Când fenomenul depăşeşte cadrul familial (II)

Un fenomen care ar trebui să apună capătă amploare prin raioanele Republicii Moldova. Este vorba de agresarea verbală, psihologică şi fizică a copiilor de către părinţi (despre care am scris în numărul trecut în materialul “Părinţi şi copii: semeni vânt – culegi furtună (I)”, dar și a părinților și buneilor de către copii, la care ne vom referi mai jos. Republica Moldova are o lege cu privire la prevenirea, combaterea violenței în familie din martie 2007. Ne-am propus să analizăm cum funcționează această lege și ce fac autoritățile pentru a preveni și combate fenomenul violenței domestice.

 

Despre ”experienţa” acumulată acasă şi rostul ei în viaţă

Cu ceva timp în urmă, am fost martorul unei scene ieșite din comun. În cabinetul directorului unui gimnaziu din raionul Telenești, un elev de 12 ani, dar destul de bine dezvoltat fizic, se punea în poară cu șeful instituției și cu sectorista, care încercau să clarifice de ce băiatul, în timpul lecţiilor, a sărit la bătaie la profesoară. Elevul răspundea obraznic la întrebările directorului. Sectorista, o proaspătă absolventă a Academiei de Poliție, a recunoscut că nu prea are spațiu de manevră: ”În familia în care creşte Radu, violența verbală și fizică este ceva obişnuit. De regulă, copiii crescuți în asemenea condiții sunt retrași, timizi. Dar sunt și excepții. Radu își varsă furia și frustrările, adunate acasă, asupra semenilor săi, asupra altor persoane. Este un caz dificil, depășirea căruia necesită timp şi răbdare, precum și implicarea mai multor actori comunitari”, susține sectorista.

Radu nu poate fi tras la răspundere, deoarece este minor. Părinții acestuia nu pot fi traşi la răspundere pentru comportamentul şi faptele feciorului (tatăl băiatului se află în detenţie, mama-i plecată la muncă în Italia, iar bunica de 76 de ani, în grija căreia a rămas Radu, nu mai are nici o influență asupra nepotului). Sectorista ne-a mai spus că anterior băiatul a fost implicat în nişte reglări de conturi prin sat. Acel caz l-a făcut și mai agresiv. Radu este „produsul” violenței latente din familie, care se răsfrânge asupra comunităţii. Nu e greu să ne dăm seama cum se va comporta acesta în familia pe care, la un moment dat, o va crea.

 

A îmbrâncit-o pe maică-sa pentru că i-a zătrit pisica

În ziua aceea de noiembrie, Ion a fost cu caprele pe deal. Înghețase de-a binelea. Era flămând. Soră-sa a pus masa, chemându-i pe toți ai casei la cină. Cumnatul și cei cinci puștani ai lor și-au ocupat locurile. Mama s-a așezat ultima. Era beată. Totuși, când a ajuns-o rândul la paharul cu vin, propus de ginere, nu l-a refuzat. La un moment dat, Ion a observat că pisica pe care o adusese la casă și care, de obicei în asemenea momente, era alături, lipsește. La întrebarea unde-i pisica toți ai casei au lăsat ochii în jos. A ieșit afară să o caute. Mamă-sa a ieșit din urmă. I-a zis să n-o mai caute pentru că a zătrit-o, fiindcă se băga prin oale. Asta l-a scos din sărite. A îmbrâncit-o și a încercat să intre în casă. Mama sa a ţipat. El s-a întors, i-a ajutat să se ridice și ambii au intrat în casă. A doua zi, bătrâna s-a trezit cu umărul umflat. I s-a plâns fiicei că o doare tare mâna dreaptă. Ion a chemat ambulanța și, împreună, au mers la spital. Medicii au stabilit că bătrâna avea fractură închisă a osului humeral drept, leziune calificată drept vătămare corporală medie.

În fața oamenilor legii, Ion și-a recunoscut pe deplin fapta, motivând că l-a scos din sărite faptul că, venind de la deal, a găsit-o pe mamă-sa, o femeie de peste 80 de ani, beată. Și mai rău s-a enervat când a aflat că ea a omorât pisica la care el ținea mult. Ion a spus că îi pare rău de cele întâmplate și este gata să suporte pedeapsa. Judecata l-a recunoscut vinovat, stabilindu-i 120 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

 

Ai impresia că spaima a intrat în pereții acestor case…”

Mariana Plăcintă, șefa Secției Prevenții la Inspectoratul de Poliţie Telenești. Foto din arhiva personală.

