții iubitori, unde am cutreierat luncile și podgoriile din împrejurimi, unde am simțit tot farmecul copilăriei, amintirile despre cei dragi, unii dintre care nu mai sunt. “Acasă” e locul sfânt care m-a blagoslovit să plec în lumea largă, locul unde mă pot întoarce ori de câte ori am nevoie să-mi vindec rănile și să-mi revigorez puterile.

Dar pentru mine mai există o “acasă” care mă așteaptă zilnic, mă încălzește, mă înțelege, mă încurajează și mă ajută. Aceasta e familia mea, pe care o iubesc mult.

  1. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– Am avut norocul să întâlnesc oameni buni, de la care am învățat multe. Mai întâi e vorba de părinții mei, care m-au învățat să nu dau înapoi în fața greutăților, ci să lupt până la capăt. Mi-au insuflat încredere în propriile puteri învățătorii de la școala primară din Zorile, ca mai apoi să fiu îndrumat și de profesorii de la Şcoala medie nr.2 din Orhei.

Dacă e vorba de profesie, atunci cele mai frumoase cuvinte de mulțumire și admirație le am pentru reputatul Profesor și Om Nicolae Testemițanu, fostul medic-șef al Spitalului raional Florești, St. Ptașoc, care a avut încredere în mine, m-a susținut, iar la 24 de ani mi-a încredințat postul de medic-șef al Spitalului din Prodănești, Florești.

  1. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Cu cel mai mare regret, pot spune că mi-am cunoscut numai bunicile și cu drag îmi amintesc de ele. Erau simple, muncitoare, mame cu mulți copii. Cât despre părinți, nu voi greși dacă voi spune că au fost unii dintre fondatorii localității, dar și ai gospodăriei agricole din sat. Casa construită de ei era a treia din localitatea noastră. Părinții munceau în sovhoz din zori și până seara târziu. Numai când ploua ciobănește părinții erau cu noi acasă. Mama gătea cele mai gustoase bucate, se adunau rude, iar noi, copiii, eram cei mai fericiți. De atunci ploaia ciobănească este ca o binecuvântare pentru mine, o amintire plăcută a copilăriei.

  1. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

– Sunt aceleași schimbări care au marcat aproape toate localitățile țării. S-a distrus tot ce se construise cu greu, s-a furat și s-au dărâmat spitale, școli, grădinițe, case de cultură. În ultimii ani se repară, se construiesc, cu resurse noi, școală, biserică, punctul medical, grădiniță de copii, magazine, drumurile. Parcă începe să renască din ruine satul, dar nu mai sunt acei mulți oameni de altădată veseli, optimiști, care erau bogăția localității. Multe case sunt părăsite, stăpânii lor fiind plecați. În sat au rămas bătrânii, iar dintre cei tineri – tot mai puțini și cu mai puțină carte. E dureros și e un mare pericol pentru viitor.

  1. Care ar fi, în opinia Dvs., căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova?

– Marea bogăție a acestui meleag sunt oamenii. Avem oameni muncitori, buni, poate chiar prea buni și răbdători, care, ghidați corespunzător, ar putea să reanimeze țara. Un popor, o țară poate să supraviețuiască, să prospere numai dacă la cârmă sunt conducători onești, cu experiență în diferite domenii și la diferite nivele, care nu pun accentul pe probleme secundare, de moment, interese meschine, dar sunt capabili să consolideze națiunea pentru a progresa. Redresarea economiei se face cu forțele poporului, care trebuie apreciat, remunerat, încurajat. Doar că îndemnul trebuie să vină de la o elită onestă, integră, care se bucură de încrederea populației, trăiește cu grijile celor mulți.

  1. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?

– Localitățile unde am trait și am muncit sunt mai multe: m-am născut în Zorile, am învățat la Orhei, am activat în Florești, Rezina, soția e din Șoldănești, așa că cunosc bine toate localitățile și oamenii de pe aceste meleaguri, care mi-au devenit natale.

