Care aşteptări legate de Declaraţia de Independenţă a R. Moldova vi s-au realizat, dar care nu?

Aceasta a fost întrebarea chestionarului, adresată cititorilor CUVÂNTUL-ui în ajunul sărbătorilor naţionale din 27 şi 31 august.

Ion Xenofontov, doctor în istorie, originar din s. Echimăuți, Rezina: Mai întâi de toate, consider necesar să contextualizăm evenimentul, din perspectivă istorică.

La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova, convocat în ședință extraordinară grație Marii Adunări Naționale, a adoptat cu 277 de voturi sau 74% din numărul total al deputaților textul Declarației de Independență a Republicii Moldova. Noua republică a fost declarată „stat suveran, independent, democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Independența noului stat a fost recunoscută de Georgia, România, Rusia, Ucraina, Kazahstan, Elveţia, SUA, Argentina ş.a. Ziua de 27 august a fost declarată Zi a Independenţei şi sărbătoare naţională a Republicii Moldova. Documentul original a fost distrus în contextul evenimentelor din aprilie 2009. Ulterior, o parte din deputații primului Parlament al Independenței l-au semnat din nou în mod simbolic.

La începutul anului 2018, mă aflam și eu în căutarea unui răspuns la care mă provoacă acum hebdomadarul CUVÂNTUL. De aceea l-am intervievat pe domnul academician Mihail Popovici, fondatorul Şcolii de cardiologie din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990‒1994), ales în Circumscripția nr. 198, raionul Camenca, membru al Comisiei parlamentare pentru ocrotirea sănătății și asistență socială, votant al Declarației de Independență a Republicii Moldova.

Una din întrebările mele vizau parcursul independenței și iată ce mi-a răspuns renumitul savant: „Nu credeam că noi vom ajunge la ceea ce am ajuns, adică, eu știam că poate să fie rău, greu, să existe multe obstacole, dar nicidecum nu puteam prognoza o atât de nefericită evoluție a evenimentelor, din păcate”. Acesta e răspunsul unui om implicat în actul de făurire a independenței de stat, dar și a decepțiilor actuale pe care le trăiește alături de alți cetățeni. E un răspuns clar, succint, pe care îl subsemnez.

 

Dr. Teo-Teodor Marșalcovschi, originar din jud. Orhei, așezat cu traiul la Bălți: Declarația de Independență a fost, rămâne și va fi un act, care domină autoritar destinul acestei provincii furate în repetate rânduri, inclusiv și Constituția Republicii Moldova. Însă la putere s-au strecurat forțe obscure, care ignoră cu desăvârșire principiile fundamentale scrise în Document. Mai mult decât atât, originalul a fost ars intenționat și criminal în incinta Parlamentului, vinovat fiind chiar unul din membrii activi al actualului Legislativ. Din Declarație a rămas să funcționeze numai grafia firească latină a scrisului nostru, restul pozițiilor sunt tratate infect și puse în serviciul actualei majorități parlamentare suspecte și „opoziției” socialiștilor.

 

Igor Grigo-riev, analist politic, originar din s. Mihăilăuca, Râbnița, cu rădăcini din Jora de Jos, Orhei: Prin Declaraţia de Independenţă pe harta lumii a apărut un nou stat, Republica Moldova. Cetăţenii acestui stat au obţinut dreptul de a circula liber în toată lumea, mai ales după ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Aceasta este cam tot ce s-a realizat!

La moment putem spune cu certitudine că Republica Moldova este un stat eşuat pentru că nu are o admi-nistrare politică adecvată, o economie bine pusă la punct, în toate domeniile e haos, lipseşte pluralismul partinic şi politic, societatea este dezbinată şi debilizată. Cu siguranţă că, începând cu anul 1988, când s-a declanşat Mişcarea de Eliberare Naţională, şi până la 27 august 1991, când a fost adoptată Declaraţia de Independenţă, martirilor noştri nici prin gând nu le-a trecut că se va ajunge la asta. Pentru a supravieţui ca stat, Republica Moldova are nevoie de un restart, poate chiar de o nouă declaraţie de independenţă sau Unire, de o nouă Constituţie, pe care cu siguranţă le-ar putea asigura numai alţi politicieni!

 

Iacob Cazacu-Istrati, directorul Consiliului Mondial Român, Canada, Toronto: Declarația de Independență, în mod direct, susține suveranitatea Republicii Moldova, neglijând total Declarația Sfatului Țării din Basarabia din 2 decembrie 1917, care reprezintă declarația de autonomie a Basarabiei. Mesajul acesteia este completat de către Sfatul Țării prin Proclamarea independenței Republicii Moldovenești din 24 ianuarie 1918. În anul 1991 era de ajuns recunoașterea acestor Declarații ale Sfatului Țării (Parlamentului) și Actului Unirii de la 27 martie 1918, atât – problema viitorului așa zisei RM era hotărâtă.

Dar, nu a fost să fie. O cauză a fost lovitura de stat din România. Pe de altă parte, influența Moscovei la noi a fost extrem de puternică. Apoi neprofesionalismul diplomatic și incompetența clasei politice de la Chișinău.

