”Chandra”, ultimul film al lui Mihai Volontir, turnat la Brăviceni

O săptămână în urmă, Mihai Volontir, pământeanul nostru, reputat actor, maestru nepereche al scenei și ecranului, ar fi împlinit 84 de ani.  Au trecut mai bine de doi ani de când artistul a plecat în lumea celor drepți, lăsând un gol imens în sufletele noastre, iată de ce ne-am prins la gândul, că data omagierii nașterii sale va fi un prilej de a-i descoperi pentru urmași opera și viața tumultoasă de om al cetății – deputat, care a optat pentru limbă de stat și alfabetul latin, dar și de maestru neîntrecut al scenei. 

Iar în ziua de pomenire, adică vinerea trecută, Vladimir Cociorvă, primarul de Brăviceni, Orhei, avea să-mi spună că în anul 2000 a sponsorizat un film, de fapt ultimul cu participarea artistului Mihai Volontir, peliculă care i-a dat maestrului speranță de viață pe parcursul a mai bine de un deceniu. Or, acum 18 ani, nu se mai filma sau monta nimic, din care cauză actorul ajunsese la disperare.

”Am decis să sponsorizăm un film cu participarea maestrului. Și l-am finalizat, organizând și o premieră la Brăviceni”, ne spune primarul.

 Cum Florica de la Mălăiești a asigurat dăinuirea Cinematografiei naționale

Vladimir Cociorvă și maestrul Mihai Volontir au fost prieteni buni. Se întâlneau nu doar la spectacole, dar și la pescuit, la vânătoare. Subiect de discuții le era situația țării în tranziție, dar și starea cetățeanului, mai ales a omului de artă, care era atunci una de neinvidiat – nu se mai turnau filme, se montau puține spectacole. Colac peste pupăză, boala maestrului avansa repede.

”Și atunci ne-am gândit că am putea sponsoriza turnarea unui film artistic. A unei povești filozofice despre omenie, dragoste și atașament față de valorile general-umane, trecute prin viziunea unui copil educat de filme indiene care, la timpul lor, adunau săli arhipline mai ales în cluburile sătești. Subiectul filmului ținea de niște realități de la noi. Atunci, ca și acum, fabrica de lactate din Brăviceni colecta lapte de la populație. Pierdusem niște furnizori – aceștia și-au sacrificat vacile de lapte să facă bani pentru nuntă copiilor lor, ceea ce pentru mine era o dramă or, petrecerea nu era motiv să sacrifici animalul care-ți era cel dintâi sprijin al familiei. Unde mai pui că tot felul de afaceriști beneficiază pe necazul tău, impunându-ţi prețuri de nimic. Vorbisem despre linia de subiect cu scenaristul Rafael Agadjanean, care peste puțin timp îmi prezentă scenariul. Fabula filmului parcă ar fi fost luată din viața satului nostru: tata și mama vor să-și vândă vaca pe nume Chandra (”Luna” din indusă), ca să facă nuntă fiicei. Mezinul familiei, un băiat de 8 ani, fan al cinematografiei indiene, ia vaca de curmei și pornește într-o pribegie plină de peripeții, care ține exact 9 luni, cu speranța că va nimeri în India, acolo unde vaca este un animal sacru, adică nu există primejdie că va fi vândută unor măcelari. Ne-a plăcut scenariul și am dat acordul”, ne spune Vladimir Cociorvă.

Regizorul Rafael Agadjanean a format echipa de filmare și a selectat actorii, care timp de 9 luni s-au aflat în custodia SRL ”VC-Saturn-13” din Brăviceni. Rolul Chandrăi l-a jucat Florica, vaca lui moș Andrei Ivanov, socrul lui Vladimir Cociorvă, care se deprinsese în cele 9 luni de filmare cu lungile deplasări prin raioanele Ungheni şi Călărași. Astfel Florica, rebotezată în Chandra, a asigurat în primăvara, vara și toamna anului 2000 dăinuirea cinematografiei naționale. A fost unicul film turnat în acel an în republică. Tot procesul de producție a filmului: deplasările, hrana de 3 ori pe zi, filmarea, cazarea, salariul lunar au fost asigurate în întregime de  întreprinderea lui Vladimir Cociorvă…

Andrieş Cociorvă și Mihai Volontir, un duet emblematic

Linia de subiect a peliculei întretaie destinele protagoniștilor lui Andrieș și Mihai Volontir. În film maestrul joacă rolul mecanicului de cinema din sat, om solitar, care locuiește chiar în ghereta sa, pe o laviță din scânduri, alături de proiectoare, în lumea de basm a Bolivood-ului, unde se toarnă filmele indiene. Iar rolul lui Andrieș l-a jucat Andrei Cociorvă, mezinul cuplului Vladimir și Nina Cociorvă.