Am întâlnit mai mulți oameni care ar fi demni de o astfel de apreciere. La unul dintre ei, totuși, m-aș opri în mod deosebit. Este vorba de o personalitate cunoscută de mulți, un om care a jucat un rol însemnat în viața și cariera mea. El a avut o influență puternică asupra formării mele ca manager. E fostul președinte de colhoz din Ștefănești, Florești, Ion Armas. Născut în Cobâlea, Șoldănești, a absolvit Colegiul Agricol din Cucuruzeni, Orhei, a activat cu succes în Răspopeni, Șoldănești, apoi timp de 30 de ani – în s. Ștefănești, Florești. Dintr-un colhoz înapoiat a reușit să facă un colhoz milionar, iar satul a devenit mândria țării – cu drumuri bune, cu o școală de invidiat, cu grădiniță modernă, o casă de cultură mare și cu cea mai bună fanfară din țară, cu bloc de locuit pentru specialiștii tineri, cu magazine moderne, punct medical dotat cu toate cele necesare.

A fost unul din puținii conducători cu o mare putere de caracter, un gospodar-reformator și un om de o onestitate și omenie de invidiat. A fost apreciat cu înalte distincții de stat. Iată lui i-aș înălța un monument al demnității, al dragostei față de pământ și de oameni.

  1. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie?

– Fiind copil, e clar că apreciam în primul rând evenimentele legate de sărbătorile localității, hramul cu jocul din mijlocul satului, când mergeam în camioane la iarbă verde în codru, unde noi, copiii, ne bucuram de libertatea de a cutreiera pădurea, apoi reveneam la concertele date de cei mai buni artiști din țară: N. Sulac, T. Ciobanu ș.a. Tot în acele timpuri m-a marcat și primul zbor în cosmos al lui Iurie Gagarin.

  1. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dvs.?

– Onestitatea, devotamentul, demnitatea, punctualitatea, responsabilitatea și bunul simț.

  1. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Dacă am ajuns ce mi-am dorit, dacă am fost apreciat după merit, dacă am o familie consolidată, dacă nu am permis să fiu umilit și nu am plecat capul în fața nimănui, cred că sunt un om realizat.

  1. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

– Cât ar fi de banal, dar totdeauna am fost susținut și ajutat de familie.

  1. Dacă Bunul Dumnezeu v-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dvs., pe care l-aţi alege?

– Cred că votarea și semnarea în primul Parlament a Declarației de Independență a Republicii Moldova.

  1. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi medicul Constantin Ţurcan?

– Am ajuns la o vârstă când înțeleg mai profund unele lucruri. Dacă aș spune că mă mândresc cu rezultatele profesionale, n-aș spune totul. Acum mă simt împlinit că una din fiice îmi urmează calea, iar alta s-a afirmat în domeniul juridic. Mă bucură și cele patru nepoate care, atunci când îmi spun că sunt cel mai bun bunel din lume, mă simt fericit.

  1. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

– Ar părea simplu și banal, dar cel mai mare regret e că nu m-am hotărât să am mai mulți copii.

  1. De peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Prea mult se vorbește: și atunci când e necesar, și atunci când tema e epuizată. Sunt sigur, că problema limbii nu e a politicienilor, dar nici a mulțimii. E lucrul specialiștilor filologi, a savanților, care au spus tranșant că vorbim limba română. Numeasc-o cum vor ceilalți, dar oficial trebuie să ne conformăm științei. La fel e și cu istoria.

  1. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi medicului Constantin Ţurcan, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– Urăsc trădarea, minciuna, nedreptatea și lașitatea.

  1. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Poate nu des, dar am avut și astfel de experiențe, bazate pe minciună și trădare.

  1. În opinia Dvs., fără de ce un om nu poate să fie fericit?

– Sunt sigur: fără familie.

  1. Aţi făcut în viaţă şi politică.

– Sunt mândru că am avut fericita ocazie de a semna Declarația de Independență a Țării.

  1. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– Aprecierile sunt legate de regimul liberalizat de vize, de construcțiile/reparaţiile de drumuri, de unele reforme din diferite domenii, începute, dar nefinisate.

Ce-mi displace? Am mai spus-o. Urăsc minciuna spusă de persoane de rang înalt, trădările din Parlament, promisiunile deșarte, instituțiile compromise și conduse din umbră, organele de drept dirijate, urăsc pe cei ce desconsideră poporul și umilesc bătrânii.

