Cavalerul Unirii, ignăţeneanul Vasile Bârcă

Satul Ignăţei din judeţul Orhei a avut doi reprezentanţi în Sfatul Țării – Pavel Cocârlă şi Vasile Bârcă, născut la 2 ianuarie 1884 în familia lui Gheorghe Bârcă. jurist, cu studii făcute la Petrograd, Vasile Bârcă a deţinut mandatul de deputat în perioada 18 martie 1918 – 18 februarie 1919, dar pe Actul unirii semnătura lui lipseşte.  

La 22 octombrie 1917, după cum notează jurnalistul Vasile Trofăilă în schiţa documentară „Ignăţei”, primul Congres al ostaşilor şi ofiţerilor moldoveni din Chişinău, „în dorinţa de a uni neamul moldovenesc şi a-i chezăşlui drepturile lui naţionale şi propăşirea lui economică şi culturală, a hotărât: să declare autonomia teritorială şi politică a Basarabiei”, alegând şi un birou pentru organizarea Parlamentului denumit Sfatul Ţării. Congresul a ales 44 de deputaţi în Sfatul Ţării, inclusiv patru soldaţi şi subofiţeri originari din judeţul Orhei.

Ulterior şi alte pături sociale din Basarabia şi-au ales reprezentanţi în Sfatul Ţării, care s-a întrunit în prima şedinţă la 21 noiembrie 1917 şi a proclamat Republica Democratică Moldovenească, alegând şi organul executiv– Consiliul Directorilor Generali. Iar peste două luni, la 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democrate Moldova de Republica  Federativă Rusă.

Potrivit datelor din Arhiva Naţională a R.Moldova, dar şi  lucrării nominalizate mai sus, Vasile Bârcă, la acel moment, absolvise Universitatea din Petrograd, obţinând diploma de jurist. A activat în calitate de avocat, iar în 1917 deţinea postul de judecător de pace, nu făcea parte din nici un partid politic.

Vasile Bârcă este ales în Sfatul Ţării la 5 martie 1918 din partea Congresului judeţean Soroca. A deţinut mandatul de deputat în perioada 18 martie 1918 – 18 februarie 1919. În această perioadă a fost vicepreşedinte al Sfatului Ţării, vicepreşedinte al Comisiei Constituţionale, membru al Comisiei Juridice.

Pe Actul Unirii de la 27 martie 1918 semnătura lui Vasile Bârcă lipseşte. Vasile Trofăilă explică astfel acest moment:

„La 13 martie 1917 adunarea Zemstvei Soroca a adoptat o moţiune în care se spune: „Ţinând seama că timp de 19 veacuri Basarabia a fost dintotdeauna un trup cu Moldova de pe dreapta Prutului şi că soarta ei a fost de-a pururi legată de aceea a Principatelor Dunărene, cu cari a îndurat aceleaşi suferinţe, gustând aceleaşi bucurii şi având aceleaşi nevoi;

Ţinând seama că în anul 1812… Basarabia a fost smulsă fără consimţământul ei de la trunchiul politic şi etnografic al Naţiunii sale de origină:

Proclamăm astăzi în mod solemn şi în faţa lui Dumnezeu şi a întregii omeniri, că declarăm unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărui regim constituţional şi sub ocrotirea legilor căruia de monarhie democratică vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi propăşirea economică şi culturală” (Bobeică A. Sfatul Ţării – stindard al renaşterii naţionale. Chişinău, 1993, pag. 131).

Semnătura lui Vasile Bârcă, care se afla în serviciul Zemstvei sorocene, e a doua după cea a primarului oraşului Soroca. La 5 martie 1918 el este delegat de Zemstva jud. Soroca în Sfatul Ţării, dar nu reuşeşte să ajungă la Chişinău până la 27 martie şi deci, în această zi nu votează Unirea”, scrie V. Trofăilă.

După Unire Vasile Bârcă a aderat la Partidul Național Liberal și s-a dedicat activităţilor politice şi administrative. A fost director general la Departamentul Interne, ad-interim la Domenii şi Directoratul Justiţiei în anii 1920-1921. În anii 1922-1923 și 1924-1925 a fost primar al municipiului Chișinău. A mai exercitat și funcțiile de preşedinte al Comisiei de unificare, ministru subsecretar de stat la Ministerul de Interne; director al cotidianului Basarabia. Deputat de Orhei în 10 legislaturi ale Parlamentului României.

Vasile Bârcă a lăsat o moştenire solidă satului natal, de dezvoltarea căruia a avut o grijă deosebită. Din iniţiativa şi cu concursul nemijlocit al lui, la Ignăţei a fost construită o porţiune de şosea, căminul de cultură, de care ignăţenenii se folosesc şi în prezent,  o baie, o clădire a şcolii, ambulatoriul, un punct de însămânţare artificială a vitelor ş.a.

Urmaşii însă nu i-au răspuns reputatului pă-mântean Vasile Bârcă, dar şi colegului său din Sfatul Ţării, Pavel Cocârlă, cu aceeaşi monedă. În Ignăţei nu există cel puţin nişte plăci comemorative dedicate acestor două personalităţi băştinaşe.

Vasile Bârcă s-a stins din viaţă în anul 1949, fiind înmormântat în Cimitirul “Bellu” din Bucureşti.

Statul român a apreciat activitatea lui cu mai multe distincții: “Coroana României”, “Steaua României”, “Vulturul României”, “Regele Ferdinand” în grad de Comandor, “Coroana României” în grad de Mare Ofiţer.

 

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

Distribuie

Lasă un răspuns