”Au căutat mult un mic actor pentru acest rol. Până la urmă regizorul a făcut opțiunea pentru Andrei, care atunci era în clasa a II-a. Fiul nostru participa la activitatea artistică din școală, așa că nu s-a temut de camera de luat vederi. Iar primele lecții de mișcare scenică, măestrie actoricească le-a luat de la nea Mihai.

Igor Mija, angajat la SRL ”VC-Saturn-13”, care asigura procesul de producere din partea întreprinderii respective, ne spune că se întâmpla să-l ia pe maestru din spital:

”Dl Mihai avu în acea perioadă o acutizare severă a stării sănătăţii. Dar, dacă  afla că în ziua dată avem filmări, uita de suferință, de toate necazurile și ne chema să-l luăm chiar şi din spital. Îl aduceam cu mașina pe platoul de filmare, unde se concentra definitiv asupra rolului său. Ne spunea: ”Măi băieți, filmul acesta-i speranța mea de viață! Actorul trăiește mai multe vieți – ale eroilor săi, prin asta supraviețuiește lui însuşi fie pe peliculă, fie în memoria oamenilor!”

Iar după ce s-au finalizat filmările, viața maestrului chiar a pornit pe alt făgaș, unul fericit. A fost ajutat de fanii săi din Rusia, unde i-au făcut o intervenţie chirurgicală complicată, care i-a întors vederile. Astfel a avut posibilitate să revină la muncă în teatru. A mai avut aproape 15 ani de viață activă, pe care i-a dedicat scenei”, ne spune Igor.

Pentru Andrei Cociorvă, care acum are 26 de ani, rolul din ”Chandra” a fost unica experiență cinematografică. A absolvit ASEM, la moment este unul din managerii SRL-ului. Despre maestrul Volontir își aduce aminte cu nostalgie:

”Un om extraordinar, care a trăit din meserie, fiind pentru noi asemenea unuia din apostolii creștinătății. Îi ducem lipsa”, ne spune Cociorvă-juniorul.

Filmul așa și nu a mai ieșit pe ecrane

Împreună cu dl Cociorvă am cutreierat saloanele foto și video din Orhei în căutarea unui videomagnetofon profesional, să vedem filmul cu pricina, dar toate au fost în zadar. Ne-am întors la casa familiei Cociorvă, unde am reușit să vizionăm doar câteva fragmente înregistrate în calculator:

”Filmul îl făcusem în rusește – astfel dl Agadjanean spera să-l poată promova pe piața cinematografică a CSI. Chiar am reușit să luăm un loc de frunte la un festival cinematografic. Dar subit a decedat Rafael Agadjanean. Nu am avut posibilitate să-l promovăm”, ne spune Vladimir Cociorvă.

Sponsorul filmului a ezitat să ne spună cât a costat proiectul respectiv, dar a precizat: ”Chandra” a fost mai întâi de toate o experiență necesară în ce privește gestionarea afacerilor, unde a prevalat aspectul moral: ”Atunci nu era ușor să câștigi un ban. Duceam roșii marinate la Murmansk şi aduceam de acolo pește congelat. Câte odată se întâmpla ca salariul angajaților să-l dăm tot în pește. Dar bani pentru producerea filmului am găsit. Ne-am dorit să facem un film rupt din realitățile noastre, unde ar triumfa omenia, cumsecădenia, unde un copil și-ar vedea visul împlinit. Principalul e că am dat posibilitate maestrului Mihai Volontir să mai joace un rol într-un film, care s-a dovedit a fi ultima peliculă în filmografia sa. Iar la 9 martie 2010, de ziua sa de naștere, a  invitat orchestra garnizoanei Bălți să cânte special pentru mine. A fost una din cele mai impresionante clipe care le-am trăit vreodată”, ni se destăinuie dl Cociorvă.

Nina Cociorvă ne spune că, posibil, va vinde filmul unei televiziuni, la un preț simbolic:

”E un film care poate fi vizionat de întreaga familie, o poveste moralizatoare, unde triumfă omenia asupra cruzimii, nesimțirii. Un copil își salvează văcuţa, pe care o consideră parte a familiei lui, trecând prin multe peripeții, dovedind că în lumea lui nu-i loc pentru cruzime chiar și față de animale. Și apoi, e un film unde au participat o mulțime de actori buni: Natalia Cuturean, Vasile Mândrilă, Ștefan Bulicanu, iar muzica a fost interpretată de formația ”Zdob și Zdub”. În ”Chandra” și-a mai jucat ultimul rol Tudor Tătaru și a fost  debutul cinematografic al lui Anatol Durbală”, ne spune dna Nina.

Finalul peliculei e unul cât se poate de fericit, deși nu iese din realitățile noastre: Andrieș nu avea cum ajunge în India și, după nouă luni de peregrinări, revine acasă cu Chandra de curmei și cu trei indieni rătăciți pe meleagurile noastre în căutarea drumului spre Europa. Deja noaptea, în pragul casei, se aude plânset de copil – născuse sora, din cauza căsătoriei căreia se iscase drama Chandrei.

Ion Cernei  

Distribuie

Lasă un răspuns