Ce semnificație are sărbătoarea 1 Mai și cum veți marca-o?

 

Întrebarea din titlu am adresat-o mai multor cititori ai CUVÂNTUL-ui. Citiţi în pag. 5 răspunsurile lor vizavi de Hotărârea nr. 433 din 26.12.1990 cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova, prin care Parlamentul a consfințit, de rând cu un șir de alte sărbători tradiționale, și Ziua Internaţională a Solidarităţii Oamenilor Muncii – 1 Mai, care este declarată zi de odihnă.

 

Vladimir Cociorvă, primarul satului Brăviceni, Orhei: În această zi planificăm deschiderea sezonului sportiv. Totul este deja gata pentru un meci de fotbal, competiții la atletică ușoară, lupte libere. Sperăm că va participa multă lume. În genere, încă din perioada sovietică păstrăm un fel de tradiție ca această zi să fie una a muncii de șoc. E timpul lucrărilor agricole de primăvară, când săteanul  nu-şi vede capul de treburi la toate sectoarele. Încercăm să le reușim pe toate.

 

Teo-Teodor Marşalcovschi, doctor în ştiinţe istorice, profesor universitar: Trebuie anulată. Această sărbătoare e lipsită de sens civic. E prea roşie, de care profită cercurile şovine. Românii au alte sărbători naţionale.

 

Maria Furdui, directoarea Bibliotecii Publice Raionale ”Vasile Alecsandri” din Telenești: ”De la 1991 încoace 1 mai a devenit mai degrabă o sărbătoare de familie. Este un prilej de a-ţi revedea copiii, care au deja familiile lor, rudele apropiate. Nu exclud că voi avea de lucru în gospodărie, în special la bucătărie. Această sărbătoare nu are mare semnificaţie, cum nici nu a avut. În anii 80 ai secolului trecut în această zi eram în Marî, un centru regional din Turkmenistan. În centrul urbei ieşise multă lume cu pancarde, drapele, portrete ale liderilor sovie-tici şi celui local, Niazov. După demonstraţie, pe o căldură de 45o, oamenii s-au retras în parc, la un chef cu bere, vodcă şi frigărui. Toată agitaţia portabilă fusese lăsată sub garduri, ca a doua zi să fie adunată de angajaţii serviciilor comunale.

 

Andrei Covrig, colonel în rezervă, expert militar: Pentru Republica Moldova semnificaţia Zilei Muncii este îndoielnică. Nu vreau să dau greş, însă se creează impresia că această dată este sărbătorită mai mult de primitorii banilor de peste hotare, deoarece cetăţenii rămaşi în Moldova la capitolul “muncă” stau rău de tot. Care “muncă” în lipsa locurilor de muncă? Şi apoi, cei angajaţi la patronii locali nu cred că au bucuria sărbătorii, de, ca şi cei din afara ţării. Majoritatea, din cei pe care îi cunosc, lucrează la patroni şi în gospodării casnice. Ei din greu o fac, mai mult decât cele opt ore oferite pe timpuri de autorităţile americane muncitorilor, dulgherilor și tâmplarilor. Consângenilor noştri mai puţin le pasă de memoria participanţilor şi victimelor din mai 1886 la grevele din Chicago.

Într-o bună parte din țările vest europene este o zi liberă, iar în altele, precum Statele Unite, Australia şi Elveţia, 1 mai nu-i sărbătoare oficială. Cu timpul manifestările publice în această zi au devenit un instrument politic de manipulare a maselor. În țările fostului lagăr socia-list era o zi cu încărcătură propagandistică, precum şi naziștii au avut tentative de a o uzurpa, transformând-o într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: “Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii”, afirma fiurerul.

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide. Cam aşa este situaţia şi la noi. La Chişinău socialiştii vor încerca să-şi lustruiască imaginea, mai ales că se apropie alegerile primarului, apoi cele parlamentare. În spaţiul ex-sovietic, după 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată.

 

Pavel Casian, șeful Secției Cultură, Tineret și Sport Telenești: Vom decide pe parcursul săptămânii ce facem. În anul trecut am organizat cu angajații din cultură din toate satele o excursie la Orheiul Vechi. Toţi ai rămas satisfăcuţi.

 

Constantin Munteanu, directorul Centrului Medical ”Munteanu” din Orhei: Dacă pe 1 mai vom avea programări de pacienți, angajații care vor fi la muncă vor beneficia de salariu dublu. Dacă nu – posibil să organizăm un picnic pentru colectiv cu familiile undeva în sânul naturii.

Victor Pânzaru, poet și publicist, satul Mândra, raionul Teleneşti: Precum orice om pensionat, care-și are o casă și o grădină, de 1 mai, dacă timpul permite, lucrăm cu sapa, grebla și hârlețul, iar seara mă așteaptă un clit de hârtii pentru a aşterne versuri. Să-mi fie iertată slăbiciunea, dar scriu precum m-am deprins din tinerețe, precum o fac și alți mânuitori de condei de vârsta mea. Vreau cu tot dinadinsul să mai termin o carte până în toamnă, a unsprezecea. Satul Mândra este un loc benefic pentru inspirație și afirmare.