  1. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Un nou val de tineri politicieni, instruiți, onești, integri. Oameni cu aspirații europene, cu dragoste de țară și de neam.

  1. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Cred cu tărie în faptul, că acest popor merită un viitor luminos. Mai cred cu sfințenie în aceea, că spre viitor putem păși numai alăruri de acei, care ne vor călăuzi, fiind ei înșiși călăuziți de dictonul Marelui Ștefan: “Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri în vecii vecilor !!!”

  1. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ţurcan?

– Acum am înțeles mai bine ca oricând, că familia mea a rezistat datorită înțelepciunii soției, care a știut să o dirijeze, să o consolideze și să o apere în cele mai critice momente.

  1. Conturaţi un portret al familiei Dvs.

– Deși au fost de toate, am reușit să păstrăm o familie, care îmi aduce mulțumire și liniște sufletească. Suntem uniți, copiii și nepoții sunt cu noi în toate momentele și aceasta ne face mai puternici.

  1. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

-Ar trebui să am și timp liber, însă grijile și responsabilitatea față de cei apropiați nu-mi dau răgaz. Dedic mult timp casei parintești, mamei, care are 97 de ani și care e țintuită în cărucior, mătușii de 86 de ani care stă cu ea. Mai am grijă de nepoate să le iau de la școală, să le duc la dife-rite ocupații suplimentare, apoi să fiu prezent la diferite competiții ale lor, mai activez și ca membru al Comisiei pentru problemele grațierii persoanelor condamnate – din anul 2002 până în prezent.

  1. În casa familiei Ţurcan ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Zeama de găină de casă, care și-a găsit locul de frunte în familie și nu numai, apoi plăcintele cu brânză, mămăliguța cu friptură sau pește, cu tocăniță din legume. Din băuturi prefer vinul de casă, fetele și soția – ceaiul și cafeaua, iar ginerii – berea.

  1. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dvs.

– Au fost câteva. Unul care m-a marcat a fost Marea Adunare Națională din 1989, apoi adoptarea Declarației de Independență, votarea Tricolorului și a Imnului de Stat în perioada anilor 1990-93. Un alt moment a fost lupta pentru apărarea instituției republicane, pe care am condus-o timp de 25 de ani, ca să nu fie distrusă, menținerea colectivului de medici, să nu fie disponibilizați, lupta pentru teritoriul spitalului ca să nu fie luat “cu hapca”, adică furat. Credeți-mă, a fost o luptă grea cu Ministerul, care mi-a luat nu puține puteri.

Mai târziu a fost lupta și biruința în instanțele de judecată cu același Minister, împotriva concursurilor furate.

Au mai fost și altele, dar eu sunt un luptător până la capăt.

  1. În opinia Dvs., care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din R.Moldova?

– Și educația, și cultura încep în familie, iar dacă aceasta nu mai există, e greu să mă pronunț. Dacă vorbim la nivel de țară, aș spune că peștele de la cap se strică. Dacă sus nu e ordine, consecvență, onestitate, cultură, la ce ne mai putem aștepta?

  1. Credeţi că R. Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană?

– Da, cred cu fermitate. Acum tineretul instruit ne depășește și dacă va reveni acasă, lucrurile se vor schimba în bine, odată cu schimbarea elitei politice.

  1. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?

– Important pentru Moldova e de a progresa, de a dezvolta economia, de a îmbunătăți condițiile de viață ale poporului. În acest sens, cred că este importantă prioritizarea intereselor ob-iective ale oamenilor de rând de pe ambele maluri ale Nistrului, care, în esență, indiferent de amplasarea geografică, își doresc un trai decent, stabilitate și un viitor prosper pentru urmașii lor. Atingerea acestor obiective economice, cred, va contribui și la consolidarea de ordin politic a statului nostru.

  1. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Multstimații mei pământeni! Vă iubesc și vă implor să nu vă lăsați manipulați și umiliți. Din veacuri ați fost un popor mândru, harnic, independent. Unde s-au dus toate? Ridicați sus capul și nu dați ascultare celor ce vă milogesc. Mergeți înainte împreună cu tot poporul țării noastre. Nu veți greși. Dacă vom fi uniți, vom fi puternici și vom învinge.


Pentru conformitate, Tudor Iașcenco

Distribuie

Lasă un răspuns