Fenomenul violenței domestice capătă amploare, se menţionează într-un raport al Procuraturii Telenești pentru 2016. Timp de un an IP Teleneşti a înregistrat 211 sesizări privind fenomenul violenţei în familie, cu 22 de sesizări mai multe decât în anul precedent. În opinia Marianei Plăcintă, șefa Secției Prevenții la IP Telenești, numărul sesizărilor ar fi fost și mai mare, doar că de cele mai multe ori victimele ezită să sesizeze autoritățile: ”Nu e neapărat să vezi vânătăi sau echimoze pe corpul victimei. Brutele de multe ori, în discuțiile cu oamenii legii, se comportă ca nişte ființe blânde. Dar când intri în familiile respective destul de repede îţi faci impresia că spaima a intrat și în pereții caselor lor. Avem situații când bunicuțele sunt bătute de nepoți, dar se tem să se adreseze la poliție. Cu regret, multă lume nu vrea să înțeleagă că agresiunea fizică, psihologică, sexuală, economică nicidecum nu consolidează. Dimpotrivă, năruiește familia”, spune dna Plăcintă.

Solicitată să comenteze istoria cu Radu, dna Plăcintă a spus: ”Am inițiat în școlile raionului o mișcare de voluntariat. Am vrut ca despre fenomenul violenței domestice să se discute, ca să putem interveni la etapa de prevenție”.

 

Soțul pentru soție, precum Hristos

pentru Biserică…

Pr. Marian Boldescu, protopopul raionului Teleneşti. Foto de pe fb.

Acum o lună, IP Telenești a avut o întâlnire cu preoții din parohiile raionului, la care s-a discutat în mod constructiv despre combaterea violenței în familie. Părintele Marian Boldescu, protopopul de Telenești, a menţionat că rolul bisericii în combaterea violenței domestice este unul semnificativ: ”La spovedanie enoriașii noștri nu ascund că admit în familie atacuri verbale, uneori şi fizice în adresa soţiei, soţului, copiilor. Violența latentă există nu doar în familiile unde părinții nu au mare școală, dar şi în familiile de intelectuali, acolo unde ar trebui să prevaleze chibzuința, înțelepciunea, un comportament exemplar pentru alți consăteni”, a remarcat preotul.

Analizând problema violenței domestice, părintele Marian a ajuns la concluzii uluitoare: ”Chiar dacă ”Pravila lui Vasile Lupu”, primul cod de legi moldovenesc, stipula că bărbatul este responsabil de toate, iar soția trebuie să asculte de soț, conform normelor creștine, femeia era stimată ca soție, mamă, fiică. Până în anii 50-60 ai secolului trecut, adică atunci când se respectau tradițiile familiei creștine, violenţa domestică se atesta destul de rar. Fiind student la Teologie la Iași, am studiat multe materiale de arhivă, din presa ultimilor 100 de ani și am găsit că familia în spațiul românesc era mai protejată de violenţă anume de către normele creștine de conviețuire. Nu vreau să afirm că violența domestică latentă de acum ar fi un conflict între tradițional și modern. Mai curând nu avem nici una, nici alta. Îi întreb pe enoriași: ”De ce umiliți jumătatea voastră odată ce sunteți o familie?” Răspunsurile sunt practic unele și aceleași: ”Părinte, nu mă ascultă!” sau “Ea prima începe cearta!”. Atunci mă văd nevoit să vorbesc și cu soția lui, cu nănașii lor – să le explic că o familie trainică se face în bună înțelegere dintre cei doi. Am peste 14 cupluri în ultimii 10 ani pe care am reușit să-i conving că familia trebuie păstrată. Dar, cu regret, nu întotdeauna ne reuşeşte. Cum mai procedăm? Intrăm mai des în casele acestor creștini, antrenăm copiii lor în diferite activități din cadrul bisericii”, spune preotul.

El crede că prezenţa preoților în comisiile multidisciplinare din primării este benefică. În opinia sa, colaborarea cu șefii de post ar aduce un suflu nou în prevenirea şi combaterea violenței domestice.