 

Gheorghe Clapaniuc, veteran al muncii, s. Țareuca, Rezina: Semnificația rămâne aceeași – solidaritatea oamenilor muncii. Numai că ar fi cazul să ne întrebăm: avem noi, oare, oameni ai muncii, când industria e distrusă, agricultura e la pământ, iar intelectualitatea e pusă în genunchi? Oamenii noștri muncesc pe alte meleaguri și se descurcă bine. În R. Moldova, cu mare regret trebuie să constatăm, că au rămas doar veteranii muncii, de care nimeni nu-și mai aduce aminte. Cei în vârstă mai țin minte cum se sărbătorea această zi în timpul sovieticilor. Cu pompă şi mult ta-ra-ram la oraş. Noi, cei de la sate, munceam cu multă abnegaţie în câmp. Uneori ni se prezenta și vreun concert. Azi unii sărbătoresc prin baruri, alții – ca de obicei, la lucrări agricole.

Singura clasă muncitoare organizată în R. Moldova sunt demnitarii și funcționarii publici, care, în viziunea mea, au cam pierdut demnitatea, dar și cu funcționalitatea stau prost de tot. Pentru aceștia 1 Mai este zi liberă. poate că se simt împliniți – doar toată țara muncește pentru dânșii!

 

Agafia Rotaru, specialistă principală la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, Rezina: Pentru mine personal, sărbătoarea de 1 Mai are o semnificație de solidaritate cu oamenii muncii, deoarece am un stagiu de muncă de 40 de ani și cunosc bine susținerea colectivistă. Aş vedea ziua de 1 mai zi de muncă legală pentru toate persoanele aflate în câmpul muncii și mai cu seamă pentru cei ce se află în căutarea unui loc de muncă. Sau cel puțin ca o zi de mare curățenie și salubrizare a localităților noastre împotmolite în noroi şi gunoi. Încă nu am careva planuri concrete pentru această zi, dar cred că voi trebălui prin gospodărie, iar apoi, poate cu membrii familiei, unii colegi de muncă vom ieşi la natură.

 

Sergiu Melnic, primarul comunei Climăuții de Jos, raionul Şoldăneşti: Pentru toată lumea, sărbătoarea respectivă are o conotație mai mult politică. Și istoria acestui eveniment are peste un secol deja. Nu resping categoric marcarea unei sărbători a muncii și solidarității clasei muncitoare din toată lumea. Dar acum chiar nu e timpul potrivit pentru a organiza ospățuri. Avem foarte mult de lucru, nu doar în curțile noastre, acasă, ci și în localități, în câmp. În pofida faptului că 1 mai este declarată zi de odihnă, noi vom munci.

 

Ion Bulat, primarul satului Șipca, raionul Şoldăneşti: Vreo cinci ani, am muncit într-o companie italiană, care obținuse dreptul să activeze în Moldova. Nu am observat să aibă ei așa de multe sărbători precum se obișnuiește la noi. Cum dânșii nu recunoșteau sărbătorile noastre naționale, ne obligau să muncim și de Paștele ortodox, și de 1 Mai, chiar și de Ziua Independenței Republicii Moldova. Dacă nu greșesc, ei marcau doar trei sărbători pe an: Paștile, Ziua Independenței și la 1 noiembrie mergeau la cimitir, așa cum mergem noi de Paștele Blajinilor. În rest – ei muncesc. De ce noi, cu multiple probleme nesoluționate, cu un nivel de trai mai redus, ne permitem să avem atât de multe sărbători? De fapt, acestea sunt un prilej de a chefui.

 

Alina Mustea, Şoldăneşti:  Cei mai mulţi nu au bani să meargă undeva la odihnă (că vor fi patru zile libere) şi sunt bucuroşi că vor avea o zi să facă ceva pe acasă, dar nu-şi dau seama că vor primi mai puţin la sfârşitul lunii, iar volumul de lucru care trebuie să-l facă la patron oricum o să-l facă. Eu voi spăla, voi prăşi, poate mă voi şi odihni puţin, că vin frântă de oboseală seara de la lucru şi nu dovedesc să îngrijesc de gospodărie. Care sărbătoare, oameni buni? Ce se schimbă că avem o zi liberă? Nouă ne trebuie locuri de muncă, salarii normale, nu politica celor de la putere. Şi pe timpuri ţăranii munceau, iar orăşenii se bucurau să meargă la pădure la sabantui, că li se dădeau şi premii la mulţi.

 

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie: Ziua Internațională a Muncii, de sorginte socioistorică a mișcării muncitorești mondiale, a fost intens politizată în statul sovietic. Se dorea coagularea cetățenilor într-o mișcare cu profundă filieră patriotico-sovietică. Deși era zi liberă, oamenii erau impuși să vină la manifestări de masă, să scandeze, se ducă lozinci etc. Îmi amintesc bine de perioada în care eram elev la Școala Medie din satul Echimăuți și scandam zgomotos în această zi festivă. Paradoxal, dar simţeam că mă transpun în corpul comun public. Era un fel de vrajă publică. Maturii mai treceau pe la alimentară și mai serveau câte un păhărel de tărie, iar noi, copiii, uitam de sărbătoare și ne căutam de ale noastre, de multe ori profitam de vremea frumoasă pentru a ne mai juca nițel… Acum nu o mai conștientizezi ca un eveniment de marcă și ritual public, ci ca o zi obișnuită sau, mai mult ca atât, fiind într-o perpetuă constrângere temporală, profit din plin pentru a mai munci la unele chestiuni urgente pe care le profesez în domeniul cercetării și educației.

Distribuie

Lasă un răspuns