Ce am obținut în urma Declarației din 27 august 1991? S-a spus un NU hotărât rusificării şi deznaţionalizării; s-a proclamat dreptul la limba română în baza alfabetului latin, la istoria națională; au fost repuse în drepturile lor  etnonimul popor român;  glotonimul limba română şi insemnele naţionale – tricolorul şi stema istorică a Moldovei; legea referitoare la limba de stat.

Da, e o biruință asupra Răului și asta. Dar toate astea ne-ar fi venit în mod automat recunoscând Actul Unirii din 1918. În rest, n-am câștigat nimic în afară de faptul că ziua de 27 august e proclamată prin lege sărbătoare națională și în proaspătul stat RM societatea s-a divizat în trei tabere: unii au susținut independența (stataliști), alții au protestat împotriva ei, susținând reunificarea cu România (unioniști), ai treilea doresc o nouă urss-CSI (cremliniști), teorie soldată cu războiul de la Nistru în urma căruia am pierdut nu numai partea de est a Moldovei (Transnistria), dar și o parte din dreapta Nistrului. Mai mult, ulterior la conducerea Republicii Moldova au ajuns grupări mafiote, tâlhari cu renume, s-a declanșat o emigrare în masă a populației, țara a intrat într-un proces continuu de degradare economică, spirituală, socială…

Îmi pun și azi aceeași întrebare ca și acum 10 ani: oare la aceasta am sperat noi, acei peste 750 000 de cetăţeni, care am scandat la Marea Adunare Naţională “Unire! Unire! Unire!”? De ce a fost creat statul Republica Moldova? Cine ne-a dus în eroare cu Declarația de Independență, când ea nu era necesară pentru noi, fiindcă fusesem răpiți cu forța de la Patrie, de la frații din dreapta Prutului și tot prin forță a fost creată RSSM? Datoria noastră, atunci, în 1991, a fost să ne întoarcem acasă, la frați, dar noi ce-am facut? Îmbătați de ”succesele” obținute, i-am permis coloanei a cincea să ne abată din drum, să manipuleze cu noi cum au dorit, până au luat puterea în RM. Ne-au uns ochii cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și liberalizarea regimului de vize…  Da, e bine, chiar foarte bine, dar de aceste beneficii puteam avea parte mult mai devreme, dacă am fi fost suficient de înțelepți în 1991.

Pentru mine personal ziua de 27 august nu este zi de sărbătoare, fiindcă eu văd Republica Moldova ca o parte a Patriei noastre, România, iar sărbătorile mele naționale sunt: 24 ianuarie – Proclamarea Independenței Basarabiei;  27 martie – Unirea Basarabiei cu România, 10 mai – Proclamarea Independenţei României, 31 august – Limba Noastră cea Română şi 1 decembrie – Marea Unire.

În numele Consiliului Mondial Român și al meu personal, felicit toți cititorii fideli ai CUVÂNTUL-ui cu ocazia zilei de 31 august, sărbătoarea naţională Limba Noastră cea Română.

 

Lilia Mardari, originară din Rezina, stabilită în afara ţării: Moldova nu este o ţară independentă. Sunt iluzii pentru noi speranţele de a ne spăla de boala canceroasă bolşevică. Numai un miracol dumnezeiesc ori o răscoală cu furci, bâte şi topoare (dar să fim foarte uniţi) ne poate croi alt viitor!

 

Vitalie Colun, directortul filialei Orhei a Camerei de Comerț și Industrie: Aşteptările mele legate de Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova nu s-au realizat. Ceea ce se întâmplă la noi demonstrează că cele mai multe drepturi ale cetăţenilor rămân doar formale. Ce vreţi, dacă o judecătoare s-a încumetat să anuleze câteva sute de mii de voturi legale ale alegătorilor, iar sistemul judecătoresc, Comisia Electorală Centrală, dar şi guvernarea, contrar legislaţiei, au susţinut-o… În opinia mea, putem vorbi de independența statului atunci când fiecare cetățean se sime neinfluienţat în ceea ce priveşte deciziile sale, responsabil de faptele proprii.

 

Alexei Mereuță, consilier raional de Teleneşti, inginer constructor: Nu ne putem declara îndependenți într-o țară unde lumea nici nu știe cum şi pentru cine trebuie să voteze. La alegerile următoare lumea va fi îndemnată să voteze pentru acei care vor promite că vor construi șosele și trotuare, vor înfiinţa locuri de muncă, vor ilumina străzi, cum de altfel a fost şi mai înainte. Adică va continua să fie promovată ideea ”Şi ce dacă fură, dar ne dau ceva şi nouă!”. Astfel au şanse să fie menţinuţi la guvernare hoţii şi corupţii. Adică integritatea, patriotismul, competența persoanei de a face legi bune, funcționale nu mai contează! O ţară cu asemenea “principii şi valori” nu are viitor, chiar dacă formal se declară independentă şi suverană.

 

Distribuie

Lasă un răspuns