Există comunități creștine în raionul Telenești – la Zahareuca, Târșiței, Codru Nou, Chițcanii Noi unde, în ultimii ani, nu au fost înregistrate cazuri de violentă domestică. Andrei Frunză de la Zahareuca, care este propovăduitor baptist, explică cum se reușește acest lucru: ”La noi, în biserica baptistă, nu se consumă deloc băuturi alcoolice. Biblia nu ne interzice, dar știm că vinul și rachiul sunt ispite de la diavol şi de la care pornesc toate relele. Primim pe oricine în biserica noastră, avem chiar situații când unul dintre soți este ortodox. Spre deosebire de comunitățile ortodoxe, la noi, în ajutorul fratelui biruit de viciu sare întreaga comunitate. Nu-l lăsăm singur în fața necazurilor cotidiene. Ne străduim să-l convingem prin exemplul propriu că doar fiind blânzi și răbdători, buni creștini, reușim să învingem greutăţile, să avem familii bune. În ultimii 25 de ani comunitatea noastră s-a completat cu 11 persoane întoarse din detenție, care au renunţat la obiceiurile vechi, au familii în care se trăiește în dragoste”, ne-a spus propovăduitorul.

 

Cu pași mici, cu insistență, uneori dârzenie…

Dina Zavatin, asistentă socială, Primăria Ratuș. Foto de pe fb.

Dina Zavatin, asistentă socială comunitară din Primăria Ratuș, raionul Telenești, susţine că violența latentă poate fi depășită numai dacă, pe lângă acțiunile tradiționale, se va merge mai des pe la familiile cu risc: ”I-am propus preotului să le vorbească mai des sătenilor despre valorile creștine ale familiei. Am rugat consilierii locali să viziteze mai des locuitorii din cele 5 sate din componența comunei și să se intereseze nu numai de problemele cotidiene, dar și să monitorizeze starea de spirit în familii, mai ales în cele tinere. Totodată, periodic mergem cu primarul prin sate să vedem cum trăiesc familiile defavorizate. Astfel, am reuşit să prevenim niște conflicte motivate de lipsa locurilor pentru copii la grădiniță şi a locurilor de muncă, unele relații cam încurcate între părinți şi familiile tinerilor. O atenție deosebită atragem familiilor nou formate, copiilor rămași în grija bunicilor sau a vecinilor”, spune Dina Zavatin.

La rândul său primarul de Ratuș susține că autorităţile, societatea civilă și mass-media ar trebui să promoveze familiile exemplare, valorile pe care le au acestea: ”Ar fi bine ca în presă, la TV să vedem mai puţine reportaje despre omoruri, violuri, alte drame şi tragedii şi mai multe istorii despre familii fericite, de succes. America anilor 30 ai secolului trecut a ieșit din criză şi datorită promovării active a bunelor practici în toate domeniile, inclusiv a valorilor familiei”, spune Tudor Ţurcanu.

Ala Sârghi, asistentă socială comunitară la Ciulucani, este de părere că problema violenței în familie există acolo unde lipseşte dragostea, răbdarea și iertarea și unde e prezent alcoolul: ”Am avut un caz când soția și-a înjunghiat soțul. Din fericire, bărbatul a scăpat cu viață. Acum în familia respectivă, datorită implicării autorităţilor, a altor reprezentanţi ai comunităţii, e liniște. Înţelegem că situaţia se va păstra atâta timp cât alcoolul va lipsi”.

Ordonanţa de protecţie este o măsură bună de combatere a violenţei domestice. Dar uneori aceasta nu se respectă chiar din cauza victimelor, care, la câteva zile cer suspendarea ei, a adăugat Ala Sârghi.

Andrei Cibotaru, primarul satului Ciulucani. Foto “C”.

Andrei Cibotaru, primarul satului Ciulucani crede că necazuri în familii au fost și înainte, dar exista o cultură a traiului, o tradiție care îi ajuta să le depășească: ”Mama și tata se adresau unul altuia cu ”neatale”, nu s-au bruscat și nu s-au certat niciodată. Mai ales în fața copiilor. În ultimele decenii însă societatea noastră a pierdut mai multe valori care au însoțit familia sute de ani. Este vorba, în primul rând, de moralitate”, susține primarul.

 

Tudor Iaşcenco, Ion Cernei

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns