Care-i rostul unor asemenea organe de drept?..

Foto: tv8.md

În ultimii ani jurnaliştii de investigaţie din R. Moldova au publicat sute de anchete reportericeşti în care au dezvăluit scheme de corupţie, abuzuri şi fărădelegi, încălcări flagrante ale drepturilor omului etc., săvârşite de funcţionari, demnitari de diferite ranguri, colaboratori ai Poliţiei, Procuraturii, Justiţiei, adică persoane angajate de stat să monitorizeze respectarea legii şi să apere societatea de toate tipurile de răufăcători. În condiţiile unui stat care de la o zi la alta se lăsa tot mai mult capturat de un grup de răufăcători de marcă, jurnaliştii de investigaţie, neapăraţi de nimeni şi supuşi unor riscuri enorme, îşi făceau cum ştiau mai bine datoria, informând societatea  despre nelegiuirile guvernanţilor ascunse după declaraţiile populiste şi bubele periculoase ce se coc în spatele acestora.

Desigur, la aceste dezvăluiri în primul rând trebuiau să reacţioneze oamenii Legii din mulţimea de structuri împuternicite cu drepturile respective. În majoritatea cazurilor, inclusiv şi atunci când jurnaliştii scoteau în vileag nişte abuzuri sau ilegalităţi concrete, bine documentate, asta nu s-a întâmplat, dimpotrivă, de mai multe ori au avut de suferit autorii dezvăluirilor. Acest comportament al structurilor de drept l-a „argumentat” recent în cadrul Clubului jurnaliștilor de investigație Procuratura Anticorupție și presa: Cum îmbunătățim comunicarea cu jurnaliștii și accesul la informație, Viorel Morari, şeful acestei Procuraturi. Întrebat de ce un dosar pe numele lui Vladimir Plahotniuc a fost pornit abia acum, după plecarea de la guvernare a partidului pe care acesta l-a condus, Viorel Morari a explicat: „Eu, să fi pornit dosar penal, aveam nevoie de informație preliminară, drept procuror. Eu nu o pot inventa. Eu nu pot scrie un raport bazându-mă pe ceea ce credeți dvs., ca jurnaliști. Am nevoie de o analiză. Analiza trebuie să o cer de la alte organe cum este Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Centrul Național Anticorupție, Inspectoratul General al Poliției, cum sunt alte organe. Obiectiv vorbind, nimeni dintre actori nu ar fi riscat să-mi prezinte informațiile. Și chiar dacă riscau să-mi prezinte informațiile, posibil, ei nu se mențineau în funcție. Posibil eu avea să fiu dus din funcție pe un alt caz de corupție, tot de felul „preluarea afacerii” sau cu încălcări de genul „tergiversarea urmăririi penale” în cadrul Procuraturii Anticorupție, sau mărirea numărului de achitați pe dosarele din Procuratura Anticorupție, sau pe alte încălcări de ordin disciplinar care, inevitabil, ar putea fi constatate în cadrul unui control frontal”, a răspuns șeful Procuraturii Anticorupție, mai adăugând:

„Am făcut strict ce a fost posibil în momentul în care mă aflam în funcție. (…) Bănuiala rezonabilă nu permitea începerea urmăririi penale. (…) Trebuia analiza de la alte organe subordonate, analiză pe care nu aveam să o obțin la acea etapă”.

Potrivit materialelor cauzei intentate acum, şi despre care presa a bătut clopotele ani la rând, pe parcursul anilor 2013-2015, cetățeanul Vladimir Plahotniuc ar fi creat o schemă infracțională cu scopul convertirii, transferului, dobândirii, deţinerii și utilizării unor bunuri despre care știa cu certitudine că ele constituie venituri ilicite.

Situaţii similare s-au întâmplat şi în teritoriile controlate de ortacii lui Plahotniuc. CUVÂNTUL, de exemplu, în ultimul deceniu a descoperit şi mediatizat zeci de acte ilegale săvârşite de autorităţile raionale şi locale din raionul Rezina, demonstrate cu documente şi mărturii concrete. Nici una din dezvăluirile ziarului nu a fost preluată de structurile de drept din teritorii pentru a fi investigate cu instrumentele de care dispun organele de drept şi calificate conform prevederilor legii. Dimpotrivă, autorităţile şi organele de drept au făcut mai multe încercări de a corupe sau impune la tăcere prin şantaj, intimidări, ameninţări CUVÂNTUL şi jurnaliştii noştri.

Din această practică reies două întrebări primordiale:

  1. Care-i rostul unor asemenea organe de drept, mai bine zis, unor asemenea OAMENI ai LEGII, într-un stat care se pretinde democrat, iar în realitate se lasă îngenuncheat de o mână de criminali?
  2. Cum de societatea a permis şi chiar a susţinut accederea la Putere a unor asemenea persoane, nu a reacţionat în modul adecvat aflând despre faptele şi faţa lor adevărată? Mai mult, unii pretinşi lideri locali şi naţonali continuă să se prezinte ca slugi fidele a fostului regim şi lumea încă îi susţine. Lumea care vrea să trăiască bine într-o ţară democrată, guvernantă de oameni competenţi, oneşti, integri.

 

Tudor Iaşcenco

 

Distribuie

Lasă un răspuns